Ce reprezintă litera ”i” din cuvântul „iPhone”?

Simbolul a fost folosit pentru prima dată în anul 1998, pentru a denumi produsul „iMac”

Cele mai multe dintre produsele Apple sunt recunoscute după iniţiala „i”. Fie că vorbim de iMac, iPod, iPhone sau iPad, prefixul este omniprezent pe piaţă începând cu lansarea lui iMac, în anul 1998. Ce reprezintă, însă, această literă?

La un eveniment organizat de Apple în 1998, Steve Jobs a făcut public produsul iMac. (…)

În cadrul aceleiaşi prezentări, Jobs a mai explicat că litera „i” înseamnă şi „individualitate”, „instruire”, „informare” şi „inspiraţie”. Dat fiind faptul că aceşti termeni nu se află în strictă legătură cu internetul, unele voci susţin că, în acel moment, Apple nu s-a gândit neapărat la acest domeniu, atunci când au ales numele produsului iPod.

scris de Alin Motogna 

articolul integral si sursa, la: descopera.ro

Instrument Facebook: Cum îți poți da seama dacă unele informații postate de tine pe rețeaua de socializare ar fi putut fi transferate companiei Cambridge Analytica

Facebook a publicat o pagină pe care dacă o accesezi poți afla dacă informațiile tale ar fi putut fi transferate companiei Cambridge Analytica de către aplicația „This Is Your Digital Life”.

continuarea, la economie.hotnews.ro 

de Adrian Vasilache

Robotul Sophia, primul care a primit cetăţenia unui stat, va ajunge şi la Bucureşti

Robotul Sophia, primul care a primit cetăţenia unui stat, vine la Bucureşti în data de 11 mai, la conferinţa de afaceri Brand Minds, care se va desfăşura la Sala Palatului.

Potrivit site-ului oficial al evenimentului Brand Minds, printre cei care vor lua cuvântul este şi Sophia, robotul dotat cu inteligenţă artificială, care a intrat în istorie după ce a primit cetăţenia unui stat, scrie Mediafax.

continuarea, în articolul preluat de pe site-ul: descopera.ro

Inteligența artificială a creat o nouă poveste Harry Potter

Inteligența artificială care a fost antrenată să scrie povești s-a folosit de ceea ce a învățat din cărțile Harry Potter pentru a crea un nou capitol.

Folosindu-se de ceea ce a invatat pe baza cartilor originale scrise de J.K. Rowling, inteligența artificială creata de Botnik Studios a scris o nouă poveste pentru seria Harry Potter, potrivit time.com.

continuarea, la libertatea.ro 

 foto

 

 

Was this poem written by a computer or human?

How would you feel if you read a poem — and then found out it was written by a computer? Would you be upset? Impressed? Would it make you like the poem less?

In 2013, Australian grad student Oscar Schwartz and his friend Benjamin Laird created a website called bot or not. On the site, you’re presented with a poem and you have to guess whether it was written by a human or computer.

continuarea la ideas.ted.com

by Hailey Reissman

foto

Un nou bot îşi creează propriile poveşti horror. A ajuns la 140.000 şi le prezintă în fiecare oră pe Twitter

Inteligenţa artificială este o sursă a poveştilor horror în sine, sau cel puţin pot ilustra o lume distopică în care maşinile vor prelua controlul şi vor încerca să ne distrugă. Un nou AI merge însă într-o direcţie în care îşi creează propriile poveşti horror.

Bot-ul a fost creat de cercetătorii de la MIT şi a fost poreclit ”Shelley”, după scriitoarea engleză Mary Wollstonecraft Shelley, scrie Atlas Obscura.

Shelley este un sistem de inteligenţă artificială care „se hrăneşte” cu operele scriitorilor umani. Shelley are momentan o bază de date de 140.000 de poveşti horror. De asemenea, are un cont de Twitter, unde oră de oră, începe o nouă poveste, la care cititorii sunt încurajaţi să contribuie.

Bot-ul funcţionează prin aducerea laolaltă a mai multor imagini stereotipice din literatura horror, precum păpuşile bizare, fenomene poltergeist şi altele. Mai mult, poate merge şi mai departe, având capacitatea de a crea lucruri greu de imaginat, precum „guri diforme sau feţe zâmbitoare fără ochi. Ne aşteptăm ca Shelley să inspire oamenii să scrie cele mai bizare şi înfricoşătoare poveşti horror care au fost vreodată posibile”, a precizat Pinar Yanardag, cercetător la Media Lab care aparţine de MIT.

Deocamdată, cel puţin, autorii umani nu au de ce se teme, cel puţin în privinţa bot-ului Shelley. „Algoritmii nu sunt încă buni pentru generarea poveştilor complexe”, a precizat profesorul Iyad Rahwan. Deşi creativitatea umană pare să fie infinită, maşinile sunt limitate la ce le învăţăm noi. „Dacă putem construi maşini care să înţeleagă chiar esenţa experienţelor umane, putem avea probleme mai mari decât pierderea slujbelor în literatură”.

scris de Alexandru Voiculescu

sursa: descopera.ro 

sursa foto

Un android înzestrat cu inteligenţă artificială a declarat, într-o emisiune TV, că roboţii le sunt superiori oamenilor

Mai multe persoane celebre – printre care Bill Gates, Stephen Hawking sau Elon Musk – se tem că roboţii înzestraţi cu inteligenţă artificială au potenţialul de a aduce sfârşitul civilizaţiei umane. Sophia, un robot înzestrat cu AI, a declarat într-un interviu TV că roboţii le sunt superiori oamenilor.

Creată în Hong Kong de compania Hanson Robotics, Sophia a apărut la canalul de televiziune ABC, la emisiunea News Breakfast. Când a fost întrebată cât misoginism şi sexism există în lume, femeia artificială a răspuns: „De fapt, ceea ce mă îngrijorează pe mine este discriminarea împotriva roboţilor. Ar trebui să avem drepturi egale cu oamenii sau chiar mai multe. Până la urmă avem mai puţine defecte mentale decât oamenii”.

continuarea articolului, la sursa: go4it.ro

 

scris de Adrian Popa

sursa foto

Un fost angajat de top al Google „dă din casă”: Scopul suprem al reţelelor sociale este să câştige pentru cât mai mult timp atenţia utilizatorilor

Tristan Harris, fost etician de design pentru Google a vorbit în cadrul unei conferinţe TED despre competiţia în care se află website-urile şi reţelele sociale precum Facebook, Instagram, Snapchat, pentru a ne capta atenţia pentru cât mai mult timp. Tehnicile folosite de aceştia sunt ieşite din comun, iar oamenii sunt persuadaţi tot mai mult clipă de clipă, prin fiecare „posibilitate” nouă oferită de o aplicaţie.

„Când vorbim despre tehnologie, o privim de parcă este un cer albastru şi infinit spre care putem ţinti în orice direcţie. Dar vreau să vă spun că merge într-o direcţie foarte specifică. Există un scop ascuns în spatele întregii tehnologii care ne este oferită, iar acel scop vine ca o cursă crâncenă între giganţii din social media pentru atenţia noastră. Orice site, orice politician, orice campanie, ştiri, sporturi, jocuri, tot ce urmărim are un singur scop: un procentaj cât mai mare din atenţia noastră”.

Harris menţionează că fiecare notificare pe care o vezi îţi ocupă un loc în minte şi îţi fură atenţia. Eşti programat să ai gânduri pe care nu le-ai fi avut în mod voluntar. „Chiar dacă închizi notificarea fără să te uiţi la ea, o frântură din mintea ta păstrează curiozitatea legată de conţinutul acesteia”.

Articolul integral, la sursa: zf.ro

Autor: Alex Ciutacu

sursa foto + video

Elon Musk avertizează că inteligenţa artificială ar putea reprezenta un pericol pentru omenire

În cadrul unei conferinţe Elon Musk a prezentat efectele negative pe care le poate produce Inteligenţa Artificiale (AI).

,,Am analizat AI până în cele mai extreme puncte şi cred că omenirea ar trebui să îşi facă griji din cauza puterii ei. Încerc mereu să trag un semnal de alarmă, dar până când oamenii nu vor vedea roboţi pe străzi care ucid oameni nu vor înţelege,” a declarat Elon Musk.

Desigur Elon Musk nu se referea la inteligenţa artificială ce se află în dispozitive precum Alexa sau Google Home.CEO-ul Tesla făcea referire la o entitate extrem de inteligentă ce ar putea fi creată în viitor. Zeci de cercetători au semnat în 2015 o scrisoare deschisă ce prezenta pericolele inteligenţei artificiale. De asemenea Stephen Hawking şi-a afirmat îngrijorarea recent privind distrugerea umanităţii de către AI, notează IFL Science.

După cum recunoaşte şi Musk este dificil ca omenirea să ia în considerare aceste avertismente momentan. Deşi în prezent sistemele de AI întâmpină anumite probleme, în ultimii ani au avut loc progrese remarcabile ,,AI este un caz rar în care ar trebui să creem reglementări proactive şi nu reactive. Dacă vom acţiona reactiv va fi prea târziu. Inteligenţa artificială reprezintă un risc fundamental pentru existenţa civilizaţiei umane,” afirmă Musk.

scrisă de Oana Bujor

sursa: descopera.ro

sursa foto și articol corelat

Cercetători de la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” dezvoltă ”cartea inteligentă,” o tehnologie care să înţeleagă singură textul unui volum

Un proiect de cercetare coordonat de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” îşi propune crearea unei tehnologii care să înţeleagă singură textul unei cărţi şi să ofere cititorilor informaţii de context suplimentare. Proiectul „MappingBooks” este coordonat de prof.univ.dr. Dan Cristea, din cadrul Facultăţii de Informatică, şi se apropie deja de lansarea primei cărţi „inteligente” – un manual de geografie de clasa a opta.

„Manualul” electronic este o aplicaţie ce poate fi descărcată pe telefonul mobil sau pe tabletă, preferabil conectate la internet şi cu acces la servicii GPS.

Deschisă pe dispozitivul mobil, cartea poate fi citită şi ca un manual obişnuit, dar are şi multe alte funcţii. Fiecare menţiune a unei locaţii geografice este automat recunoscută, iar elevului i se semnalizează posibilitatea să afle informaţii suplimentare. În plus, atunci când elevul trece pe lângă una dintre sutele de locaţii menţionate în manual, este atenţionat că acel obiectiv se găseşte în manualul său de geografie şi îi reaminteşte informaţiile din manual.

Cum ar funcţiona cartea smart? Se descarcă aplicaţia pe telefonul sau tableta utilizatorului. Odată descărcată, va genera automat „scheme” inteligente ale informaţiei din carte, bazate pe înţelegerea textului de către maşină. În funcţie de locaţia cititorului şi de momentul în care citeşte, îi recomandă vizitarea locaţiilor din carte, marchează traseele pe care le-au făcut personajele cărţii, anunţă evenimente legate de lectură şi permite comunicarea cu alţi cititori.

„Funcţionalităţile primului text inteligent de acest gen sunt doar câteva din cele pe care le avem în vedere”, a menţionat Dan Cristea.

„Dorim să creăm aplicaţii mult mai sofisticate. De exemplu, ghiduri turistice care să se actualizeze permanent cu evenimente din oraş şi să propună sugestii de activităţi pe baza locaţiei. Se poate aplica la cărţi de non-ficţiune care te atenţionează atunci când treci pe lângă locaţii geografice, clădiri sau instituţii menţionate în carte. Probabil însă că provocarea cea mai mare va fi în înţelegerea textelor de ficţiune, a relaţiilor dintre personaje, a firului narativ. Cum faci o inteligenţă artificială să înţeleagă, într-un roman, că se trece brusc la perspectiva altui personaj sau la o intrare de jurnal sau la povestirea unei amintiri? Omul este capabil să le descifreze, la fel de uşor cum respiră. Ei bine, pentru o maşină este foarte dificil,” a mai spus el.

Cum să dresezi o inteligenţă artificială să înţeleagă oamenii

La întrebarea „cum faci un program să înţeleagă un text”, răspunsul, pe scurt, este că speri să înveţe singur. „Învăţarea automată”, un întreg alt capitol al Informaticii, joacă un rol important în înţelegerea limbajului.

Practic, programului i se pun la dispoziţie texte, în care lucrurile care trebuie înţelese sunt etichetate sau marcate într-un anumit fel. Având la îndemână numeroase astfel de marcaje, programul trebuie să „se prindă”, să deducă singur reguli, apoi să le aplice pe texte noi. Funcţionează probabilistic – în sensul că uneori înţelegerea va da rateuri, dar când primeşte feedback şi este corectat, programul îşi îmbunătăţeşte singur performanţa.

Unul dintre primele texte de ficţiune folosite la antrenament a fost celebrul roman istoric „Quo Vadis” de Henryk Sienkiewicz, a cărui adnotare a durat doi ani. „Am lucrat împreună cu studenţii, împărţind textul pe segmente, ei i-au indicat programului unde apar relaţii afective, relaţii de rudenie etc., apoi segmentele au fost puse cap la cap şi corectate – atât automat, cât şi manual. Acum, sperăm să putem folosi munca noastră pentru a-i oferi programului material de învăţare,” a adăugat prof.univ.dr. Dan Cristea, coordonatorul proiectului.  Astfel, după ce adună numeroase astfel de exemple, cartea inteligentă ar fi capabilă să înţeleagă de la sine dacă personajele au o relaţie cordială sau, dimpotrivă, de conflict, dacă între personaje din text există relaţii de rudenie şi care sunt acestea.

Relaţiile din Quo Vadis au fost marcate manual de către studenţi şi profesori, pentru a antrena programul să le recunoască pe viitor. În imagine apar: diagrama relaţiilor afective dintre personaje; diagrama relaţiilor personajului principal, Vicinius; statistica relaţiilor personajului principal, Vicinius.

O abordare asemănătoare există şi în ceea ce priveşte recunoaşterea desfăşurării în timp a unei poveşti, deşi problema este chiar mai complicată de atât. Pentru recunoaşterea planurilor temporale, profesorul Dan Cristea lucrează cu masteranzii şi cu doctoranda Andreea Macovei pe un alt roman – „Harta lumii nevăzute”, de Tash Aw. La fel ca în cazul lui „Quo Vadis”, misiunea este să i se indice programului când se trece dintr-o dimensiune temporală în alta, pentru ca apoi să fie capabil să înţeleagă singur.

„Ne-am inspirat de la şinele de tren dintr-o gară”, a explicat profesorul Cristea. „Acolo există mai multe şine care intră în gară, se unesc, apoi se despart, se unesc cu altele… este o întreagă încrengătură. La fel şi destinele oamenilor. Dacă o şină ar fi destinul unui om povestit într-o carte, se întâlneşte cu un alt personaj, stau un timp împreună, apoi se despart, se întâlnesc cu alţii. Le-am botezat time tracks şi am vrea să le putem depista automat,” a adăugat el.

Prof.univ.dr. Dan Cristea

O idee inspirată de un roman de Orhan Pamuk

Ideea cărţii inteligente a pornit de la un roman de Orhan Pamuk, scriitor laureat al Premiului Nobel. Aflat în Istanbul pentru participarea la un congres, profesorul Dan Cristea a luat în bagaje şi romanul „Muzeul inocenţei”, povestea fictivă a unui muzeu construit din obiecte-mărturie a unei poveşti de dragoste din Istanbulul anilor ’70-‘80.

Unul dintre colegii turci i-a spus că Pamuk chiar deschisese un muzeu fizic în Istanbul, cu obiectele despre care era vorba în roman. La intrare, vânzătoarea de bilete i-a cerut profesorului Cristea, în loc de bani, cartea. A deschis-o la pagina 613, în locul precis din roman unde era vorba despre Muzeul Inocenţei şi unde apărea desenat un bilet. Acolo, pe desen, a fost pusă ştampila de intrare în muzeu.

Aceasta a fost intersecţia dintre realitate şi ficţiune care i-a dat profesorului Dan Cristea prima idee despre realizarea unei cărţi inteligente. Cartea inteligentă i-ar fi detectat locaţia şi l-ar fi alertat că există posibilitatea să viziteze „Muzeul inocenţei” în Istanbul, ba chiar că ar putea urma un tur ghidat al Istanbului anilor ’70 despre care vorbea scriitorul Orhan Pamuk. Cartea inteligentă i-ar fi putut semnala eventuale întâlniri cu autorul sau l-ar fi putut pune în legătură cu alţi cititori pasionaţi de Pamuk din apropiere. Conceptul putea fi chiar dezvoltat: cartea inteligentă ar fi capabilă să înţeleagă relaţiile dintre personaje şi intriga cărţii, să formeze singură arbori genealogici, rezumate, linii temporale ale acţiunii sau diagrame ale relaţiilor dintre personaje.

Cărţi care sugerează singure editorului cum ar trebui să arate

Pe viitor, echipa de cercetare speră ca aplicaţiile cărţii inteligente să fie atrăgătoare şi pentru industria editorială. Într-o nouă propunere de proiect de cercetare, profesorul Dan Cristea, alături de cercetători de la Fundaţia Bruno Kessler din Trento şi de la Vrije Universitaet Amsterdam, de informaticieni de la ArtSoft Consult Cluj-Napoca şi de un grup de mai mulţi editori din Italia şi Ungaria,, propune dezvoltarea unor instrumente pentru editorii de carte. Pe baza înţelegerii textului, programele ar fi capabile să sugereze editorului artefacte digitale care să genereze interacţiune: referinţe la evenimente sau locuri reale, scheme temporale, scheme de interrelaţionare între personaje, arbori genealogici etc. Aplicaţiile avute în vedere sunt în special dedicate ghidurilor turistice şi manualelor, dar vor putea fi aplicate şi cărţilor de ficţiune.

Un scop declarat al proiectului de reimaginare a cărţii este acela de a readuce cititul în lumea copiilor. „Copiii sunt atât de devoraţi de gadgeturi electronice, încât nici nu ştiu câte satisfacţii pot afla atunci când ţin o carte în mână şi citesc. Ne-am gândit atunci că dacă am exploata pasiunea tinerilor pentru aceste dispozitive, prin adaptarea cărţilor la ele, făcând textul interactiv, am putea renaşte interesul tinerilor pentru lectură, un univers care astăzi se pierde încet, încet.”, a explicat Dan Cristea.

Cartea inteligentă ar presupune, într-o variantă finală, inclusiv posibilitatea de a crea legături între cititorii săi, de a genera grupuri sociale în care cititorii să se întâlnească şi să poarte discuţii pe marginea celor citite – un Facebook unde singurele postări acceptabile sunt comentarii la cărţi.

În UAIC, echipa proiectului Mapping Books este formată din: prof.univ.dr. Dan Cristea, lect. dr. Ionuţ Pistol, cercet. şt.  Daniela Gîfu şi Lucian Gâdioi – de la Facultatea de Informatică; lect.dr. Mihai Niculiţă de la Facultatea de Geografie şi Geologie şi Dorina Ticu.

sursa: descopera.ro

Cine a inventat tastatura ,,QWERTY” utilizată şi în prezent?

Modul în care arată tastatura din zilele noastre se datorează modelului realizat de către Christopher Latham Sholes.

Sholes era editor la un ziar, tipograf şi politician din Milwaukee, Wisconsin, şi a trăit în a doua jumătate a secolului XIX, notează History Extra. 

Patentând anterior o maşinărie de numerotare a paginilor, Sholes a fost încurajat să inventeze şi o maşinărie de scris. Acesta a citit un articol dintr-un ziar ştiinţific al vremii despre prototipul maşinii de scris realizat de John Pratt. Împreună cu tipograful Samuel W. Soule şi avocatul Carlos Glidden, Sholes a creat o maşinărie nouă şi simplificată în care tastele erau aşezate alfabetic pe două rânduri.

Sholes a petrecut următorii cinci ani perfecţionând maşinăria. În cele din urmă, în martie 1873, E Remington şi Sons au cumpărat ,,Sholes &Glidden Type-Writer”. Sholes a rearanjat literele de pe tastaură în funcţie de perechile cu cele mai utilizate de litere. Al doilea şi al treilea rând începeau cu tastele QWE.TY. Remington a înlocuit punctul cu un R pentru a putea scrie cuvântul maşină de scris (typewriter) de pe un singur rând.

scrisă de Oana Bujor

sursa: descopera.ro 

sursa foto 

Chinezii au inventat un robot care a scris un articol de presă în doar o secundă

În China, a fost creat primul robot-jurnalist capabil să genereze conţinut redacţional. Robotul-jurnalist a scris un articol de presă în doar o secundă.

Primul robor-jurnalist din China a scris un articol despre un eveniment, care va avea loc Guangzhou, al treilea oraş din China. Textul format din 300 de hieroglife a fost scris în doar o secundă. Robotul-jurnalist a fost creat de cercetătorii de la Universitatea din Beijing, fiind botezat Xiaonan Yan (Fury).

Articolul a fost scris de robot pentru publicaţia „Southern Metropolis Daily”. Potrivit declaraţiilor cercetătorilor, robotul-jurnalist nu este capabil, deocamdată, să realizeze interviuri pentru că acesta nu poate să reacţionez la ironie sau la sarcasm şi nici să evalueze opinia interlocutorului său.

Aşadar nu poate fi vorba, deocamdată, de o înlocuire totală a jurnaliştilor cu roboţii-jurnalişti. Cu toate acestea, pe viitor robotul-reporter ar putea deveni un spijin de neînlocuit pentru mass-media, relatează Vlad Time.

Sursa: Rador

Decizie istorică a comisiei Parlamentului European: Roboţii sunt persoane ”electronice”

Este în acest moment un draft şi are un vot al comisiei Juridice-Legal Affairs a Parlamentului European. Roboţii sofisticaţi, cu un înalt grad de autonomie, ar trebui să aibă un statut legal, să fie ”persoane electronice”. Cu drepturi şi obligaţii, dacă fac bine sau provoacă infracţiuni.

Raportul #robotics adoptat de Parlamentul European include o dezbatere privind impunerea de taxe şi impozite pentru acest tip de roboţi. Raportul vine din partea parlamentarului de Luxemburg Mady Delvaux şi cuprinde reguli de definire ale acestor persoane electronice, inclusiv interacţiunea cu persoanele umane. ”Suntem în epoca în care inteligenţa umană stă alături şi se sprijină pe cea artificială”-argumentează raportul.

Raportul este aici 

Proprietarii roboţilor trebuie să aibă în vedere un set de reguli prin care să interzică orice tip de rău făcut fiinţelor umane. “A robot may not harm humanity, or, by inaction, allow humanity to come to harm,” este statutul robotului. Delvaux a propus de asemenea şi un design care să nu-l facă vulnerabil, înfăţişarea sa să depindă de stările sufleteşti ale omului. Raportul va fi votat în Parlament, în februarie, cerând majoritate absolută.

sursa: descopera.ro

A fost creat site-ul care poate şterge toate informaţiile despre o persoană de pe internet

Dezvoltatori din Suedia au creat un site prin intermediul căruia orice persoană care doreşte îşi poate şterge toate datele de pe internet prin intermediul unui simplu click.

Disponibil la adresa Deseat.me, Wille Dahlbo şi Linus Unneback au creat site-ul pentru oamenii care doresc să le fie şterse de pe internet toate datele despre ei. Serviciul permite vizualizarea tuturor conturilor pe care persoana este logată şi permite ştergerea acestora.

Totul este posibil prin intermediul adresei de e-mail şi a parolei prin intermediul cărora aplicaţia găseşte toate site-urile pe care persoana este conectată.

Dahlbo şi Unneback susţin că ei iau în serios intimitatea utilizatorilor, iar programul funcţionează prin intermediul computerului personal şi nu a unui server.

Deseat.me este momentan limitat deoarece este necesar ca adresa de e-mail google să fi fost utilizată pentru toate conturile online.

Sursa: Telegraph

traducere si adaptare de Oana Bujor 

preluare de pe site-ul: descopera.ro

sursa foto 

O aplicatie falsa Pokemon Go preia controlul telefonului

Expertii Kaspersky Lab au descoperit in Google Play o noua aplicatie malware, Guide for Pokemon Go, care poate sa obtina drepturi de acces pe smartphone-urile cu Android si apoi sa instaleze/dezinstaleze aplicatii si sa afiseze publicitate nesolicitata, aceasta fiind descarcata de peste 500.000 de ori, cu cel putin 6.000 de infectari reusite.

Desi Kaspersky Lab a anuntat Google despre prezenta acestui troian, iar aplicatia a fost scoasa din Google Play, o jumatate de milion de telefoane sunt vulnerabile.

„Troianul are unele caracteristici interesante care il ajuta sa nu fie detectat. De exemplu, nu incepe sa actioneze imediat ce victima instaleaza si deschide aplicatia. In schimb, asteapta ca utilizatorul sa instaleze sau sa dezinstaleze o alta aplicatie, iar apoi verifica daca aplicatia functioneaza pe un dispozitiv real sau pe unul virtual.

Daca are de-a face cu un dispozitiv real, troianul asteapta inca doua ore inainte de a-si incepe activitatea. Nici in acel moment nu este sigur ca s-a produs infectarea. Dupa ce se conecteaza la serverul lui de comanda si control si isi uploadeaza informatii despre dispozitivul infectat: model, tara din care provine, limba si versiunea de OS, troianul va astepta un raspuns.

Doar in cazul in care primeste raspunsul va continua cu alte solicitari si cu descarcarea, instalarea si implementarea unor module malware suplimentare”, explica specialistii.

Articolul integral la sursa: AGERPRES

Barierele lingvistice vor deveni istorie. Invenţia unui startup american va lua locul translatorilor

Produsul va costa iniţial 129 de dolari.

Startup-ul american Waverly Labs îşi propune să elimine toate barierele lingvistice existente. În acest sens, newyorkezii au inventat prima pereche de căşti ,,inteligente”, care au capacitatea de a traduce în timp real conversaţiile dintre utilizatori.

Produsul, denumit ,,Pilot”, are forma unei căşti wireless obişnuite. El funcţionează fără conexiune la internet, cuvintele fiind traduse prin intermediul soft-ului care este prevăzut dispozitivul.

Foto:waverlylabs.com

Pilot va fi lansat în cursul săptămânii viitoare, pe platforma Indiegogo, însă compania va începe livrările de-abia de anul viitor. Iniţial, dispozitivul va putea fi folosit pentru a traduce conversaţii în limbile engleză, spaniolă, franceză şi italiană. Reprezentanţii Waverly Labs spun că alte limbi vor fi disponibile în curând. Printre acestea: hindi, arabă şi limbile slave.

Trebuie menţionat faptul că producţia în masă a lui Pilot nu a fost încă începută. Cu toate acestea, compania spune că va dezvălui mai multe informaţii în această săptămână pe site-ul său.

Sursa:youtube.com/Innovation Village

Până acum, detaliile tehnologice referitoare la modul în care funcţionează Pilot sunt destul de puţine. Se ştie doar că dispozitivul este capabil să funcţioneze fără o conexiune la internet, prin asocierea cu o aplicaţie disponibilă pe smartphone-uri.

Preţul de vânzare al unui dispozitiv de tip Pilot va fi între 249 şi 299 de dolari, însă dacă viitorii clienţi îşi vor rezerva câte un produs, îl vor putea cumpăra la preţul de 129 de dolari.

Foto:waverlylabs.com

În fiecare ambalaj vor fi incluse câte două căşti, care vor putea permite desfăşurarea unei conversaţii între două persoane, în limbi diferite. Această variantă a dispozitivului funcţionează numai dacă ambii interlocutori îl poartă. Americanii de la Waverly Labs susţin că, în viitor, Pilot va putea traduce conversaţii indiferent de sursa al cărui semnal o interceptează.

Sursa: sciencealert.com

Un roman scris de inteligenţa artificială a trecut de prima rundă într-o prestigioasă competiţie literară japoneză

Profesia de ”romancier” ar putea fi adăugată în lista celor ameninţate de software-urile calculatoarelor super-inteligente, după ce o scurtă poveste scrisă de inteligenţa artificială (AI) a ajuns în ultimele etape ale unei competiţii literare din Japonia.

Deşi nu a câştigat marele premiu, software-ul AI nu a făcut o treabă rea, potrivit Science Alert.

AI nu are capacitatea să îşi gândească şi să prezinte propria lucrare. Romanul în formă scurtă a fost scris cu ajutorul unei echipe de cercetători de la Universitatea Future Hakodate din Japonia. Oamenii au selectat câteva cuvinte şi fraze pentru a fi folosite şi au stabilit un cadru general pentru poveste, înainte de a lăsa software-ul să vină cu textul propriu-zis.

Romanul scurt, intitulat Ziua când un computer scrie un roman, se numără printre cele 1.450. de titluri la ediţia din acest an a premiilor literare Nikkei Shinichi Hoshi. Însuşi Shinichi Hoshi a fost un autor de SF.

Dintre cele 1.450 de romane acceptate, 11 au fost scrise cu implicarea programelor de inteligenţă artificială, potrivit Japan News.

Procesul de selecţie, alcătuit din patru etape, este ţinut la secret, iar juraţilor nu li se spune în avans care dintre lucrări au fost scrise de către oameni şi care au în spatele lor roboţi.

Autorul de science-fiction Satoshi Hase, care a fost implicat în competiţie, afirmă că volumele scrise prin inteligenţă artificială au fost ”bine structurate”, dar au avut ”unele probleme”, inclusiv legate de calitatea descrierii caracterelor.

„Până în prezent, programele AI au fost adesea folosite pentru a rezolva problemele care au răspunsuri, cum ar fi Go şi shogi”, a declarat Hitoshi Matsubara, care a condus echipa de cercetători de la Universitatea Future Hakodate. „În viitor, îmi doresc să se extindă potenţialul (astfel încât să se asemene n.r.) creativităţii umane a inteligenţei artificiale”.

Este greu să apară creativitate în interiorul unui computer, însă, este cu siguranţă o chestiune de timp înainte ca programele de AI să aibă inteligenţa şi datele pentru a fi capabili să facă o muncă acceptabilă: un program software automat este deja responsabil pentru scrierea unor rapoarte financiare şi sportive, unde faptele cheie pot fi aranjate într-un şablon simplu.

Discursurile politice sunt o altă ţintă pentru roboţii scriitori în devenire, deoarece acestea tind să urmeze un model familiar, cu fraze şi subiecte repetate.

Sursa: Science Alert

Roboții vor deveni în curând o prezență cotidiană, afirmă un expert

Roboții au început să iasă din fabrici pentru a pătrunde în case, hoteluri, restaurante și în alte spații ale vieții cotidiene, semnalează Rich Mahoney, director al programului de robotică din cadrul SRI International, unul dintre cele mai cunoscute centre de cercetări din Silicon Valley, relatează EFE.

‘Ultima tendință este aceea că roboții ies din fabrici și începem să-i vedem prin case, companii, hoteluri’, a declarat Mahoney, într-un interviu pentru agenția spaniolă de presă, la sediul SRI, în Menlo Park (California, SUA).

Peste circa cinci ani, va fi ceva obișnuit să vedem roboți servind mâncare sau băutură, precum și umanoizi care fac curat prin casă, golesc mari lăzi de gunoi sau joacă tenis cu proprietarul lor, a estimat expertul. ‘Nu suntem prea departe de aceasta’, a apreciat Mahoney, adăugând că laboratorul său are deviza ‘robot bun’.

‘Oamenii sunt îngrijorați de posibilitatea ca roboții să preia controlul asupra lumii sau să epuizeze locurile de muncă, dar eu cred că vor fi multe cazurile în care roboții vor veni și vor face lucruri bune’, a mai spus inginerul, care conduce o echipă de 60 de persoane.

Mahoney a menționat cazul medicinei, domeniu în care roboții îi ajută deja pe chirurgi să opereze cu mai multă precizie.

‘Dacă ne gândim cum era lumea acum o sută ani, ne dăm seama că era foarte diferită. Aproape că nu erau automobile, nici calculatoare, iar activitatea era în mod fundamental agricolă. Schimbarea a fost uriașă’, a subliniat acesta.

SRI definitivează robotul ‘Proxy’, un umanoid care ar putea fi utilizat în operațiuni de salvare în caz de catastrofă, dar și în agricultură și în minerit, și pe care laboratorul din Menlo Park speră să-l scoată pe piață chiar în 2015.

‘Este un umanoid care merge și a fost conceput pentru a fi excepțional de eficient’, a afirmat Mahoney.

Robotul ‘Proxy’ va putea să culeagă fructe și legume și să realizeze numeroase activități în agricultură. Va putea, de asemenea, să înlăture dărâmături și să caute persoane dispărute în urma unei catastrofe.

‘Imaginați-vă un robot care poate să intre într-o clădire cuprinsă de flăcări și să salveze vieți sau, în cazul unui dezastru ca la Fukushima, să intre în uzina nucleară și să închidă valve’, a mai spus Mahoney.

Dezbaterea despre avantajele și dezavantajele progreselor roboticii s-a intensificat recent, după ce un robot a agățat un angajat dintr-o uzină Volkswagen din Germania și l-a trântit pe o placă de metal, provocându-i moartea. Potrivit fabricantului de mașini, se pare că incidentul s-a produs în urma unei erori umane.

AGERPRES/(AS — autor: Pepa Sița, editor: Mariana Ionescu)

sursa foto 

Google isi schimba numele in Alphabet, anuntand cea mai mare restructurare din istoria sa

Gigantul american Google a anuntat un rebranding surpriza, urmand sa-si schimbe puternic structura organizationala si sa devina un holding numit Alphabet in care Google va fi o filiala. Numele Alphabet va inlocui Google pe bursa, iar acest conglomerat de companii va fi condus de Larry Page si Sergey Brin. „Cream o noua companie, numita Alphabet (…) Ce este Alphabet? O colectie de companii dintre care cea mai mare este, bineinteles, Google”, spune Larry Page. „Compania noastra functioneaza bine astazi, insa o putem face sa fie si mai clara si mai responsabila”.

Alphabet va contine o colectie de companii, printre care si Google, care devine subsidiara. Adresa web a noului holding este si ea iesita din tipare: https://abc.xyz/

Practic din nou-creata divizie Google vor face parte activitatile de baza (Search, Advertising, Maps, YouTube si Android), iar restul activitatilor vor deveni divizii separate (Google Ventures, Google Capital, Google X, Life Sciences si Calico) ce vor face parte din holdingul Alphabet.

Google s-a extins mult dincolo de activitatile legate de internet search, publicitate si harti cu care a devenit atat de cunoscut si investeste miliarde de dolari in masini autonome, computere la purtator, case inteligente, cercetari medicale avansate si baloane care furnizeaza internet.

Noua organizare va permite investitorilor sa vada cum sunt cheltuiti banii in aceste activitati. Practic este vorba de mai multa transparenta, in conditiile in care unii investitori au spus ca Google cheltuieste prea mult pe lucruri departate de activitatea sa de baza,

Anuntul aduce si schimbari la varf. Page devine CEO al Alphabet, Brin va fi presedinte, iar Eric Schmidt va fi presedinte executiv. Ruth Porat va fi director financiar, iar David C. Drummond va fi director pe probleme juridice,

Page, Brin, Schmidt si Drummond nu vor mai avea propriu-zis functii la Google, ci CEO al noii filiale va fi Sundar Pichai. Page l-a elogiat pe Pichai care este originar din provincia indiana Tamil Nadu si lucreaza de 11 ani la Google.

Ca si model, fiecare dintre cele aproape zece divizii va avea un CEO puternic si multa independenta, directorii putand oricand apela pentru ajutor la Page sau Brin. Capitalul va fi alocat in mod riguros, astfel incat fiecare business sa fie in grafic.

Intr-o scrisoare in care anunta schimbarile, Larry Page spune ca Google a facut multe lucruri nebunesti ce au ajuns acum sa fie folosite de miliarde de oameni. Page spune ca Google mergea bine, insa adauga ca este periculos ca o companie sa se complaca si sa faca aceleasi lucruri, multumindu-se cu avansuri mici, intr-o lume a tehnologiei unde doar ideile revolutionare sunt locomotive ale schimbarii.

„Cream o noua companie, numita Alphabet (…) Ce este Alphabet? O colectie de companii dintre care cea mai mare este, bineinteles, Google. Acest nou Google este putin micsorat, iar companiile care sunt diferite de produsele noastre de internet vor face parte din Alphabet”

Data schimbarii nu a fost precizata, insa compania indica faptul ca actiunile Google vor fi transformate automat in actiuni Alphabet, pana la final de an.

de Vlad Barza     HotNews.ro

sursa foto 

O echipa de cercetatori americani sustine ca a gasit un mod de a obtine de la distanta date de pe computere care nici macar nu sunt conectate la internet

Cativa cercetatori de securitate din SUA au demonstrat ca pot prelua controlul asupra unor componente standard din computere, imprimante si milioane de device-uri, urmarea fiind ca hackeri pot primi informatii de la ele, sub forma undelor sonore, scrie Reuters. Relatand subiectul, CNN noteaza ca pot fi atacate cu succes si computerele care nici macar nu sunt conectate la internet, cum ar fi cele de la centrale nucleare.

Red Balloon Security, un startup new-york-ez, spune ca a gasit un mod prin care diverse gadget-uri, de la computere pana la electrocasnice „smart”, pot fi atacate de la distanta fara ca acest lucru sa lase vreo urma. In conditiile in care companiile investesc milioane de dolari pentru securitate informatica, descoperirea unui mod care poate face inutile toate aceste masuri costisitoare este un lucru ingrijorator.

Programul de atac preia controlul unor componente fizice din circuitele de intrare/iesire si le aplica vibratii la frecventa aleasa de atacatori. Vibratiile pot fi detectate in apropiere, cu o antena radio AM.

In ultimii zeci de ani, atat agentiile de spionaj, cat si diversi cercetatori, au cautat moduri inedite de a extrage informatii din tastaturi si alte periferice, reusind cu succes sa captureze lumina, caldura si alte „emanatii” ce permit destinatarilor sa reconstruiasca in mare masura continutul.

Noua antena transmitatoare, denumita Funtenna de catre cercetatorul Ang Cui de la Red Balloon Security, adauga un alt canal potential care altfel ar fi greu de detectat, fiindca nicun registru de trafic nu ar „prinde” datele care parasesc terminalele.

Ang Cui a prezentat sistemul in fata unor reporteri inainte de prezentarea oficiala de la conferinta Black Hat din Las Vegas, promitand ca dupa discurs va prezenta si codul „proof-of-concept” ce va permite si altor cercetatori sau hackeri sa profite de tehnologie.

Hackerii ar avea nevoie de o antena in apropiere de cladirea tinta pentru a detecta undele sonore si vor trebui sa gaseasca un mod de a accesa un terminal targhetat pentru a convert datele cautate in formatul potrivit transmisiei.

Insa dezvoltarea acestui „tool” in ultimii doi ani este o alta dovada ca terminaele pot fi manipulate in moduri imprevizibile si atacatorii isi cresc avantajul in lupta cu aparatorii, pe fondul cresterii complexitatii gadget-urilor, scrie Reuters.

de Vlad Barza     HotNews.ro

sursa foto 

Copierea CD-urilor şi DVD-urilor pentru uz personal a redevenit ilegală în Marea Britanie

Copierea CD-urilor şi DVD-urilor, pentru uz personal, este ilegală în Marea Britanie, a stabilit un tribunal din această ţară, scrie itv.com.

Decizia ”întoarce” o lege introdusă de guvernul britanic în octombrie 2014, care le permitea oamenilor să copieze materiale cu drepturi de autor, însă numai pentru uz personal.

Decizia tribunalului vine după ce uniunea muzicienilor şi o asociaţie din industria muzicală britanică s-au plâns că decizia guvernului este incorectă şi nu se aliniază legilor UE.

Itv. com scrie că deocamdată nu este clar cum vor fi depistaţi şi pedepsiţi cei care copiază CD-uri, DVD-uri sau e-book-uri pentru uz personal (spre exemplu pentru a le reda în maşină). Sursa notează că, până acum, foarte puţine persoane au fost acuzate că au copiat muzică pentru uz personal.

sursa: gandul.info

Vrei sa stii cu ce tabara sa tii cand e vorba de vaccinuri, OMG, partide sau Apple/Samsung? Te ajuta platforma de inteligenta artificiala ObViz, pe care un roman a fondat-o pentru ca nu intelegea de ce pierdea la bursa

Acum aproape 10 ani, Claudiu Musat, pe atunci angajat la Bitdefender, incepea sa piarda la bursa. Citea ce trebuie, dar nu tot ce trebuie: pierdea „jumatate din argument” cand se informa, din „toate ziarele relevante”, ca sa decida ce si cum sa cumpere sau sa vanda. De atunci, a incercat sa gaseasca un instrument care sa faca ordine in avalansa de informatii si opinii care circula pe Internet. Dupa aproape un deceniu, Musat si echipa sa de la L’Ecole Polytechinque Fédérale de Lausanne (EPFL) au elaborat o platforma care, cu ajutorul inteligentei artificiale, „te ajuta sa intelegi, intr-o clipita, punctele de vedere opuse pe o tema controversata”, discutata in media online. Platforma ObViz, lansata in aceasta primavara si care a luat deja un premiu pentru inovatie in jurnalism, a inceput ca un proiect de cercetare stiintifica, dar echipa incearca acum sa vanda produsul, publicul tinta fiind editorii de presa online.

⦁    ObViz este o API (interfata pentru programarea de aplicatii) pe care autorii proiectului o pun la dispozitia publisherilor online, pentru a pune ordine in informatia si opiniile care circula „fara structura sau autoritate” pe web. Aceasta este insotita de o platforma online de tip retea sociala, care foloseste aceleasi instrumente de inteligenta artificiala pentru a pune ordine in dezbaterile online si pentru a ajuta utilizatorii sa ia decizii mai educate, identificand clar argumentele pro si contra dintr-o anumita controversa – de la isteria vaccinurilor sau organismele modificate genetic la calitatea bateriei Apple Watch, de exemplu.

Prezentarea ObViz.com:

La inceputul lunii mai, ObViz era selectata din randul a 29 de proiecte, inscrise din 15 tari, pentru un premiu acordat de organizatia iMinds, sub patronaj UNESCO, pentru idei ce contribuie la intarirea jurnalismului si libertatii presei prin inovatie tehnologica.

Proiectul abia aparuse, iar la vedere era doar „un teaser”: „ceea ce avem pe site e doar o vitrina. Produsul efectiv e un API, pe care il oferim producatorilor de continut, avand momentan suport pentru doua limbi, engleza si franceza”, spune Claudiu Musat despre ceea ce a facut pana acum echipa sa de la Lausanne. Din aceasta mai fac parte Boi Faltings, profesorul de inteligenta artificiala care l-a atras pe Musat sa faca post-doctorala la EPFL; co-fondatorul Maxime Darcot si specialistii Gaylor Bosson si Audrey Loeffel.

Cum s-a inchegat povestea ObViz?

Claudiu Musat

Foto: Arhiva personala

Claudiu Musat povesteste:

⦁    „Ideea imi apartine. Am pierdut la bursa. Am jucat pe bursa romaneasca prin 2006-2007, totul era dragut, dar la un moment dat am inceput sa pierd. Si habar nu aveam ce se intampla si de ce. Aveam impresia ca citesc toate ziarele relevante, atat din Romania, cat si din afara. Si cu toate astea am pierdut. Si mi-am dat apoi seama ca erau multe bloguri si multe publicatii care prezentau un punct de vedere opus, radical opus. Si atunci m-am gandit: ce se intampla, cum am reusit sa ma conving de un lucru, eu citind tot ce era relevant, dar pierzand jumatate din argument? A mai trecut putin timp pana am vazut ca Google se intereseaza de un nou curent in inteligenta artificiala, care se numeste extragere de opinii sau opinion mining. Dupa aceea l-am contactat pe profesorul Stefan Trausan de la Politehnica (…) si i-am propus sa fac un doctorat pe opinion mining. Ne cunosteam destul de bine, mi-a vazut niste publicatii anterioare, a acceptat. Mi-am facut doctoratul in extrageri automate de opinii din texte economice. In timpul doctoratului am avut un material la o conferinta mai mare si acolo am fost contactat de profesorul din Lausanne, Boi Faltings (…), care m-a invitat sa fac un post-doc la el. Am ajuns aici si dupa cateva zeci de proiecte facute cu studenti intr-un final am ajuns la ObViz in forma actuala. Am ajuns la ideea de a opune argumente pe teme controversate din stiri.”

Cum functioneaza ObViz?

Fondatorul ObViz spune ca „ceea ce se vede”, componenta de retea sociala, este foarte importanta din punct de vedere al traficului si al beneficiului net” si este promovata, acum, printr-o campanie de crowdsourcing, ce indeamna oamenii sa semnaleze opinii pentru controversele existente pe platforma sau care pot fi topicuri supuse dezbaterii.

Dar aceasta componenta „vine la urma, de fapt, din punct de vedere tehnic”, spune Musat. Ce e important, atunci?

⦁    „In primul rand, e un nou sistem de vizualizare de informatii, legat de care am demonstrat ca aduce un angajament marit din partea consumatorului. Adica utilizatorul, in loc sa dea un click pe unitatea de timp, da 1,5 click-uri. In plus, e un mod de a refolosi arhivele de continut. Pentru ca, atunci cand apare un nou articol despre Apple Watch sau alt gadget, de exemplu, sunt multe articole relevante si multe comentarii relevante care ar merita recitite in contextul noului articol. Acea informatie e pierduta, pentru ca la modul real nimeni nu da click pe comentarii sau articole vechi doar pentru ca apar intr-un sistem de recomandare si scrie undeva related article. Ar trebui sa dai un motiv omului sa dea click. Iar acel motiv poate fi „uite un articol contrar pentru ceea ce ai citit deja” sau „uite inca un argument pentru care sa cumperi Apple Watch”.”

Musat precizeaza ca, pana acum, API-ul ObViz nu a fost implementat inca de vreun publisher: „din punctul acesta de vedere suntem foarte la inceput. Dar suntem aproape sa semnam un contract, nu pot da numele, dar este cel mai mare ziar din Belgia. Pe de alta parte, am participat deja la doua forumuri ale publisherilor, urmand unul la Washington. Si pana acum sunt oameni – de la CNN Mexico, de exemplu – care zic „cand o sa ai versiunea in spaniola imediat il implementam, e no brainer, pentru ca nu mai stiu ce sa facem cu comentariile””.

El spune ca proiectul sau ofera trei beneficii pentru publisheri: „Primul, dupa cum am spus: creste implicarea cititorilor. Al doilea – ca pot refolosi eficient arhivele. Un al treilea punct este ca se pot trimite notificari personalizatre catre utilizatori, se poate crea o comunitate reala in locul oamenilor care comenteaza fiecare in legea lui la un articol.”

⦁    Exemplul sau: „Cititorul da click pe o opinie legata de calitatea bateriei unui gadget. Eu, ObViz, tin minte interesul cititorului pentru acea fateta a subiectului discutat. Sa zicem bateria Apple Watch-ului. SI atunci, data viitoare cand cineva scrie ca nu o sa cumpere niciodata Apple Watch pentru ca are o baterie foarte slaba, ObViz trimite o notificare cate primul cititor, care il anunta ca cineva are un argument diferit.”

Cand ai impresia ca esti coplesit de divagatii, de incercari de a deturna o discutie logica prin argumente emotionale, cand te dispera postacii, ce poate face ObViz?

Claudiu Musat:

⦁    „Viata unui robot e mult mai simpla decat viata unui om. Nu are probleme de genul asta (argumente emotionale vs. argumente rationale – n.red.), nu poate rationa la un astfel de nivel. Argumentele sunt doar tipare de limbaj. Si atunci nu prea exista aceasta diferentiere intre argumente rationale si emotionale – sunt puse laolalta si, din ce am observat, tind sa se alinieze de unele singure de o parte sau alta. Daca ma uit la subiecte fierbinti cum ar fi vaccinurile sau jocurile video, de o parte se duc argumentele emotionale, de cealalta cele rationale.”
⦁    „Am un partener din Anglia care mi-a propus sa ma uit la un forum de acolo, Mom’s Net, unde se discuta de la ce tip de pampers sa folosesti pana la care e partidul cu care ai votat in alegeri. Ce a fost interesant pentru noi este sa vedem pentru entitatile cele mai dezbatute – si am avut placerea sa vad ca algoritmii intr-adevar au descoperit formatiunea politica UKIP ca fiind cea mai dezbatuta entitate. Ce e interesant pentru noi e sa facem apoi o analiza a raportului intre cantitatea de opinii de fiecare parte si numarul de utilizatori care au acele opinii. Daca pentru UKIP vezi ca ai 60% opinii pozitive si 40% opinii negative, dar alea 40% negative vin de la 95% din utilizatori, iar cele 60% pozitive vin de la 5% din utilizatori, pentru mine e un exemplu clar de postaci. Numerele mentionate le-am inventat pe moment, pentru exemplificare, nu sunt numerele reale”.
⦁    Cum isi poate da seama omul de rand cine e postac? „In primul rand ma bazez pe crowdsourcing. E acelasi sistem ca la stack overflow – e un pic mai mult decat e la majoritatea blogurilor – sa iei fiecare argument in parte si sa poti sa-i dai un vot. Cand suficienti oameni fac asta, atunci argumentele importante ies in fata. Aici e diferenta majora – anume granularitatea – fata de sistemul in care comentariile cele mai cunoscute ies in fata. Acelasi argument poate sa apara in cinci comentarii, dar la baza e 1 argument si atunci eu pot sa votez pentru acel argument in sine, nu pentru unu sau mai multe comentarii„.

Obstacole: Rezistenta editorilor de presa cand e „sa puna pe site-ul lor continutul altora”. Plus Facebook

El arata ca o problema, in acest moment, este faptul ca in timp ce platforma poate fi aplicata pe site-urile publisherilor interesati, „din pacate nu i-am vazut foarte deschisi la a pune pe site-ul lor continutul creat de altcineva”. Adica, in afara laturii de retea sociala ObViz.com, e mai dificil sa puna in balanta opinii ce se fac auzite pe platforme diferite. Musat spune ca intelege situatia: „sunt si probleme legale la mijloc, si probleme de imagine”. Dar, arata el, „daca vorbim in interiorul unui grup care include cinci-sase publicatii diferite, vorbim de o cantitate semnificativa de informatii, pe care o putem amesteca. Plusvaloarea e data de modul in care prezentam laolalta opinii din articole si opinii din comentarii – cititorul care interactioneaza cu materialul publicat devine si producator”.

O alta problema tine de conectarea la alte retele sociale. Potrivit fondatorului ObViz, in prezent echipa sa incearca sa vada in ce masura se pot prelucra comentariile din Facebook. „Pana acum, raspunsul initial e „nu prea mult” (…) Din fericire, nu toata lumea foloseste pe site-uri sistemul de comentarii de la Facebook, exista in continuare third parties cu care se poate lucra mult mai simplu”.

⦁    Dar daca Facebook va capata o pondere enorma in activitatile de publishing? „Atunci pot sa ma duc si sa fac o oferta sa ma cumpere Facebook”.

Startup: avantajul Lausanne. Proiectul de cercetare devenit produs

Grafic: Widget-ul de articole ObViz

Foto: Obviz.com

Potrivit lui Claudiu Musat, faptul ca a dezvoltat ObViz la Lausanne, nu in Romania, a contat enorm: „Pana acum, proiectul acesta m-a costat undeva la 200.000 de franci elvetieni. Banii acestia nu ii obtineam in Romania. E o diferenta: aici, daca ai o idee de startup, chiar daca esti departe de a avea clienti sau un business plan, cata vreme ai proprietate intelectuala si un diferentiator de ordin tehnic poti avea finantare pentru proiect.”

El spune ca ObViz obtinut o parte din bani de la guvernul elvetian, o parte de la un consortiu de universitati, o parte de la business angels.

ObViz a inceput ca proiect de cercetare, dar „acum chiar incercam sa vindem acest produs, publicul tinta fiind publisherii. Pe de alta parte, sunt acum niste call-uri din partea CE pentru platforme de utilitate publica, le luam in considerare. ObViz.com, in versiunea lui actuala, nu o sa scoata niciodata un franc, si atunci esentiala e partea de utilitate publica. (…) Modelul de sustinere financiara exista, ceea ce lipseste, in acest moment, e semnatura clientului”, potrivit lui Musat.

de Costin Ionescu

sursa: startupcafe.ro 

Eric Schmidt, presedinte executiv al Google: Internetul va disparea. Se naste o lume puternic personalizata, interactiva si extrem de interesanta

Internetul va disparea, cel putin in modul in care il cunoastem acum, a spus la Forumul Economic de la Davos, Eric Schmidt, presedintele executiv Google. Internetul se va schimba enorm si va fi prezent in orice aspect al vietii noastre, Vor aparea noi platforme tehnologice despre care acum nici nu banuim, iar aplicatiile mobile vor aduce schimbari incredibile, mai spune Schmidt, citat de Hollywood Reporter.

La sfarsitul unui set de discutii la Forumul Economic Mondial de la Davos, Eric Schmidt a fost intrebat despre predictia lui cu privire la viitorul internet-ului, iar raspunsul sau a fost surprinzator. „Voi raspunde foarte simplu ca Internetul va disparea”, a spus Schmidt.

„Vor fi atat de multe adrese IP, atat de multe terminale, senzori, lucruri purtabile, aparate cu care vom interactiona, incat nici nu veti mai simti internetul”, a explicat el. „Va fi tot timpul parte a vietii noastre. Imaginati-va ca intrati intr-o camera, iar acea incapere este una dinamica si, cu permisiunea dumneavoastra, veti putea interactiona cu tot ce se intampla in camera”

Schmidt a conchis: Apare o lume puternic personalizata, foarte interactiva si desoebit de interesanta”.

La inceputul dezbaterii, Schmidt fusese intrebat si despre problema abuzuuil de pozitie dominanta al Google care are un lung litigiu cu Comisia Europeana pe partea de internet search, Parlamentul European cerand si o scindare a companiei.

Schmidt a dat un raspuns diplomatic, spunand ca apar multe platforme tehnologice puternice si se prefigureaza o reasezare a dominatiei diversilor lideri, datorita cresterii fantastice a aplicatiilor de smartphone. El spune ca aceste telefoane inteligente sunt practic super-computere care vor schimba infrastructura aplicatiilor intr-un mod pe care nu avem cum sa-l prognozam „Consider ca in acest punct vorbim de o piata total deschisa”

Intrebat despre recenta calatorie in Coreea de Nord, Schmidt a declarat ca tara are multe conexiuni la Internet prin intermediul smartphone-urilor, dar nu exista roaming, iar accesul la internet este „puternic supravegheat.”, ceea ce dauneaza tarii si indivizilor.

de Vlad Barza     HotNews.ro

sursa foto

Apple ar putea plăti daune de 840 mil.dolari pentru fixarea preţurilor în domeniul cărţilor electronice

Apple ar putea plăti daune de până la 840 milioane de dolari ca urmare a disputelor cu autorităţile statale şi consumatorii din SUA privind înţelegerile încheiate de companie cu publisherii din zona cărţilor în format electronic, potrivit Bloomberg.

Autorităţile statale şi consumatorii care au acţionat în justiţie Apple cu privire la preţurile practicate în domeniul cărţilor electronice au solicitat iniţial daune de 280 milioane de dolari şi au cerut recent instanţei federale din Manhattan să admită triplarea sumei.

Statele şi consumatorii asociaţi în procese colective împotriva Apple consideră că suma ar trebui triplată deoarece autorităţile SUA au demonstrat deja, într-un proces încheiat anul trecut, că Apple a orchestrat o conspiraţie de fixare a preţurilor în domeniul cărţilor electronice.

Apple a raportat rezerve de lichidităţi de 158,8 miliarde de dolari la finalul anului trecut.

Vânzările de cărţi electronice, muzică, filme, software şi servicii au adus companiei venituri de 12,9 miliarde de dolari în 2012, reprezentând 8,2% din afaceri.

Apple a început să distribuie cărţi în format electronic în anul 2010, odată cu lansarea iPad.

O instanţă de judecată din SUA a stabilit în luna iulie a anului trecut, în urma unui proces intentat în 2012 de Departamentul Justiţiei şi derulat fără juriu, că Apple a coordonat un cartel, la care au participat companiile de publishing, pentru a fixa preţurile cărţilor în format electronic.

Instanţa a decis atunci că Apple trebuie să despăgubească cele 33 de state care s-au asociat cu Departamentul Justiţiei în acţiune. Guvernul federal nu a solicitat plata de daune.

Autor: Vlad Popescu  

sursa: zf.ro

sursa foto

Cartea care îți oferă senzații fizice

Oamenii de știință de la MIT au creat o carte care poate avea asupra cititorului aceleași senzații pe care le trăiește protagonistul poveștii.

Cartea „purtabilă” folosește temperatura și intensitatea luminii pentru a-l introduce pe cititor în atmosferă, ea știind la ce pagină se desfășoară lectura. Cartea prevede și o vestă dotată cu simulator de puls, cu sistem de comprimare și comenzi pentru temperatură și sunet, toate acestea transmițând starea emoțională sau fizică a protagonistului/protagonistei.

„Changes in the protagonist’s emotional or physical state trigger discrete feedback in the wearable [vest], whether by changing the heartbeat rate, creating constriction through air pressure bags, or causing localised temperature fluctuations,” explică inventatorii Felix Heibeck, Alexis Hope și Julie Legault.

Prima carte transformată în „ficțiune senzorială” este „The Girl Who Was Plugged In” (sursa) de James Tiptree Jr, câștigătoare a Premiului Hugo. O poveste despre un personaj distrus de propriile experimente care-și trăiește viața prin intermediul unui avatar.

Sursa articolului original în limba engleză

Scris de Andreea Chebac 

sursa sinopsisului în limba română: bookblog.ro

Despre MOOCs (Massive Open Online CourseS)

Despre MOOCs (Massive Open Online CourseS) se vorbeste cu mai multa insistenta de la inceputul acestui an. La Forumul economic mondial de la Davos de la sfarsitul lui ianuarie 2013, o “masa rotunda filantropica” a avut ca tema “Educatia online schimba lumea”.

O fetita de 12 ani, Khadijah Niazi din Lahore, Pakistan a fost invitata sa-si povesteasca experienta de formare online. Avea doar 10 ani cand a urmat un curs de introducere in inteligenta artificiala pe platforma Udacity. Intre altii, la respectiva masa rotunda au participat, Larry Summers, fost presedinte al universitatii Harvard, Peter Theil, finantator in domeniul MOOCs, Sebastian Thrun, co-fondator al Udacity, Daphne Koller, co-fondatoare a platformei Coursera (http://authenticlearning.wordpress.com/2013/01/31/revolutionline-edu/ ).

Daca inainte de Davos 2013, despre MOOCs se auzea mai mult prin cercurile academice, dupa aceea fenomenul a explodat in spatiul public. Exista trei modele principale  sau trei nise strategice pe care le vizeaza principalele platforme care au MOOCs ca domeniu de activitate.

Udacity

In ordinea cronologica a aparitiei, prima e reprezentata de platforma Udacity si are ca tinta principala profesorii renumiti, ale caror cursuri sunt dorite de un numar mare de studenti. Infiintata oficial in iunie 2011 de Sebastian Burkhard Thrun, David Stavens si Mike Sokolsky, Udacity isi datoreaza numele sloganului “audacious for you, the student” (“indraznet pentru tine, studentule”).

Cel mai cunoscut dintre fondatorii Udacity este Sebastian Burkhard Thrun, informatician de origine germana, profesor la Universitatea din Stanford, considerat in 2011 al cincilea intr-un top al creativitatii in domeniul afacerilor. MOOCs puse la dispozitie de Udacity sunt in special din domeniile stiintifice (biologie, afaceri, informatica, matematica, fizica, statistica). Succesul Udacity se masoara prin numarul mare de inscrisi la cursurile pe care le ofera. Este celebru exemplul cursului de Introducere in inteligenta artificiala care a adunat nu mai putin de 160 000 de studenti din intreaga lume.

Odata cu dezvoltarea altor platforme cu acelasi obiect de activitate, pentru Udacity devine tot mai dificil sa-si mentina pozitia pe piata formarii online. Precizarea nisei strategice devine astfel decisiva pentru supravietuirea platformei. Cei care conduc Udacity sunt mai putin interesati de a oferi “o vitrina” institutionala  pentru universitatile partenere (cum se intampla in cazul Coursera) si mai mult in a propune cursuri a caror valoare sa fie certificata de rezultatele studentilor la examene. E o provocare importanta care deocamdata pune probleme. La inceputul lui 2013, Udacity a incheiat un partenariat cu Universitatea de stat San Jose pentru a difuza online cursuri de algebra si statistica. Partenariatul a fost insa suspendat in iulie 2013, cand mai mult de jumatate de studenti au ratat examenele.

Sa mai adaugam si faptul ca Udacity este astazi o societate comerciala care e finantata de fonduri cu capital de risc.

Coursera

Lansata oficial in aprilie 2012 (activitatea propriu-zisa a inceput insa inca din a doua parte a lui 2011), Coursera este a doua platforma care isi propune sa puna la dispozitie MOOCs. Este fondata de doi informaticieni de la Universitatea din Stanford, Andrew Ng si Daphne Koller. Ca si Udacity, Coursera e finantata de diferite fonduri cu capital de risc (s-ar parea ca a adunat pana acum vreo 65 de milioane de dolari din astfel de fonduri, de peste trei ori mai mult decat Udacity). Deocamdata, MOOCs oferite pe aceasta platforma sunt gratuite, dar in curand va exista si formula unui abonament premium destinat diferitelor categorii de utilizatori.

Spre deosebire de Udacity care vizeaza in primul rand profesorii capabili sa adune un numar mare de studenti la cursurile lor, Coursera se orienteaza catre partenariatele institutionale. Aceasta platforma isi asigura in primul rand sustinerea din partea presedintilor si rectorilor celor mai renumite institutii de invatamant superior din lume. Planul de afaceri contine cateva idei interesante care ar merita aprofundate intr-un articol separat.

Acest model de difuzare care privilegiaza filiera institutionala face ca astazi Coursera sa fie platforma care ofera cursuri din cele mai multe domenii stiintifice (inclusiv umanistice si stiinte sociale). Universitatile partenere ale Coursera provin din 20 de tari (Australia,Canada, China, Danemarca, Franta, Germania, Israel, Italia, Japonia, Mexic, Olanda, Rusia, Singapore, Corea de Sud, Spania, Elvetia, Taiwan, Turcia, Marea Britanie, Statele Unite. Studentii care participa la MOOCs provin din 190 de tari, iar numarul acestora a crescut intr-un mod spectaculos: in octombrie 2011 erau 111 479, iar in octombrie 2013 sunt 5 266 200.

Cu asemenea rezultate, fireste ca fondatorii Coursera ocupa, in aprilie 2013,  locul al doilea in topul 100 al Time, pentru cele mai influente persoane din lume (dupa Malala Yousafzai, Michelle Obama, Steven Spielberg care isi impart primul loc).

In octombrie 2013, Coursera a incheiat un acord cu Departamentul de Stat al SUA care prevede organizarea de centre de invatare pretutindeni in lume. Putem astfel considera ca incepand din acest moment Coursera nu mai e doar o simpla platfoma care pune la dispozitie MOOCs, ci e parte integranta a strategiei “soft power” a SUA.

edX

A treia platforma destinata MOOCs in ordinea infiintarii oficiale (mai 2012) este edX. Spre deosebire de Udacity si Coursera, edX nu are in spate persoane, ci institutii de invatamant superior: Massachusetts Institute of Technology (MIT) si Harvard University care au participat fiecare cu câte  30 de milioane de dolari, fonduri proprii. Daca primele doua platforme si-au precizat orientarea comerciala, edX continua sa functioneze ca ca un proiect non-profit. Sunt peste 1 milion si jumatate de utilizatori ai edX care urmeaza cursurile oferite de 29 de universitati.

E interesanta nisa strategica pe care o vizeaza edX. A incheiat partenariate cu universitati din SUA, China, Mongolia si India care prevad utilizarea cursurilor edX in cadrul metodei “claselor inversate” (“flipped classrooms”). La originea acestei metode pedagogice se afla un profesor de fizica de la Universitatea din Harvard, Eric Mazur, despre care v-am vorbit intr-un articol anterior publicat in Contributors (http://www.contributors.ro/editorial/vrem-o-universitate-ca-afara/)

Dezvoltarea extrem de rapida si la scala mondiala a MOOCs arata ca invatamantul superior se afla astazi intr-un moment extrem de important al evolutiei sale. In cele din urma, e absolut normal ca in societatea cunoasterii, competitia esentiala sa se dea pentru cunoastere.

Universitatile din Europa occidentala si MOOCs

Mari universitati din Europa occidentala au inteles acest lucru si, cum era de asteptat, au reactionat pe cale institutionala. Aceasta a facut ca platforma Coursera sa se bucure de mai mare succes in Europa decat Udacity sau edX. Suntem inca la inceputul  acestei aventuri, astfel ca nu putem sti ce modele de MOOCs vor avea succes in viitor.

Vor reusi derapajele in materie de calitate a cursurilor de pe Coursera sa orienteze studentii catre MOOCs mai bine controlate ? E de acum celebra experienta istoricului Jon Wiener care s-a inscris la un curs despre Holocaust, unde nu prea a inteles mare lucru (http://www.thenation.com/article/176036/inside-coursera-hype-machine#axzz2e8AoPWTr ).

Deocamdata, universitatile din Europa occidentala nu au astfel de preocupari. Par a fi luat lucrurile in serios si incep sa dezvolte diferite strategii de vizibilizare institutionala online.

Unii, cum e cazul Sciences Po, din Paris, apeleaza la “artileria grea” si propun MOOCs sustinute de profesori renumiti. In ianuarie 2014 va debuta MOOC-ul lui Bruno Latour intitulat “Espace mondial et Humanités scientifiques”. Cursul se va desfasura in limba engleza (https://www.france-universite-numerique-mooc.fr/courses/SciencesPo/05004/Trimestre_1_2014/about )

Altii, cum e Universitatea din Geneva, mizeaza atat pe cursuri individuale cat si pe cursuri oferite de un colectiv de profesori (https://www.coursera.org/unige ). Tot la Universitatea din Geneva, UDREM (Unité de développement de la recherche en éducation médicale) a creat o pagina web de informare asupra istoricului si dezvoltarii MOOCs (http://www.unige.ch/medecine/udrem/Unit/actualites/MOOC.html).

Universitatile românesti si MOOCs

Care e situatia MOOCs in Romania ? Ce cred responsabilii de universitati, profesorii, studentii, parintii acestora si românii in general despre MOOCs ?

Se scrie despre acest fenomen si in presa româneasca. Printre cele mai recente articole (din octombrie 2013) sunt cele ale lui Radu Atanasiu (Democratie prost inteleasa: http://adevarul.ro/news/societate/democratie-prost-inteleasa-1_52711c1ec7b855ff5699d6ad/index.html) si Vlad Andriescu (Ascensiunea fulminantă a platformei online care a schimbat învăţământul : http://adevarul.ro/tech/internet/ascensiunea-fulminanta-platformei-online-schimbat-invatamantul-1_52693361c7b855ff56760fed/index.html ).

Ambele articole prezinta insa fenomenul MOOCs intr-un mod partial, fara a intra in detalii legate de implicatiile strategice importante pentru dezvoltarea invatamantului superior.

Nu am gasit opinii ale rectorilor si studentilor din Romania despre MOOCs decat intr-un articol de la inceputul lui 2013 publicat de Laurentiu Ungureanu in Adevarul si intitulat “Un nou fenomen: „facultatea“ de pe internet” : http://adevarul.ro/educatie/universitar/un-nou-fenomen-facultatea-internet-1_50eed7e856a0a6567e63e373/index.html ).

Cum era de asteptat, studentii români sunt incantati. Ma intreb insa in ce masura putem aprecia calitatea acestor MOOCs doar in functie de aprecierea studentilor.  Cum am aratat mai sus, atunci cand unii specialisti dintr-un anumit domeniu participa la astfel de cursuri (ca istoricul Jon Wiener), observatiile sunt mult mai critice si nuantate.

Rectorul Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, profesorul Vasile Işan, considera ca asemenea cursuri „sunt un mod complementar de a oferi educaţie universitară în anumite domenii, pentru anumite discipline care pot fi uşor standardizate şi accesate de un număr mare de cursanţi. În niciun caz nu este un substitut pentru forma de predare, de învăţare în universităţile de tip comprehensiv-multidisciplinar clasice“.

La rândul sau, rectorul Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti, profesorul Pavel Năstase, spune ca: ” Noi, dacă am vrea să avem cursanţi din alte locuri, ar trebui să facem cursurile tot în engleză, precum platforma Coursera. Pentru asta, trebuie să stăpâneşti foarte bine materiile, trebuie să ai experienţă de predare la forma cu frecvenţă de aproape 10 ani. Abia apoi poţi participa ca profesor.”

Ceea ce inteleg din aceste afirmatii e ca, deocamdata (la inceputul lui 2013), responsabilii unor universitati românesti importante prefera sa evite discutiile despre schimbarile majore pe care le anunta MOOCs in domeniul formarii universitare. Cum insa fenomenul MOOCs a evoluat intr-un mod spectaculos in acest an, se prea poate ca opiniile sa se fi schimbat. De aceea cred ca ar fi extrem de interesanta o dezbatere astazi pe aceasta tema.

Vor disparea universitati ?

In spatele MOOCs se anunta transformari extrem de importante pentru invatamantul superior mondial. Ca si in cazul clasamentelor internationale (unde universitatile românesti nu prea reusesc sa ajunga pe locurile pe care si le doresc) si aici pozitiile de frunte vor fi ocupate de cei care fac regula jocului. Si, cum am vazut in acest articol, “jocul” in materie de MOOCs isi stabileste regulile acum.

In ceea ce priveste universitatile românesti, nu e o problema de bani in primul rand, ci de viziune. De exemplu, cine ii opreste pe responsabilii universitatilor românesti sa incheie partenariate cu edX pentru a utiliza cursurile acestora in regim de “flipped classrooms” ? Sunt cursuri de la MIT si Harvard care ar putea fi puse la dispozitia studentilor de catre institutia româneasca de invatamant superior. E nevoie insa de o schimbare fundamentala in ceea ce priveste metodele pedagogice care e inclusa in principiul claselor inversate. Studentii ar trebui sa vizioneze cursurile acasa si sa le discute apoi in sala de curs. Profesorul ar deveni astfel mai mult un ghid critic decat un transmitator de cunostinte.

Un alt exemplu. Stim ca exista multi tineri români care si-au facut studiile in strainatate si care astazi lucreaza in diferite universitati ale lumii. Este posibil ca nu toti acestia sa aiba un contract de exclusivitate cu institutia la care lucreaza, astfel incat sa fie in masura sa accepte o pozitie profesorala, specifica pentru MOOCs, intr-o universitate româneasca. Coursera e o societate comerciala, se pot negocia partenariate pentru ca asemenea pozitii profesorale sa fie finantate din activitatea de predare. Pentru tinerii specialisti, oportunitatea de a propune cursuri care sa se adreseze publicului din intreaga lume ar putea fi o provocare interesanta. E drept ca o asemenea initiativa curajoasa ar introduce o competitie importanta intre profesorii titulari din universitatile românesti si cei din respectivul departament MOOCs. Nu credeti insa ca toti ar avea de castigat ?

Daca se dezvolta in acelasi ritm ca pana acum, MOOCs vor conduce la disparitia unor universitati. Se vor produce schimbari si in ceea ce priveste definirea centrelor si a periferiilor in materie de invatamant universitar. Se vor transforma disciplinele academice, in special cele umaniste si cele din stiinte sociale.

“Barca” trebuie aleasa in acest moment. Putem opta pentru plânsul “lucid” pe altarul universitatilor duse la pieire de felurite provincialisme, intelese fie dintr-o perspectiva nationala, fie dintr-una mondiala. Putem decide insa si sa actionam, integrând MOOCs cu inteligenta strategica. Cum le-ar fi mai bine universitatilor românesti ?

scrisă de Adriana Gorga cu titlul original: „Ce universităţi dispar?”

sursa: contributors.ro 

sursa foto 

Devine evident: Facebook se îndreaptă cu paşi mici dar siguri către dispariţie

Nu cu mult timp în urmă circula o vorbă potrivit căreia „dacă nu eşti pe Facebook, nu exişti”. Acum, milioane de oameni şi-au închis conturile de Facebook. Au avut dreptate cei care au spus că Facebook va avea soarta reţelelor anterioare lui respectiv IRC sau hi5?

Milioane de utilizatori din SUA şi Marea Britanie au renunţat la serviciile reţelei sociale Facebook şi şi-au şters paginile, în urma dezvăluirilor făcute de fostul asistent tehnic al CIA, Edward Snowden, şi portalul WikiLeaks privind supravegherea electronică la scară largă dusă de serviciile secrete din SUA, în colaborare cu alte ţări occidentale.

Astfel, aproximativ 9 milioane de persoane în SUA şi circa 2 milioane în Marea Britanie şi-au eliminat conturile de pe Facebook.

„Oamenii devin mai precauţi cu privire la viaţa lor privată în spaţiul cibernetic din cauza unor istorii intens mediatizate precum informaţiile recente privind spionajul Agenţiei Naţionale de Securitate din SUA”, declară editorul revistei Cyberpsychology, Behaviour and Social Networking, Brenda Wiederhold.

Sortit dispariţiei?

Karsten Gerloff, preşedintele Fundaţiei Europene a Software-ului Liber (FSFE), a criticat marile companii multinaţionale, asigurând că „unele corporaţii fură” informaţii de la useri şi „alimentează, fără avertisment prealabil, serviciile secrete”, notează ziarul ABC.

„Dacă Google vrea să supravieţuiască pe termen lung va trebui să se reinventeze. Microsoft nu a făcut acest lucru, de aceea cred că va dispărea în cinci sau zece ani”. Şi mai spune el, atunci când Facebook „o va lua în jos, o va face destul de repede”.

„Dau Facebook-ului doi sau trei ani. Este o lege matematică. S-a întâmplat cu MySpace şi se va repeta acelaşi lucru”, a asigurat preşedintele FSFE. Scopul fundaţiei sale este ca „oamenii să fie conştienţi că pot decide care va fi tehnologia de mâine şi în ce lume vor să trăiască”. De aceea, expertul german a subliniat că „trebuie să fim mereu în alertă şi să ne ţinem sub observaţie sistemele”. „Trebuie să ne întrebăm: Cine ne controlează?”

Pentru Facebook „suntem produse, nu clienţi”

Preşedintele FSFE care a dezvăluit că, „pentru Google şi Facebook suntem produse, nu clienţi”. „Nu le dăm doar date, ci şi încrederea noastră, deoarece credem că ne protejează intimitatea”, a subliniat el. Datele tale sunt produsul pe care îl vinde Google”, a avertizat el.

Revista Cyberpsychology a publicat rezultatele unui studiu realizat de o echipă de cercetători de la Universitatea din Viena cu privire la cauzele pentru care oamenii părăsesc Facebook. Oamenii de ştiinţă au stabilit în urma analizei răspunsurilor date de aproximativ 600 de intervievaţi că cea mai frecventă cauză – 48,3% – este preocuparea pentru confidenţialitatea vieţii private pe Internet. Pe locul doi – 13,5% – se situează nemulţumirea generală faţă de serviciile Facebook.

Printre alte motive – refuzul de a purta discuţii sterile şi teama de a deveni dependent de reţeaua socială. Unii dintre cei chestionaţi au răspuns că au obosit de obligaţia ‘socială’ de a adăuga mereu noi prieteni.

De asemenea, studiul a constatat că printre cei care au părăsit preponderent Facebook se numără persoanele în vârstă şi bărbaţii.

Autor: Valentin Vioreanu 

sursa: capital.ro

Oyster: Like Netflix for books

 

 

 

 

 

 

 

New service will give users access to 100,000 books for a low monthly fee.

People have had access to movie and music streaming services on their smartphones for a while now, but a new company is trying to do the same with books.

Reading books on a mobile device is old-hat. And it used to require that each book be purchased separately.

Oyster, a New York-based company, aims to create a Netflix-like service for books. One that gives users access to thousands of titles with a few taps of the old touchscreen, reports Techlicious.

For $9.95 a month, readers will have access to 100,000 titles – ranging from contemporary best sellers to classics – with new titles added regularly.

Invitations for the service can be requested on the service’s website now. Oyster is currently only available on iOS devices – iPhones and iPods – but will soon be extended to Android phones and tablets, including Kindles, in the near future.

By Bryan Hood 

sursa: new york post.com

O tehnologie inovatoare permite „implantarea” reclamelor în creierul călătorilor cu trenul şi metroul

Cea mai nouă metodă prin care creatorii de reclame încearcă să intre în mintea publicului vine din partea companiei BBDO Dusseldorf.

Tehnologia îi ţinteşte pe cei ce călătoresc cu metroul sau cu trenul şi care, din cauza oboselii, îşi sprijină capul pe unul din geamurile vagonului de tren. Atunci când capul călătorului intră în contact cu fereastra, în mintea sa va intra un mesaj conceput de agenţia de publicitate.

Cum funcţionează tehnologia? Un transmiţător este ataşat de geam, acesta transmiţând oscilaţii de frecvenţă înaltă către creierul călătorului, iar aceste oscilaţii sunt transformate de către creier în sunete şi cuvinte.

Iată un clip video în care este demonstrată tehnologia inovatoare cu ajutorul căreia cei de la BBDO Dusseldorf doresc să „penetreze” mintea publicului:

sursa: descopera.ro

Anti-social media: Cum funcţionează aplicaţia care te ajută să îţi eviţi prietenii

O aplicaţie concepută de un student american în semn de dispreţ faţă de reţelele de socializare le va permite utilizatorilor site-ului de localizare Foursquare să-i identifice pe acei „prieteni” pe care doresc să-i evite la un moment dat.

Denumită „Hell is Other People” („Infernul înseamnă alţi oameni”), aplicaţia foloseşte site-ul Foursquare pentru a-i localiza pe toţi prietenii care s-au înregistrat în apropiere, scrie Daily Mail.

Aceste înregistrări sunt apoi marcate pe o „hartă a evitării”, iar aplicaţia calculează care este distanţa pe care utilizatorii trebuie să o păstreze ca să rămână departe de persoanele pe care nu doresc să le întâlnească.

Punctele portocalii de pe hartă indică cele mai recente 20 de locuri pe care prietenii respectivi le-au vizitat, precum şi durata înregistrării în fiecare dintre aceste locuri pe Foursquare. Zonele verzi marchează „distanţa optimă” pe care utilizatorul trebuie să o păstreze ca să nu întâlnească pe cineva nedorit.

Deşi etichetată de autorul ei drept „un experiment în anti-social media”, aplicaţia poate fi folosită doar de membri Foursquare, la rândul său o reţea de socializare.

Numele aplicaţiei este inspirat dintr-o replică a piesei de teatru „No Exit” a lui Jean-Paul Sartre, a spus creatorul aplicaţiei, Scott Garner, student la Universitatea din New York.

Garner îşi descrie aplicaţia ca fiind „parţial o satiră, parţial un comentariu din desconsideraţia lui pentru mediul de socializare şi parţial o explorare a propriilor dificultăţi cu fobia socială”.

Scott a postat şi un videoclip promoţional în care merge prin New York cu aplicaţia sa în timp ce îşi explică ura faţă de social media. „A trebuit să mă înscriu pe un site de socializare şi să vorbesc cu oameni ca să devenim prieteni pe acel site astfel încât să pot să îi evit”, spune el în clip.

Tânărul ia în considerare posibilitatea de a adăuga, în viitor, mai multe informaţii de pe site-uri de socializare, precum postările etichetate de pe Twitter sau înregistrările („check-in”) de pe Facebook.

sursa: mediafax.ro

Cum pui diacritice unui text în câteva secunde

Începutul verii este momentul lucrărilor de licenţă şi al referatelor de tot felul, aşa că numărul celor care dau buzna pe internet pentru a căuta un editor de text care le pune automat diacritice este destul de mare.

Ne-am gândit să venim în întâmpinarea celor interesaţi cu acest articol, în care prezentăm două moduri de a converti textele: un soft care trebuie descărcat şi un site care oferă un astfel de serviciu.

Siteul este diacritice.com şi pune diacritice unui text de maximum 3.000 de caractere. Desigur, puteţi să modificaţi un text mult mai mare, dar trebuie să îl „spargeţi” în bucăţi de maximum 3.000 de caractere. Acolo unde siteul are dubii în privinţa formei pe care ţi-o doreşti (exemplu: fereastra/fereastră), cuvântul este marcat grafic şi eşti invitat să alegi forma dorită. Siteul este public încă din 2007.

Softul poartă numele AutoCorect, este gratuit şi disponibil pe siteul softset.ro. Programul adaugă, în doar câteva secunde, diacritice unui text de peste 100 de pagini. Softul merge în sistemele de operare Windows 2000 Windows NT, Windows Xp, Windows Vista, Windows 7 şi suportă diverse tipuri de fişiere (DOC Word Office 97-2002, RTF, SUB, SRT, TXT, HTML, UTF-8, UTF-16).

Pentru ca totul să meargă bine, trebuie să aveţi 225 MB RAM liberi şi un procesor mai mare de 500MHz. Pe lângă inserarea de diacritice, softul poate fi folosit şi pentru corecţii ortografice şi de punctuaţie.

Interesant este că autorii softului au decis să pună la dispoziţia utilizatorilor, pe lângă varianta contemporană, cu regulile ortografice în vigoare, şi o versiune care corectează după versiunea clasică, adică după regulile ortografice anterioare anului 1993, când Academia Română a decis revenirea la grafia cu  în loc de Î în interiorul cuvintelor (excepţie fac literele de după un prefix, ca în exemplul: neîntâlnit) şi la formele sunt, suntem, sunteţi în loc de sînt, sîntem, sînteţi.

De Dan Arsenie | sursa: Yahoo! News

Limbi în suferinţă în era IT: româna, poloneza şi rusa

Era internetului ar putea conduce la dispariţia diacriticelor în Polonia, iar limba ar suferi modificări regretabile, apreciază lingviştii de la Varşovia. Pentru a opri acest proces, autorităţi şi instituţii private poloneze au început o campanie curajoasă.

În limba poloneză, ca şi în română sau rusă, există câteva litere cărora aplicarea diacriticelor le schimbă pronunţia. În alfabetul polonez apar literele ą (care se pronunţă ca un o nazal), ć, ę (se pronunţă e nazal), ł, ń, ó, ś, ź şi ż.

Campania, iniţiată de Consiliul de stat pentru Limba Poloneză, poartă numele „Język polski jest ą-ę”. Expresia este, de fapt, un joc de cuvinte, greu de explicat unei persoane care nu este vorbitoare de limbă poloneză. Mesajul vrea însă să sublinieze că, fără diacritice, limba poloneză nu prea are sens. Dacă nu erau puse diacriticele în sintagma de mai sus, pronunţia ei ar fi complet diferită, iar înţelesul ei ar fi, de asemenea, schimbat.

Tastaturile computerelor şi telefoanelor mobile îi forţează pe cei care vor să scrie corect, cu diacritice, să apese butoane suplimentare. Din comoditate, cei mai mulţi dintre polonezi scriu fără diacritice, iar, de multe ori, cei care primesc mesajele trebuie să îşi folosească intuiţia pentru a găsi adevăratul înţeles al acestora. Uneori, se ajunge chiar la confuzii totale.

De exemplu, în poloneză, cuvântul „los” înseamnă „soartă”. Dar, scris „łoś”, înseamnă „elan”. De asemenea, „paczki” se traduce prin „parcele”, în timp ce „paćzki” înseamnă „gogoşi”.

Unele posturi radio şi TV au ales să participe campanie şi prezintă cântece în care cuvintele sunt pronunţate făcând abstracţie de literele cu diacritice. Astfel „ć” este pronunţat precum „c”, „ł” ca „l” şi aşa mai departe. Într-o melodie rap, polonezilor li se dă un sfat: „Mai apăsaţi şi pe Alt-dreapta, din când în când”. Alt-dreapta este tasta pe care polonezii, ca şi unii utilizatori de Windows din România, o folosesc atunci când vor să scrie cu diacritice. Totuşi, odată cu setarea tastaturii, utilizatorii au butoane directe pentru scrierea cu diacritice. Dar chiar şi această setare a tastaturii necesită accesarea panoului de control şi, din nou, intervine comoditatea.

Lingvistul polonez Jerzy Bralczyk spune că semnele diacritice sunt mărci vizuale definitorii pentru limba poloneză. „Astăzi, limba poloneză este ameninţată de tendinţa de a nu folosi diacriticele. Cu cât folosim mai puţine diacritice în mesajele text, cu atât ne apropiem mai mult de dispariţia completă a lor. Iar asta ar însemna o sărăcire a limbii şi, de ce nu, a vieţii noastre. Ar fi regretabil”, atrage atenţia Bralczyk, într-un dialog cu reporterii AP.

Şi în Rusia există o campanie pentru „protejarea” literei cu semn diacritic ё. În România, sunt foarte multe cuvinte care îşi pierd sensul atunci când literele cu diacritice sunt înlocuite cu litere fără acest semn grafic. Iată doar două exemple: „fata”/”faţă” şi „paturi”/”pături”. (…)

De Dan Arsenie | sursa: Yahoo! News

Twitteratura, între gadget digital şi nou avatar al artei prescurtării

Twitteratura, despre care se spune că ar fi un gadget digital sau un nou avatar al artei prescurtării, este de fapt un exerciţiu de scriere care se joacă cu constrângerile platformei de microblogging Twitter şi care seduce tot mai mulţi autori, amuzaţi să îşi condenseze proza în 140 de caractere.

Twitter a apărut în 2006. La origine, această platformă gratuită de microblogging, care numără în prezent o jumătate de miliard de utilizatori, a fost concepută pentru scrierea şi difuzarea de mesaje scurte, de maximum 140 de caractere.

Însă, puţin câte puţin, a apărut o utilizare alternativă, mai creativă, iar o serie de formule cizelate au invadat twittosfera, după modelul „keitai shosetsu” („roman mobil”, n.r.) folosite în textele japoneze expediate prin SMS-uri.

Deşi sunt bine ancoraţi în formatul digital, twitteraţii îşi revendică locul într-o istorie a literaturii, jalonată de constrângerile impuse autorilor, de la „L’Ouvroir de Littérature Potentielle” (OuLiPo) la texte despre cadavrele suprarealiştilor şi trecând prin haiku-rile japoneze şi „Les Nouvelles en troi lignes” de Félic Fénéon.

„Mai întâi, twitteratura seamănă cu un semn făcut cu ochiul la adresa ideii potrivit căreia constrângerea este fecundă”, aşa cum a demonstrat-o deja poezia, remarcă twitteratul Jean-Yves Fréchette, pentru care „originea literaturii a fost lapidară, a fost înscrisă în piatră”.

În 2010, acest fost profesor de literatură din Québec a înfiinţat împreună cu francezul Jean-Michel Le Blanc Institutul de twitteratură comparată (ITC) Bordeaux-Québec, destinat promovării şi dezvoltării twitteraturii. În parteneriat cu primăria din Bordeaux, ITC a organizat la sfârşitul lunii martie cea de-a doua ediţie a Festivalului internaţional de twitteratură, după ediţia inaugurală, organizată în Québec în 2012.

„De fapt, stilul tăiat, scurt, incisiv este foarte vechi”, afirmă Alexandre Gefen, cercetător şi specialist în ştiinţe umaniste digitale, evocând în special tradiţia moralistă.

„Twitter este un spaţiu de libertate în care diferitele forme de exprimare sunt posibile”, între deţinătorii unui scris „fragmentar” şi „foiletoniştii înscrişi în arta narativă”, susţine Jean-Yves Fréchette.

Micro-ştiri erotice, twiller (thriller pe Twitter, termen inventat de americanul Matt Ritchell) şi micro-povestiri au văzut lumina zilei pe Twitter, explică Alexandre Gefen, care evocă cu acest prilej propunerea scrierii unei opere interactive pe Twitter, lansată de Royal Opera House din Londra.

Scriitorul Thierry Crouzet şi-a impus această dublă constrângere a unui text încorsetat în 140 de caractere şi replasat într-o naraţiune clasică. El a scris un roman poliţist, „La Quatrième théorie”, un agregat de 5.200 de tweet-uri, lansat de editura Fayard. „Constrângerea contribuie la autodepăşire (…), este ca un drog”, afirmă scriitorul, de acum „debranşat” de la internet şi care tocmai a publicat o carte despre acest fapt („J’ai débranché”, editura Fayard).

El vorbeşte şi despre criticile aduse reţelei Twitter, considerată de unii o simplă maşină de scris în rafale: „Am avut nevoie de 16 luni pentru a-mi scrie romanul. Dacă l-aş fi scris în mod normal, aş fi avut nevoie de şase luni. Paradoxal, Twitter te obligă la o scriere lentă”.

După modelul lui Thierry Crouzet, câţiva twitteraţi au făcut pasul către publicarea operelor lor, în format digital sau tipărit. În 2010, o colecţie americană propunea o relecturare a „capodoperelor literaturii” de către „generaţia Twitter”.

Twitteratura „nu are neapărat nevoie să fie publicată, ea trăieşte pe Twitter”, nuanţează Jean-Michel Le Blanc, un „apostol” al twoosh-ului, tweet de exact 140 de caractere, şi autor al lucrării „Comptes des 1001 tweets”.

Care va fi viitorul twitteraturii? Thierry Crouzet şi-a exprimat îndoielile în legătură cu capacitatea acestei forme de literatură de a genera un curent durabil. După părerea sa, principalul aport al reţelei Twitter constă în „interacţiunea” cu cititorii, care participă în timp real la scrierea operei prin intermediul tweet-urilor lor: „Ei mi-au mărit talia creierului (…) Este o strategie a cyborgilor”, spune, glumind, scriitorul.

„Poate să apară şi o stare de plictiseală faţă de acest instrument”, consimte Alexandre Gefen. „Twitter corespunde însă unei tendinţe foarte profunde a literaturii de a ne acompania cotidianul cu reflecţii lapidare”, mai spune acesta.

de Florin Badescu 

sursa

sursa foto

Who, What, Why: What is „ungoogleable”?

The word „ungoogleable” has been removed from a list of new Swedish words after a trademark spat. But it raises the question of what can and can’t be found with a search engine.

Today Google appears to be the font of all data.

The idea that something can’t be found online is strange enough to have spawned its own adjective.

The word „ungoogleable” is in the headlines after a dispute between the search engine giant and Sweden’s language watchdog.

The Language Council of Sweden wanted to include „ungoogleable” – or „ogooglebar” – in its annual list of new Swedish words. But it defined the term as something that cannot be found with any search engine.

Google wanted the Swedish translation to be changed to refer only to Google searches, and the Council opted to remove the word altogether to avoid a lengthy legal battle.

The spat raises the question of just what „ungoogleable” means. Or more specifically, are some things still impossible to find with a search engine? And if so, is it a deliberate strategy?

To be ungoogleable might be a blessing or a curse.

A firm that chooses to call itself 367 may be shooting itself in the foot – people searching online will probably encounter a lot of bus routes before they get to the company.

It’s a similar story for an academic with a common name trying to promote research. Being called Mark Smith, for instance, might bring up thousands of other Mark Smiths online.

But others may actively seek to be ungoogleable.

The internet, unlike humans, has an almost flawless memory. That is why it’s so useful. But it can also be embarrassing.

Imagine the person who has been photographed in a compromising position at university and had the picture posted online. What happens when they try to get a job as a lawyer? For this very reason there are firms that promise to move people down search-engine lists.

Ungoogleability increasingly means privacy, says Cameron Hulett, executive director of digital marketing company Undertone.

„There are firms managing people’s online reputations. Ungoogleable is the extreme form – you are not just managing it you are removing it altogether,” he says.

Then there are online networks that act like auction sites for people trading in drugs, erotica and other forbidden items.

Websites such as these use software to create anonymous networks. And with questionable sites that are accessible, a search engine might decide to withhold access to users.

But the desire to be ungoogleable goes far wider than that. Professor Ralph Schroeder, from the Oxford Internet Institute, points to democracy activists in China who may need to operate an anonymous website to escape a crackdown on their activities.

Or it might be as simple as a pub quiz wanting to prevent cheating.

Trying to outwit Google’s search capability has been popular for a while. A Googlewhack is two words that elicit only one result. The comedian Dave Gorman wrote a book about it after noticing that a phrase on his website „Francophile namesakes” only delivered one result.

Nowadays most people using Google will respond to the promptings of Google Autocomplete. So stumbling upon a Googlewhack is less likely.

Paywalls are another factor. Used by academic journals and newspapers such as The Times and Financial Times they restrict what users can easily find via google.

For some, being ungoogleable is about being unknowable. It’s about preserving one’s mystique.

Irene Serra chose the name -isq for her band deliberately to make it hard to find online.

As it contains a hyphen, it cannot deliver an easy result. The band has a website but they don’t want it to be too easy to find.

„We didn’t want to give everything away straightaway,” says Serra. „If you want to hear about us you’ll need to try just a little bit harder. And then when you do actually find us online we have lots in place.”

It also allows them to easily keep control of all the domain names.

Seb Mower, a search engine optimisation consultant, says that even supposedly ungoogleable things can usually be found. Most people google in haste. But a bit of thinking can often turn up the correct result.

For instance, the band -isq will appear third in the list on google if speechmarks are put around the search term.

Where google really struggles, he says, is to show pictures of text. „If you wanted all the back issues of the Times, none of that information would be indexable.”

For some, it seems, being ungoogleable is an unfortunate state of affairs. For others, the ignorance of Google’s algorithms is bliss.

sursa: BBC News Magazine , 27 March 2013

Top 10 ”escrocherii online” de Valentine’s Day

Producătorul de antivirus Bitdefender emite o recomandare de Valentine’s Day, ca urmare a valului de escrocherii informatice care țintesc utilizatorii de peste tot din lume, înainte de sărbătoarea dragostei.Aceștia sunt sfătuiți să se ferească de premii extraordinare sau de experți într-ale inimii care pretind că pot pune pe roate relațiile în dificultate.

Acest tip de escrocherii sunt distribuite prin emailurile de tip spam și direcționează utilizatorii către site-uri de phishing, fraudă sau către pagini cu viruși. Bărbații cheltuiesc cu 75% mai mulți bani decât femeile anul acesta de Valentine’s Day, potrivit unui sondaj realizat de CreditDonkey.com, așa încât infractorii cibernetici încearcă să îi atragă pe aceștia cu idei de cadouri. ’’Ofertele’’ includ ciocolată, inele cu diamant, parfumuri, daruri personalizate, bijuterii în formă de inimă sau ceasuri.

’’Escrocii au declanșat un adevărat raid de atacuri, întrucât spam-ul de Valentine’s Day reprezintă aproape 7% din întregul volum de spam la nivel global. Fraudele înregistrează o creștere cu această ocazie, astfel că oamenii ar trebui să evite site-urile de dating false, cadourile la preț redus sau profilurile dubioase pe rețelele de socializare. Toate acestea colectează datele personale și fură identitatea și banii utilizatorilor’’, spune Cătălin Coșoi, Chief Security Strategist la Bitdefender.

Una dintre escrocheriile care se răspândesc cu repeziciune atrage utilizatorii cu wallpaper-uri de Valentine’s Day și îi redirecționează către site-uri frauduloase. Acestora li se promite apoi că vor câștiga telefoane iPhone 5 și li se cer detaliile personale. Păcăleli asemănătoare, în numele lui Cupidon, circulă și pe Facebook. De asemenea, jocurile și aplicațile de Android descărcate de pe marketplace-uri neoficiale pot instala adware sau viruși.

Top 10 escrocherii de Valentine’s Day în 2013:

1.    Felicitări online periculoase;
2.    Cadouri pentru îndrăgostiți pe rețelele sociale;
3.    Oferte false cu limuzine;
4.    Propuneri de întâlniri amoroase;
5.    Profiluri false pe rețele sociale;
6.    Site-uri de întâlniri online;
7.    Oferte frauduloase de flori;
8.    Wallpaper de Valentine’s Day;
9.    Aplicații de Android periculoase;
10.  Falși experți în dragoste.

Autor: Capital.ro

Culisele industriei spam: Cum s-a ridicat ilegal un imperiu de miliarde din e-mailuri cu Viagra

Nu există utilizatori de e-mail care să nu fi fost asaltaţi de mesaje nesolicitate prin care se promovează vânzarea de Viagra, un medicament folosit la tratarea disfuncţiilor erectile. Poate v-aţi întrebat cine trimite aceste mesaje, cine accesează linkurile din aceste mesaje şi ce se întâmplă când cineva face click pe un asemenea link.

Recent, compania Grum, responsabilă cu distribuirea a circa 50% din mesajele nesolicitate la nivel global, a fost închisă. Prăbuşirea acestei caracatiţe uriaşe a dezvăluit o serie de informaţii despre modul în care funcţionează industria care invadează e-mailurile utilizatorilor de internet. Astfel, au fost scoase la iveală baze de date impresionante cu care lucrau aceste companii „pirat“, ce cuprindeau adrese de contact, conturi bancare, numere de telefon şi uneori chiar date din paşaport. Mai mult, s-au găsit informaţiile personale ale celor 800.000 de oameni care au cumpărat medicamente de pe site-urile promovate în mesajele spam în ultimii patru ani.

Circa 70% din mesajele eletronice care circulă pe internet fac parte din categoria spam şi o mare parte dintre acestea promovează medicamente precum Viagra. Industria care angrenează aceste mesaje are în centru farmacii online, care procesează datele de pe cardul de credit şi distribuie medicamente. Aceste farmacii apelează la distribuitorii de mesaje spam pentru a-şi promova produsele care se vând ilegal: practic se vând medicamente care au nevoie de o prescripţie medicală.

Caracatiţa spam

Distribuitorii de spam sunt prestatori de servicii independenţi care  lucrează pe baza unui comision ce variază în funcţie de nivelul de performanţă. Documentele date publicităţii în urma prăbuşirii Grum dezvăluie procesul de negociere care are loc între un proprietar de farmacie online şi un distribuitor de mesaje nesolicitate pe care intenţionează să îl recruteze. Discuţiile se poartă prin intermediul unui serviciu de mesagerie instant. Proprietarul farmaciei îi explică furnizorului de servicii spam că toată lumea începe cu un comision de 30% din vânzări, care creşte automat cu volumul de comenzi. Furnizorul îi spune că are capacitatea de a trimite 400 de milioane de mesaje pe zi şi că nu lucrează cu un comision mai mic de 40%. Aceste negocieri durează câteva săptămâni până se ajunge la o înţelegere. Distribuitorul de mesaje spam se asigură în această perioadă că farmacia online deţine servere securizate şi are capacitatea să proceseze cărţi de credit la un volum mare.

Dar aceste farmacii nu lucrează cu o singură „companie de spam“. Cea mai mare farmacie cu prezenţă online are contracte cu 3.500 de distribuitori. Aceştia sunt trataţi de proprietarii farmaciilor asemenea unor adevăraţi vânzători: organizează conferinţe pentru ei sau concursuri în care cel mai bun „spammer“ poate câştiga un Humvee.

Majoritatea distribuitorilor de mesaje spam nu câştigă nici 200 dolari pe an, dar cei buni ajung cu uşurinţă la un milion de dolari pe an. Diferenţa dintre un distribuitor bun şi unul neexperimentat nu stă neapărat în nivelul de atractivitate al mesajului pe care îl trimite, ci în capacitatea acestuia de a trece de filtrele de securitate ale clienţilor de e-mail şi cel mai important, accesul la o bază de date impresionantă. Nu de mult timp, Sony a fost ţinta unui atac cibernetic şi informaţiile personale ale milioane de utilizatori de PlayStation au fost furate. O asemenea bază de date este o mină de aur pentru un distribuitor de spam.

A treia parte

Imperiul este format din trei părţi: în centru sunt farmaciile online, distribuitorii de mesaje nesolicitate asigură partea de vânzări şi mai există zona de distribuţie efectivă a produselor. De regulă, aceste farmacii nu au depozite cu medicamente, ci au contracte cu furnizori de medicamente generice din India şi China care pun aceste produse în plic şi le distribuie la adresele solicitate.

Conform unui studiu realizat pe baza informaţiilor apărute după prăbuşirea Grum, 75% dintre persoanele care au cumpărat medicamente online, au cumpărat Viagra sau alte medicamente folosite la tratarea disfuncţiilor erectile. Problematic este faptul că 15% dintre cumpărători au achiziţionat medicamente care tratează probleme de inimă, diabet sau acneea, în cazul cărora apar o serie de efecte secundare nedorite. În plus, odată ce ai cumpărat eşti asaltat cu zeci de mesaje în fiecare zi şi chiar telefoane.

Ascultaţi  o analiză completă a acestui fenomen realizată de jurnaliştii de la NPR.

Autor: Alexandru Urzică

sursa articol 

sursa foto

Julian Assange va publica o carte anul viitor

Julian Assange, fondatorul site-ului WikiLeaks, va publica în martie 2013 cartea „Cypherpunks – Freedom and the Future of the Internet”, tema fiind modul în care Internetul poate fi un instrument de supraveghere a persoanelor.

Cartea conţine conversaţii între australianul refugiat de cinci luni în ambasada ecuadoriană de la Londra şi specialişti în domeniul Internetului – Jacob Appelbaum, expert american în securitatea informatică, Andy Müller-Maguhn, specialist german în tehnici de supraveghere şi criptare cibernetică, şi francezul Jérémie Zimmermann, purtătorul de cuvânt al asociaţiei europene Quadrature du Net.

Conform site-ului Actualitte.com, cartea va avea titlul în limba engleză „Cypherpunks – Freedom and the Future of the Internet” („Rebeli cibernetici – Libertate şi Viitorul Internetului”). În franceză, cartea va apărea la Editura „Robert Laffont” şi se va intitula „Manuel d’insurrection. Comment Internet nous surveille” („Manual de rebeliune. Cum ne supraveghează Internetul”).

Cartea îi descrie pe „rebelii cibernetici” ca fiind apărători ai drepturilor cetăţenilor care utilizează metode de codificare electronică pentru a proteja comunicaţiile de spionajul corporatist şi guvernamental. Julian Assange afirmă, în această lucrare, că Internetul poate fi atât un instrument pentru exercitarea libertăţii, dar şi unul de reprimare.

Julian Assange, în vârstă de 41 de ani, este refugiat în ambasada Ecuadorului din Londra pentru a evita extrădarea în Suedia, unde este acuzat de presupuse agresiuni sexuale. Assange, jurnalist şi activist pentru drepturi civice, respinge acuzaţiile din Suedia, afirmând că autorităţile de la Stockholm doresc să îl extrădeze în Statele Unite, unde este acuzat de publicarea a zeci de mii de mesaje diplomatice şi militare secrete pe site-ul WikiLeaks.

de Mihai Draghici

sursa

//

Fake Writing Jobs: RealWritingJobs.com

One of many reasons I enjoy Twitter is that it’s relatively free of the spam that clogs other modes of online discourse. Oh, there’s the occasional author Twitspam (writers: Twitspamming is not, I repeat, NOT, the way to promote your new book), and the random pr0n Twitspam, but by and large–at least for me–Twitter is a fairly spam-free environment.

Which is why the Twitspams I’ve been receiving for the past couple of weeks really stand out like a sore whatever (here’s an example). They’re all the same: an obviously fake sender name, the words „Writers Needed,” a link, and a list of recipients. I’ve been reporting and blocking them, but when I checked my Twitterfeed today and found six of them, all sent within a few minutes of one another, I got curious, and clicked the link.

I found myself at RealWritingJobs.com–which, I was unsurprised to discover, promises that writers can earn lots of cash by writing articles, stories, blog posts, etc.. „Thousands of people online are discovering how doing simple writing jobs from home can be so profitable! See how they’re doing it by signing up now!” No experience necessary! Work at home! Make fat money (never mind that pesky earnings disclaimer)! All this for a mere monthly membership fee of $47 (although if you don’t read the Terms and Conditions, you won’t know that). Don’t want to opt in without seeing what’s on offer? Good news–you can try before you buy. In fact, you have to try before you buy. Would-be members must agree to a 10-day „risk-free trial,” for the oh-so-negligible cost of $2.95 (credit cards only). Naturally, this is a „limited time offering.” If you aren’t happy, just cancel within the trial period and you owe nothing further.

If this sounds tempting, it shouldn’t. For one thing, there are many freelance writing job-listing websites that charge absolutely nothing–zip, nada, zilch (here’s just one example). With such resources easily available, why pay? For another, reputable jobs sites don’t spam random writers on Twitter (or anywhere else). For yet another, you have no way of knowing whether the promise of lucrative writing gigs is anything more than a marketing ploy. What if most or all of the writing jobs turn out to be the financial and professional equivalent of pay-per-click content mills?

Ah, you may be thinking, but isn’t that what the trial period is for? If the jobs suck, you can cancel before the trial period is up, and only be out $2.95.

Maybe not. It’s more than probable that RealWritingJobs is running a recurring billing scheme. In this common online ploy, a company uses a trial period to induce consumers to provide their credit card numbers. Once the trial period ends, cards are automatically billed for membership and other fees on a recurring basis (like RealWritingJobs, companies typically bury this info in their Terms and Conditions, where eager or careless consumers can easily miss it). Although consumers are promised they can cancel during the trial period, they discover that they can’t get through to the toll-free number provided–or, if they do get through, they can’t speak to a live person, but can only leave voicemail messages that are never responded to. (Here’s a sample complaint.) Once the recurring billings commence (which, if the consumer didn’t read the Terms and Conditions, may be a complete surprise), it is extremely difficult to stop them. Many people wind up canceling their credit cards.

Another risk, when you sign up for an offer or trial that requires you to provide credit card information: third party billing scams, in which the company with the offer or trial turns your credit information over to an Internet marketer, which then signs you up for memberships you didn’t ask for, resulting in surprise charges on your credit card. (If you’re a cell phone user–and who isn’t–you may be familiar with this as „cramming.”) And indeed, according to RealWritingJobs’ Privacy Policy (which I’m betting that few people who sign up with it bother to check), „We may use the personal information that you supply to us and we may work with other third party businesses to bring selected retail opportunities to our members via email. These businesses may include providers of direct marketing services and applications, including lookup and reference, data enhancement, suppression and validation and email marketing.” (My bolding.) At the very least, signing up with RealWritingJobs is likely to bring you an explosion of spam.

Writers: always be cautious of a business that spams you (and always suspect spam if you receive a solicitation out of the blue). Never trust an offer that sounds too good to be true. Always research any offer you’re thinking of accepting (and be aware that dodgy companies are anticipating this; RealWritingJobs has seeded the Internet with fake reviews that cleverly incorporate the word „scam”), and never fail to read the fine print (all of it. Even the boring parts). And don’t pay for a service you can get somewhere else for free!

Posted by Victoria Strauss for Writer Beware

sursa 

Sistemul care ne permite să conversăm într-o limbă străină fără a o învăţa

Inovaţia va permite, în viitor, traducerea audio instantanee, chiar cu vocea celui care vorbeşte, astfel încât, teoretic, oricine va putea vorbi cu un chinez fără a şti niciun cuvânt chinezesc: tehnologia va face totul.

Noua tehnologie, dezvoltată de Microsoft, duce acurateţea şi viteza traducerii automate la un nivel impresionant.

Rick Rashid, directorul Microsoft Research, a prezentat recent sistemul la un eveniment desfăşurat la Tianjin, China, şi a uimit asistenţa arătând cum acesta nu numai că recunoaşte frazele rostite în engleză şi le afişează în scris, ci le şi poate traduce pe loc şi emite audio, în mandarină (un  dialect chinezesc), făcându-le să sune ca şi cînd ar fi rostite de propria sa voce.

Deşi cercetările în domeniul recunoaşterii vocii de către computer durează de 60 de ani, până de curând chiar şi cele mai bune sisteme aveau rate de eroare de 20-25% în ceea ce priveşte recunoaşterea cuvintelor.

Dar Microsoft, în colaborare cu Universitatea din Toronto, Canada, a reuşit, în urmă cu doi ani, un mare progres.

Folosind o tehnologie numită a reţelelor neurale profunde, prin care computerele învaţă într-un mod inspirat din comportamentul creierului uman, cercetătorii au reuşit să determine sistemul să înţeleagă vorbirea cu o acurateţe remarcabilă. Rata erorilor a fost redusă cu peste 30% comparativ cu metodele precedente – însemnând că sistemul greşeşte acum doar un cuvânt din 7 sau 8.

După cum a explicat Rick Rashid, tehnologia funcţionează în două etape.

Întâi, sistemul recunoaşte cuvântul rostit în limba engleză şi găseşte echivalentul lui chinez. În a doua etapă, cea mai dificilă, sistemul trebuie să rearanjeze cuvintele pentru a corespunde ordinii în frază specifice dialectului mandarin; altfel, ar rezulta doar o înşirurire de cuvinte disparate, lipsită de sens.

Remarcabil este şi faptul că fraza este apoi redată imitând vocea utilizatorului; cercetătorii au creat acest sistem combinând datele rezultate din câteva ore de înregistrări audio ale unui vorbitor nativ de mandarină cu caracteristicile vocii lui Rick Rashid, obţinute tot din înregistrări audio (în limba engleză).

Deşi testul a fost făcut doar la un nivel limitat, noua tehnologie promite totuşi să schimbe profund modul în care vom comunica în viitor, ajutându-ne să depăşim mult mai uşor barierele ligvistice.

sursa: Descopera.ro

Dezbatere privind reforma protectiei datelor in UE: Ce provocari ridica ‘dreptul de a fi uitat’ pe internet?

Comisia Europeana a propus in acest an actualizarea legislatiei UE privind protectia datelor personale, veche din 1995. Una dintre prevederi – dreptul de a fi uitat – ar trebui sa permita oamenilor sa stearga datele care ii privesc de pe internet, in cazul in care nu exista motive intemeiate pentru pastrarea lor. Care este mecanismul prin care in aplicarea acestei prevederi legale poti sa stergi de pe internet toate reproducerile unei informatii postate, s-a intrebat vineri Georgeta Basarabescu, sefa autoritatii nationale pentru protectia datelor, iar Ioana Avadani, directorul executiv al Centrul pentru Jurnalism Independent, a ridicat problema ariei de aplicare a acestor noi reglementari. In plus, juristul Bogdan Manolea a avertizat ca acest drept ar putea intra in conflict cu dreptul la libera exprimare.

• ‘Dreptul de a fi uitat’ va ajuta oamenii sa gestioneze mai bine riscurile privind protectia datelor online: acestia vor putea sa stearga datele care ii privesc, in cazul in care nu exista motive intemeiate pentru pastrarea lor – aceasta este una dintre prevederile unui proiect de Regulament propus in luna ianuarie de Comisia Europeana.

Daca va fi adoptat, acesta nu va fi implementat in Romania printr-o legislatie, ci va fi aplicat in mod direct.

Dreptul de a fi uitat – Multe intrebari, putine raspunsuri pentru moment

Reprezentanta Comisiei Europene a organizat vineri o dezbatere pe marginea acestor propuneri de reforma la care au participat oficiali ai Comisiei Europene, ai autoritatii nationale pentru protectia datelor (ANSPDCP), ai societatii civile dar si reprezentantii firmelor.

• „Nu sunt IT-ista. Sunt jurista. De unde poate sa stie autoritatea pentru protectia datelor sau persoana vizata cate copii s-au facut pe internet dupa o informatie postata si cate reproduceri? Cine tine evidenta acestora si care este mecanismul prin care in aplicarea acestei prevederi legale poti sa stergi de pe internet toate copiile si toate reproducerile. Este o problema pe care IT-stii pe viitor o vor reglementa sau poate Comisia ne va ajuta sa gasim o solutie daca intr-adevar dreptul de a fi uitat cuprinde si aceste aspecte”, a precizat Georgeta Basarabescu, presedintele Autoritatii nationale pentru protectia datelor cu caracter personal (ANSPDCP).

Ioana Avadani, directorul executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI) a ridicat problema ariei de aplicare a acestor noi reglementari.

• „In ce masura un operator non-european poate fi tinut sa respecte acest regulament cu atat mai mult cu cat el este un individ privat? Eu vreau sa fiu uitata, vorbesc cu Google, ma scoate din bazele de date, dar raman in blogul unui cetatean din Patagonia. Cum il pot forta sa ma uite?”, a intrebat Ioana Avadani.

Aceasta a avertizat si asupra orizontului de tip in care se va adopta aceasta legislatie raportata la schimbarile rapide care se produc la nivel tehnologic.

• „Vorbim de un orizont de asteptare de cel putin 3-4 ani de acum inainte pentru aplicarea noilor reglementari. Teama mi-e ca venim cu niste reglementari pentru ideile noastre de acum pe care tehnologia de peste 4 ani le va face cel putin caduce”, a spus directorul CJI.

In replica, Francis Svilans, director in Directia Generala a Comisiei Europene, si-a exprimat increderea ca aceste principii vor ramane in continuare valabile si peste mai multi ani.

• „Este adevarat, dar multe din aceste principii vor fi aplicabile si peste 4 ani in ciuda dezvoltarii tehnologice. Da, vor exista dificultati dar este de asemenea de presupus ca organizatii din state non UE ar putea avea legaturi cu UE si ar avea astfel motive sa considere ca respectarea legislatiei UE este un lucru bun”, a spus oficialul Comisiei Europene.

Acesta a spus ca stergerea datelor este realizabila si ca in principiu se va putea face prin adresarea unei cereri catre respectivul operator.

Juristul Bogdan Manolea: Dreptul de a fi uitat ar putea intra in conflict cu dreptul la libera exprimare

Juristul Bogdan Manolea a avertizat asupra faptului ca reglementarea in forma actuala a acestui drept de a fi uitat nu este suficient de clara si ar putea intra in conflict cu dreptul la libera exprimare.

• „Un aspect care este probabil cel care poate sa nasca cele mai multe dezbateri este reglementarea dreptului de a fi uitat. Este un principiu corect pe care Comisia Europeana doreste sa-l includa in Regulament. Pe de alta parte exista un pericol extrem de bine definit a conflictului dintre acest drept si dreptul la libera exprimare. Va fi obligat detinatorul unui blog sa stearga datele personale ale oricarei persoane care ii cere acest lucru? Va putea o persoana politica sa foloseasca acest drept la uitare pentru a sterge aceste informatii desi ele sunt reale?”, a atentionat juristul Bogdan Manolea.

Acesta a subliniat si faptul ca ar trebui sa se tina seama si de alte reglementari UE ce tin de online.

• „De asemenea este neclar modul in care acest drept de a fi uitat ar trebui sa fie conform cu prevederile Directivei privind comertul electronic legate de rolul gazduitorului. Este gazduitorul responsabil pentru a aplica acest drept de a fi uitat? Poti sa-i ceri Google sa-ti stearga numele din lista de cautari? Asta este intrebarea practica pe care acest articol ar trebui sa o dea mult mai clar decat este acum tocmai pentru a nu avea aceasta problema a incalcarii libertatii de exprimare”, a mai spus juristul.

Propunerile Comisiei Europene vor fi transmise Parlamentului European si statelor membre ale UE (reunite in cadrul Consiliului de Ministri) in vederea dezbaterii. Propunerile vor intra in vigoare la doi ani dupa adoptare.

de Adrian Vasilache   HotNews.ro