Tag Archives: Studii şi articole

60 de ani de la moartea poetului George Bacovia

Poetul George Bacovia (Gheorghe Vasiliu) s-a născut la 4 septembrie 1881, la Bacău.

Între 1894 — 1898 a studiat la gimnaziul ”Principele Ferdinand” din Bacău, remarcându-se la muzică, desen, caligrafie și gimnastică. Începe să scrie versuri din clasa a III-a gimnazială, de atunci datând poezii precum ”Plouă”, ”Tablou de iarnă” sau ”Nevroza”.

În 1900, se prezintă la Școala militară din Iași, dar renunță după scurt timp, nesuportând regimul cazon. Un an mai târziu, se înscrie în clasa a V-a a gimnaziului din Bacău.

A urmat cursurile Facultății de Drept din București și apoi din Iași. A obținut licența în Drept în anul 1911, potrivit georgebacovia.uv.ro.

continuarea articolului, la sursa: radioromaniacultural.ro

Peștera Tayos și misterul cărților de metal vechi de 250.000 de ani

“Peștera Tayos ascunde unul dintre cele mai mari mistere ale omenirii. Acesta este locul în care a stat ascunsă o întreagă bibliotecă metalică, în care este scrisă istoria omenirii din cele mai vechi timpuri.

Peștera Tayos se găsește în provincia Morona Santiago,Ecuador, la circa 2 kilometri în junglă. A fost descoperită în 1860 și de-a lungul timpului au existat numeroși specialiști, care au încercat să-i descopere misterele.

Pentru a ajunge propriu-zis în peșteră trebuie să se coboare printr-un tunel extrem de strâmt, cu o adâncime de 87 de metri și mai apoi printr-un alt nivel inferior de 25 de metri. Piatra acestor tuneluri a fost tăiată cu o precizie ieșită din comun.

Acest prim aspect a stârnit curiozitatea speologilor, dar și oamenilor de știință, care au vizitat în nenumărate ori peștera Tayos. Nu se poate spune cu exactitate cine și când a făcut aceste tuneluri, dar este cert că este vorba despre o civilizație extrem de avansată.

continuarea articolului, la sursa: dzr.org.ro

articol corelat

sursa foto

Care este cel mai vechi basm din lume?

Basmele sunt creaţii extrem de vechi, cu teme şi motive recurente în diferite culturi. Cea mai veche este, însă, basmul intitulat „Fierarul şi Diavolul”, care datează de acum 7.000 de ani.

Povestea a apărut din India până în Europa şi a fost spusă în mai mult de 35 de limbi. Se află, de asemenea, şi în colecţia de basme a Fraţilor Grimm, relatează Curiosity.

Intriga basmului este, de asemenea, destul de familiară. Este vorba despre un fierar care îşi vinde sufletul într-un pact cu diavolul pentru puteri supranaturale pe care acesta le foloseşte chiar asupra diavolului.

Folcloriştii speculau faptul că basmul este antic, dar într-un studiu recent, un antropolog şi un expert în ştiinţe sociale au „cartat” cu ajutorul unei tehnici filogenetice folosită pentru stabilirea relaţiilor între organisme, ocurenţele găsite pe arborele limbilor indo-europene.

Aşadar, aceştia au stabilit că intriga se regăseşte „în toată lumea vorbitoare de limbi indo-europene, din India în Scandinavia”.

scrisă de Alexandru Voiculescu 

sursa: descopera.ro

Ciudata dispariţie a izvoarelor scrise despre geto-daci

Image result for geto-dac“Istoria geto-dacilor este în ziua de astăzi o enigmă și acest fapt se datorează faptului că, de-a lungul timpului, numeroase izvoare scrise au dispărut pur și simplu.

Primul exemplu este o carte intitulată „Getica”, scrisă de Dion din Prusa, un mare istoric grec care a trăit în Secolul I şi s-a ocupat în mare parte de istoria Imperiului Roman.

Însă „Getica”, alături de alte lucrări ale lui Dion din Prusa, au fost distruse de-a lungul anilor. Cartea aceasta a servit drept inspiraţie pentru enciclopedistul Casiodor, din Secolul al VI-lea, care a scris o mare Istorie a geţilor. Însă şi aceasta a dispărut, cum avea să dispară şi lucrarea „Getică”, scrisă de nepotul lui Dion din Prusa, Dio Cassius Coceianus.

Însuşi împăratul Traian ar fi scris o lucrare despre poporul dac, arată unele mărturii. Intitulată „DACICA” sau „De Bello Dacico” (Despre Războiul Dacic), doar 5 cuvinte din această lucrare au răzbătut în timp. Acestea sunt „Inde Berzobim, diende Aixim processiamus” („De aici am mers la Berzobis, apoi la Aixis”), propoziţie referindu-se la drumul prin Banat al armatei romane.

În timp ce lucrarea lui Traian a dispărut – a fost căutată, fără succes, de sute de arheologi şi istorici – propoziţia a supravieţuit timpului, deoarece a fost inclusă într-un tratat de gramatică semnat de Priscian în Secolul al VI-lea.

Marea miză a documentului era obţinerea de informaţii despre cultura şi civilizaţia dacică, învăluite în mister. Să vorbim puţin despre unul dintre aceste mistere. Se spune că dacii nu au dezvoltat un limbaj scris şi nu aveau alfabet, dar, oarecum paradoxal, aveau unul dintre cele mai evoluate calendare din Europa acelor vremuri.

Explicaţia acestui paradox nu a fost găsită în nici una dintre puţinele lucrări despre daci. Revenind la cărţile dispărute, sunt demne de prezentat alte două exemple. Mai întâi, lucrarea „Getică” scrisă de medicul personal al lui Traian, care a călătorit împreună cu împăratul roman inclusiv în campania din Dacia.

Doar câteva fragmente au fost păstrate, într-un lexicon din Secolul al X-lea. Ultimul exemplu este pierderea, în întregime, a cărţii a XIII-a din „Istoria Romei” a lui Appianus, unul dintre cei mai importanţi istorici ai Secolului al II-lea. Aţi ghicit, este tocmai cartea care se referă la luptele cu dacii.”[1]

O parte din aceste documente se afla la Vatican, iar celelalte sunt ascunse in Muntii Carpati si vor fi cunoscute la un moment dat.

SURSE

  1. http://www.efemeride.ro/ciudata-disparitie-a-izvoarelor-scrise-despre-geto-daci
  2. sursa foto 

 articol preluat de pe site-ul: dzr.org.ro

 

Graiuri româneşti insulare de peste Marea Caspică şi Ural

La est de Bug şi Nipru, în Caucaz, în Siberia, Asia Centrală şi în Extremul Orient al Federaţiei Ruse se găsesc numeroase sate în care mai dăinuiesc grupuri mari de români. În enclavele din acest spaţiu de răsărit, comunităţile româneşti trec prin grele şi dramatice încercări ale înstrăinării de limba maternă şi de neam. Se rup firele memoriei între generaţii. Sunt uitate, în mare parte, locurile sfinte ale strămoşilor. De aceea, cunoaşterea şi cercetarea evoluţiei aşezărilor şi a graiului românesc din zonele îndepărtate este o responsabilitate a oamenilor de ştiinţă, o datorie a conştiinţei româneşti.

scrisă de George GMT

articolul integral, la sursa

 

 

Cine a inventat tastatura ,,QWERTY” utilizată şi în prezent?

Image result for qwertyModul în care arată tastatura din zilele noastre se datorează modelului realizat de către Christopher Latham Sholes.

Sholes era editor la un ziar, tipograf şi politician din Milwaukee, Wisconsin, şi a trăit în a doua jumătate a secolului XIX, notează History Extra. 

Patentând anterior o maşinărie de numerotare a paginilor, Sholes a fost încurajat să inventeze şi o maşinărie de scris. Acesta a citit un articol dintr-un ziar ştiinţific al vremii despre prototipul maşinii de scris realizat de John Pratt. Împreună cu tipograful Samuel W. Soule şi avocatul Carlos Glidden, Sholes a creat o maşinărie nouă şi simplificată în care tastele erau aşezate alfabetic pe două rânduri.

Sholes a petrecut următorii cinci ani perfecţionând maşinăria. În cele din urmă, în martie 1873, E Remington şi Sons au cumpărat ,,Sholes &Glidden Type-Writer”. Sholes a rearanjat literele de pe tastaură în funcţie de perechile cu cele mai utilizate de litere. Al doilea şi al treilea rând începeau cu tastele QWE.TY. Remington a înlocuit punctul cu un R pentru a putea scrie cuvântul maşină de scris (typewriter) de pe un singur rând.

scrisă de Oana Bujor

sursa: descopera.ro 

sursa foto 

Kokoro: cuvântul japonez care e greu de tradus în alte limbi, dar care ar putea fi o adevărată revelaţie ştiinţifică

indexÎn limba japoneză există trei cuvinte pentru „inimă”: „shinzou”, care se referă la organul fizic, „ha-to” – cuvântul cu înţeles similar celui englezesc pentru dragoste, şi „kokoro” – al cărui înţeles este puţin mai greu de explicat.

„Kokoro este foarte bine înţeles în limba japoneză, dar în altele este dificil de explicat”, arată Yoshikawa Sakiko, directorul Centrului de Cercetare de la Universitatea din Kyoto. Conceptual, acesta uneşte noţiunile de ‘inimă’, ‘minte’ şi ‘spirit’ şi priveşte aceste trei elemente ca fiind inseparabile unul de celălalt. „De exemplu, dacă spunem ‘Ea are un bun kokoro’, înseamnă inimă, suflet şi minte, toate împreună”, explică acesta, scrie Gândul.

Una dintre problemele de a transpune ‘kokoro’ în alte limbi este aceea că, prin corelarea cuvintelor – inimă, spirit şi minte – prin ‘şi’ impunem diviziuni care în japoneză pur şi simplu nu există. În cultura estică, cele trei elemente nu sunt doar intrinsec legate unul de celălalt. Sunt unul singur, scriu cei de la World Economic Forum.

Oamenii de ştiinţă încep, astfel, să dărâme barierele conceputale şi să exploreze ceea ce artiştii, scriitorii, filosofii şi visătorii multora dintre marile culturi au recunoscut deja de mult: misterioasa conexiune dintre inimă şi minte, adică ‘kokoro’. De exemplu, cercetătorii din Japonia iau în considerare acest concept atunci când lucrează la simulatoare de roboţi, în primatologie şi le-a permis să exploreze şi să discute materia spirituală într-un fel care, în caz contrar, ar fi fost imposibil de implementat în mediul academic.
„Sunt conceptele de minte, inimă, spirit, voinţă, conştiinţă, suflet, consacrate în Vest, cel mai bun mod de a descrie şi de a diviza experienţa umană? Sau există un element mult mai incluziv care ar permite înţelegerea modului în care oamenii gândesc şi simt?”, se întreabă Paul Swanson, profesor de ştiinţe umaniste la Universitatea Nanzan din Japonia.
articol preluat de pe site-ul: descopera.ro