Directiva Copyright 2019: Ce vom mai putea posta pe Facebook și alte prevederi-cheie

StartupCafe.ro a extras câteva prevederi-cheie din noua Directivă Copyright, cu modificările din forma finală, adoptată de Consiliul Uniunii Europene, text care urmează să fie publicat în Jurnalul Oficial al UE, pentru a intra în vigoare.

Parlamentul European a aprobat reforma drepturilor de autor

Parlamentul European a aprobat reforma drepturilor de autor, anunță AFP. Deputații europeni au adoptat proiectul de Directivă privind drepturile de autor pe piața unică digitală, proiect ce a stârnit numeroase controverse și dispute cu giganții Internetului și cu aparătorii drepturilor utilizatorilor de Internet. Proiectul trebuie discutat suplimentar cu țările membre și Comisia Europeană și, după un vot final, va trebui aplicat de fiecare stat membru în parte.

articolul integral si sursa: hotnews.ro

de R.M.

Parlamentarii UE au optat să nu adopte o poziţie dură pentru reformarea legislaţiei în domeniul copyrightului

Parlamentarii europeni au optat joi să nu adopte o poziţie dură pentru reformarea legislaţiei în domeniul copyrightului, care are rolul de a obliga Google, Facebook şi alţi giganţi ai tehnologiei să îşi împartă veniturile cu publisherii, broadcasterii şi artiştii, după o campanie de lobby a companiilor de internet, transmite Reuters.

articolul integral şi sursa, la: news.ro 

Scris de Anca Dumitrescu

sursa foto 

UE vrea ca motoarele de căutare să plătească pentru a utiliza știri online

Comisia Europeană lucrează la o reformă a drepturilor de proprietate intelectuală, care ar da organizațiilor media dreptul de a taxa platformele de Internet de genul Bing sau Google dacă motoarele de căutare publică extrase din articolele lor, informează Financial Times.

Potrivit Financial Times, propunerile Executivului comunitar, care ar urma să fie date publicității luna viitoare, sunt destinate să reducă puterea marilor companii din sectorul online în negocierile dintre motoarele de căutare și creatorii de conținut. Însă noua taxă ar pune și mai multe presiuni asupra relațiilor, și așa tensionate, între Silicon Valley și Bruxelles pe teme precum taxele și concurența.

Miercuri, Departamentul american al Trezoreriei a criticat Comisia Europeană pentru intenția sa de a amenda grupul informatic american Apple cu mai multe miliarde de euro din cauza neplății taxelor în Europa.

În centrul noului plan este o propunere conform căreia organizațiile media vor primi “drepturi exclusive” pentru a permite conținutului lor să fie disponibil online publicului, iar astfel servicii precum Google News ar fi forțate să negocieze cu organizațiile media pentru a putea publica extrase din articolele lor. Cu toate acestea, organizațiile media nu sunt obligate să perceapă taxe pentru ca un agregator să publice extrase din conținutul lor și ar putea să îl ofere gratuit.

“Vrem să fie foarte clar, acordarea unor astfel de drepturi către organizațiile media nu va afecta modul în care utilizatorii fac schimb de hyperlink-uri pe Internet”, a declarat purtătorul de cuvânt al CE, Christian Wigand.

Criticii acestei idei susțin că eforturi similare de a taxa Google pentru că a publicat știri online au eșuat atât în Germania și Spania. În cazul Spaniei, Google a răspuns prin închiderea serviciului Google News în această țară, iar în Germania multe organizații mediu au renunțat la dreptul de a impune taxe pentru a apărea în continuare în rezultatele de căutare ale motorului de știri, după ce anterior au suferit o diminuare semnificativă a traficului.

by Adrian Marinescu   

sursa: presalibera.net

Ministrul culturii, Vlad Alexandrescu, introduce taxă pentru cărțile împrumutate de la bibliotecă

ZIUAnews a semnalat ca Ministerul Culturii, condus de catre tehnocratul Vlad Alexandrescu, a lansat recent in dezbatere publica proiectul de modificare si completare a Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, care include o multime de aberatii incredibile.

Insa, una dintre modificarile acestei legi depaseste orice imaginatie si nici macar Ceausescu, Hitler ori Stalin n-au gandit o asemenea aberatie. Ministrul Vlad Alexandrescu vrea „remuneratie echitabila” pentru cei care imprumuta carti de la biblioteca, adica taxa pentru cei care iau carti pentru citit acasa. Este incredibil! Cum a putut un ministru al Guvernului Romaniei sa propuna o asemenea imbecilitate, mai ales acum cand interesul pentru lectura si numarul cititorilor din biblioteci a scazut dramatic?

Jocurile de culise pentru stoparea controlului ORDA

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul dreptului de autor şi drepturilor conexe, a transmis in urma cu ceva timp Ministerului Culturii documentaţia pentru elaborarea unui proiect de lege în vederea transpunerii Directivei nr. 2014/26/UE privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piața interna.

Numai ca Ministerul Culturii nu a tinut cont de propunerile ORDA decat in proportie de 15% poate si din cauza ca se dorea intarirea disciplinei financiare de incasare si distribuire a remuneratiilor rezultate din drepturilor de autor. Ori, toate organismele de gestiune colectivă nu doresc controlul ORDA, fapt pentru care au si facut presiuni ca Ministerul Culturii sa nu tina cont in proiectul de lege decat in proportie de 15% de propunerile ORDA. Ca atare, proiectul ajuns in dezbatere publica este o inseilare de modificari legislative aberante facute de anumite persoane din Ministerului Culturii sprijinite de mai multi avocati de la Uniunea Producatorilor de Fonograme din Romania (UFPR). Insa, in proiectul initiat de Ministerul Culturii este si propunere incredibila de modificare a unui articol, care efectiv inseamna o sabotare directa a accesului la lectura a celor care apleaza la cartile aflate in biblioteci.

Lectură doar pe bani în bibliotecile publice și universitare

Astfel, in actuala lege se precizeaza la alineatului 3 al articolului 14 ca „Remuneratia echitabila prevazuta la alin. 2 nu se datoreaza in cazul in care imprumutul este realizat prin bibliotecile institutiilor de invatamant si prin bibliotecile cu acces gratuit”. Trebuie spus ca alineatul 2 stipuleaza ca „Prin difuzare, în sensul prezentei legi, se înţelege distribuirea către public a originalului ori a copiilor unei opere, prin vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit”.

Practic, pana acum, prevederile alineatului 2 sunt exceptate de o remuneratie echitabila, adica nu se platea nicio taxa pentru imprumutarea cartilor de la bibliotecile de invatamant si a celor cu acces gratuit. In categoria bibliotecilor cu acces gratuit intra cele aflate in mediul rural, la orase si in municipii, iar numarul acestora este in jur de 400.

Acum Ministerul Culturii condus de tehnocratul Vlad Alexandrescu propunea modificarea alineatului 3 in urmatoarea forma: „Remuneratia echitabila prevazuta la alin.2 nu se datoreaza in cazul in care este realizat prin bibliotecile institutiilor de invatamant preuniversitar”. Adica, nu se plateste taxa pentru cartile imprumutate de la bibliotecile institutiilor de invatamant preuniversitar. In rest, se taxeaza orice carte imprumutata de la bibliotecile institutiilor de invatamant superior, precum si de la cele circa 400 aflate in sate, comune, orase si municipii. Este strigator la cer, mai ales ca interesul pentru lectura a scazut enorm, iar acum, tu ministrul Culturii in cabinetul Ciolos vrei sa scoti bani pe urma celor care doresc sa-si dezvolte cunostiintele prin lectura. Incredibil.O propunere incalificabila care depaseste orice imaginatie, mai ales a unui om care a ajuns prin jocul politic pe fotoliul de ministrul al culturii romane.

scrisă de Ion Teleanu

sursa: ziuanews.ro

Situatie incerta pentru profesiile liberale: Guvernul s-a razgandit si nu mai modifica legislatia, asa cum promisese saptamana trecuta. Ce se intampla cu reclasificarea activitatilor independente

Activitatile independente desfasurate de profesiile libere sau in baza contractelor de drepturi de autor nu vor mai fi reclasificate in activitati dependente, anunta AvocatNet.ro, si asta in ciuda anuntului de saptamana trecuta al Guvernului Ponta. Modificarile la normele de aplicare a Codului Fiscal, publicate astazi [28 mai 2015] in Monitorul Oficial, nu cuprind masura anuntata de Executiv, care insemna practic ca activitatile independente urmau sa fie reconsiderate drept dependente.

Asadar, Hotararea de Guvern nr. 367/2015 privind modificarea Normelor de aplicare a Codului fiscal, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 373 din 28 mai 2015, nu contine nicio referire la faptul ca activitatile independente ar putea fi reclasificate in activitati dependente, transmite AvocatNet.ro.

Ce anuntase Guvernul in urma cu o saptaman? Ca a adoptat un proiect de hotarare pentru modificarea Normelor de aplicare a Codului fiscal, abrogand punctul 1, care are urmatoarea prevedere:

•     O activitate poate fi reconsiderata (…) ca activitate dependenta, in cazul in care raportul juridic in baza caruia se desfasoara activitatea nu reflecta continutul economic al acestuia. Activitatile desfasurate in mod independent, in conditiile legii, care genereaza venituri din profesii libere, precum si drepturile de autor si drepturile conexe definite potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, nu pot fi reconsiderate ca activitati dependente (…)”.

Acest punct a ramas in vigoare insa si dupa HG-ul publicat astazi in Monitorul Oficial.

Pe de alta parte, in Codul Fiscal exista prevederi clare legate de conditiile in care activitatile independente pot fi considerate activitati dependente (ceea ce atrage recalcularea impozitului pe venit si a contributiilor sociale obligatorii). Ceea ce inseamna ca in acest moment exista o posibila contradictie intre Codul Fiscal (o lege) si Normele de aplicare a Codului Fiscal (o hotarare de guvern), fapt ce a dus deja la situatia in care Fiscul a reconsiderat incadrarea din activitate independenta in dependenta pentru angajatii mai multor companii (printre care si mutle din domeniul farma). Ca urmare a presiunilor aparute din partea patronatelor din domeniu, a unor companii vizate si din partea multor consultanti, Guvernul a anuntat o amnistie pentru cei carora Fiscul le-a recalculat sume imense de plata. Nu e clar ce se va intampla in continuare in situatii similare.

de Red. Economic

sursa: startupcafe.ro 

Ministrul de Finante, veste buna pentru jurnalisti, scriitori si actori

Ministrul Finantelor, Darius Valcov, a sustinut ca toate persoanele care inregistreaza venituri din drepturi de autor vor beneficia de o crestere a veniturilor lunare, datorata reducerii fiscalitatii.

De asemenea, el a facut o comparatie a evolutiei obligatiilor de plata aferente veniturilor obtinute din drepturi de autor pentru anii 2015, 2016 si 2017, pe baza modificarilor propuse in proiectul noului Cod Fiscal.

Datele se refera la persoanele care, in 2015, au venituri exclusiv din drepturi de autor, nu din alte surse, arata pe Facebook Darius Valcov.

„Scritorii, jurnalistii, actorii, pictorii, arhitectii – toate persoanele care inregistreaza venituri din drepturi de autor vor beneficia de o crestere a veniturilor lunare, datorata reducerii fiscalitatii”, a insistat ministrul Finantelor.

O comparație a evoluției obligațiilor de plată aferente veniturilor obținute din drepturi de autor pentru anii 2015 / 2016 / 2017, pe baza modificărilor propuse în proiectul noului Cod Fiscal.

Datele se referă la persoanele care în 2015 au venituri exclusiv din drepturi de autor, nu din alte surse.

Scritorii, jurnaliștii, actorii, pictorii, arhitecții – toate persoanele care înregistrează venituri din drepturi de autor vor beneficia de o creștere a veniturilor lunare, datorată reducerii fiscalității.

Datele arata ca, de exemplu, cei care au obtinut in 2015 un venit lunar de 1.000 lei, vor avea in 2016 un venit suplimentar de 54 de lei, ca urmare a scaderii obligatiilor totale de plata cu CAS, CASS si impozit pe venit, de la 236 lei la 181,92 lei.

In 2017, venitul suplimentar va fi de 70 de lei.

Pe de alta parte, cei care au venituri exclusiv ca PFA, nu din alte surse, isi vor vedea veniturile scazand cu 3,5 lei pentru cei care castiga 1.000 lei, cu 7 lei pentru cei cu venituri lunare de 2.000 lei, dar vor creste cu 31 lei in 2016 si cu 72 lei in 2017 pentru cei cu venituri lunare de 4.000 lei.

C.P.

International Copyright Law: 2014 in Review

Copyright law remains just as broken in 2014 as it was in 2013, but some countries have been tinkering around the edges of copyright this year in an attempt to address its flaws.

The United Kingdom stands out as a country where the need for copyright reform has been comprehensively studied over the past decade, and where a number of key recommendations of the most recent study—for once—were not shelved, but actually found their way into the law books. These included provisions facilitating the use of copyright works by students, researchers, teachers, libraries and the disabled.

The rest of Europe is at an earlier stage of its current copyright review, though a leaked whitepaper hints that the proposals that come out of it will be unambitious, placing undue emphasis on strengthening copyright enforcement through intermediaries, and by facilitating user-generated content through licensing rather than by introducing a fit-for-purpose copyright limitation such as fair use.

A similar wide-ranging copyright review began in Australia in 2012, the final conclusions of that report being tabled in Parliament this February. The key recommendation the report made was that Australia should adopt a fair use exception in its copyright law. Unfortunately the government’s priorities were quite different. The recommendation on fair use was dismissively rejected, and instead the government this month announced further protections for copyright owners such as a graduated response scheme and website blocking, as well as recently drafting new data retention laws that could be used for copyright enforcement.

A Spanish copyright amendment due to take force next January goes further, holding website operators criminally liable for refusing to remove links to allegedly copyright-infringing content, and also taking aim at news aggregators such as Google by charging a ridiculous “ancillary copyright” fee for the use of news snippets alongside links. The predictable result was the demise of the Spanish version of Google News.

As often seems to be the case, some welcome sanity in copyright policy this year came not from the piracy-obsessed legislatures, but from the courts. Among the most important copyright-related court decisions from around the world this year came from the European Court of Justice, which separately ruled in favour of the legality of embedded hyperlinks, clarified that a library is entitled to freely digitize its own collection, and narrowed the lawfulness of the levies that most Europeans pay on copying devices and media—ruling that these levies can’t be inflated to compensate for piracy.

Looking ahead to 2015, Europe’s copyright review, referred to above, will be one of the key developments to watch for. Many of the problems of copyright in Europe—such as the lack of a single market for digital copyright works, which results in geographic walled-gardens of content online—are problems for which the rest of the world is also looking for solutions. Will constructive attempts to address copyright’s shortcomings take priority over the tired and quixotic war on piracy in international copyright policy circles in 2015?  We can only hope.

This article is part of our Year In Review series; read other articles about the fight for digital rights in 2014. Like what you’re reading? EFF is a member-supported nonprofit, powered by donations from individuals around the world. Join us today and defend free speech, privacy, and innovation.

By Jeremy Malcolm 

sursa: electronic frontier foundation

O declaraţie europeană în domeniul cărţilor va fi semnată la Târgul de la Frankfurt

Aproximativ 15 manageri ai unor organisme publice europene din domeniul cărţilor vor semna o declaraţie comună, pe 9 octombrie, la iniţiativa Centrului Naţional al Cărţii (CNL) din Franţa, la Târgul de Carte de la Frankfurt, unul dintre cele mai importante evenimente de acest tip din lume.

Această primă declaraţie comună europeană în domeniul cărţilor are obiectivul de a garanta drepturile de autor şi de a le proteja pe cele ale cititorilor, a precizat joi CNL.

Declaraţia vizează apariţia unor poziţii comune referitoare la apărarea drepturilor de autor, impunerea unui TVA redus în cazul cărţilor tipărite şi digitale şi libera alegere a cititorului, adică interoperabilitatea ce permite lecturarea oricărei cărţi de pe dispozitivul dorit. Acţiuni colective vor putea fi astfel realizate în colaborare cu federaţiile profesionale europene.

Printre organismele semnatare se mai află, pe lângă CNL, Departamentul de Promovare a Literaturii şi a Traducerilor de la Institutul Goethe (Germania), Serviciul General al Literelor şi al Cărţilor din cadrul Ministerului Federaţiei Wallonie-Bruxelles (Belgia), Departamentul Cultură din Guvernul Cataloniei (Spania), Centrul Naţional al Cărţii şi Lecturii (Italia) şi Institutul Polonez al Cărţii.

În cadrul unei reuniuni a miniştrilor Culturii din UE, pe 24 septembrie, la Torino, ministrul francez Fleur Pellerin a „insistat asupra necesităţii de a păstra finanţarea creaţiei şi remunerarea creatorilor, care reprezintă o condiţie obligatorie pentru menţinerea vitalităţii sectorului cultural european”.

Târgul de carte de la Frankfurt are loc în acest an în perioada 8 – 14 octombrie.

de Florin Badescu – Mediafax

Guvernul extinde durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale artiştilor de la 50 la 70 ani

Durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi va fi extinsă de la 50 ani la 70 ani printr-un proiect de lege elaborat de Guvern şi care va fi trimis Parlamentului, considerându-se că actualul termen îi lipseşte pe aceştia de venituri tocmai la finalul vieţii.

Modificarea va fi operată în regim de urgenţă, în baza unei directive a Comisiei Europene, care nu a fost transpusă în legislatia naţională până la 1 noiembrie 2013, aşa cum era necesar, oficialii de la Bruxelles declanşând împotriva României procedura în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor de stat membru.

„În momentul de faţă, Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe prevede că drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi privind interpretarea sau execuţia sunt protejate pe o durată de 50 de ani. În realitate, s-a constatat că artiştii interpreţi sau executanţi debutează, în general, devreme şi, adeseori, actualul termen de 50 de ani nu le protejează executările sau interpretările pe întreaga durată a vieţii, lipsindu-i pe aceştia de veniturile necesare tocmai în perioada de sfârşit a vieţii. Ţinând cont de existenţa acestei situaţii injuste şi păgubitoare pentru o multitudine de artişti interpreti sau executanţi, la nivelul Uniunii Europene s-a elaborat Directiva nr. 2011/77/UE prin care s-a extins durata de protecţie a drepturilor acestora, astfel încât artiştii interpreti sau executanţi să poată beneficia cel puţin pe toată durata vieţii de veniturile provenind din drepturile de autor asupra interpretărilor şi execuţiilor proprii”, se arată în documentul obţinut de MEDIAFAX.

Urmare a acestei situaţii, a fost elaborat actul normativ care prevede că durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi va fi extinsă de la 50 ani la 70 ani, tot la 70 de ani de la moartea ultimului supravieţuitor dintre textier şi compozitor fiind extinsă şi durata de protectie în cazul compoziţiilor muzicale cu text.

Astfel, va fi stabilit că termenul de protecţie a unei compoziţii muzicale cu text încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supravieţuitor dintre textier şi compozitor, indiferent dacă aceştia au fost sau nu desemnaţi drept coautori, cu condiţia ca acea contribuţie adusă respectivei compoziţii muzicale cu text să fi fost creată în mod special pentru aceasta.

Durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi va fi de 50 de ani de la data interpretării sau execuţiei, dar cu o serie de excepţii, respectiv precum în cazul în care fixarea executării pe o fonogramă face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetând la 70 de ani de la prima astfel de publicare sau de la prima astfel de comunicare către public, în funcţie de care dintre aceste date este prima.

De asemenea, durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale producătorilor de fonograme va fi de 50 ani de la data primei fixări, dar, dacă în decursul acestei perioade fonograma face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări publice legale, durata de protecţie a drepturilor va fi de 70 de ani de la data la care a avut loc prima dintre acestea.

În cazul în care fixarea executării, altfel decât pe o fonogramă, face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetează la 50 de ani de la prima publicare sau de la prima comunicare către public, în funcţie de care dintre aceste date este prima.

În cazul în care, la 50 de ani de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, la 50 de ani de la comunicarea legală a acesteia către public, producătorul fonogramei nu oferă copii ale fonogramei spre vânzare într-o cantitate suficientă sau nu pune fonograma la dispoziţia publicului, prin cablu sau fără cablu, în aşa fel încât membrii publicului să aibă acces individual din locul si momentul ales, artistul interpret sau executant poate rezilia contractul prin care a cesionat unui producător de fonograme drepturile asupra fixării executării sale.

Dreptul de reziliere a contractului de cesiune poate fi exercitat cu condiţia ca producătorul, în termen de un an de la notificarea de către artistul interpret sau executant a intenţiei sale de a rezilia contractul de cesiune, să nu desfăşoare cele două activităţi de exploatare. Dreptul de reziliere nu poate face obiectul unei renunţări din partea artistului interpret sau executant.

În cazul în care pe fonogramă sunt înregistrate interpretările mai multor artişti interpreţi sau executanţi, aceştia îşi pot rezilia contractele lor de cesiune. În cazul în care contractul de cesiune se reziliază, drepturile producătorului de fonograme asupra fonogramei încetează.

În cazul în care contractul de cesiune prevede dreptul artistului interpret sau executant la o remuneraţie unică, acesta are dreptul de a primi de la producătorul de fonograme o remuneraţie suplimentară anuală pentru fiecare an întreg imediat următor celui de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, celui de-al 50-lea an de la comunicarea legală a acesteia către public. Dreptul de a obţine o remuneraţie anuală suplimentară nu poate face obiectul unei renunţări din partea artistului interpret sau executant.

Suma totală pe care producătorul de fonograme trebuie să o aloce pentru plata remuneraţiei suplimentare anuale va corespunde unui procent de 20 % din veniturile pe care producătorul de fonograme le-a obţinut în cursul anului anterior celui pentru care se plăteşte remuneraţia, din reproducerea, distribuirea şi punerea la dispoziţie a fonogramelor respective, după cel de al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de-al 50-lea an de la comunicarea legală a acesteia către public.

Producătorii de fonograme trebuie să furnizeze, la cerere, artiştilor interpreţi sau executanţi care sunt îndreptăţiţi la plata remuneraţiei suplimentare anuale orice informaţie necesară pentru asigurarea plăţii respectivei remuneraţii.

Dreptul de a obţine remuneraţia suplimentară anuală este gestionat de organismele de gestiune colectivă.

În cazul în care un artist interpret sau executant are dreptul la o remuneraţie plătită treptat, nici plăţile în avans, nici reducerile definite în contract nu se deduc din plăţile efectuate către artist după cel de al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de al 50-lea an de la comunicarea legală către public a acesteia.

La capitolul privind dispoziţiile tranzitorii, documentul stabileşte că, până la transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor Directivei 2011/77/UE, fixărilor de interpretări şi executări şi fonogramelor cu privire la care drepturile artistului interpret sau executant şi ale producătorului de fonograme sunt încă protejate, în temeiul dispoziţiilor în vigoare la 1 noiembrie 2013, le sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile din directivă. Prevederea va fi aplicată şi în cazul fixărilor de interpretări şi executări şi fonogramelor realizate între 1 noiembrie 2013 şi data transpunerii în legislaţia naţională a directivei.

Până la transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor Directivei 2011/77/UE, compoziţiilor muzicale cu text în care cel puţin compoziţia muzicală sau textul sunt protejate în cel puţin un stat membru la 1 noiembrie 2013 şi compoziţiile muzicale cu text apărute după acea dată le sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile din directivă, fără a se aduce atingere actelor de exploatare ce au avut loc înaintea datei de 1 noiembrie 2013.

De asemenea, până la transpunerea în. legislaţia naţională a Directivei 2011/77/UE, contractelor de cesiune prin care un artist interpret sau executant are dreptul la plăţi treptate şi care sunt încheiate înainte de 1 noiembrie 2013 le sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile din directivă.

În lipsa unor clauze contractuale contrare exprese, se va considera că un contract de cesiune încheiat înainte de 1 noiembrie 2013 continuă să producă efecte şi după data la care, în temeiul legislaţiei anterioare, drepturile artistului interpret sau executant ar fi încetat să mai fie protejate.

de Alexandru Moise – Mediafax

Bibliotecile pot să digitalizeze anumite cărţi fără acordul titularilor de drepturi, a decis Curtea de Justiţie a Uniunii Europene

Statele din Uniunea Europeană pot autoriza bibliotecile să digitalizeze anumite cărţi din colecţiile lor, fără acordul titularilor de drepturi, cu condiţia de a oferi acele volume doar pe dispozitive de lectură electronică, a decis, joi, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE).

„Statele membre pot să autorizeze utilizatorii, în anumite limite şi în anumite condiţii, printre care plata unei compensaţii echitabile în favoarea titularilor de drepturi, să imprime pe hârtie sau să stocheze pe un stick USB cărţile digitalizate de bibliotecă”, se arată într-un comunicat remis MEDIAFAX.

În temeiul Directivei privind dreptul de autor (Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţională (JO L 167, p. 10, Ediţie specială, 17/vol. 1, p.230)), autorii au dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea şi comunicarea publică a operelor lor. Totuşi, directiva permite statelor membre să prevadă excepţii sau limitări ale acestui drept. O astfel de posibilitate există mai ales pentru bibliotecile publice, care, în scopul cercetării şi al studiului privat, pun opere cuprinse în colecţia lor la dispoziţia utilizatorilor prin intermediul unor terminale speciale.

Decizia Curţii de Justiţie din Uniunea Europeană vine după ce Curtea Federală de Justiţie din Germania a solicitat acestei instanţe să se pronunţe în procesul dintre Universitatea Tehnică din Darmstadt şi editura germană Eugen Ulmer KG.

„Curtea Federală de Justiţie din Germania trebuie să soluţioneze un litigiu între Universitatea Tehnică din Darmstadt (Technische Universität Darmstadt), pe de o parte, şi o casă de editură germană, Eugen Ulmer KG, pe de altă parte. Biblioteca universităţii a digitalizat o carte editată de Eugen Ulmer (este vorba despre manualul lui Winfried Schulze intitulat „Einführung in die neuere Geschichte”, n.r.) pentru a o oferi în locurile pentru lectură electronică. Biblioteca a refuzat oferta casei de editură cu privire la achiziţionarea şi utilizarea manualelor editate de aceasta (printre care şi cartea în discuţie) sub formă de cărţi electronice («E-books»). Eugen Ulmer urmăreşte să împiedice universitatea să digitalizeze cartea în discuţie şi doreşte ca utilizatorii bibliotecii să nu poată, din locurile pentru lectură electronică, să imprime cartea sau să o stocheze pe un stick USB şi/ sau să păstreze aceste reproduceri la părăsirea bibliotecii”, se mai arată în comunicatul citat.

În hotărârea pronunţată joi, Curtea de Justiţie din Uniunea Europeană declară mai întâi că, chiar dacă titularul de drepturi propune unei biblioteci să încheie în condiţii adecvate contracte de licenţă pentru utilizarea operei, biblioteca se poate prevala de excepţia prevăzută în favoarea terminalelor speciale, în lipsa căreia biblioteca nu şi-ar putea realiza misiunea fundamentală şi nici nu ar putea promova interesul public legat de încurajarea cercetării şi a studiului privat.

„Curtea statuează în continuare că directiva nu se opune ca statele membre să acorde bibliotecilor dreptul de a digitaliza operele cuprinse în colecţiile lor, dacă acest act de reproducere este necesar, în scopul cercetării sau al studiului privat, pentru a pune respectivele opere la dispoziţia particularilor prin intermediul unor terminale speciale. Astfel, dreptul bibliotecilor de comunicare, prin intermediul unor terminale speciale, a operelor pe care le deţin în colecţia lor ar risca să fie golit în mare parte de conţinutul său, ba chiar de efectul său util, dacă ele nu ar dispune de un drept accesoriu de digitalizare a operelor respective”, se mai arată în comunicatul citat.

În schimb, Curtea declară că acest drept de comunicare care poate fi recunoscut bibliotecilor publice nu poate permite particularilor să imprime operele pe hârtie şi nici să le stocheze pe un stick USB de pe terminale speciale. Astfel, imprimarea unei opere pe hârtie şi stocarea acesteia pe un stick USB sunt acte de reproducere, în măsura în care privesc crearea unei noi copii a copiei digitale puse la dispoziţia particularilor. Astfel de acte de reproducere nu sunt necesare pentru a comunicarea operei prin intermediul unor terminale speciale şi nu intră, aşadar, sub incidenţa dreptului de comunicare prin intermediul unor terminale speciale, cu atât mai mult cu cât sunt efectuate de particulari, iar nu de biblioteca însăşi.

Curtea adaugă însă că statele membre pot să prevadă, în limitele şi în condiţiile stabilite de directivă, o excepţie sau o limitare a dreptului exclusiv de reproducere al titularilor de drepturi şi să permită astfel utilizatorilor unei biblioteci să imprime opere pe hârtie sau să le stocheze pe un stick USB de pe terminale speciale. Pentru aceasta, este necesar în special ca titularilor de drepturi să li se plătească o compensaţie echitabilă.

„Trimiterea preliminară permite instanţelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curţii întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluţionează litigiul naţional. Instanţa naţională are obligaţia de a soluţiona cauza conform deciziei Curţii. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară”, se mai arată în comunicatul remis MEDIAFAX.

de Dorina Calin

sursa 

Cum se completează declarația de venit pentru drepturi de autor

Majoritatea datelor ce trebuie trecute în formularul depus la fisc se află deja pe adeverința primită de la compania pentru care au fost prestate serviciile.

Luni este ultima zi de depunere a formularului 200 pentru venitul realizat anul trecut. Cine nu respectă acest deadline va plăti amenzi cuprinse între 50 și 500 de lei, a anunțat fiscul. De regulă, sediile administrațiilor financiare sunt înțesate de lume în această perioadă. Pentru a scăpa de înghesuială, una din opțiuni ar fi să trimiteți formularul prin Poștă.

Forma de venit cel mai des întâlnită pentru care se depune declarația 200 este din drepturi de autor. Dacă persoana în cauză a realizat venituri dintr-o singură sursă, atunci va trebui să completeze principalele date de pe prima pagină a declarației. Cea de-a doua pagină este pentru semnătură și pentru direcționarea a 2% din impozitul pe venit.

Există două categorii de persoane cu venituri din drepturi de autor: unele au optat pentru impozit de 16%, iar celelalte pentru impozit de 10% din venit.

Impozit de 10%

Cele mai multe dificultăți la completarea declarației 200 sunt întâmpinate de contribuabilii cu o cotă de impozitare de 10%. Vestea bună este că majoritatea informațiilor de care au nevoie sunt înscrise deja în adeverința pe care au primit-o de la compania pentru care prestează serviciile.

Astfel, la rubrica „venit brut”, înscrisă pe prima pagină a declarației 200, se va copia venitul brut înscris pe adeverința primită de la angajator. La rubrica „cheltuieli deductibile” se va face o sumă între contribuțiile sociale și de sănătate, înscrise de asemenea pe adeverință, și o cotă forfetară de 20% din venitul brut. În fine, la rubrica „venitul net” se va trece diferența dintre venitul brut și cheltuielile deductibile.

Impozit de 16%

Cei care au optat pentru un impozit de 16% asupra drepturilor de autor încasate nu vor mai avea cotă forfetară. Sarcina de completare a declarației 200 va fi astfel mult mai ușoară.

La rubrica „venit brut” vor copia venitul scris pe adeverința primită de la compania pentru care prestează servicii. În dreptul rubricii „cheltuieli deductibile”, vor trece, cumulat, valoarea contribuțiilor sociale și de sănătate ce le-au fost reținute, trecute pe adeverință. În fine, la rubrica „venit net”, vor scrie diferența dintre venitul brut și cheltuielile deductibile.

Exemplu*

Cap. I – se trec datele personale

Cap. II, punct A

1. Venituri – bifați „drepturi de proprietate intelectuală”

2. Determ. venitului – bifați „cote forfetare de cheltuieli”

7. Data începerii activității – copiați data din contract

Cap. II, punct B

1. Venit brut – copiați venitul brut din adeverință

2. Cheltuieli deductibile – 20% din venitul brut + CAS + Sănătate (din adeverință)

2.1. Contribuții sociale – CAS + Sănătate (din adeverință)

3. Venit net anual = Venit brut – cheltuieli deductibile

*Pentru venituri din drepturi de autor cu impozit de 10%

Autor: Raluca Florescu   

sursa: evz.ro

How to read good books for free without breaking the law (sort of)

Earlier this month, the Canada chapter of free ebook site Project Gutenberg announced that it had released all seven of C.S. Lewis’s Narnia novels into the public domain. Users from anywhere in the world can download versions of the books to their ebook readers or tablet computers.

Go south of the border, and suddenly the Lewis books aren’t public domain anymore. In the US, you need to buy them.

This peculiarity stems from a somewhat complex and inconsistent way in which copyright durations are enforced all over the world.

But it also means that the enterprising book lover, equipped with a generous travel budget and a capacious tablet computer, can hop around the world taking advantage of these different durations to download books by some of their favorite authors. Completely for free.

I realized this earlier this month when I went hunting for some more of Josephine Tey’s work. Her whodunnit book, The Daughter of Time, is rated among the finest crime novels ever written, certainly one of the finest I’ve ever read. I go back to it at least once a month to reread its opening passages.

However, I’d never read any of Tey’s other works. So last week, hoping to save some money, I went online and searched to see if there were any Josephine Tey anthologies in ebook form that I could purchase and download to my Kindle.

One link to led to another and there I was on an Australian free ebook website that had much of Tey’s work available for free download. At first it seemed a little dubious. I was under the impression that Tey’s work was still under copyright all over the world. None of her works appear on the definitive international website for out-of-copyright ebooks: Project Gutenberg. Tey died in 1952, and usually books pass into the public domain 70 years after the author’s death.

But this wasn’t some dubious Aussie pirate website. This was an ebooks website hosted by the University of Adelaide. It turns out that Australian copyright laws functioned a little differently from those of the UK and the US. Current Aussie laws also require a  70-year wait before releasing books into the public domain. But only if the author died after 1954. (Tey died in 1952.) Following a Free Trade Agreement with America signed in 2005, all books written by authors who died before 1955 are now officially out of copyright.

Thus books by authors such as Josephine Tey and Algernon Blackwood are out of copyright in Australia—but not in the UK, US, and several other countries where you still have to pay for them.

Turns out such inconsistencies exist all over the world. Which is perhaps why, in addition to the global Project Gutenberg website there are separate PG sites for several countries such as Australia and Canada. Simply because the definition of “public domain” means different things in different countries.

The University of Pennsylvania has a comprehensive analysis of copyright laws and deadlines here. The numbers get a little bit confusing, but the enterprising book lover should not be deterred. With a generous travel allowance and an iPad, one could easily hop all over the world obtaining a generous collection of free public domain ebooks. But which book markets to visit, and which to avoid?

The best countries in the world, according to the UPenn analysis are:

1. Seychelles and Sudan. Both impose duration of life of the author plus 25 years. If you’re thinking of hosting a public domain ebooks website, these are the countries to do it in.
2. Iran and Yemen impose life + 30.
3. Canada and a whole host of other countries limit it at life plus 50 years.
4. Russia, like Australia, appear to have released book by authors who died before 1955 into the public domain.
5. And the worst? Mexico. In 2003 Mexico extended copyright protection to the life of the author plus 100 years. So the works of Josephine Tey won’t become public domain in Mexico for another 38 years.

Though if you are a Mexican crime novel lover, please pause before pouncing on Australian websites. As the University of Adelaide website reminds: “However, works may still be copyright in other countries. If copyright in the work still exists in the country from which you are accessing this website, it may be illegal for you to download the work. It is your responsibility to check the applicable copyright laws in your country.”

Boo.

By Sidin Vadukut February 17, 2014

Sidin Vadukut is a London-based writer. An expert on watches, he is the author of three novels and is currently working on a non-fiction book on Indian patriotism.

Follow Sidin on Twitter @sidin. We welcome your comments at ideas@qz.com. 

sursa

Drepturile de proprietate intelectuală, apărate mai bine

Începând de luna aceasta, statele membre ale Uniunii Europene sunt obligate să aplice o nouă legislaţie privind drepturile de proprietate intelectuală.

Începând de luna aceasta, statele membre ale Uniunii Europene sunt obligate să aplice o nouă legislaţie privind drepturile de proprietate intelectuală.

Mai exact, vor fi controale mult mai stricte la frontierele Uniunii şi în plus, oficialii europeni vor verifica implementarea legislaţiei în statele membre.

Accesul liber la informaţie, la produsele culturale, artistice sau industriale, la soluţii tehnice ingenioase ce pot fi preluate din realitate sau din spaţiul virtual constituie drepturi inalienabile ale cetăţeanului european.

Numai că acest drept prezintă şi reversul: obligaţia noastră de a respecta proprietatea intelectuală a celor care le-au creat.

Formele comune de proprietate intelectuală includ drepturile de autor, brevetele de invenţie, mărcile înregistrate, secretul industrial.

În diverse contexte, proprietatea intelectuală mai este denumită şi copyright, trademark sau patent.

Comisia Europeană s-a străduit să reglementeze acest teritoriu

Dincolo de importanţa juridică în sine a domeniului, nu trebuie uitat şi impactul economic.

Sectoarele în care se utilizează pe scară largă, drepturile de proprietate intelectuală generează aproximativ 40% din totalul activităţilor economice din Uniunea Europeană, aproximativ cinci miliarde de euro anual.

Totodată, sectoarele legate de proprietatea intelectuală din toate statele membre acoperă aproape 60 de milioane de locuri de muncă.

Preşedintele Oficiului European pentru Patente, Benoit Battistelli, vorbeşte despre impactul economic al acestei legislaţii comunitare privind proprietatea intelectuală.

„Am vrut să implementăm o metodă prin care să evaluăm impactul economic al fenomenului pirateriei şi al contrafacerii de produse. A fost o sarcină dificilă.

„Comisia Europeană a făcut un pas înainte şi ne vom gândi să dezvoltăm un sistem de detectare şi indexare a IP-urilor celor care comit abuzuri.

„În acest an vom fi capabili să investigăm în câte state membre va fi implementată această legislaţie şi care vor fi efectele aplicării ei”, a spus Benoit Battistelli.

Legea poate „crea un climat de încredere”

Potrivit lui Kerstin Jorna, director în cadrul Departamentului de Proprietatea Intelectuală al Comisiei Europene, această legislaţie comunitară ar trebuie să creeze un climat de încredere pentru cei care creează şi inovează în interiorul spaţiului comunitar şi de ale căror creaţii beneficiază state din afara Uniunii Europene.

„Considerăm că prin această lege putem crea un climat de încredere, în care cunoaşterea şi inovaţia pot fi împărţite şi celorlalţi în deplină siguranţă, fără temerea de a fi copiate, contrafăcute şi însuşite abuziv.

„O asemenea legislaţie ne va permite să încheiem acorduri solide privind proprietatea intelectuală cu state din afara Uniunii Europene.

„Anul trecut a fost lansat Programul „Licenţe ale Uniunii Europene” prin intermediul căruia am acoperit preocuparile cetăţenilor şi ale consumatorilor de astăzi în domeniul copyright-ului, printre care se înscriu facilitatea de a înscrie mai uşor o marcă sau un produs, costurile de downloadare a materialelor de pe Internet, cum ar fi filmele”, a declarat
Kerstin Jorna.

Uniunea Europeană a dorit ca acest domeniu să fie consolidat prin contribuţia clară a statelor membre: controale la frontieră mult mai stricte, introducerea unor reguli noi privind jurisdicţia tribunalelor, precum şi recunoaşterea deciziilor judecătoreşti.

de Cerasela Rădulescu, Bruxelles

sursa 

FMI şi Băsescu doresc impozitarea drepturilor de autor şi a PFA

Premierul Victor Ponta susţine că Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi preşedintele Traian Băsescu sunt cei care doresc impozitarea drepturilor de autor şi a persoanelor fizice autorizate (PFA), dar că Guvernul nu a acceptat o astfel de măsură, potrivit Mediafax.

„E o solicitare permanentă nu doar a celor de la FMI, ci şi a unora dintre politicienii români – am văzut şi pe preşedinte astăzi – să impozităm PFA-urile, drepturile de autor, să impozităm familiile pentru sănătate. Asta este gândirea lor, nu ştiu dacă e bună sau rea, dar noi nu am fost de acord cu ea şi faptul că preşedintele e de acord dovedeşte, până la urmă, cui vrea răul în perioada următoare, dar nu am acceptat acest lucru”, a spus Ponta în şedinţa de guvern.

Guvernul va păstra actualul sistem pentru contribuţiile de asigurări sociale aferente veniturilor din drepturi de autor, precum şi pentru veniturile obţinute de persoanele fizice autorizate, a declarat, luni, ministrul finanţelor, Daniel Chiţoiu, la finalul negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, miercuri, că în prezent constată că se trece la crearea de taxe noi, care să hrănească sistemul bugetar, el precizând că astfel se ajunge iar la situaţia în care „omul gras – statul, se urcă în spatele omului slab – economia”, ceea ce este greşit.

Publicat de Iacob Raileanu la 6 noiembrie 2013

sursa

Liviu Voinea, ministrul Bugetului: Mai clar de atat nu pot sa spun: privind PFA si drepturile de autor, nu exista niciun angajament asumat de Romania in scrisoarea de intentie

„Cand cititi scrisoarea cu Fondul, sunt 3 elemente care conteaza: actiunile prioritare, pe care daca nu le faci nu intri in board. Al doilea element sunt criteriile structurale, pe care daca nu le indeplinesti nu ti se pun la dispozitie transa de bani. Iar al treilea lucru sunt tintele indicative. Daca nu le faci, ele se pot transforma in criterii structurale. Toate 3 sunt insotite de o data.  Dupa aceste lucruri trebuie sa va uitati cand cititi scrisoarea de intentie. Privind PFA si drepturile de autor, nu exista niciun angajament asumat de Romania in scrisoarea de intentie. Nu cresc contributiile nici de la 1 ianuarie nici de la 1 iunie nici din alta data”, a declarat Liviu Voinea pentru HotNews.ro

Intr-un comunicat postat pe site-ul MFP vineri dimineata care confirma cele declarate de Voinea. „In ciuda faptului ca, inca din data de 8 august 2013, Ministerul Finantelor Publice a emis un comunicat prin care dezmintea informatiile aparute in presa potrivit carora, in urma acordului cu FMI, ar urma sa creasca fiscalitatea pentru PFA-uri si drepturi de autor, o parte din mass-media continua sa dezinformeze opinia publica.

In aceste conditii, Ministerul Finantelor Publice infirma inca o data zvonurile complet nefondate privind existenta unor masuri concrete prin care ar creste fiscalitatea pentru PFA-uri si drepturi de autor”, se arata in comunicat

Varianta finala a scrisorii de intentie cu FMI mentine pasajul in care este prevazuta reducerea diferenţelor din baza de pensii pentru diferitele activităţi derulate, inclusiv in ceea ce priveste drepturile de autor, au declarat, pentru HotNews.ro, surse care au consultat aceasta scrisoare. Premierul Ponta oferise asigurari publice ca acest pasaj nu mai exista in scrisoarea de intentie.

In  varianta din 29 iulie a scrisorii de intentie convenite cu FMI si obtinuta de HotNews.ro se preciza:

„Vom aproba de asemenea legislaţia de restructurare a sistemului de asigurări sociale prin care se lărgeşte baza prin reducerea diferenţelor ce există în baza de pensii pentru diferitele activităţi derulate (activitate de natură salarială, activităţi de tipul PFA, drepturi de autor, etc). Înainte de a aduce orice fel de modificări sistemului fiscal ne vom consulta cu echipele FMI şi CE”.

Premierul Victor Ponta a dat asigurari publice ca acest paragraf nu se regaseste in varianta finala a scrisorii de intentie.

Intrebat de B1 TV specific despre existenta unor modificari in ceea ce priveste taxarea drepturilor de autor, primul ministru afirmase: „L-am sunat pe ministrul (delegat pentru Buget, n.r.) Liviu Voinea, mi-a confirmat ca nu exista acel pasaj”.

Intrebat din nou, in cursul serii de luni, daca aceasta prevedere exista in varianta finala a scrisorii cu FMI, Victor Ponta a negat din nou: „Nu, nu exista”.

de Dan Popa     HotNews.ro

Top 5 cărți ieșite de sub copyright

Este vorba despre acele cărți pe care le poți descărca și printa gratuit pentru că a trecut suficient de mult timp de la publicare încât ele să nu se mai afle sub copyright. Și reprezintă o delectare pentru că sunt titluri clasice pe care merită să le citești. Lectură plăcută !

1 1984 de George Orwell

2 Metamorfoza de Franz Kafka

3 Războiul lumilor de H.G. Wells

4 Crimă și pedeapsă de Fyodor Mikhailovich Dostoyevsky

5 Divina comedie de Dante Alighieri

Scris de Andreea Chebac

Sursa: bookblog.ro

Sursa foto

România pirată, România furată şi România curată. Luptătorii cu cablul: Voiculescu & Sîrbu

Contextul nu-l reiau. Scandalul s-a extins. Siteurile de văzut filme şi seriale la liber au fost direct reclamate. Reclamanţii se pretind îngerii păzitori ai proprietăţii, ai drepturilor de autor. Ceilalţi sînt băştinaşii furăcioşi. Numai că de data asta “hoţii” sînt toţi din clasa de mijloc aspiraţională (aşa li se zice ălora plini de credite care mai gem în piaţa muncii). Iar ăştia, spre deosebire de zona rurală, atunci cînd îi faci leneşi şi hoţi, devin aprigi luptători pe facebook.

Un paradox, de debut. Mai multe studii confirmă un fapt clar: ăia care “fură” cumpără mult mai mult din respectiva gamă de produse decît ăia care nu fură. Aici spun că sînt cam cu o treime peste – şi e vorba despre piaţa franceză, destul de bine controlată şi reglementată. Deci multe companii vînătoare de piraţi îşi vor de fapt consumatorii fidelizaţi extrem, mai captivi. Cine face distincţia între ăia cinstiţii şi ăia hoţii e doar un propagandist de trei lei.

Un tip o dă direct: noi, ăştia cu drepturile sîntem cu SUA şi UK în spate; apropo, vreţi în UE?, atunci scoateţi banul. Deci ca-n politică. Vreţi în UE, plătiţi gaz şi electricitate mai scump.

Păi atunci le spun şi eu patronilor din divertisment, presă şi altor “gînditori europeni”: vreţi în UE? păi atunci daţi drepturi angajaţilor! Nu mai faceţi fibrilaţii numai cînd auziţi că “angajaţii au şi ei drepturi”. Dar nu, ăştia vor în UE numai cum le convine. Ba chiar vor avea tupeul să spună că angajaţii nu au drepturi pentru că fură Vocea României. Ştiu ce varză e pe piaţa muncii media – autorii de acolo sînt primii care cedează orice drept.

Să ne întoarcem acum la furtul cel de toate zilele din seriale şi filme noi. Vrem să consumăm cum şi cît vrem noi, nu cu program tv, nu mai avem chef de tîmpeniile astea. Plătim oricum. Cam asta e filozofia. Nu mai sîntem în vremurile de stat în faţa televizorului şi aşteptat programe preferate. Cînd am timp, mă uit la ceva.

S-a schimbat obiceiul de consum, cum le place lor să spună. Dar cine mai stă să vadă serialul atunci cînd vor Sîrbu sau Voiculescu, la ora stabilită de ei cînd trebuie băgată publicitate multă? Omul se duce pe siteuri din astea ca să vadă ce şi cînd vrea el. De cele mai multe ori e plătitor de abonament TV, deci şi-a cumpărat dreptul de acces la cele mai multe din aceste producţii – poate ştiţi, dar foarte mulţi revăd sau caută seriale celebre vechi, nu sînt toţi înnebuniţi de nou, ba chiar aşteaptă să se termine o serie şi o văd apoi întreagă. Nu întîmplător aceste siteuri vizate precum vplay şi multe altele s-au dezvoltat cu seriale înregistate mai ales, deci cu fideli ai televiziunii de fapt – televiziune care nu a înţeles că nu mai poţi ţine captiv spectatorul la o oră anume ca să scoţi tu reclamă – trebuie găsite alte căi (de fapt, în curs de dezvoltare prin schimbări tehnice importante în următorii ani). Dar calea HBO GO de exemplu este stupidă: eu plătesc deja un abonament HBO? De ce vrei mai mult pe acelaşi lucru? Doar pentru că în sfîrşit ai făcut un efort şi ai pus pe net serialele?

Împotriva taberei Sîrbu&CNA stau cabliştii şi alţi mari distribuitori de conţinut (prin net, telefonie etc.). Deşi nu o spun chiar pe faţă, interesul lor e evident. Fac ce-au făcut atunci cînd dădeau porno la pachet cu discovery sau atunci cînd au cumpărat fotbal: abonaţi noi mai mulţi. Acum e chestia cu netul. Oferă acces gratuit la foarte mult conţinut. Credeţi că n-ar putea să împiedice accesul dacă ar vrea? Uitaţi-vă cît de vigilenţi sînt cei care cumpără drepturile la meciuri. Imediat zboară şi de pe youtube şi de oriunde imaginile ilegale dintr-un meci petrecut cu cîteva ore înainte. Ar putea face asta şi cu filmele dacă ar fi interesaţi. Dar nu, vînd ţeavă zdravănă exact pentru asta şi gata.

Vînzarea la bucată

În bătălia Sîrbu-Voiculescu, întotdeauna a existat un pionier şi un copiator. Voiculescu a fost cel care a tot copiat modelul. Nu şi în acest caz. Voiculescu a fost pionier. El a cerut primul bani de la cablişti pentru posturile sale de televiziune. Şi cred că e o idee ceva mai bună decît a lui Sîrbu, să ceri de la distribuitorul care prosperă şi pe seama ta. Aşa cum ar trebui pusă presiune pe retail să plătească onest producătorii şi să se mai scurteze şirul intermediarilor – şi acolo presiunea e pe producători să se unească pentru a nu fi călcaţi în picioare.

Sîrbu în schimb vrea să fie plătit de consumator de două ori. Odată prin faptul că-şi plăteşte abonamentul la cablu, unde e PRO. Şi să-şi mai ia şi abonament la voyo pentru acelaşi lucru plus cîteva firimituri în plus. Sîrbu e mai diplomat, nu vrea ceartă directă cu cabliştii. Lucrează indirect prin CNA.

De fapt, Voiculescu şi Sîrbu vor acelaşi lucru: plata la bucată. Ceea ce e o tîmpenie. Oricît de tare ar fi show-ul tău nu mai poţi să-l vinzi la bucată. De aia a şi murit presa scrisă. Se pare că nu mai dorim să ne cumpărăm doar o felie de ceva. Televiziunile au trăit mai mult şi pentru că vînd produsul altfel, prin advertising, nu la bucată, prin răspîndire de abonament TV. Vă asigur că, dacă s-ar vinde la bucată Vocea României sau Badea şi Gâdea sau mai ştiu eu ce, audienţa ar scădea 90 %.Vă asigur că dacă ProTV s-ar vinde separat prin cablişti, lumea ar renunţa lejer la marele post TV. Pentru că televiziunile rezistă tocmai prin difuzarea la grămadă. Tocmai de aia nu a rezistat presa scrisă – pentru că lumea vrea acces la mari felii de informaţie deodată.

De ce nu se unesc Voiculescu şi Sîrbu să se bată să scoată ceva mai mulţi bani de la cablişti. Pentru că aceştia din urmă au devenit foarte puternici. Mult cash, multă infrastructură. Şi atunci să sărim pe consumatori. În acelaşi timp, piaţa de publicitate e în aşa hal de viciată de aceleaşi televiziuni încît banii circulă haotic, complet neadaptat la noul tip de consum. Dacă se aliază, unii vor pierde privilegii de pe piaţa de publicitate.

Ce s-ar întîmpla însă dacă s-ar stabili nişte taxe dinspre cablişti înspre producătorii de conţinut români? 90% ar merge în exterior. Cu drepturile din muzică se întîmplă la fel (asta dacă ar fi colectate şi redistribuite pe bune). Deci o astfel de decizie nu merge decît la pachet cu o încurajare a producţiei autohtone. Coreenii au închis de exemplu porţile unor producţii hollywoodiene şi au încurajat producţie de film internă. Rezultatele sînt spectaculoase. Dar a fost acolo o decizie politică, aşa cum au  hotărît acum 40 de ani să producă maşini sau electronice deşi erau săraci lipiţi.

Şi aici ajungem la altă regulă a jocului capitalist: protecţionismul. Filmul francez a făcut profit imens în ultimii ani. Asta şi pentru că există un protecţionism. E stimulată producţia internă, e inhibat exportul de entertainment. La noi ăştia vor să ne închidă şi supapele externe, dar vor să ne vîndă tot măruţăcapatoşi plus ceva francize în reality-show-uri.

Problema Google e separată şi e globală. Nu te mai poţi bate cu ei pentru că sînt deja parte organică din noi. Pînă şi memoria ne funcţionează altfel de cînd cu google. Şi totuşi ceva lupte pentru conţinut trebuie duse şi cu giganţii. În mare, trebuie ca banii făcuţi de re-distribuitori, fie că-s Google sau cablişti (fie că sînt chiar producători de unelte de stocat sau de vizionat) ar trebui taxaţi în plus. Asta nu le convine nici lui Sîrbu, nici cabliştilor – ei vor doar să fim direcţionaţi clar şi taxaţi direct. Pentru că taxele inhibă banii mulţi, nu şi banii consumatorului de rînd. Aşa cum OMV-Petrom poate să ia gaz ieftin de la noi, dar nu-i mai permite gradul de civilizaţie să ni-l vîndă mai ieftin, trebuie să ni-l dea scump.

În tot acest păienjeniş, e evident tîmpit să spui “eu ţin cu autorul”. Păi autorul e batjocorit oricum în toate felurile de foarte mult timp. Banii oricum nu mai ajung la el decît dacă vorbim de megaindustrii şi de vîrfurile lor. Televiziunile private ar trebui să se unească şi să se bată cu cabliştii, dar nu vor (pentru că le despart luptele din piaţa publicitară).

Încă o chestie. Televiziunile îşi umplu foarte multe grile prin “furt” – haideţi să vorbim aşa, dacă aveţi chef. Youtube-ul e universal în buletinele de ştiri şi în emisiunile de divertisment.

CNA mă umple de scîrbă. După ce au tolerat timp de 6-7 ani o bulă tabloidă greţoasă în amiază şi seara acum ies la bătaie pentru principii şi europenism. I-aş lua pe membri şi i-aş plimba vreo două zile prin mocirlele media de la 5 după amiaza şi 10-11 seara. Să-i ia ăia la mişto că sînt urîţi bătrîni şi că au filme porno cu ei de la vecinul de bloc.

Amuzant e că tocmai marii capitalişti ai peştelui prăjit vor acum reglementări şi protecţionisme. O să le spun aşa cum ne-au spus ei nouă, lucrătorilor din domeniu: băieţi, trebuie să vă adaptaţi, asta e piaţa. A, aţi văzut şi voi că “piaţa” e supercomplicată? Că măreaţa concurenţă e o tristeţe de fapt? Vreţi protecţie, vreţi legi, vreţi încurajări, vreţi să vină poliţia? Ok, păi atunci să murim împreună, hoţii împreună cu marii cinstiţi, dacă nu sînteţi în stare să vă remodelaţi minimal.

Lema. Ţările în dezvoltare fură astfel de proprietăţi sofisticate, cum sînt invenţii, modele tehnice sofisticate. Evident, nu pretind că unul care se uită la NYPDBlue pe un site de seriale contribuie decisiv, dar cine ştie. SUA au furat şi încălcat reguli cu brevete de invenţii şi au furat idei acum 150 de ani.. Elveţienii au furat de la germani. Chinezii fură acum tot ce prind şi se dezvoltă uluitor. Mîna de lucru ieftină şi săracă nu poate fi oprită, clonează şi produce – clonează pentru statut, produce pentru supravieţuire. Ha Joon Chang (tradus şi la noi), expert în chestii din astea, spune şi despre Coreea de Sud natală, dar şi despre multe alte state cîndva în dezvoltare că au trecut obligatoriu prin perioada clonării şi aşa zisului furt.

După ce marile state au furat destul, legea drepturilor de autor s-a înăsprit. În 1998, Statele Unite au extins drepturile de autor de la durata vieţii autorului plus 50 de ani, la durata vieţii plus 75 sau chiar 90. Iar asta afectează tot, de la Mickey Mouse la farmaceutice. De Disney mi se rupe, ce se întîmplă în industria farmaceutică e dezastru: asta în condiţiile în care autorii descoperirilor mari de acum 50-60 de ani nu beneficiază de mai nimic, staţi liniştiţi (căutaţi povestea omului cu ibuprofenul). Pentru că ţările în dezvoltare practic trebuie să reinventeze medicamente dacă vor preţuri onorabile. Ca să n-o lungesc, Chang al nostru spune că vede un rost în drepturile astea, nu spune că trebuie rase, dar că trebuie ţinute în zona rezonabilului. Iar eu spun că să vezi seriale nu e aşa o dramă, banii trebuie colectaţi altfel decît se face acum. Mă rog, eu sunt pro-piraterie şi din alte motive (un articol din 2010) – pentru că vreau să înţeleg regulile jocului. Ori aşa, ori aşa. Capitalul ar vrea să plătim în stil vechi şi să consumăm în stil nou. Mai mult, să cumpărăm în stil vechi, dar să muncim în stil şi mai vechi, sclavie fără casă şi masă asigurate. Fraţilor, hotărîţi-vă, vă daţi capitalişti, păi fiţi bărbaţi…

Concluzii: cabliştii ar trebui să plătească taxe serioase către producători, televiziunile şi presa ar trebui să aibă negocieri cu ei, consumatorii care consumă “prea liber” ar trebui să fie ultima redută, nu prima; e şi o chestiune politică la mijloc, nu văd de ce politicienii n-ar fi mediatori în astfel de scandaluri. Dragoş Stanca, şi el apărător al drepturilor de autor deci adversarul meu (care sînt autor deci pot spune că pe drepturile mele industria s-a pişat acum mult timp), spunea glumeţ că aşteaptă ca partidele să preia problema. Păi s-o preia, dar ăştia ai noştri nici populişti nu mai ştiu să fie.

Trebuie să reţinem că noi n-am putea lua în voie cît vrem de unde vrem fără să ne lase cineva. Deci să nu ne simţim marii cuceritori ai netului cînd noi sîntem toleraţi şi stimulaţi de nişte tipi interesaţi de pe piaţă. Cu piratebay şi celelalte e puţin diferit. Cu siteurile de seriale lucrurile stau aşa. Aşa că consumaţi cît mai puteţi, cine ştie ce idei le mai vin. Scenariul probabil: cabliştii se vor alia cu producătorii mari ca să ne mai ia nouă nişte bani. Cît se bat ăştia, profitaţi şi mai culegeţi de pe front cîte un serial preferat.

de Costi Rogozanu 

sursa

sursa foto

ACTA a fost respinsă definitiv de Parlamentul European

Parlamentul European a respins în mod definitiv [astăzi, 04.07] controversatul acord internaţional ACTA. 

În opinia criticilor, precum şi în opinia generală a cetăţenilor, acordul ACTA ar fi ameninţat grav libertăţile individuale, în special cele legate de informare şi de folosirea Internetului. Parlamentul European a respins actul cu o majoritate covârşitoare, de 478 la 39 de voturi, blocând astfel intenţia Comisiei Europene, care propusese semnarea acordului pentru protejarea intereselor firmelor victime ale pirateriei.

sursa

Fenomenul plagiatului

Un preşedinte de ţară, trei miniştri şi un parlamentar au fost în timpul din urmă acuzaţi de plagiat, în Ungaria, Germania şi România. Unul a fost silit să renunţe la candidatură, iar patru să demisioneze.

Fiind vorba de demnitari, cazurile au fost mediatizate. Dar fenomenul e mult mai răspândit, îndeosebi în mediile universitare din numeroase ţări, chiar dacă nu devine neapărat public. Rădăcinile lui sunt diferite. În România, fenomenul e legat de laxismul din universităţile particulare. Agentul favorizator este internetul. Consecinţele sunt dezastruoase, atât în plan profesional, cât şi în plan social şi, cum s-a văzut, politic. Şi nu numai pentru împricinaţi, ci şi pentru prestigiul elitei inte­lectuale.

Trebuie să observăm un paradox: fenomenul plagiatului s-a ivit odată cu generalizarea legii dreptului de autor, având drept urmare penalizarea furtului intelectual. Iar dacă internetul constituie un factor favorizant, el oferă totodată şi un mijloc eficient de identificare a plagiatului. S-ar părea însă că primul dintre aceste roluri nu e compensat de al doilea. Plagiate există de când lumea. Acest fel de furt n-a devenit un fenomen de masă decât odată cu internetul.

Practică internaţională

S-au publicat câteva cărţi consacrate fenomenului cu pricina. Interesantă este reacţia unei părţi a comunităţii academice la publicarea lor. Autorul unei astfel de cărţi, conferenţiar la universitatea Paris-Saint-Denis, şi-a văzut suprimat, pur şi simplu, cursul şi suspendată prima de cercetare de către preşedintele universităţii, care l-a informat printr-o scrisoare că plagiatul nu intră în obiectivele de cercetare ale instituţiei academice pe care o conduce. Sic!

Reacţia explică rezerva în care se menţin numeroşi dintre cei plagiaţi. O statistică reprodusă în cotidianul „Le Monde” arată că 55% dintre păgubiţi nu depun plângere din lipsă de timp şi de bani, 17% n-au idee de procedurile de urmat şi doar 28% cer reparaţie prin justiţie. Datele provin dintr-o anchetă printre 367 de cercetători din 16 ţări, făcută publică la finele lui 2011.

Un alt autor specializat în dreptul intelectual semnalează faptul că o plângere penală referitoare la plagiat urmează în justiţie o cale lungă şi întortocheată şi se soldează cu condamnarea la plăţi mult inferioare celor acordate pentru furturile materiale. Furtul unei genţi e pedepsit cu sume de zece ori mai mari decât furtul câtorva pagini ştiinţifice. Să adăugăm la asta faptul că depunerea unei plângeri poate antrena persecuţii din partea prietenilor influenţi ai plagiatorului aflaţi pe trepte înalte ale ierarhiei universitare.

Caz real la universitatea din Nantes: se întâmplă ca plagiatoarea, aspirantă la un post de conferenţiar, să fie soţia profesorului care conduce teza de doctorat a celei care a descoperit plagiatul.

Cum e înţeles plagiatul

Nu numai profesorii plagiază, ci şi studenţii şi asta, în ciuda motoarelor de căutare care funcţionează în numeroase universităţi şi sunt, aşa zicând, rezervate acestora din urmă. Am avut ocazia să studiez algoritmul unuia dintre ele şi am constatat stupefiat că se baza pe câteva erori: considera plagiatul în funcţie de ideile copiate, nu de text, confundându-l cu compilaţia; îl condiţiona de cantitatea de text copiată – dicţionarele fac uneori aceeaşi eroare, luând în seamă doar un procent mai mare de 10% (?) – şi lăsa să se înţeleagă că, în lucrările ştiinţifice, este inevitabil să… plagiezi anumite definiţii sau legi, care nu se pot exprima în alte cuvinte.

Este neîndoielnic faptul că plagiatul a devenit un fenomen de masă din motive caracteristice tocmai felului în care circulă informaţia în era internetului. M-am întrebat, nu o dată, dacă plagiatorul plagiază cu bună ştiinţă, din interes sau din comoditate, sau dacă el consideră firesc şi legitim faptul de a-şi însuşi opera altuia. Răspunsul ar fi fost simplu acum două decenii, când nu exista internetul. Astăzi e mai greu de dat.

Nu se insistă destul pe faptul că internetul presupune un alt tip de cultură decât aceea clasică. Să citim cu atenţie argumentele adversarilor ACTA, HADOPI şi ai celorlalte reglementări în materie de internet şi vom remarca faptul că opoziţia lor de principiu, nu neapărat recunoscută ca atare, provine din considerarea spaţiului virtual drept unul dezlegat de orice obligaţie faţă de autorii care comunică între ei şi care sunt reduşi la anonimat. Intruziunea în viaţa personală, cel mai des invocată ca argument, e paradoxală şi de neluat în seamă în cazul unor comunicatori care îşi pun pe obraz o mască.

„O plângere penală referitoare la plagiat urmează în justiţie o cale lungă şi întortocheată şi se soldează cu condamnarea la plăţi mult inferioare celor acordate pentru furturile materiale.”

„Plagiate există de când lumea. Acest fel de furt n-a devenit un fenomen de masă decât odată cu internetul.”

Autor: Nicolae Manolescu– sursa

Cine trebuie si cine nu trebuie sa depuna Declaratia 200 si pentru ce fel de venituri

Pana pe 25 mai contribuabilii persoane fizice care realizeaza, in mod individual sau intr‐o forma de asociere venituri in bani si/sau in natura din Romania trebuie sa depuna declaratia de venit. Anul acesta, demersul pare mai important ca oricand, deoarece fiscul a declarat ca dupa depunerea acestor declaratii vor incepe controalele asupra marilor averi apartinand persoanelor persoanelor fizice. Insa nici cei care nu au averi prea mari nu trebuie sa se culce pe o ureche. Reglementarile privind analizele de risc fiscal sunt aceleasi pentru toti.

In cazul in care se observa neconcordante intre declaratiile de venit si datele pe care le are fiscul de la platitorii de venit, persoanele fizice se pot trezi pe lista persoanele cu risc fiscal, care urmeaza sa fie verificate si impozitate cu 16% pentru averea nedeclarata. Mai mult, analiza de risc se extinde si la soti, rude sau afini pana la gradul al doilea, adica parinti, copii, bunici, nepoti, frati si cumnati.

Declaratia privind veniturile realizate din Romania se depune numai de catre persoanele fizice care realizeaza, in mod individual sau intr‐o forma de asociere, venituri in bani si/sau in natura in Romania, provenind din: activitati independente,cedarea folosintei bunurilor, activitati agricole pentru care venitul net se stabileste in sistem real, transferul titlurilor de valoare, operatiuni de vanzare‐cumparare de valuta la termen, pe baza de contract, precum si orice alte operatiuni similare, altele decat cele cu instrumente financiare tranzactionate pe piete autorizate si supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.

Nedepunerea pana la 25 mai 2012 a declaratiilor de venit de catre persoanele fizice constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 50 la 500 de lei.

Venituri din activitati independente

In aceasta categorie intra veniturile obtinute din fapte de comert, prestari de servicii sau practicarea unei meserii, exercitarea profesiilor libere si din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuala.

Veniturile comerciale din fapte de comert, prestari de servicii sau practicarea unei meserii pot fi veniturile obtinute de agentii de vanzari sau de asigurari sau orice alte persoane fizice autorizate care desfasoara activitati, altele decat cele din profesii libere sau valorificarea drepturilor de proprietate intelectuala.

Veniturile din profesii libere sunt cele provenite din exercitarea profesiilor de medic, notar, avocat, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament in valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate.

Veniturile din drepturi de proprietate intelectuala sunt cele obtinute din valorificarea drepturilor de autor si a drepturilor conexe sau a celor de proprietate industriala: brevete de inventie, desene si modele, mostre, marci de fabrica si de comert, procedee tehnice, know‐how, drepturi de autor si drepturi conexe dreptului de autor etc.

In cazul veniturilor obtinute din comert sau profesii libere, persoanele fizice vor trebui sa depuna pana pe 25 mai atat Declaratia 200, cat si Declaratia 220 privind venitul estimat/norma de venit, in situatia in care in 2011 au avut pierderi sau apreciaza ca veniturile lor vor fi cu 20% mai mari sau mai mici decat in anul anterior.

Daca veniturile au fost obtinute din drepturi de proprietate intelectuala, Declaratia 200 trebuie depusa pana pe 25 mai, dar pana atunci trebuie solicitata o adeverinta de la platitorii de venit pentru a sti cat s-a retinut ca plata anticipata in contul impozitului anual.

Nu au obligatia depunerii declaratiei persoanele fizice care in anul 2011 au realizat venituri din activitati independente impuse pe baza de norme de venit, cu exceptia persoanelor care au depus declaratiile de venit estimativ in luna decembrie 2011 si pentru care nu s-au stabilit plati anticipate.

Venituri din cedarea folosintei bunurilor

Trebuie declarate veniturile obtinute din cedarea folosintei bunurilor mobile si imobile, realizate in calitate de proprietar, uzufructuar sau alt detinator legal, cum ar fi veniturile din arenda sau din inchirierea unei locuinte sau un alt bun personal.

Obligatia depunerii declaratiei intervine in situatiile in care:

‐ declaratia de venit estimativ a fost depusa in luna decembrie si pentru care nu s‐au stabilit plati anticipate;

‐ intervin modificari ale clauzelor contractuale

‐ investitiile la bunurile mobile si imobile ale proprietarului, uzufructuarului sau ale altui detinator legal, care fac obiectul unor contracte de cedare a folosintei bunurilor, inclusiv a contractelor de comodat, sunt efectuate de cealalta parte contractanta.

Nu au obligatia depunerii declaratiei persoanele fizice care in 2011 au realizat venituri din chirii stabilite in lei, nu au optat pentru determinarea venitului in sistem real (adica nu tin contabilitate) si au avut sub 5 contracte de inchiriere.

Activitati agricole pentru care venitul net se determina in sistem real

‐ Venituri din cultivarea si valorificarea florilor, legumelor si zarzavaturilor, in sere si solarii special destinate acestor scopuri si/sau in sistem irigat;

‐ Venituri din cultivarea si valorificarea arbustilor, plantelor decorative si ciupercilor;

‐ Venituri din exploatarea pepinierelor viticole si pomicole si altele asemenea.

In general, venitul net dintr-o activitate agricola se stabileste pe baza de norme de venit. In aceasta situatie, pana pe 25 mai se depune doar Declaratia 221 privind veniturile din activitati agricole impuse pe norme de venit. In cazul in care s-a optat pentru determinarea venitului in sistem real (adica pe baza datelor contabile) se depune Declaratia 200. Daca in anul anterior s-au inregistrat pierderi sau persoana fizica apreciaza ca va avea venituri care difera cu cel putin 20% fata de anul anterior, odata cu Declaratia 200 se depune si Declaratia 220.

Nu au obligatia depunerii declaratiei persoanele fizice care, in anul de raportare, au realizat venituri din activitati agricole cu impunere finala, din valorificarea produselor agricole obtinute dupa recoltare, in stare naturala, de pe terenurile agricole proprietate privata sau luate in arenda, catre unitati specializate pentru colectare, unitati de procesare industriala sau catre alte unitati pentru utilizare ca atare.

Transferul titlurilor de valoare si operatiuni de vanzare-cumparare de valuta

Declaratia privind venitul realizat se completeaza si se depune la organul fiscal competent pentru fiecare an fiscal pana la data de 25 mai inclusiv a anului urmator celui de realizare a castigului net anual/pierderii nete anuale, generat/generata de:

a) transferuri de titluri de valoare, altele decat partile sociale si valorile mobiliare, in cazul societatilor inchise. Reprezinta titlu de valoare orice valori mobiliare, titluri de participare la un fond deschis de investitii sau alt instrument financiar, calificat astfel de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, inclusiv instrumente financiare derivate, precum si partile sociale. Venitul care se impoziteaza provine din transferul acestor titluri de valoare.

b) operatiuni de vanzare-cumparare de valuta la termen, pe baza de contract, si orice alte operatiuni de acest gen.

Categorii de venituri care nu trebuie declarate

Art. 83, alin. 3 din Codul Fiscal prevede ca pentru anumite categorii de venituri nu se depun declaratii privind venitul realizat. Acestea sunt veniturile obtinute din dividende, dobanzi, jocuri de noroc si premii, mosteniri, donatii, burse, alocatii, lichidarea unei firme, pensii, salarii, vanzarea unei locuinte. La aceste venituri, impozitele au fost deja retinute in momentul platii sau sunt neimpozabile.

De asemenea, nu se depun declaratii pentru:

– venituri nete determinate pe baza de norme de venit, cu exceptia contribuabililor care au depus declaratii privind venitul estimat/norma de venit in luna decembrie si pentru care nu s-au stabilit plati anticipate, conform legii;

– venituri din proprietate intelectuala, din activitati desfasurate in baza conventiilor civile, activitatea de expertiza contabila si tehnica, judiciara si extrajudiciara, daca s-a optat pentru stabilirea impozitului pe venit ca impozit final;

– venituri din cedarea folosintei bunurilor a caror impunere este finala.

Venituri obtinute in strainatate

Daca aceste venituri au fost obtinute din salarii, nu trebuie declarat nimic in Romania. Insa daca este vorba de de venituri din strainatate din profesii libere, activitati comerciale, drepturi de proprietate intelectuala, chirii sau arenda, dividende, dobanzi, premii si jocuri de noroc, castiguri din transferul titlurilor de valoare, alte venituri din investitii, pensii, precum si alte venituri aflate in strainatate, pana la 25 mai trebuie depusa Declaratia 201 privind veniturile realizate din strainatate.

scrisa de Monica Cercelescu 

sursa 

De ce este ACTA o diversiune

Cât din drepturile fundamentale ale omului putem încălca pentru a proteja drepturile corporațiilor?

În 11 februarie se iese în stradă în mai toate orașele europene. La București și-au anunțat participarea peste 30.000 de protestanți anti-ACTA. Teza pe care o pun în discuție e simplă: nu doar împotriva ACTA trebuie să luptăm, ACTA este doar o diversiune nefericită*.

Dacă vrem un viitor al libertăților apărate de lege și nu unul de lupte de guerilla cu marile corporații și polițiile lor private, trebuie dărâmat din temelii tot sistemul de copyright. Argumente sunt destule și nici de alternative viabile nu ducem lipsă (din zona pieței libere, contemporane). Să le luăm pe rând.

ACTA nu e o lege, e doar un Tratat Comercial. Adică, o înțelegere între state (guverne) care se obligă să trateze similar și împreună o serie de probleme (mărfuri contrafăcute și pirateria). O primă observație: contextele nu sunt similare, din simpla evidență că piața din România nu este piața din Hong Kong.

Ceea ce este frapant în textul ACTA este opunerea dreptului de proprietate intelectuală unor drepturi fundamentale (ce țin de viața privată), unor libertăți negative (presupun minimizarea implicării statului). Și asta în contextul în care lumea se pregătea să inaugureze noi epoci vizionare, conturând libertăți pozitive fără precedent (dreptul la acces la Internet ca derivat al dreptului la educație). Dacă protestele ce vor avea loc zilele acestea în statele semnatare vor cere doar neratificarea ACTA din cauze ce țin de violarea libertăților negative, nu se va rezolva nimic. Ba mai mult, se va da girul unei paradigme primejdioase: o abordare de tipul drepturi de autor vs. drepturi ale omului.

Întrebarea care trebuie evitată cu orice preț este aceasta: cât din drepturile fundamentale ale omului putem încălca pentru a proteja drepturile corporațiilor?

Probabil că nici măcar semnatarii acordului nu își pot închipui că o asemenea întreprindere ar avea șanse de succes. Întâi, din motive de constituționalitate (în orice țară ce posedă constituție democratică și parlament). Apoi, e greu de presupus că lumea s-ar întoarce în timp cu 30 de ani fără o rezistență serioasă. Iar textul este o capcană: punerea problemei în acești termeni este deja o victorie a deținătorilor de drepturi de autor. Deoarece în 2012, se pune de fapt problema legitimității sistemului de copyright.

Iar dacă trebuie să ieșim în stradă pentru libertatea Internetului, trebuie să știm că protestul împotriva ACTA nu doar că nu este de ajuns. Este mai degrabă o diversiune. Trebuie abolite toate modalitățile de constrângere ale sistemului actual de copyright. Să vedem de ce.

Status Quo

Trăim o epocă a abundenței digitale. Avem acces la milioane de filme, cărți, piese muzicale. Și nici un chef să renunțăm la ele. Nu vorbim doar de torrente, ci de Facebook, Youtube, Google Books. Închiderea MegaUpload pentru file-sharing de conținut protejat aruncă peste toate spectrul ilegalității. Pentru că toate fac, în mod esențial, același lucru pentru care fondatorul MU a fost condamnat: permit schimbul de fișiere între utilizatori.

În realitate menținerea acestora într-o zonă de semi-legalitate este prima miză a legislațiilor de tip ACTA. O lume în care toți suntem suspecți, iar Google, Yahoo și Facebook, șantajabile. În fiecare clipă orice utilizator de Internet poate fi chestionat cu privire la dreptul la copiere (din simplul motiv că computerele noastre așa funcționează, fie că vorbim de mail, download sau streaming).

Credibilitatea sistemului de copyright actual. Percepția publică.

Suntem într-un punct în care problemele legate de legislațiile drepturilor de autor ajung subiecte de dileme etice, de seriale de comedie dar și de dispreț public. Practica copyright-ului a transformat actele artistice în industrii prin adăugarea unor armate de avocați în jurul fiecărui emițător de refrene populare (vorba cântecului ”cincizeci la sută cântă/ cincizeci la sută-s badigarzi”). Ca garanție a investițiilor, sistemul de copyright impune producerea de bestsellers, blockbusters și ceea ce cu toții numim în sens derogativ “muzică comercială”. Produse de slabă calitate băgate pe gât prin mijloace ce țin de marketing și PR (heavy rotation, advertising agresiv, advertoriale de la critici sponsorizați, etc.), realizate obligatoriu pe baza unor rețete de succes (repertoriu de clișee fără valoare artistică sau educativă de vreun fel). Iar ultimii ani au adus multe proiecte reformiste la adresa legilor proprietății intelectuale, considerate învechite și abuzive. Și politicieni care nu văd cu ochi buni cum cetățenii obișnuiți devin peste noapte infractori pentru a proteja pensionarii din Florida, adevărații proprietari de royalties (pentru care Internetul este o distracție tinerească, un fel de prosteală colectivă din care se scot bani buni, iar drepturile de autor, petrolul secolului XXI).

Sistemul de copyright însuși se bazează pe distincția clară dintre folosire și copiere (dreptul de a copia o carte la o tiparniță în vederea vânzării). Ceea ce era ok la 1800 când tiparnița și cartea erau două lucruri distincte. Dar ce filtru de percepție anapoda trebuie să folosești și la ce sofisme abracadabrante recurgi pentru a convinge o lume întreagă că același sistem este valabil și în 2012 când computerele sunt și tiparniță și carte, ba și gramofon, proiector sau bancă?

Au apărut de ceva timp modele alternative de business. Albumul celor de la Radiohead, lansat gratuit pe net a generat mult mai mulți bani decât celelalte produse discografice, din donații și din vânzări ale cd-box-urilor de colecție. Dacă punem la socoteală că din vânzările “clasice” ale unui album scos la o casă de discuri le-ar fi revenit doar a zecea parte, înțelegem cum un asemenea exemplu poate fi o sursă de inspirație pentru alți producători de conținut și o amenințare pentru industriile aferente. Industria jocurilor aflase deja că poate face mai mulți bani din crearea de contexte care să pună în valoare produsele decât din retail-ul de copii private (când au început să vândă accesul în lumea virtuală a jocului, nu doar cd-uri cu licențe). Asta fiindcă au fost atenți la ce cere piața liberă și nu la ce înțeleg acționarii corporațiilor din era digitală.

Contextul Politic

Partidul Piraților are deja locuri în Parlamentul European, justiția și forurile europene resping zilnic proiecte legislative ce conțin termenii enforcement și copyright infringement. Statele europene sunt în mare parte defavorizate economic de sistemul actual (link) și sunt în acest moment în situația artiștilor cu succes mondial, dar cu bani puțini. (GEMA, gestionarul drepturilor de autor din Germania, plătește anual peste 70% din încasări titularilor din alte state). Tot din Europa vin și cele mai vocale cereri de drepturi pozitive aferente mediului digital (liberă expresie, acces liber la Internet, la software educațional și schimb cultural neîngrădit).

Iar pe valul susținerii publice și politice tot mai largi a renunțării la o practică ce pare că nu mai avantajează decât pe speculanții de drepturi de autor, nevoia de reformare a sistemului pare mai acută ca oricând.

“Chiar daca am avea un sistem de copyright mai putin nociv – de exemplu unul cu termene de 10 ani si cu pedepse mai putin draconice – ar metastaza rapid in ceea ce avem in prezent, exact asa cum a facut-o deja (initial aveam termene de 14 ani, acum avem de 100). Așadar nu se poate concepe un sistem de copyright modest si „rezonabil”. ” (Stephan Kinsella, link)

În acest context, semnarea unui acord comercial între guverne va acționa “cel puțin” (cum ar zice acordul) ca argument pentru a opri orice tentativă de reformare a sistemului existent deja. Parlamentarul european asupra căruia se exercită presiuni (link) și/sau stimulente (link) va trebui să denunțe asemenea tentative ca încălcări ale obligațiilor ce decurg din acordurile internaționale. ACTA e acoperirea perfectă pentru așa ceva (asemenea regulamentului care îi absolvă de vină pe arbitrii corupți în fotbal, conține ambiguități și deresponsabilizări obscure). Adică, ea nu aduce în esență lucruri noi, dar poate ține agenda vreo 5-6 luni și conform practicilor negustorilor de frici închipuite, respingerea ACTA în mai-iunie în PE va prilejui politicienilor să pozeze în eroi ai drepturilor fundamentale ale cetățenilor electori. Asta în timp ce reformiștii sunt reduși la tăcere (vor părea nerezonabili când lupta se duce în stradă împotriva ACTA, iar electorii îi vor arăta cu degetul dojenitor amintind că nemulțumitului i se ia darul).

E o miză destul de importantă: transformarea luptei pro-reformă într-o rezistență în stradă pro-status quo. Unde status quo = menținerea tuturor într-o zonă a semilegalității (e legal până spune un deținător de drepturi că nu e legal). Estimp, site-urile de file-sharing se închid unul câte unul și nu ar fi de mirare ca un munte de alte legi de tip enforcement (ce ne vor proteja pe rând de terorism, pornografie, medicamente contrafăcute, rețele criminale, contrabandă, imigrație și uitatul pieziș al celor din lumea a treia pe geam la Pizza Hut) să fie adoptate pe principiul celui mai mic rău (câteva inițiative legislative românești aici). Iar singurul mod de a opri abuzurile constante este abolirea sistemului de copyright și înlocuirea lui cu alte practici (atât piața liberă cât și statul pot oferi exemple). Cum putem tolera un sistem care ne face pe toți potențiali infractori pentru a proteja investițiile unui număr restrâns de indivizi? ( este pură incompetență faptul că nu și le pot proteja altfel).

E abolirea copyright-ului o utopie? E mai degrabă recursul la normalitate. Fără încălcarea constantă (conștientă sau nu) a drepturilor de autor, fără file-sharing, cultura occidentală actuală ar fi arătat cu totul altfel. Imaginați-vă bunăoară cum ar fi arătat grafica românească (de la advertising, la ilustrațiile de carte, la filmele românești de animație) dacă art-directorii s-ar fi școlit pe softuri licențiate (MS Paint?). Ce ar fi fost cercetarea românească dacă s-ar fi lucrat pe cărțile din bibliotecă în 2012? Din 200 de euro cât este salariul unui cercetător debutant cam ce ar putea să cumpere în plus de pe Amazon?

Câte denaturări ale realității trebuie acceptate pentru a păstra o reglementare ce tratează tehnologia actuală ca pe mașinăriile secolului XIX? Și câte restricții ale drepturilor fundamentale umane?

P.S.

De ce ACTA este doar o diversiune ticăloasă:

ARTICOLUL 23

Infracțiuni

(1)

Fiecare parte prevede proceduri și sancțiuni penale care să se aplice cel puțin în cazurile de contrafacere intenționată a mărcilor de comerț sau de piraterie care aduce atingere dreptului de autor sau drepturilor conexe la scară comercială. În sensul prezentei secțiuni, actele efectuate la scară comercială le includ cel puțin pe cele efectuate sub forma activităților comerciale pentru avantaje economice sau comerciale directe sau indirecte.

Observație: scara comercială a fost definită în toate celelalte legislații (și) prin excludere. Se excludeau activitățile de tip ”educativ, nonprofit, de tip privat”. Omiterea excluderii este inovația adusă de ACTA. Și asta legat de sancțiuni penale ca obligații ale părților (guverne).

Motivele pentru care acordul a generat (și va genera) nemulțumiri și manifestări de stradă sunt însă altele. Unul dintre cele mai bune insight-uri (sub forma unui top 5 probleme) este aici: http://legi-internet.ro/blogs/index.php/2012/01/30/acta-top-cinci-probleme.

Să amintim două:

1.)    Induce necesitatea monitorizării comunicațiilor (prin responsabilizarea furnizorilor):

Fiecare parte se asigură că legislația sa cuprinde proceduri de aplicare a legii, de genul celor enunțate la secțiunea 2 (Punerea în aplicare a sancțiunilor civile) și la secțiunea 4 (Punerea în aplicare a sancțiunilor penale) care să permită o acțiune eficace împotriva oricărui act de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală, care are loc în mediul digital, inclusiv măsuri de remediere eficiente destinate să prevină orice încălcare și măsuri de remediere care să constituie un mijloc de descurajare a oricărei încălcări ulterioare.

2.)    Privatizarea actului de justiție (deținătorii de drepturi intelectuale devin parte a procesului de justiție, se sare peste sentințe sau mandate judecătorești):

O parte poate să furnizeze, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și cu normele sale administrative, autorităților sale competente autoritatea de a solicita unui furnizor de servicii online să divulge rapid unui titular al dreptului suficiente informații pentru a identifica un abonat despre al cărui cont se presupune că a fost utilizat pentru încălcare, atunci când respectivul titular al dreptului a depus o cerere, suficientă din punct de vedere juridic, cu privire la contrafacerea mărcilor de comerț sau la încălcarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe și atunci când astfel de informații sunt cerute pentru a proteja sau a aplica drepturile respective.

de Cristian Cojanu

sursa si comentarii

Drepturi de autor: noutăţi din partea ANAF

Comunicat de presă ANAF (octombrie 2011) ref. Modificări drepturi de autor

Incepand de anul viitor, contribuabilii care obtin venituri din activitati independente sau din drepturi de proprietate intelectuala, impusi pe baza de norme de venit, vor putea opta pentru determinarea venitului net in sistem real, in baza contabilitatii in partida simpla, potrivit modificarilor aduse Codului Fiscal.

Astfel, Declaratia 220 cu informatii privind determinarea venitului net anual in sistem real, trebuie completata si depusa la organul fiscal in a carei raza teritoriala isi are domiciliul fiscal contribuabilul.

Pana acum, acesti contribuabili puteau solicita determinarea venitului net in sistem real printr-o cerere de optiune care trebuia completata si depusa la organul fiscal competent.

Pentru a putea trece la determinarea venitului in sistem real, contribuabilii mentionati trebuie sa depuna declaratia privind venitul estimat pana la data de 31 ianuarie inclusiv, in cazul contribuabililor care au desfasurat activitate in anul precedent, respectiv in termen de 15 zile de la inceperea activitatii, in cazul contribuabililor care incep activitatea in cursul anului fiscal.

De asemenea, optiunea de a determina venitul net pe baza datelor din contabilitatea in partida simpla este obligatorie pentru contribuabil pe o perioada de 2 ani fiscali consecutivi si se considera reinnoita pentru o noua perioada daca contribuabilul nu solicita determinarea venitului net anual pe baza normelor de venit, prin completarea corespunzatoare a declaratiei de venit estimat si depunerea formularului la organul fiscal competent pana la data de 31 ianuarie, inclusiv.

ANAF, obligata sa suspende orice masura de impunere la plata TVA-ului retroactiv pe drepturi de autor

Marti [11 octombrie 2011] Contenciosul Curtii de Apel Bucuresti a dispus suspendarea definitiva a celor trei decizii ale  Ministerului Finantelor Publice privind TVA-ul retroactiv pe care artistii, jurnalistii si creatorii erau obligati sa îl plateasca statului pentru drepturile de autor.

În instanta, Casa de Avocatura Piperea si Asociatii a facut demonstratia netemeiniciei acestei taxe introduse abuziv. Justitia a fost convinsa de pledoariile  avocatului Gheorghe Piperea care a sustinut cererea de suspendare aratând de ce pct. 3 al art. 71 din Normele metodologice ale Codului Fiscal, anumite prevederi din Ordinul 262/2007 al Ministerului Finantelor Publice si din Ordinul nr. 1786/2010 al Presedintelui ANAF sunt  nelegale si trebuie suspendate de la executare.

S-a aratat de ce exista un caz bine justificat si o paguba iminenta, conditiile ce trebuie îndeplinite pentru suspendarea actelor administrative, facându-se raportarea normelor nationale la jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene (în special la cauza Falco) si la jurisprudenta CEDO (în special la cauza Silver vs Marea Britanie). Avocatul Piperea a sustinut ca prin atitudinea organelor fiscale s-a impus de fapt o taxa pe valoarea totala si ca s-a încalcat principiul predictibilitatii si al bunei-credinte.

”Astfel, prin decizia de azi a Curtii de Apel Bucuresti, ANAF este obligata sa suspende orice masura de impunere la plata TVA-ului retroactiv pe drepturi de autor, precum si actiunile de impunere a sechestrului asigurator pentru cei care nu au achitat TVA-ul retroactiv cerut abuziv acelora care înfaptuiesc un act de creatie.”, a declarat în exclusivitate pentru cotidianul.ro  avocatul Gheorghe Piperea.

Avocatul specializat în procese colective a mai tinut sa precizeze ca în virtutea deciziei de azi a justitiei, cei care au platit deja Fiscului sumele de bani cerute abuziv de Blejnar&comp, pot cere restituirea acestor bani.

Cristina Horvat, Cotidianul

Dreptul de autor incinge spiritele

Problematica dreptului de autor a incins, in ultimii ani, spiritele in Europa intre doua categorii distincte: pe de o parte, organismele de gestiune colectiva a drepturilor de autor si conexe dreptului de autor, care ii reprezinta in principiu pe creatori (scriitori, compozitori, interpreti, artisti plastici) si, pe de alta parte, utilizatorii creatiilor acestora (cum ar fi, de pilda, producatorii si, implicit, cumparatorii de echipamente electronice care permit oricarui consumator realizarea de “copii private”).

Dezvoltarea spectaculoasa a tehnologiei a condus la cresterea posibilitatilor tehnice de preluare/copiere a continutului  (piese muzicale, creatii literare etc.), ceea ce a determinat o crestere pe masura a revendicarilor organismelor de gestiune colectiva a dreptului de autor. Sumele colectate insa nu ajung in cea mai mare parte la creatorii carora li s-ar cuveni.

Ultimul an marcheaza o etapa noua in acest domeniu: o parte semnificativa a creatorilor nu se sfiesc sa se declare raspicat impotriva acestor organizatii datorita, in primul rand, managementului ineficient al fondurilor colectate de la utilizatori.  Sunt puse in discutie lipsa de transparenta in gestionarea sumelor colectate, criteriile dupa care sunt alocate drepturile de autor si, nu in ultimul rand, legitimitatea acestor organisme de gestiune colectiva.

In acest context, Neelie Kroes, vicepresedinte al Comisiei europene, Comisar pentru Agenda Digitala a Europei, declara in noiembrie 2010: “In prezent, sistemul fragmentat al dreptului de autor este neadaptat esentei creatiei artistice, care nu cunoaste frontiere. In schimb, sistemul a ajuns sa acorde un rol mai proeminent intermediarilor decat artistilor. Acest lucru irita publicul larg care nu  poate avea deseori acces la oferta artistica si lasa loc liber continutul ilegal, lipsindu-I pe creatori de venituri binemeritate”.

In luna mai 2011, pe fondul controverselor privind dreptul de autor in societatea informationala, a fost lansata la Bruxelles reteaua europeana COMMUNIA care isi propune sa contribuie la o dezbatere echilibrata privind dreptul de autor in mediul digital si sa maximizeze impactul economic, social si cultural al mostenirii culturale si stiintifice a Europei.

In mod firesc, probleme similare in gestiunea colectiva a dreptului de autor se intalnesc si in Romania. Cele mai mari controverse se leaga de modul de gestionare a drepturilor de autor asupra operelor scrise de catre societatea Copyro,  care a condus in ultimii ani la numeroase procese atat cu utilizatorii de opere literare, cat si cu celelalte organisme de gestiune colectiva din Romania si chiar cu autorii sau mostenitorii legali ai acestora.

Situatia a devenit explozibila in urma numeroaselor plangeri adresate autoritatii in domeniu – ORDA (Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor) care, dupa efectuarea unui control la Copyro in primavara acestui an, a decis suspendarea activitatii acestei societati pana la alegerea unei noi conduceri. Principalul capat de acuzare il constituie cuantumul comisionului de administrare retinut de organismul de gestiune colectiva, in dauna autorilor de opere scrise, care ar fi ajuns in 2010 la 60%, fata de 15% cat prevede legea. Mai bine mai tarziu decat niciodata, am putea spune, pentru ca acest prim semnal viguros din partea ORDA, receptat cu mare interes si la Bruxelles, va avea darul sa aduca cu picioarele pe pamant organismele de gestiune colectiva.

Asadar, dupa peste un deceniu de exersare a puterii absolute, Nicoleta Cofcinschi, adminstratorul general al Copyro, precum si Consiliul director condus de Eugen Uricaru, care a girat activitatea societatii preponderent in interes propriu, trebuie ca la Adunarea generala din 14 iulie 2011 sa faca loc unor persoane animate in mult mai mare masura de reprezentarea eficienta a scriitorilor romani si, implicit, de mai buna cunoastere a culturii romanesti in tara si in strainatate.

Si, pentru ca am pomenit de 14 iulie, zi care marcheaza sarbatoarea nationala a Frantei, vom mentiona una dintre “victimele”  Copyro:  un Dictionar de scriitori francezi, realizat de un colectiv de 28 de profesori de la Universitatea din Bucuresti si Universitatea din Iasi, sub coordonarea Prof. dr. Angela Ion. Unii din acesti autori au decedat fara a lasa mostenitori, ceea ce a condus la situatia in care, conform legii, autorizarea pentru publicare trebuie obtinuta de la organismul de gestiune colectiva din domeniu, adica de la Copyro.

O astfel de lucrare, care numara 1631 pagini si contine articole despre 698 scriitori francezi,  ar fi un bun prilej de a pune in lumina relatiile stranse care au existat dintotdeauna intre literatura romana si literatura franceza si, evident, o binevenita sursa de informare pentru publicul romanesc.

Cartea a fost gata pentru tiparire la Editura Polirom in 2007 (cind s-a dat „bunul de tipar”).  Dar numeroasele oferte facute de Editura Polirom  au fost rand pe rand respinse de Copyro. Motivul invocat: „cuantumul de remunerare este neechitabil in raport cu valoarea operei si a autorilor”.  De mentionat ca acest cuantum este acelasi cu cel pe care l-ar primii autorii in viata (conform contractului, 10% din pretul de vinzare cu amanuntul). In acest fel, de peste patru ani de zile,  munca a 28 de persoane este aruncata, practic, la cos. Interesul Copyro a triumfat!  Cel putin pana acum…

Un alt caz recent priveste traducerea doamnei Riri Sylvia Manor, in limba ebraica, a povestirii “Fram, ursul polar” de Cezar Petrescu, programata sa fie tiparitata de o mare editura israeliana.   Dupa o lunga si inutila negociere cu Copyro, care a formulat cerinte apreciate de editorul cu experienta ca fiind in dezacord cu practicile internationale in materie, traducerea zace acum “inghetata” in Israel, asteptand vremuri mai bune.

Semnalul poate veni in urma alegerilor din cadrul Adunarii generale Copyro din 14 iulie, cand scriitorii romani se pot implica direct in reprezentarea viitoare a intereselor lor. Numai asa poate interveni schimbarea in bine, transparentizarea activitatii, repartizarea corecta a sumelor colectate catre cei carora le revin – autorii – si , de asemenea, poate aparea sansa unui dialog real si echitabil cu utilizatorii, cu autoritatea in domeniul dreptului de autor – ORDA – precum  si cu celelalte organisme de gestiune colectiva din Romania.

de Lucian Iorga HotNews.ro

ORDA suspendă activitatea COPYRO

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) anunţă că a retras temporar avizul de funcţionare a organismului de gestiune colectivă COPYRO, care gestionează drepturile autorilor de opere scrise, măsură ce are ca efect suspendarea activităţii acestui organism de gestiune colectivă până la schimbarea administratorului general.

Potrivit unui comunicat ORDA, retragerea avizului de funcţionare este dispusă în temeiul prevederilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, fiind o consecinţă a încălcării de către acest organism de gestiune colectivă a legislaţiei din domeniu, dar şi a prevederilor propriului statut.

Situaţia a fost constatată de ORDA din luna ianuarie, când, prin Decizia Directorului General nr. 14/24.01.2011, a acordat un termen de intrare în legalitate de 60 de zile pentru remedierea deficienţelor apărute în activitatea COPYRO.

Deoarece până în prezent organismul de gestiune colectivă nu a respectat termenul de intrare în legalitate şi nu a remediat deficienţele existente în activitatea sa, existând premisele prejudicierii titularilor de drepturi, ORDA a dispus retragerea avizului de funcţionare.

ORDA va elibera un nou aviz de funcţionare numai după îndeplinirea măsurilor de intrare în legalitate de către COPYRO, se mai precizează în comunicatul citat.

Sursa: Agerpres

…si italienii mai plagiaza, nu-i asa? (Unora le place Noica)

…infatigabilul Costica Bradatan, de la Texas Tech University, a comis-o inca o data: a identificat un plagiat din Noica, acolo unde putini l-ar fi cautat – in Italia. Mai precis, cartea Orme del sacro. Il cristianesimo e la desacralizzazione del sacro (2000), a profesorului Umberto Galimberti, reproduce cuvant cu cuvant pasaje intregi din traducerea in italiana a cartii lui Noica, Sase maladii ale spiritului (in italiana, Sei malattie dello spirito contemporaneo – Il Mulino, 1993). De unde se vede ca de ce ti-e frica nu scapi.

Conform introducerii din revista Lettera 43, Galimberti nu este la prima nazbatie de acest fel. Atata doar ca acum dovezile aduse de catre Costica Bradatan sunt – cum sa ma exprim mai elegant? – irefutabile. Vorba lui: plagiatul este o forma de iubire – dar o iubire care tradeaza. Si, Doamne, mult trebuie ca l-a mai iubit Galimberti pe Noica!

Luati de va convingeti singuri:

Noica: «Anche il cielo è malato. Gli antichi credevano nell’incorruttibilità degli astri e delle sfere celesti (così come credevano nell’incorruttibilità divina). Ma il cannocchiale di Galileo venne a dimostrare le imperfezioni della luna che il suo contemporaneo Cremonini non voleva vedere; e oggi pare che si sia giunti a identificare delle malattie galattiche. Nel cosmo è nascosto un tarlo.» (p. 50)

Galimberti: «Anche il cielo è malato. Gli antichi credevano nell’incorruttibilità delle sfere celesti, così come credevano nell’incorruttibilità divina. Ma il cannocchiale di Galileo venne a mostrare le imperfezioni della luna che i suoi contemporanei non volevano vedere. Oggi si è giunti a identificare le malattie galattiche. Nel cosmo è nascosto un tarlo.» (p. 48)

E ancora:

Noica: «Anche la luce è malata. Goethe credeva ancora nella sua perfezione, protestando contro Newton, che la considerava una mescolanza di sette colori, e dunque impura.[ …la luce] venne anche misurata […] la luce è anche fessurata internamente, essendo insieme corpuscolo e onda. Quante malattie in un semplice raggio di luce!” (p. 50)

Galimberti: «Anche la luce è malata. Goethe credeva ancora nella sua perfezione, e perciò protestava con Newton che la considerava una mescolanza di sette colori e quindi impura. Poi la luce venne misurata […] è fessurata internamente, essendo insieme corpuscolo e onda. Troppe malattie in un semplice raggio di luce.» (p. 48)

Veramente una grande arte di ammirare! Non ho mai visto un lettore così innamorato: non ci sono proprio differenze tra i due autori. La comparazione può continuare quasi nella stessa misura:

Noica dice: «[la] Vita […] è malata, con le approssimazioni e le sue incertezze[…] Non è apparsa tale ai biologi contemporanei, per i quali è il risultato di un caso trasformato in necessità, una specie di tumefazione incidentale della materia…?» (p. 50)

Galimberti dice: «Anche la vita è malata con le approssimazioni e le incertezze segnalate dalla biologia contemporanea, per la quale la vita è una semplice tumefazione della materia, un caso trasformato in necessità.» (p. 48)

Exemplele sunt mai numeroase. Puteti citi intregul material aici:

http://www.lettera43.it/cultura/10234/prof-ma-allora-e-un-vizio.htm

de Alin Fumurescu

Rescriere după “Stăpânul inelelor”

“The Last Ring-Bearer” este o repovestire a celebrului roman aparținând lui JRR Tolkien scrisă de autorul rus Kirill Yeskov. De curând a apărut o traducere în limba engleză a cărții, realizată probabil de un fan al poveștii, care poate fi descărcată gratuit de pe internet.

Însă Society of Authors, organizația care protejează drepturile autorilor din Marea Britanie, a atenționat că, indiferent dacă volumul este comercializat sau nu, el ar trebui aprobat de către cei care dețin copyright-ul asupra cărților originale. Cartea a apărut în Rusia încă din 1999 și era cunoscută de edituri și de pasionații genului, dar nu a fost publicată tocmai din cauza dificultăților legale.

Cartea, apărută clandestin, relatează întâmplările din “Stăpânul inelelor” din perspectiva celor din Mordor, unde Sauron se pregătește să pornească la război împotriva locuitorilor din Middle Earth ca în final să fie înfrânt de Gandalf.

Sursa: The Guardian ; Scris de Andreea Chebac

Drepturi de autor in relatia cu editurile

Întrebare (data post: Miercuri, 12 Ianuarie 2011, 17:51):
Sunt in cautarea unor lamuriri (eventual cu articole de lege spre exemplificare) cu privire la relatia juridica ce reglementeaza traducerea de carte in Romania in colaborarile dintre edituri si traducatori. Din cate stiu eu din ce am mai citit pe forumuri de specialitate, dar si din proprie experienta, traducerea de carte intra sub incidenta drepturilor de autor si nu a prestarii de servicii cum pretinde o anumita editura. Am gasit niste prevederi, destul de clare dupa parerea mea, in Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe (articolul 8).

Avand in vedere prevederile legii nr. 8/1996, voiam sa va intreb daca includerea traducerii de carte la prestari de servicii este legala. Daca da, exista cumva o alta lege care permite sau tolereaza acest lucru ?

Răspuns:

„Traducerea unei carti intr-o limba straina constituie o proprietate ce apartine traducatorului sau cesionarului sau, intocmai cum o opera originala apartine autorului. Oricine are dreptul sa traduca o lucrare cazuta in domeniul public, chiar daca aceasta a mai fost tradusa odata, cu conditia insa ca a doua traducere sa nu contrafaca pe cea dinainte.” 

„Caracterul <mot-a-mot> al unei traduceri nu o lipseste de originalitate. Dimpotriva, cautarea si utilizarea cuvantului potrivit, avand in vedere bogatia limbii, cere o alegere care sa reflecte personalitatea si sensibilitatea proprii traducatorului. O asemenea alegere confera in mod evident caracterul de originalitate traducerii care rezulta”. 

[i]Viorel Ros; Dragos Bogdan;Octavia Spineanu-Matei „Dreptul de autor si drepturile conexe – Tratat” 

Deci, opera derivata poate fi definita ca fiind opera creata plecand de la una sau mai multe opere preexistente. Prin realizarea unei opere derivate se intelege si <traducerea> conform art. 8 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe .  Nu poate fi vorba de prestari de servicii… 

Răspuns:

Eu va recomand sa va documentati inca in acest domeniu, inclusiv in ceea ce priveste partea contractuala. 

O carte in acest sens este TRANZACTIA DREPTURILOR DE AUTOR, Lynette Owen, Ed. tehnica, 1996. E cam veche cartea, dar oricum dupa aparitia legii */1996, si puteti gasi chiar si un medel de contract de traducere, pag. 49. 

Răspuns:

Contractul pe baza caruia se face o traducere a unei carti de catre un traducator se numeste contract de colaborare. Acesta de fapt este un contract / o conventie civila de prestari servicii, in care se specifica anumite lucruri tipice acestui tip de colaborare. 

Traducerea este opera (derivata) a traducatorului: el a muncit pentru ca ceilalti sa se bucure de o anumita opera literara, deci are drepturi de autor asupra traducerii, asa cum oricine creeaza ceva are drept asupra operei sale. Faptul ca se practica cedarea dreptului de autor, la sume derizorii in Romania, este alta poveste… 

Platitorii unor venituri din astfel de contracte trebuie sa retina la sursa 10% impozit. Acum au aparut si noi reglementari in Codul fiscal referitor la contributiile obligatorii… Nu e chiar asa usor … 

Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_171187?utm_source=2898&utm_medium=email&utm_campaign=newsletter#ixzz1B2ytx59O

Situatia PFA-urilor, dupa ultimele modificari aduse Codului Fiscal

Persoanele fizice autorizate nu vor datora contributii de asigurari sociale, cu exceptia celor care obtin venituri din drepturi de autor. Odata cu intrarea in vigoare a OUG nr. 82/2010, doar persoanele platite in baza unor contracte de drepturi de autor sau conventii civile sunt obligate sa plateasca contributii la pensii, sanatate si somaj.

Spre deosebire de OUG 58/2010, care prevedea ca pentru toate veniturile din activitati independente (aici fiind incluse si PFA-urile) sa se plateasca contributii de asigurari sociale, noua ordonanta prevede aceasta obligatie doar pentru veniturile din contracte de drepturi de autor si conventii civile.

Potrivit ordonantei, in sistemul public de pensii si al asigurarilor pentru somaj, veniturile de natura profesionala sunt definite ca venituri realizate din drepturi de autor si drepturi conexe si/sau activitati desfasurate pe baza de contracte / conventii civile incheiate potrivit Codului Civil;

Astfel, PFA-urile vor plati contributiile prevazute de OUG 58/2010 ( 10,5% la pensii, 5,5 la santate si 0,5% la somaj ) numai in cazul in care beneficiaza de venituri de natura profesionala in baza unui contract de drepturi de autor/ conventii civile.
Celalalte categorii de PFA-uri se vor supune regimului anterior intrarii in vigoare a OUG nr. 58/2010, adica vor plati doar contributia la pensii, conform legii 19/2000, aceasta fiind diferentiata in functie de conditiile de munca: normale, deosebite sau speciale.

Pe de alta parte, persista insa riscul ca activitatea desfasurata sa fie reconsiderata ca activitate dependenta, iar in acest caz, PFA-ul respectiv va datora pentru veniturile obtinute toate contributiile aferente, dar si impozit pe venit .

Ordonanta de Urgenta nr. 82 /2010 aduce urmatoarele modificari cu privire la criteriile ce pot indica natura dependenta a unei activitati:

-Folosirea bazei materiale a platitorului de venit este unul din criteriile de reclasificare, in conditiile in care aceasta se face in mod exclusiv. Conform reglementarilor anterioare, folosirea bazei materiale a platitorului de venit era un criteriu de reclasificare indiferent daca aceasta era sau nu folosita exclusiv.
-Abrogarea prevederilor ce permiteau inspectorilor fiscali sa reconsidere o activitate ca fiind dependenta in baza altor elemente care reflecta natura dependenta a activitatii, dar care nu erau specificate in textul legii.
In cazul drepturilor de autor si conventiilor civile, obligatiile de calculare, declarare, retinere si plata a contributiilor individuale de asigurari sociale si asigurari pentru somaj revin platitorului de venit;

Baza de calcul pentru contributiile individuale de asigurari sociale si asigurari pentru somaj este venitul net rezultat in urma deducerii din venitul brut a cheltuielii forfetare . Baza de calcul este plafonata la echivalentul a cinci salarii medii brute lunar;

Sumele achitate in plus ca urmare a depasirii plafonului se pot restitui sau compensa la cererea asiguratului, depusa la casele teritoriale de pensii, respectiv la agentiile pentru ocuparea fortei de munca judetene;

15 Septembrie 2010, Anca Dumitrescu

Care sunt elementele de noutate aduse prin modificarile la OUG nr. 58/2010?

Ordonanta de Urgenta nr. 82/2010 pentru modificarea art. 7 alin. (1) pct. 2 subpct. 2.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si pentru modificarea art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri financiar-fiscale a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 638, din 10 septembrie 2010. Actul normativ, adoptat saptamana trecuta de Executiv, vizeaza persoanele care realizeaza venituri de natura profesionala, altele decat cele salariale, din drepturi de autor si/sau in baza unor conventii/contracte civile.

Conform declaratiilor facute de ministrul muncii, Ioan Botis, noile prevederi sunt aplicabile incepand cu data de astazi, 13 septembrie.

„Este de precizat ca plata contributiilor la sistemul de asigurari de sanatate se face in conditiile Legii 95/2006 privind reforma in sistemul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare. OUG adoptata nu mai face referire la plata contributiilor de sanatate pentru veniturile obtinute din activitati profesionale, altele decat cele salariale. Eliminam astfel problemele create de depunerea, de catre fiecare beneficiar, a acelei declaratii si a platii”, a precizat ministrul muncii.

Ministrul a precizat, tot la finalul sedintei de saptamana trecuta, ca o alta modificare vizeaza corectarea stagiilor de cotizare, astfel incat stagiul minim pentru asigurarile de somaj va fi de 12 luni in ultimii 2 ani si de 15 ani pentru contributiile la pensii.

„Am corectat o problema care trebuia corectata, avand in vedere faptul ca foarte multi plateau contributii, de exemplu, la sistemul asigurarilor de somaj si nu beneficiau, nu atingeau intotdeauna sau atingeau extrem de greu stagiul complet de contributie” a subliniat ministrul Ioan Botis.

Astfel, prin OUG nr. 82/2010 sunt evidentiate situatiile in care sunt realizate venituri de natura profesionala definite la art.7 alin (1) pct. 13¹ din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare (drepturile de autor) in mod ocazional, respectiv cu caracter de regularitate, precizandu-se pentru fiecare dintre situatii daca se datoreaza sau nu contributiile individuale la sistemul de asigurari sociale si pentru somaj, dupa cum urmeaza:
1 – persoanele care, in mod ocazional, realizeaza pe langa veniturile de natura salariala, si venituri de natura profesionala – drepturi de autor -, nu datoreaza contributiile individuale si pentru aceste venituri de natura profesionala.
2 – persoanele care, in mod ocazional, realizeaza exclusiv venituri de natura profesionala – drepturi de autor – , datoreaza contributiile individuale. in aceasta situatie baza de calcul anuala nu poate depasi de 5 ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
3 – persoanele care realizeaza, cu caracter de regularitate, pe langa veniturile de natura salariala, si venituri de natura profesionala – drepturile de autor -, datoreaza contributiile individuale si pentru aceste venituri de natura profesionala. in aceasta situatie baza de calcul lunara nu poate depasi de 5 ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
4 – persoanele care realizeaza, cu caracter de regularitate, exclusiv venituri de natura profesionala – drepturi de autor -, datoreaza contributiile individuale. in aceasta situatie baza de calcul lunara nu poate depasi de 5 ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.

Potrivit actului normativ, „orice activitate poate fi reconsiderata ca activitate dependenta daca indeplineste cel putin unul dintre urmatoarele criterii:
a) beneficiarul de venit se afla intr-o relatie de subordonare fata de platitorul de venit, respectiv organele de conducere ale platitorului de venit, si respecta conditiile de munca impuse de acesta, cum ar fi: atributiile ce ii revin si modul de indeplinire a acestora, locul desfasurarii activitatii, programul de lucru;
b) in prestarea activitatii, beneficiarul de venit foloseste exclusiv baza materiala a platitorului de venit, respectiv spatii cu inzestrare corespunzatoare, echipament special de lucru sau de protectie, unelte de munca sau altele asemenea si contribuie cu prestatia fizica sau cu capacitatea intelectuala, nu si cu capitalul propriu;
c) platitorul de venit suporta in interesul desfasurarii activitatii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizatia de delegare-detasare in tara si in strainatate, precum si alte cheltuieli de aceasta natura;
d) platitorul de venit suporta indemnizatia de concediu de odihna si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca, in contul beneficiarului de venit”.

In acelasi timp, in OUG se specifica faptul ca aceste prevederi nu sunt valabile si pentru persoanelor asigurate in alte sisteme, neintegrate sistemului public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, si persoanelor care au calitatea de pensionari.

De asemenea, conform noii OUG, obligatia declararii, calcularii, retinerii si platii contributiilor individuale de asigurari sociale si de asigurari pentru somaj, corespunzatoare veniturilor de natura profesionala revine platitorului de venit.

In acest sens, platitorii de venit au obligatia de a depune, lunar, pana la data de 25 a lunii urmatoare celei in care s-au platit veniturile de natura profesionala, cate o declaratie privind evidenta nominala a persoanelor care realizeaza venituri de natura profesionala, altele decat cele de natura salariala. Aceste declaratii se depun la casele teritoriale de pensii, respectiv la agentiile pentru ocuparea fortei de munca judetene, precum si a municipiului Bucuresti, in a caror raza teritoriala isi are sediul platitorul de venit.

Totodata, actul normativ cuprinde reglementari tehnice cu privire punctajul mediu anual pentru stabilirea pensiei, stagiul de cotizare aferent precum si cu privire la valorificarea acestor tipuri de venituri la stabilirea stagiului de cotizare si a indemnizatiei de somaj.

Astfel, pentru perioadele in care s-au datorat si s-au platit contributiile individuale de asigurari sociale, numarul de puncte realizat lunar in sistemul public de pensii se calculeaza potrivit art. 78 din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, la care se aplica coeficientul rezultat ca raport intre cota de contributie individuala de asigurari sociale si cota de contributie de asigurari sociale aprobata pentru locurile de munca in conditii normale.

OUG nr. 82/2010 prevede, in acelasi timp, ca pentru persoanele care realizeaza venituri de natura profesionala, stagiul de cotizare in sistemul public de pensii se constituie din toate perioadele pentru care s-a datorat si s-a platit contributia individuala de asigurari sociale, conform prezentei ordonante de urgenta.

In acelasi context, perioadele in care s-au datorat si s-au platit contributiile individuale de asigurari pentru somaj in conformitate cu prevederile prezentului articol constituie stagiu de cotizare in sistemul asigurarilor pentru somaj.

De asemenea, veniturile de natura profesionala, altele decat cele de natura salariala, pentru care se datoreaza si se platesc contributiile individuale de asigurari pentru somaj se iau in calcul la stabilirea cuantumului indemnizatiei de somaj, potrivit legii, prin aplicarea asupra acestora a unui coeficient rezultat ca raport intre cota de contributie individuala de asigurari pentru somaj si cota de contributie datorata la bugetul asigurarilor pentru somaj, potrivit legii, de catre persoanele asigurate in baza contractului de asigurare pentru somaj.

Actul normativ cuprinde reglementari cu privire la procedura de restituire sau compensare a sumelor reprezentand contributii achitate in plus ca urmare a depasirii plafonului de 5 salarii medii brute pe economie. Asadar, sumele reprezentand contributii achitate in plus ca urmare a depasirii plafonului prevazut se restituie sau se compenseaza, la cererea asiguratului, depusa la casele teritoriale de pensii, respectiv la agentiile pentru ocuparea fortei de munca.

Noi modificari fiscale: Pentru contractele de drepturi de autor si conventii civile se platesc contributii la somaj si pensii – nimic despre sanatate. Nimic nici despre PFA

Ordonanta de Urgenta 82/2010, publicata vineri seara, in Monitorul Oficial, reformuleaza prevederile OUG 58/2010, privind contributiile la asigurarile sociale pentru venitul din activitati independente. Este ceea ce au incercat sa explice cei doi ministri de resort miercuri, dupa Sedinta de Guvern.  Noile prevederi se refera numai la drepturile de autor si conventii civile, pentru care vor trebui platite contributii sociale si de somaj, in cuantumurile stabilite de celebra Ordonanta 58. Niciun cuvant despre asigurarile de sanatate si nici despre obligatiile datorate de Persoanele Fizice Autorizate.
 
„In esenta, ordonanta nu mai reglementeaza asigurarile sociale pentru profesiile libere, persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale. Acest lucru nu inseamna ca aceste categorii profesionale nu datoreaza asigurari sociale, datoreaza si acestea plata contributiilor insa in conformitate cu reglementarile din legislatia primara: Legea 19/2000 privind pensiile, Legea 95/2006 privind sanatatea, Legea 76/2002 privind somajul”, considera consultantul fiscal Adrian Benta. Practic, predeverile in vigoare inainte de aparitia celebrei Ordonante 58/2010.
 
Asadar, asigurarile sociale datorate de catre cei care incaseaza venituri din drepturi de autor sau conventii civile sunt cele individuale pentru:

• contributia la asigurari sociale pensii procent 10,5%;
• contributia la somaj procent 0,5%.

 „Nu avem prevedere speciala pentru plata asigurarilor de sanatate in aceasta ordonanta! Acest lucru insemna ca este repusa in drepturi Legea 95/2006, privind asigurarile de sanatate, iar plata se va face de la caz la caz, in functie de calitatea de salariat, pensionar, somer, PFA a fiecarei persoana ce incaseza venituri din conventii civile sau drepturi de autor”, mai spune consultantul citat.
 
In noul act normativ este reformulata definitia activitatilor dependente (pag. 3-4 din OUG 82 http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2010-09-12-7782671-0-oug82.pdf).

de Ioana Morovan, HotNews.ro

650.000 de romani, platiti pe drepturi de autor sau PFA, trebuie sa achite pana pe 25 august contributii sociale

Un numar de circa 650.000 de romani, care activeaza pe PFA sau sunt remunerati pe drepturi de autor, sunt obligati sa plateasca pana pe 25 august contributiile sociale aferente castigurilor din luna iulie, a declarat pentru incont.ro Gabriel Biris, unul dintre cei mai cunoscuti experti in fiscalitate, partener fondator la casa de avocatura Biris Goran.

Potrivit lui Biris, cei platiti pe drepturi de autor sau pe PFA care nu se incadreaza in categoriile exceptate vor trebui sa plateasca pana la 25 august contributii la asigurari sociale, somaj si sanatate, in total 16,5% din venitul net (venituri minus cheltuieli), fara ca venitul net sa poata depasi 5 salarii medii.

Printr-un ordin al ministrului Muncii, care va aparea in curand, vor fi publicate cele doua formulare, pe care trebuie sa le completati pentru a face platile cerute de lege.

Cat va trebui sa platiti efectiv? Un exemplu concret:

Sa zicem ca primeati in fiecare luna un venit brut pentru drepturi de autor de 1.000 de lei. Pana la 30 iunie 2010, pentru cei 1.000 de lei achitati, platitorul va retinea 10% cu titlul de impozit anticipat.

Pana la data de 15 mai a anului viitor trebuia sa declarati venitul net obtinut. Aveati dreptul la o cota de cheltuieli forfetare de 40%, deci impozitul datorat era, de fapt, 9,6%. Cum vi s-a retinut 10%, diferenta este de de 0,4%, iar Fiscul trebuia sa vi-i dea inapoi. Astfel, pe net ajungeati sa castigati 904 lei lunar.

De la 1 iulie 2010, lucrurile se schimba semnificativ. Platitorul de drepturi de autor va opreste in continuare 10%, dar, ca autor, va trebui sa declarati si sa platiti lunar contributii sociale de 16,5%, din care 10,5% CAS, 0,5% la somaj, 5,5% CASS – sanatate, calculate la venitul net, care acum nu mai este 60% din brut, ci 80% deoarece cota de cheltuieli forfetare vi se diminueaza de la 40% la 20%.

La venitul net de 800 de lei rezultat, veti datora contributii de 16,5%, deci 132 de lei. Dupa regularizarea de pe 15 mai anul urmator, aveti de platit inca 28 de lei (800x(16-10)%). Costul suplimentar este de 164 de lei, deci venitul net va fi de 736 de lei. 

La PFA, situatia este exact la fel pentru fiecare leu castigat dupa data de 1 iulie 2010.

„Nu stiu cum spune statul ca vrea sa reduca din cheltuielile administrative, in conditiile in care numai pentru drepturi de autor, cel putin 50.000 de oameni vor trebui sa depuna doua noi declaratii lunar si asta inseamna intr-un an 1,2 milioane de declaratii care trebuie sa fie primite, procesate si verificate de catre autoritati in fiecare an „, a punctat Gabriel Biris.

Potrivit expertului in fiscalitate, alte circa 600.000 de PFA-uri vor trebui sa depuna la randul lor aceste doua declaratii lunar, deci numarul declaratiilor suplimentare ar putea fi de peste 10 milioane!

„Nu stiu cum va fi si daca s-au gandit la cum va functiona tot sistemul asta, cozi la ghisee, aglomeratie la trimiteri prin posta samd. Cine primeste declaratiile? Cine le proceseaza? etc.”, a continuat partenerul fondator al casei de avocatura Biris Goran.

Care sunt solutiile de optimizare fiscala?

Intrebat cum comenteaza decizia anumitor angajatori de a trece toate veniturile pe cartea de munca si de a taia din ele semnificativ, Gabriel Biris a punctat ca, din pacate, costul fiscal al veniturilor in baza contractelor de munca este mult mai mare decat al veniturilor din drepturi de autor.

„Fiecare contribuabil va lua deciziile pe care le considera mai bune, in functie de situatia concreta. Sa facem insa o comparatie: la un cost total pentru beneficiar de 1.000 de lei, 28% sunt contributiile angajatorului, ceea ce inseamna ca salariul brut este de fapt 781 de lei. Din acesta scadem 16,5% contributiile angajatului si rezulta venit impozabil de 652 de lei. Din acesta scadem si impozitul de 16% si ajungem la un venit net de 547 de lei, deci inseamna contributii de 45,3%. In cazul in care plata este facuta pentru un drept de autor (definit ca atare cf Legii 8/1996), venitul net este semnificativ mai mare, deci este posibil sa se renunte la contractele de munca”, a explicat avocatul specializat in fiscalitate.

El a mai spus ca normele „sunt o colectie de ilegalitati”, pentru ca adauga sau chiar contrazic ordonanta de urgenta in a caror aplicare au fost date.

Potrivit expertului in fiscalitate, sunt foarte multe notiuni introduse de norme, cum ar fi: „venituri de natura profesionala” , „venit net „, „cuantum net al veniturilor”, „ocazional”, care sunt interpretabile si pot duce la stabilirea arbitrara de taxe de catre organele de control.

„Ce inseamna ocazional? Venituri ocazionale? Ce inseamna repetitiv? Cum stabilesti cine plateste si cine nu contributii? Ocazional inseamna mai mult de un semestru?”, se intreaba retoric Gabriel Biris.

„E inacceptabil sa publici niste norme care sa creeze atata haos, atatea confuzii, care sa ridice atatea semne de intrebare chiar si pentru specialistii in fiscalitate”, a punctat reprezentantul Biris Goran.

El a mai spus ca raportat la continutul normelor implicit, mai poti deduce si ca cei care au drepturi de autor sau sunt PFA vor avea o contributie la asigurarile sociale care le va asigura un punct de pensie cu un discount de 66% fata de cei care contribuie in mod normal, „ceea ce iarasi conduce la o inechitate”.

„E sustenabil sa impovaram sistemul de pensii si asa deficitar cu niste oblogatii viitoare, dand acum discount-uri uriase ?”, se mai intreaba Gabriel Biris.

sursa http://www.incont.ro/job-uri/circa-650-000-de-romani-platiti-pe-drepturi-de-autor-sau-pfa-trebuie-sa-plateasca-pana-pe-25-august-contributii.html mai gasiti si:

Normele publicate in Monitorul Oficial!
Simulator de calcul pentru cat vei avea de dat!

Normele drepturilor de autor, un alt exemplu de incompetenta

Ministerul Finantelor a lansat in dez­ba­tere publica normele de aplicare a modificarilor aduse la Codul Fiscal cu privire la plata contributiilor sociale pentru drepturile de autor. Inten­tionat, neintentionat sau din ig­no­ranta, normele sunt confuze si lasa loc la multe interpretari. Aceasta versiune a normelor va fi dezbatuta doar patru zile, in loc de 10, cum prevede legea.

Normele publicate ieri spre dezbatere publica pe site-ul Ministerului de Finante, care ar fi trebuit sa faca lumina in ceea ce priveste plata contributiilor sociale de catre cei care lucreaza pe drepturi de autor, lasa loc la multe interpretari, formularile sunt confuze, iar lipsa precizarilor creeaza noi portite. Daca intentia nu a fost bataia de joc la adresa celor vizati, atunci poate autoritatile vor fi ajutate de parerile celor interesati… in weekend. Asta pentru ca dezba­terea tine doar pana luni, cand guvernul va aproba normele, si nu 10 zile, cum prevede legea. „Eu in­cerc sa fac scheme logice de vreo trei saptamani, dar deja normele astea ne-au pus mintea pe bigudiuri”, a comentat Ruxandra Jianu, partener al firmei de avocatura si consultanta Biris Goran.

Prima confuzie creata de normele lansate aberant in dezbatere publica, dupa ce continutul ordonantei a fost decis de guvern fara consultarea celor implicati sau vizati, apare din impartirea in doua categorii a celor care lucreaza pe drepturi de autor: cei care realizeaza venituri de natura profesionala lunar si cei care realizeaza astfel de venituri anual. Pentru cei care nu obtin venituri in fiecare luna din drepturi de autor baza de calcul a contributiilor individuale o constituie: cuan­tu­mul total net al veniturilor realizate anual, daca acest cuantum nu depaseste echivalentul a cinci salarii medii brute pe economie; echivalentul a cinci salarii medii brute, daca acest cuantum este mai mare decat echivalentul a cinci salarii.

Intentie sau ignoranta

Categoriile care au „nesansa” sa castige lunar bani din drepturi de autor sunt impo­zitate mai mult. Pentru acestia, baza de calcul o constituie cuantumul total net al veniturilor de natura profesionala realizate lunar, daca acest cuantum nu depaseste echi­valentul a cinci salarii medii brute; echivalentul a cinci salarii, daca acest cuantum este mai mare de cinci salarii. Referitor la aceste norme, formularea din act este: „In situatia persoanelor care realizeaza lunar venituri (…)” si „In situatia persoanelor care nu realizeaza lunar venituri (…)”. Sigur ca orice persoana care lucreaza pe drepturi de autor poate opta sa fie platita o data la doua luni sau la trei luni. Dupa ce scazi toate taxele, avantajul net este clar in favoarea acestei variante. „O astfel de prevedere lasa loc unor abuzuri ingrozitoare. Fara o precizare, toti vor alege aceasta varianta. Este foarte periculoasa introducerea acestui articol.

Trebuia sa se spuna «ocazional»”, a explicat Jianu pentru „Financiarul”. Terenul este cu atat mai minat cu cat, dupa un an, daca ai optat pentru plata la doua luni, sa spunem, Fiscul poate sa decida ca ai facut un abuz, cata vreme nu se precizeaza clar. Confuzia este valabila pentru ambele parti. Este greu de inteles ce au intentionat legiuitorii sau care a fost scopul unei astfel de formulari vagi. Sau poate nu au intentionat nimic si, pur si simplu, nu au vazut poarta larg deschisa. In conditiile in care costul patronilor se dubleaza pentru a angaja un lucrator, angajatorii au cautat mereu solutii sau „tertipuri”: plata pe Persoana Fizica Autorizata (PFA), plata pe drepturi de autor, plata pe microintreprindere… Dar guvernantii nu s-au gandit (sau nu au dorit) ca, pentru a aduce la suprafata salariile mari, solutiile cele mai simple si care nu imbie la a munci la negru sunt reducerea contributiilor si relaxarea fiscala. Sau poate ca nu asta doresc.

O alta confuzie este legata de plafonul neimpozabil, care a fost micsorat de la 40% la 20%. Pentru sanatate, normele prevad altceva: Baza lunara de calcul a contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate prevazuta la art. III alin. (3) din ordonanta de urgenta o constituie cuantumul net al veniturilor (…), determinat ca diferenta intre venitul brut si cheltuielile deductibile aferente realizarii venitului, care este limitat la echivalentul a cinci salarii (…)”. Pentru somaj si pensie nu exista o precizare similara, astfel ca nu este clar daca plafonul neimpozabil se aplica doar la sanatate sau si la pensie si somaj.

Lege cu dedicatie

Ordonanta de urgenta care ii obliga pe cei care lucreaza pe drepturi de autor sa plateasca contributii sociale ii vizeaza doar pe ziaristi, artisti si traducatori. Categoriile care benefi­ciaza de case speciale de pensii – avocati, militari sau aviatori – sunt excluse de la prevederile acestei OUG. Normele arata ca „persoanelor asigurate in alte sisteme, neintegrate sistemului public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, nu le sunt aplicabile prevederile art. III din OUG nr. 58/2010”. In plus, toti cei care vor avea si carte de munca si drepturi de autor vor plati de doua ori asigurari de sanatate, cu toate ca serviciile medicale de care beneficiaza sunt aceleasi. Ce efecte vor mai produce aceste norme? Birocratie si inghesu­iala in fiecare luna la casa de pensii, la casa de sanatate si la agentiile pentru ocuparea fortei de munca. Zeci de mii de persoane se vor inghesui la ghisee lunar, ca sa-si plateasca noile dari, in conditiile in care si asa personalul este insu­ficient. Cireasa de pe tort… chiar daca o persoana nu a realizat venituri din drepturi de autor intr-o luna, traseul pe la aceste ghisee va fi obligatoriu lunar, pentru a informa ca nu are de platit nimic.

„Guvernul tranteste niste idei pe care apoi le rasmodifica”

Actorul Mircea Diaconu, in acelasi timp senator, considera ca ordonanta in cauza, precum si normele in ultima forma anuntata nu sunt deloc corecte fata de cei pe care ii vizeaza. Astfel, considera Mircea Diaconu, faptul ca un scriitor este pus sa contribuie la fondul de somaj, desi acesta nu poate deveni somer, deci nu va beneficia de ajutor de somaj, este un lucru anormal, la fel ca si dubla impozitare impusa celor care au si carti de munca si drepturi de autor. „Exista niste principii general-valabile, de care ei nu tin cont. Trantesc niste idei, pe care apoi le modifica si rasmodifica, fara sa aiba de la bun inceput o logica. Inclusiv reducerea cotei de deducere este o bataie de joc. Au pus-o procentual si o modi­fica dupa cum ii taie capul. Ba e 40%, ba e 20%. Logic, faci deduceri sti­mulative si directionate”, spune Mircea Diaconu. Sursa citata spera insa ca la toamna Parlamentul va respinge aceasta ordonanta, precum si alte asemenea „erori ale guvernului”. „Majoritatea lor este fragila si tinde oricum sa moara si ea”, a mai spus Mircea Diaconu.

Aberatii si neclaritati

 • Cei care lucreaza pe drepturi de autor pot opta sa nu fie platiti pe drepturi de autor in fiecare luna, ci o data la doua sau trei luni, si atunci ies in avantaj

• Plafonul neimpozabil de 20% ar putea fi valabil doar pentru asigurarile de sanatate

• Prevederile normelor excepteaza categoriile care au case de pensii speciale, avocati, militari sau aviatori

• Zeci de mii de persoane se vor inghesui luna de luna la casa de sanatate, la casa de pensii si la agentiile pentru ocuparea fortei de munca pentru a-si achita darile

• Actorii sunt nevoiti sa plateasca la somaj, desi acestia nu intra in somaj, deci nu este mai degraba un principiu al solidaritatii

• Cei care vor alege varianta carte de munca plus drepturi de autor vor plati de doua ori la sanatate, dar vor beneficia de aceleasi servicii medicale

• Chiar daca intr-o luna o persoana nu obtine venituri din drepturi de autor, aceasta va fi nevoita sa bata drumul la ghiseele de la sanatate, somaj si pensie ca sa anunte acest lucru

Legea ar trebui sa intre in vigoare la 1 ianuarie 2011

Cristi Godinac, presedintele FRJ Media-Sind, a declarat pentru „Financiarul” ca noile norme de aplicare a Codului Fiscal creeaza mari probleme industriei mass-media. „Daca ar ramane in vigoare aceste norme exista posibilitatea ca toti jurnalistii sa devina freelanceri, pentru ca patronii ar fi tentati sa foloseasca exclusiv contracte de drepturi de autor. Aceste contracte nu ofera niciun fel de protectie angajatului, ele fiind reziliate in orice moment”, puncteaza Cristi Godinac.

Acesta va solicita azi Ministerului de Finante, in cadrul intalnirii cu grupurile de dialog social, sa se revina la forma initiala de impozitare si sa se respecte legea. „Aceste norme nu se pot aplica de la 1 iulie, ca sa respecte legea ar trebui sa intre in vigoare de la 1 ianuarie”, mai spune presedintele FRJ Media-Sind. (B.N.)

de Ioana Sora

Veniturile din drepturi de autor nu sunt recalculate, beneficiarul nu răspunde solidar cu plătitorul

Veniturile din drepturi de autor vor fi incluse în categoria celor obţinute din activităţi independente, astfel încât impozitul pe venit şi contribuţiile sociale obligatorii nu vor fi recalculate şi datorate solidar de către plătitor şi beneficiar, conform normelor de aplicare a Codului Fiscal.

Proiectul privind normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal prevede în mod clar că veniturile din drepturi de autor şi drepturile conexe sunt considerate venituri din activităţi independente, iar activităţile desfăşurate în mod independent care generează venituri din profesii libere, precum şi drepturile de autor nu pot fi reconsiderate ca activităţi dependente.

„Normele prevăd excluderea de la recalificarea ca activităţi dependente a activităţilor desfăşurate în mod independent şi care generează venituri din profesii libere, precum şi a drepturilor de autor şi drepturilor conexe”, se arată în document.

Ordonanţa de urgenţă pentru modificarea Codului Fiscal stabileşte că persoanele care au venituri din activităţi independente vor răspunde în solidar cu firmele cu care lucrează pentru contribuţiile sociale şi impozitele datorate, dacă banii încasaţi vor fi asimilaţi câştigurilor salariale.

„În cazul reconsiderării unei activităţi ca activitate dependentă se aplică regulile de determinare a impozitului şi a contribuţiilor sociale obligatorii pentru veniturile din salarii realizate în afara funcţiei de bază. (…) Orice activitate poate fi reconsiderată drept activitate dependentă în conformitate cu principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. În cazul reconsiderării unei activităţi ca activitate dependentă, impozitul pe venit şi contribuţiile sociale obligatorii vor fi recalculate şi virate, fiind datorate solidar de către plătitorul şi beneficiarul de venit”, se arată în ordonanţa intrată în vigoare la 1 iulie.

Astfel, în cazul firmei plătitoare aflată în insolvenţă sau care nu achită contribuţiile şi al cărei patrimoniu nu acoperă sumele datorate, beneficiarul veniturilor din activităţi independente, reconsiderate ca venituri salariale, este pasibil de plata tuturor contribuţiilor, care pot ajunge la aproximativ 80% din veniturile încasate.

La un venit anual de 30.000 de lei, un beneficiar ar putea datora statului în jur de 25.000 de lei.

Ordonanţa include o nouă prevedere, prin care Fiscul va avea posibilitatea să reconsidere o activitate ca fiind dependentă şi veniturile asimilate salariilor în funcţie de „orice alte elemente care reflectă natura dependentă a activităţii”, definiţie care oferă o marjă de manevră extrem de largă inspectorilor fiscali.

Tot de la 1 iulie, cota de cheltuieli deductibile pentru venitul net obţinut din drepturi de proprietate intelectuală a fost redusă la jumătate, de la 40% la 20% din venitul brut, aceeaşi diminuare, de la 50% la 25% din venitul brut, fiind operată şi pentru venituri din crearea unor lucrări de artă monumentală.

Persoanele cu carte de muncă şi remunerate doar ocazional cu drepturi de autor nu vor plăti CAS

Persoanele care sunt angajate cu carte de muncă şi remunerate doar ocazional cu drepturi de autor, precum la realizarea unei cărţi, nu vor plăti CAS pentru plăţile efectuate prin drepturi de autor, a decis Guvernul în şedinţa de miercuri, 28 iulie a.c.

Exemplul prezentat în acest sens este cel al unui profesor încadrat cu carte de muncă la o instituţie de învăţământ şi care este plătit cu drepturi de autor pentru realizarea unei cărţi, caz în care nu va fi impusă plata CAS.

„Este strict vorba de plăţi ocazionale cu drepturi de autor, nu repetitive”, au arătat oficiali guvernamentali.

Guvernul a decis miercuri ca normele metodologice de aplicare a recentelor modificări la Codul Fiscal decise de Guvern, prin care a fost extinsă baza de impozitare, să nu fie deocamdată adoptate, ci prezentate în dezbatere publică de către Ministerul Finanţelor, urmând să fie aprobate luni, 2 august.

sursa: Mediafax

Zile negre pentru carte în România

Noul regim de taxare a drepturilor de autor este abuziv şi va avea consecinţe catastrofale asupra scriitorilor şi a producţiei de carte, susţin editorii. Reprezentanţii editurilor din România, care întâmpină dificultăţi mari din cauza crizei economice, afirmă că proiectul este un abuz la adresa creatorilor români şi un pericol pentru cultura naţională.

Într-o solicitare care va fi adresată ministrului de Finanţe, Sebastian Vlădescu, Federaţia Editorilor din România îşi exprimă public dezaprobarea faţă de modificarea regimului de taxare a drepturilor de autor. Potrivit semnatarilor, noile măsuri financiar-fiscale care îi vizează pe oamenii de cultură nu ajută bugetul de stat şi sunt o ameninţare pentru mediul cultural.

Scăderea veniturilor obţinute din drepturi de autor va afecta activitatea editurilor, care trec, de doi ani, printr-o perioadă grea din punct de vedere financiar. Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom, a declarat pentru „Adevărul” că, dincolo de consecinţele economice, „este vorba mai curând de un masacru cultural”.

Citeşte aici scrisoarea Federaţiei Editorilor din România

Noile prevederi, susţine managerul, „vor reduce simţitor veniturile multor autori şi vor lăsa loc diverselor interpretări, dat fiind faptul că nu există norme de aplicare”. În opinia sa, dificultăţile au drept cauze instabilitatea fiscală, modificările legislative discreţionare, operate prin ordonanţe guvernamentale, lipsa de predictibilitate, de măsuri minimale de atenuare a efectelor crizei şi de relansare economică.

Ca atare, apar noi dificultăţi: „starea de spirit şi de îngrijorare a populaţiei, riscul gripării întregului sistem tipograf -editor-librar din cauza blocajului financiar, intrarea în incapacitate de plată a unor librării, falimentul unor librării mici şi scăderea drastică a puterii de cumpărare, care afectează prioritar produsele culturale”. Potrivit lui Silviu Lupescu, cifra de afaceri la nivel naţional în domeniul editorial a scăzut, în ultimii doi ani, cu circa 40% şi tendinţa se va accentua în lunile următoare.

Abuz şi atac

Proiectul este un abuz şi un atac incredibil la adresa oamenilor de cultură, a spus Denisa Comanescu, director la Humanitas Fiction. „Din păcate, pe drepturi de autor au fost plătite alte categorii profesionale şi acum creatorii sunt afectaţi din cauza acestora, ceea ce este nedrept”, a explicat ea. „Cert e că la ultimul târg de carte s-au vândut mai puţine cărţi. Dacă proiectul se pune în practică, cei mai afectaţi sunt scriitorii şi traducătorii, iar editurile vor suferi implicit”, a subliniat Denisa Comănescu.

Lidia Bodea, directorul general al Editurii Humanitas, a declarat că este imposibil de estimat, în lipsa normelor metodologice, costurile pe care editura va trebui să le suporte din cauza noii reglementări: „În primul rând, e de subliniat nefirescul unei măsuri care, printr-o egalizare brutală, duce la diminuarea drepturilor de autor. Apoi, cu ordonanţa în faţă, vedem că modificările sunt neclare şi că trebuie să aşteptăm ca normele metodologice să lămurească ce au de făcut atât plătitorul de venituri, cât şi autorii. Până acum, am încercat împreună cu Scot & Company Consulting, consultantul nostru fiscal, să imaginăm câteva scenarii care să ne ajute să cântărim efectele – însă orice calcul al costurilor suplimentare de suportat de către editură, precum şi estimarea diminuării veniturilor nete obţinute de autori sunt imposibile în lipsa unor răspunsuri la câteva întrebări de bun-simţ: 1. Pe cine vizează baza de calcul prevăzută la art. III al ordonanţei în cazul unui beneficiar de venit care, în aceeaşi lună/acelaşi an, obţine venituri din drepturi de proprietate intelectuală de la mai mulţi plătitori? Pe beneficiarul venitului sau pe fiecare plătitor în parte? 2. Baza de calcul se referă la fiecare plată sau la totalul plăţilor efectuate de către acelaşi beneficiar de venit într-un an fiscal? 3. Ce se întâmplă cu contribuţiile sociale individiale pe care persoanele fizice care obţin venituri din drepturile de proprietate intelectuală le au în sarcină conform legilor în vigoare? Întrebări perfect justificate, după cum, în alt plan, justificată e şi întrebarea din scrisoarea pe care „Adevărul” deja a publicat-o: Cu ce drept ne diminuaţi drepturile de autor?”.

Dispreţ faţă de intelectuali

Magda Mărculescu, director al Editurii Trei, a explicat pentru „Adevărul”: „Modificarea fiscalităţii va produce întâi un recul al activităţii (vor creşte preţul de producere a cărţii şi preţul de vânzare, lucru care va genera scăderea vânzărilor şi scăderea producţiei – un cerc vicios), după care piaţa de carte se va ajusta şi, într-un fel sau altul, surplusul de taxe va fi suportat împreună de autor şi editor”. Potrivit editorului, echilibrarea va dura cel mult şase luni.

Valentin Nicolau, preşedintele Editurii Nemira, a comentat pentru „Adevărul”: „Pe fondul unei scăderi a pieţei de carte cu peste 50% în ultimii doi ani, a avea costuri noi şi nejustificate poate fi letal. Dar de ce ne mirăm? Vieţuim într-o ţară în care delirul este colectiv. Dincolo de disperarea şi incompetenţa guvernanţilor, impunerea acestei măsuri este şi expresia unui imens dispreţ faţă de intelectuali. Măsura în sine este aberantă, e o pedeapsă împotriva celor care mai cred şi trăiesc în artă.” În ce priveşte şansele de redresare a situaţiei, Valentin Nicolau a susţinut că ele „sunt puţine, atâtea câte are şi România să-şi revină, atât timp cât cititorul maximus este unul de etichete de whisky”.

„Aberaţia e maximă”

Călin Vlasie, directorul Editurii Paralela 45, a declarat pentru „Adevărul” că urmarea noii măsuri va fi „dramatică şi catastrofală”. „În curând nu vom mai avea autori români şi, implicit, cultură naţională”, a susţinut editorul. El a mai comentat: „La cât de neprofesionistă şi de impulsivă este guvernarea actuală, mă aştept ca normele metodologice de aplicare să arate cu totul altfel decât proiectul iniţial de supraimpozitare ilegală a drepturilor de autor.

În cazul autorilor de cultură scrisă, aberaţia e maximă: autorii fiind dependenţi doar de limba română, practic se supraimpozitează limba română, de care au nevoie atât autorul, cât şi angajatorul. Impozitul se triplează!” În opinia lui Călin Vlasie, Guvernul ar fi trebuit să procedeze altfel: „În loc să verifice, prin acţiuni ale Fiscului şi ale Gărzii Financiare, modul de întocmire a contractelor de drepturi de autor, Guvernul, care ne consideră pe toţi infractori şi evazionişti, procedează într-o manieră incalificabilă. Este adevărat că sunt angajatori care utilizează contractul de drepturi de autor pentru a-şi remunera femeia de serviciu, dar asta se poate determina prin acţiuni legale, şi nu concepând o aberaţie fiscală.”

„Lovitură finală” pentru cultura română

„Adevărul” a intrat în posesia unei scrisori deschise pe care Federaţia Editorilor din România o va adresa ministrului Finanţelor Publice, Sebastian Vlădescu. Documentul semnat de cei doi preşedinţi ai instituţiei, Grigore Arsene şi Mihai Penescu, exprimă dezacordul faţă de noul sistem de taxare a drepturilor de autor şi îi solicită oficialului din guvernul Boc să revină asupra recentelor măsuri financiar-fiscale, care sunt în detrimentul scriitorilor, al editurilor şi, prin urmare, al culturii scrise din România şi ar putea „da lovitura finală mediului cultural românesc”.

Norme incoerente, imposibil de aplicat

Subliniind rolul vital al culturii scrise într-o societate, documentul avertizează: „Pe fondul crizei economice şi al slabei implicări a statului în sectorul cultural, cu o lege a cărţii lipsită de funcţionalitate, noul regim de impozitare a drepturilor de autor sporeşte povara supravieţuirii editorilor, afectând aproape 4% din preţul cărţii, ceea ce este, de cele mai multe ori, peste limita de suportabilitate”.

Semnatarii susţin că încadrarea activităţii creative ca dependentă este abuzivă şi solicită reanalizarea noii categorizări, precum şi clarificarea unor aspecte de ordin procedural. Una dintre întrebările care aşteaptă răspuns este, potrivit documentului, următoarea: „Dacă veniturile provenite din cesionarea drepturilor de autor vor fi tratate exact ca şi cele salariale, devin obligatorii nu doar contribuţiile individuale (de 16.5% cumulat, adică 10.5% pensii, 5.5% sănătate şi 0.5% şomaj), ci şi cele datorate de angajator (cel putin 26.5%)?”

Creaţia este independentă

Federaţia Editorilor din România pledează în scrisoare pentru caracterul independent al creaţiei, care este „unică şi irepetabilă, deci imposibil de «reconsiderat» ca «activitate dependentă».“

autor: Dana G. Ionescu

“Apel către lichele”: Intelectualii români protestează împotriva taxării suplimentare a drepturilor de autor

Operele culturale, artistice, ştiinţifice şi info-educaţionale unicat trebuie să fie taxate numai de talent, stil şi educaţie, nu şi de statul român, susţin Mircea Cărtărescu, Ana Blandiana şi alţi peste 100 de scriitori, jurnalişti, regizori, oameni de muzică şi artişti plastici, într-o scrisoare adresată „troglodiţilor” de la guvernare.

Zeci de oameni de cultură, printre care Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameşteanu şi Victor Ioan Frunză, au semnat o scrisoare de protest faţă de impunerea contribuţiile pentru asigurările sociale de stat (CAS) pe drepturile de autor, adresată premierului, preşedintelui României, Avocatului Poporului şi Curţii Constituţionale.

„Impunerea CAS pe drepturile de autor, în dispreţul Constituţiei României şi a unor legi naţionale şi internaţionale care apără proprietatea intelectuală, ne obligă pe noi, semnatarii acestei scrisori de protest, creatori şi deţinători de drepturi de autor, să protestăm cu fermitate şi să cerem Guvernului României ori Curţii Constituţionale să corijeze o decizie neconstituţională şi care îi va face pe cei mai mulţi dintre deţinătorii de drepturi de autor să trăiască la limita de jos a subzistenţe”, se arată în scrisoarea de protest.

Scriitorul Mircea Cărtărescu a luat atitudine faţă de aplicarea CAS şi în cazul drepturilor de autor nu doar în scrisoarea comună de protest, ci şi într-un editorial publicat în „Evenimentul Zilei„, în care îi cataloghează pe guvernanţi drept nişte „troglodiţi”. „După ce guvernul Boc, pierzându-şi complet capul în vâltoarea evenimentelor, a înlocuit o măsură inumană şi criminală (impozitarea pensiilor) cu alta, poate mai devastatoare (sporirea TVA), iată că a mai găsit un mijloc de a stoarce bani din piatră seacă”, a precizat scriitorul, referindu-se la supraimpozitarea drepturilor de autor. Victimele colaterale ale acestei măsuri vor fi oamenii de cultură şi artă din toate domeniile, scriitorii şi muzicienii, actorii şi artiştii plastici, sculptorii şi cineaştii, atrage atenţia Mircea Cărtărescu.

„Odinioară poeţilor, pictorilor şi muzicienilor li se ridicau statui. Azi ei sunt bătaia de joc a plebei mizerabile hrănite cu junk food de televiziuni”, conchide scriitorul într-un ton amar.

În scrisoarea de protest se mai precizează că semnatarii vor folosi, pentru rezolvarea cererii lor, toate formulele legale de protest, atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional.

„Guvernul României nu trebuie să pună niciodată biruri sociale pe creaţie, pentru că rezultatele acesteia nu sunt produse de serie, sunt produse unicat!, chiar şi atunci când un jurnalist ori un scriitor scrie un text critic la adresa guvernării sau a clasei politice. Talentul, harul şi travaliul interior al fiecăruia dintre creatori nu sunt mediate nici de Fisc, nici de cei de la putere, ci numai şi numai de Bunul Dumnezeu. Noi realizăm opere culturale, artistice, ştiinţifice şi info-educaţionale unicat, taxate numai de talent, stil şi educaţie. În al doisprezecelea ceas, opriţi exodul de creiere din România şi sărăcirea celor care apără prin operele lor unice identitatea culturală şi spirituală a României!”, se mai arată în scrisoare.

Protestul a fost iniţiat de scriitorul Dan Mircea Cipariu (preşedintele Secţiei Poezie a Uniunii Scriitorilor din România), scriitoarea Cornelia Maria Savu (redactor revista „Cultura”) şi artistul vizual Mihai Zgondoiu.

Scrisoarea a fost semnată până vineri de peste 100 de scriitori, jurnalişti, actori, regizori, oameni de muzică şi artişti plastici, printre aceştia numărându-se Maria Răducanu, Ion Barbu, Mike Godoroja, Bedros Horasangian, Simona Sora Constantinescu, Dan Silviu Boerescu şi Clara Vodă. Documentul va fi completat cu semnături până duminică, urmând ca apoi să fie trimis spre premierul Emil Boc, preşedintele Traian Băsescu, Avocatul Poporului şi Curţea Constituţională.

Sursa: NewsIn

PFA şi drepturi de autor, specii pe cale de dispariţie

Orice persoană fizică autorizată sau convenţie civilă va putea fi încadrată la activităţi dependente, potrivit modificărilor Codului fiscal. În acest caz, nivelul taxelor va fi identic cu cel pentru salarii, adică dublu sau chiar triplu faţă de cuantumul actual.

Persoanele fizice autorizate ­(PFA), precum şi cele care au venituri din convenţii civile, drepturi de proprietate intelectuală sau orice activitate independentă vor fi taxate în plus de la 1 iulie. Contribuţiile individuale de pensii (10,5%), sănătate (5,5%) şi şomaj (0,5%) devin obligatorii, potrivit unui comunicat al Ministerului Finanţelor. Baza de calcul a acestor contribuţii este limitată la cinci salarii medii pe economie, însemnând un total de 9.180 de lei. Suma datorată suplimentar faţă de cea achitată la buget acum va fi de cel mult 1.500 de lei anual, în condiţiile în care unele dintre contribuţii se datorează deja. De exemplu, contribuţia de sănătate este obligatorie pentru veniturile din drepturi de autor. PFA plătesc atât contribuţia de sănătate, cât şi pe cea de pensie, (cu excepţia celor care au carte de muncă) dar nu şi pe cea de şomaj. Pentru convenţiile civile nu se varsă niciun fel de contribuţii. Prevederile referitoare la noua baza de impozitarear trebui să se regăsească în legea pensiilor, legea sănătăţii sau a bugetului, atât timp cât Codul fiscal nu conţine prevederi referitoare la contribuţiile de asigurări. Ministrul Vlădescu nu a făcut însă nicio referire la vreo modificare a acestor legi. Povara taxării creşte substanţial în cazul în care aceste activităţi independente ajung să fie reîncadrate ca activităţi dependente. Modificările aduse Codului fiscal prevăd câteva criterii în acest scop. Dacă o activitate independentă îndeplineşte cel puţin unul dintre aceste criterii, atunci veniturile vor fi tratate exact ca şi cele salariale. Concret, vor fi obligatorii nu doar contribuţiile individuale (de 16,5% cumulat), ci şi cele ale angajatorului (încă cel puţin 26,5%, în funcţie de specificul activităţii).

Ce mai e independent?

„Termenii folosiţi pentru definirea activităţilor dependente sunt extrem de vagi, lasă loc la interpretări şi, în consecinţă, la abuzuri din partea organelor de control“, spune Sorin Istrate, managing partner Contexpert. Atâta timp cât normele Codului fiscal includ şi acum limitări pentru încadrarea activităţilor independente, noile prevederi nu fac decât să ofere organelor de control justificări pentru calificarea oricăror activităţi ca dependente.

„Inclusiv o convenţie civilă, care are un caracter absolut ocazional şi care, de cele mai multe ori, presupune folosirea bazei tehnico-materiale a plătitorului de venit, poate fi reconsiderată ca venit de natură salarială“, precizează Istrate.

Modificările au o mulţime de neclarităţi. Una dintre ele vizează răspunderea în solidar a beneficiarului şi a plătitorului de venit, iar alta se referă la retroactivitatea legii. Sorin Istrate spune că, în mod normal, ar trebui să se aplice de la data intrării în vigoare „însă, pentru că modificările introduse se referă doar la clarificări suplimentare a ceea ce înseamnă activitate dependentă, organele fiscale nu vor ezita să reconsidere pe toată perioada de valabilitate un contract care a fost încheiat anterior intrării în vigoare a acestei ordonanţe şi care se află în derulare şi după introducerea acesteia“.

Potrivit Ministerului Finanţelor, ordonanţa de urgenţă va intra în vigoare la 1 iulie 2010.

Au existat lacune legislative care au permis utilizarea diverselor sisteme de plată sau circuite de fraudare fiscală, în scopul obţinerii de venituri.
Sebastian Vlădescu, ministrul finanţelor

Cum se califică o activitate ca dependentă?

Potrivit proiectului de modificare a Codului fiscal, postat pe site-ul Ministerului Finanţelor şi aprobat de Guvern, orice activitate independentă poate fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă îndeplineşte cel puţin unul din următoarele criterii:

– Beneficiarul de venituri este în relaţie de subordonare faţă de plătitorul de venit şi respectă condiţiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuţiile ce îi revin şi modul lor de îndeplinire, locul desfăşurării activităţii, programul de lucru.

– Foloseşte baza materială a plătitorului de venit, respectiv spaţii cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecţie, unelte de muncă şi altele asemenea.

– Contribuie numai cu prestaţia fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu şi cu capitalul propriu.

– Plătitorul de venituri suportă cheltuielile de deplasare, cum ar fi indemnizaţia de delegare-detaşare în ţară şi în străinătate

– Plătitorul de venituri suportă indemnizaţia de concediu de odihnă şi indemnizaţiapentru incapacitate temporară de muncă în contul beneficiarului de venit.

– Orice alte elemente care reflectă natura dependentă a activităţii.

Autor: Diana Zaharia
Publicat: 28 Iunie 2010

Persoanele cu venituri din activităţi independente vor plăti contribuţii de asigurări individuale

Persoanele care au venituri din activităţi independente vor plăti contribuţii de asigurări sociale individuale, similare celor achitate de orice angajat, dar numai pentru sumele care echivalează cu cinci salarii medii pe an.

„La veniturile din drepturi de autor am introdus obligaţii de plată ale contribuţiilor individuale, care se aplică la o sumă limitată la cinci salarii medii pe an, aşa cum sunt stabilite în proiectul bugetului de stat”, a declarat miercuri ministrul Finanţelor Publice, Sebastian Vlădescu.

El a arătat că modificările în taxarea veniturilor independete, inclusiv din drepturi de autor, adoptate miercuri de Guvern prin ordonanţă de urgenţă, au fost necesare întrucât diferitele facilităţi au fost utilizate de persoane şi companii pentru plata veniturilor fără achitatea taxelor şi impozitelor.

„Foarte mulţi discută de evaziune fiscală, fie pe piaţa produselor, fie pe piaţa muncii (…) Au existat lacune legislative, care au permis utilizarea diverselor sisteme de plată sau circuite de fraudare fiscală în scopul obţinerii de venituri”, a adăugat Vlădescu.

Potrivit oficialului MFP, beneficiarii de venituri independente vor achita contribuţiile de asigurări sociale de stat care revin angajaţilor, respectiv 10,5%, contribuţiile de asigurări de sănătate – 5,5% şi contribuţiile de asigurări de şomaj – 0,5%. El a exemplificat că pentru suma maximă la care se aplică CAS, de 10.000 de lei, taxele suplimentare plătite de beneficiar se vor ridica la 1.500 – 1.600 de lei.

Tot din luna iulie, cota de cheltuieli deductibile calculată la drepturile de proprietate intelectuală va fi redusă la 20% din venitul brut, faţă de 40% în prezent. În cazul veniturilor provenind din crearea unor lucrări de artă monumentală, cota de cheltuieli deductibile va fi redusă la 25% din venitul brut, faţă de 50% în prezent.

Astfel, cota de impozit pe venitul brut va urca de la aproximativ 10% la 12,8%.

Sursa: Mediafax

Drepturile de autor si conventiile civile taxate unitar, inclusiv pentru carte de munca

Drepturile de autor, conventiile civile si reglementarile privind persoanele fizice autorizate vor fi reglementate printr-o lege speciala si taxate in mod unitar prin contributii sociale, inclusiv in cazul persoanelor care au carte de munca, a declarat, miercuri, ministrul Muncii, Mihai Seitan.

„Drepturile de autor, PFA-urile si conventiile civile vor fi reglementate printr-o lege speciala si vor fi taxate toate intr-un fel, anume cu 5% contributia pentru sanatate si 5% contributia pentru pensii, inclusiv cei care au si carte de munca. Este vorba aici de o definire foarte clara a ceea ce inseamna drept de autor”, a spus, la finalul sedintei de guvern, ministrul Muncii.

El a apreciat ca dreptul de autor este utilizat in prezent ca un drept salarial mascat.

„Dreptul de autor a fost conceput ca, atunci cand ai scris o carte, cel care o vinde sa iti dea si tie ceva. La film, la fel. In prezent, la noi acesta este un drept salarial mascat”, a spus Seitan.

http://www.zf.ro/profesii/seitan-drepturile-de-autor-si-conventiile-civile-taxate-unitar-inclusiv-pentru-carte-de-munca-6181351

Cum se impaca drepturile de autor cu Internetul?

Din 1995, potrivit unei decizii UNESCO, se marcheaza, la 23 aprilie, „Ziua internationala a cartilor”, un eveniment anual dedicat literaturii, cititorilor si drepturilor de autor. In epoca Internetului insa, protectia acestora a devenit dificila, asemeni drepturilor altor artisti, fie ei muzicieni, actori sau regizori.

Copierea ilegala a cartilor si pieselor muzicale a constituit intotdeauna o problema pentru autori, dar oarecum neglijabila pana la aparitia Internetului si posibilitatilor de multiplicare pe cale digitala a datelor.

Or, de la ivirea internetului si a posibilitatii multiplicarii unei carti sau piese muzicale de nenumarate ori, prin „copy & paste”, fara a se pierde din calitatea originalului, fenomenul copierilor ilegale a luat proportii nebanuite.

Ca urmare, autoritatile au luat in colimator retelele de file-sharing din Internet. Decizia unui Tribunal din Suedia a facut senzatie in primavara anului 2009. Curtea suedeza i-a condamnat atunci pe administratorii retelei Pirate Bay pentru incalcarea drepturilor de autor la un an de inchisoare si la plata, ca despagubire, a mai multor milioane de euro.

Se pune insa intrebarea daca drepturile de autor mai pot fi protejate, odata ce o lucrare a inceput sa circule in Internet. Matthias Spielkamp, expert al platformei „online irights”, care are ca scop informarea publicului larg asupra drepturilor de autor, considera ca nu.

„Este iluzoriu sa ne imaginam ca putem controla Internetul si copierea datelor pe cale digitala spre a le transfera intr-un sistem asupra caruia putem sa cadem de acord pe cale democratica. Trebuie mai degraba sa ne intrebam in ce fel pot profita artistii, scriitorii, muzicienii sau regizorii de pe urma utilizarii operelor lor in Internet. Aici trebuie gasita o solutie si faptul ca discutam pe aceasta tema reprezinta deja un progres”, a spus Spielkamp.

Uluitor este faptul ca exista si sustinatori ai multiplicarii fara limita a acestor date in internet. Ei considera ca accesul liber la literatura, muzica sau film va duce la cresterea productivitatii culturale, iar eliberarea de restrictiile impuse de drepturile de autor ar fi o evolutie democratica la nivel global.

Niciunul din sustinatorii acestor idei nu dau insa un raspuns concret la intrebarea privind mijloacele de subzistenta care le-ar mai ramane autorilor operelor respective.

Potrivit lui Spielkamp: „Exista multe domenii de afaceri care functioneaza foarte eficient prin punerea gratuita la dispozitie a informatiilor. Firmele respective se bazeaza pe venituri din publicitate sau din vanzarea de aparatura. Concernul american Apple, de pilda, nu castiga multi bani cu vanzarea pieselor muzicale, ci prin comercializarea aparaturii de care consumatorii au nevoie pentru a descarca muzica de pe platforma online iTunes.”

Totusi, nu multe intreprinderi dispun de resursele financiare ale unui concern de talia Apple. De aceea este trebuie sa gasim si pe viitor o cale de a feri autorii de faliment.

Cel mai amplu litigiu l-a declansat, in context, proiectul din 2005 a concernului Google de a crea in Internet o uriasa biblioteca. Or, copierea a milioane de carti si plasarea lor in retea a provocat ample controverse si traduceri in justitie.

In ciuda acordurilor incheiate de Google cu diverse asociatii, cu autori si uniuni de scriitori, proiectul continua sa fie problematic. Fiindca, potrivit consilierului juridic al librarilor germani, Christian Sprang, oferind acces la milioane de carti, Google e pe cale sa monopolizeze emergenta piata a textelor electronice si sa comercializeze, in interes privat, bunuri culturale adunate de contribuabili timp de secole.

Sursa: Deutsche Welle