Category Archives: Traduceri

Scriitorul Ţepeneag la 80 de ani

Related imageDumitru Ţepeneag, prozator, eseist şi traducător, s-a născut la 14 februarie 1937, în Bucureşti. Este unul dintre membrii grupului Oniric al anilor 1970 din România. Cenzurat, exclus din viaţa culturală comunistă şi-a urmat cariera artistică la Paris.

Alex Ştefănescu relatează câteva detalii picante din viaţa lui Dumitru Ţepeneag:
”Amestecul de ambiţie şi spirit ludic, specific unui jucător de şah, îl determină să “inventeze”, în colaborare cu Leonid Dimov, un nou curent literar, “onirismul”. Nu este vorba de o aventură estetică reală, ci de un act de teribilism căruia i se calculează dinainte “mutările”, de un joc de-a literatura, notează Mediafax.
Totuşi, prin raportare la literatura convenţională şi previzibilă promovată de regimul comunist, acest răsfăţ estetic capătă semnificaţia unei încercări de insubordonare şi găseşte adepţi: Virgil Mazilescu, Vintilă Ivănceanu, Daniel Turcea, Florin Gabrea, Iulian Neacşu (când va face bilanţul, Dumitru Ţepeneag îi va adăuga pe listă şi pe Sorin Titel, Virgil Tănase şi Emil Brumaru, care se apropie temporar de “grupul oniric”). În 1969, Dumitru Ţepeneag este din nou teribilist în stilul său: sare, de la etajul întâi, peste balustrada scării interioare a Casei Scriitorilor, ca să nu coboare treaptă cu treaptă până la parter ca toţi conformiştii, şi îşi rupe un picior (episodul, mai mult comic decât dramatic, va fi mitologizat de scriitor).”
Mai multe informaţii aici
articolul integral la: mediafax.ro

Cum putem determina edituri straine sa ne publice cartea in alte limbi?

Acest demers de marketing se justifica numai atunci cand titlul se vinde foarte bine si acest lucru este observabil pe internet (nicio editura nu va prelua traducerea unei lucrari despre care nu este sigura ca se va vinde). In acest caz, editura si autorul stabilesc o campanie de ofertare a licentei de traducere in alte limbi, avand ca tinta editurile din alte tari in afara celor de limba respectiva. Cel mai important mijloc de promovare si de expunere in acest sens sunt targurile de carte, la care titlul dvs. poate fi prezentat si propus pentru traducere. Autorul este solicitat sa participe la costurile campaniei.

informatii suplimentare la sursa: infarom publishing

Solicitare de traducere Ro-En

Bună ziua! Sunt interesat de o ofertă de preț pentru traducerea unei cărți, din română în engleză. Manuscrisul volumului (1) are 200 de pagini (199 mai exact), la o medie de 1.650 de semne per pagină (spații incluse-deci, cu totul), fiind scrisă pe un standard de 11/17 cm oglinda paginii (TNR font, caracter de 12). Îl remit corectat, cu bun de tipar – în lb. română, trebuind ca traducătorul să se ocupe de partea de traducere și corectură, adaptare, parte stilistica – în engleză, normal. Cartea face parte dintr-un proiect literar mai amplu, seria cuprinzând 8 volume, iar dacă oferta este de bun simț se poate colabora pe toată durata derulării proiectului (max. 4 ani – 2 volume pe an, începând cu anul în curs, firesc). Cartea se înscrie la capitolul ficțiune, chiar dacă acțiunea descrisă are la bază evenimente istorice reale. Ca subiect, era elisabetană britanică – secolul al XVI-lea. Prin urmare, sunt interesat de o traducere cât mai apropiată de narațiunea cărții, deci discutăm despre o engleză nativă, nefiind o carte tehnică. Deținerea în portofoliul de traducător de astfel de lucrări, nu neapărat istorice, normal sunt un atu pentru cei interesați și aș fi recunoscător dacă s-ar recomanda măcar 1-2 volume pe care le-au tradus (sunt interesat de romane din lb. română în lb. eng), astfel ca să pot face o trecere în revistă a calității traducerii. La fel și deținerea unei autorizații recunoscute. Logic, nu este criteriu de selecție restrictiv, dar constituie avantaj!

Ca traducător, produsul final este cel care recomandă! Sper că nu este o problemă din acest punct de vedere și, cerându-mi scuze pentru sinceritate, țin să subliniez că, pentru mine, acest proiect este o investiție și nu o pot face decât în baza colaborării cu persoane profesioniste și de calitate. Întotdeauna am investit în calitate, nu în cantitate!

Știu, este munca Dvs. și este normal să o răsplătesc, așa cum și scrierea acestei cărți este munca mea (una deloc ușoară, numai dacă fac referire la partea de documentare a cărții și vorbim de aproape șase luni pierdute prin arhive și biblioteci) de care, corect, nu-mi pot bate joc. Iar cum cartea va fi citită de vorbitori de limba engleză (nativi și nu numai), trebuie tradusă ca atare, o traducere sau transpunere greșită însemnând eșecul proiectului literar, asta o știți și Dumneavoastră. Prin urmare, nu pot decât să vă solicit datele și referințele expuse mai sus (plus perioada de traducere, ca termen de predare). Ca CV, am scris până acum 5 cărți, primite bine de critică, dar de non-ficțiune. Prin urmare, fiind prima încercare la capitolul ficțiune, logic, vreau să iasă cât mai bine. Mii de mulțumiri!

Asigurându-vă de toată considerația, în speranța unei colaborări reciproc avantajoase, al Dumneavoastră
P. D. Paul – bobby.manager@yahoo.com

Svetlana Morarenco, traducătoare de top în Moldova: Respectul de sine contează la fel de mult ca jobul pe care îl ai

În drumul spre succes, a trecut de la lectoră universitară, la diplomație, până la meseria care i-a marcat viața și pe care o practică cu multă dăruire – traducerea. Eroina noastră este Svetlana Morarenco, membra Asociației Traducătorilor Profesioniști și traducătoare de top din Moldova.

Deși a urmat dorința părinților și a făcut studii în diplomație, Svetlana a ales calea care îi este cea mai aproape de suflet și s-a dedicat traducerii. A intrat și în apele profesiei de lectoră universitară, însă dorința de a crește profesional și a atinge culmile a fost mai mare, așa că a ales să exceleze în domeniul preferat.

A tradus pentru delegații din Uniunea Europeană, experţi în diferite domenii, actori notorii și pentru oameni simpli, iar în fiecare traducere și-a lăsat o parte din emoții și căldură. Svetlana Morarenco știe că succesul vine din multă muncă, iar respectul de sine este esențial în orice job.

Cum este meseria de traducător?

Meseria de traducător este o combinație dintre mai multe roluri pe care le joacă traducătorul. Nu este vorba doar de a transpune într-o altă limbă mesajul, ci de a reda conținutul acestuia, de a reda și alte elemente componente, pe care le duce însăși limba cu ea, pentru că limbile se deosebesc foarte mult. De exemplu, româna de engleza. De asta rolul traducătorului este foarte mare. Pentru că doi oameni sau două grupuri se întâlnesc și nu au habar despre limba celuilalt grup sau persoană, iar aici intervine traducătorul.

Este ceea ce v-ați dorit să faceți de mic copil, sau ați decis ulterior?

Eu mă pregăteam să fiu diplomată. Am făcut și studii în domeniu, dar îmi place atât de mult ceea ce fac, încât am decis că acum, eu sunt foarte bună aici și pot să fac maxim aici, de aceea, deocamdată, rămân în acest domeniu. Limbile mi se dădeau foarte ușor. Mereu eram curioasă să văd cum se traduc unele fraze din engleză în română. Deseori, comparam engleza, româna și franceza. Trei limbi, trei expresii total diferite. Lumea îmi zice: – Știi, eu când mă uit la tine cum traduci, am senzația că e floare la ureche, dar când m-am apucat eu să traduc, am văzut că nu e simplu deloc.

Probabil asta vine din faptul că eu chiar primesc plăcere când traduc. Când lucrez sunt în subiect, în emoția vorbitorilor, în trăirile lor, în ceea ce vor ei să transmită. De multe ori, dacă este vorba despre niște negocieri mai dure, oamenii sunt foarte rezervați. Vrând, nevrând, toată răceala dintre ei se transmite și mie. De felul meu nu sunt o persoană rece, de aceea o asemenea ambianţă nu îmi este confortabilă. Respectiv, imediat încep să degaj ceea ce este în mine. Aceasta îmi permite să fac faţă situaţiei, indiferent de cât de complicată ar fi ea. Atenţie însă, aici mă străduiesc să redau cu autenticitate maximă mesajul vorbitorilor.

Ați făcut traduceri pentru persoane notorii?

Am făcut pentru politicieni, actori, diplomați și tot soiul de oameni. Sunt foarte diferiți, fiecare cu temperamentul său şi cu mesajul pe care vrea să-l transmită. Este la fel de interesant să lucrezi cu toți. În experiența mea am avut de-a face și cu comisari europeni, cu diplomați, cu miniștri din statele membre ale Uniunii Europene, dar și delegați din partea instituțiilor europene. Profesionişti specializaţi în subiecte mai înguste, mai tehnice – medicină, educaţie, sănătate, justiţie, apărare şi multe altele. Au fost tot felul de negocieri foarte dure, din care și eu am de învățat foarte multe. Am învăţat atât conținut, cât și anumite tehnici.

Sunt și experiențe mai neplăcute.

Sunt, evident. Fără asta nu ai cum să crești. Asta te transformă. De regulă, din experiențele negative trag învățătura și închid capitolul. Iar, de obicei, ușa care s-a închis odată nu se mai deschide a doua oară.

Pun foarte mult accent pe profesionalism și pregătirea mea. Deseori traducătorii se simt cumva jenați să concretizeze atunci când nu înţeleg. Dar e posibil. Și decât să îndrugi verzi și uscate, mai bine oprești persoana și o rogi să mai repete odată. Pentru că deși ești traducător, nu ești specialist într-un anumit domeniu. Este important să zici, pentru că oamenii înțeleg. Contează mult şi pregătirea înainte de evenimentul propriu zis.

Care a fost primul loc de muncă?

Primul meu job a fost de lectoră universitară. Mi-a plăcut foarte mult faptul că reușeam să stârnesc undeva o flăcărică la studenți. Ei veneau la ore ca să discutăm ceva nou, să-i mai pun la o încercare. După ce am plecat din această funcție, am mers în diferite proiecte internaționale, ca traducătoare, unde mă ocupam parțial de administrare și mai eram responsabilă şi de formări.

Am predat la universitatea pe care am absolvit-o, Universitatea de Studii Umanistice. Am avut parte de profesori foarte buni și de aceea am decis să rămân să predau. Când am plecat în proiect, am simțit o schimbare foarte mare, dar am considerat că acest lucru a fost mult mai bun pentru mine și dezvoltarea mea.

Dar prima remunerare?

400 lei în anul 1999. Eram mândră că, iată, cu banii aceștia nu va trebui să cer de la părinți. Pe atunci, pentru o singură persoană, era e remunerare bună.

Vă amintiți prima traducere mai serioasă pe care a trebuit să o faceți?

Eu fac traducere scrisă, consecutivă și simultană. Diferența dintre ele este foarte mare. Când traduc în scris, am timp să consult diferite surse. Traducerea consecutivă este cea mai solicitantă, pentru că sunt în mijlocul oamenilor și toată atenția este la mine. Oamenii se așteaptă ca traducătorul să le dea informația cât mai repede și cât mai exact. Iar traducerea simultană este solicitantă din alt punct de vedere, pentru că este nevoie de o reacție rapidă. Se face prin căști, câteodată șoptit, iar de regulă lucrează câte doi traducători.

Primele traduceri scrise și consecutive pe care le-am făcut încă în Universitate, dar prima traducere mai serioasă a fost cea simultană. Era în domeniul protecției copilului, un subiect care mereu stârnește în mine multă emoție. Iată am mers exact într-un așa atelier de lucru. Şi a ieşit bine. Probabil, dacă nu ar fi fost atât de bună prima experiență, cumva aș fi fost mai reticentă. Dar pe de altă parte, cum să nu meargă. Cred că mi-am ales bine profesia.

A fost vreodată când v-ați gândit să lăsați traducerea în favoarea altei meserii? De exemplu să reveniți la diplomație.

Profesia de diplomat a fost mai degrabă dorința părinților mei. Nu vreau să spun că nu sunt utile studiile și experiența pe care am acumulat-o, pentru că am și lucrat un pic în domeniu, dar la moment eu cred că pot să fac mult mai multe fiind traducător și fiind în țară.

 

Care este „starea” acestei meserii în Republica Moldova?

Până în anul 2009 lucrurile pe piața traducerii erau mai liniștite. Nici oferte nu erau multe, însă din 2009 și până în prezent lucrurile s-au schimbat. S-au intensificat relațiile cu Uniunea Europeană, au început să vină experți din diferite domenii și câteodată este o insuficiență de traducători buni pe piață, pentru anumite evenimente.

Ce ar trebui să știe o persoană care își dorește să fie traducător?

În primul rând este nevoie de foarte multă instruire. Eu aveam o profesoară care ne spunea mereu că un traducător trebuie să învețe 300 de cuvinte noi în fiecare zi. Să cunoască tertipurile domeniului, anumite tehnici practice, să exerseze în fiecare zi. Dar cred că aşa e cu oricare meserie sau cu sportul – exersând în fiecare zi atingi performanţe.

Traducătorii trebuie să investească foarte mult în abilitățile profesionale, după care mai vine și partea cu sănătatea psihologică. Este foarte greu pentru o persoană care se confruntă cu tot felul de presiuni interioare sau exterioare să facă bine traducerea. Când vii stresat la muncă, nu lucrezi bine. În traducere asta se observă și mai mult. De aceea, este foarte important ca traducătorii să atragă atenţie la echilibru.

Pe lângă toate astea, este nevoie să cunosc şi specificul culturii limbii pe care o traduc. De exemplu, deseori se fac glume, care nu sunt neapărat pe înţelesul tuturor. Dacă ai traduce mot-a-mot, oamenii nu vor înțelege. Câteodată, vorbitorii pe care îi traduceam au făcut glume care atentau la integritatea femeilor sau a culturilor.

Pe piața traducerilor se întâmplă de multe ori că trebuie să concurezi pentru locul de muncă. De aceea este important să ținem minte că nu se merită să recurgem la chestii mai puțin loiale. Este important ca între traducători să existe solidaritate. Mulți acceptă condiții mai proaste de muncă. Sunt anumite standarde acceptate, există Asociația Traducătorilor Profesioniști care a aderat la acestea. Cineva care pornește pe calea asta trebuie să știe că respectul de sine contează la fel de mult ca jobul pe care îl ai.

De ce depinde succesul unei femei lidere?

Pentru mine o femeie lideră este cea care știe să inspire, indiferent de domeniul în care este implicată. Femeia poate să aplice instrumente ca să aplaneze orice conflict și să dea energie pentru tot felul de activități. Femeilor le reușește lucrul acesta foarte bine. Doar că în deosebi femeile au nevoie de sprijin, iar acesta poate veni de oriunde: fie partenerul de viață, prietenii, rudele, copiii.

 

Prin sprijin am în vedere o aprobare, poate chiar şi tacită, să știi că există cineva care îţi este alături, iar în așa fel, aceasta cumva îți dă aripi ca să poți să realizezi multe. Lucruri pe care eu credeam că n-am să le reușesc, le-am făcut. Mi-am pus scopuri, m-am gândit cum să le realizez și am avut persoane care au crezut în mine. Dacă femeia are dorința de a realiza ceva, iar ceea ce vrea să facă nu va aduce distrugeri în jur sau altor persoane, cumva totul se aranjează de la sine.

Este important ca femeia să creadă. Atâta timp cât ea crede, reușește. Odată cu apariția dubiilor, totul se poate ruina. Bărbații și femeile sunt puternici în felul lor. Să fii o femeie puternică nu înseamnă neapărat să fii dură. Femeia are alte atribute.

Lider devii sau te naști?

Eu cred că totul se învață, depinde de ceea ce-ți dorești. Pentru un lider responsabilitățile devin foarte mari.

Cum vedeți implicarea femeilor din Republica Moldova în viața social – politică?

Cred că femeile se implică acolo unde este mai complicat. Părerea mea este că femeile au asta înnăscut. Dacă apar probleme, ele nu stau să aștepte, dar se apucă de treabă. Iar acest lucru este unul bun.

Am observat că în școli, deseori, directorul este bărbat, iar femeile sunt profesoare. Sunt foarte puțini bărbați profesori. Medicii de familie, iarăși, femei. Eu sunt convinsă că femeile au potențial enorm. Depinde de susținere. De multe ori, femeile chiar nu prea sunt lăsate. Și am mai observat că între femei nu întotdeauna există solidaritate. Dacă femeile s-ar consolida, atunci bărbaților nu le-ar rămâne decât să le susțină. Fiecare femeie trebuie să-și realizeze valoarea, să înțeleagă că ea este o valoare.

 

De ce se întâmplă asta? De ce nu sunt femeile atât de promovate? Pentru că sunt altfel decât bărbații și, de regulă, bărbații nu cunosc cum funcționează femeile, iar femeile nu cunosc cum funcționează bărbații. Iar atunci când nu știi, apare sentimentul de frică și dorinţa de a te retrage. Dacă s-ar interesa unii de alții mai mult, eu cred că s-ar face niște coaliții foarte bune. Femeile rezolvă lucrurile altfel decât bărbații, ele sunt mai răbdătoare, încearcă să găsească cauzele, rezolvările. Şi chiar dacă uneori trebuie să fii dură, e acceptabil şi nu e nimic grav în asta.

Cred că femeile sunt foarte implicate, dar sunt puține. Chiar dacă noi promovăm femeile, nu este același lucru. Trebuie să schimbăm mentalitatea. Iar dacă la Chișinău avem progrese în acest sens, în localitățile rurale mai puțin. Avem de schimbat nu numai percepția bărbaților despre femei, dar și a femeilor despre ele însele.

Ce sfat le dați femeilor care ar vrea să se implice mai mult în viața social – politică, dar nu au suficient curaj?

Eu aș zice să-și găsească aliați, femei, bărbați care gândesc la fel. Să împărtășească cu ei ideile. Totul este posibil, depinde de cât de mult vrei să te implici și să te dedici, pentru că este vorba de dedicație. Este important să verbalizezi ideile și dorințele cu persoane în care ai încredere și atunci cu siguranță se va găsi sprijin.

Notă! Acest material este publicat în cadrul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia Programului.

Interviu realizat de Doina Salcuțan

Fotograf: Igor Rotari.

sursa: unimedia.info

 

 

 

Antoaneta Ralian şi arta traducerii

Imagini pentru romanian translationsDe 1 decembrie, iarăşi, pe la radio şi la televizor s-a vorbit despre chestii româneşti. Şi-a făcut loc – cum nu se întîmplă în celelalte zile – şi niscaiva cultură: şi-a adus aminte lumea de scriitori, artişti, oameni de ştiinţă cu care ne mîndrim. Mi se pare un pic ipocrită dragostea de cultură folosită o dată pe an din “mîndria de a fi român” şi neglijată în restul zilelor.

Mi se pare ipocrit şi felul în care, o dată pe an, sînt căutate cu lumînarea chestii “pur româneşti”, cît mai româneşti, în virtutea unei vechi stereotipii propagate prin educaţie, conform căreia sîntem un soi de insulă pe care se plimbă românismul în sus şi-n jos, mereu acelaşi, din cele mai vechi timpuri şi pînă azi. De la mîncăruri pînă la costume tradiţionale, orice e prezentat, de 1 decembrie, ca fiind o probă a românismului, iar termenul de “românism” e pronunţat ca şi cum toată lumea ştie ce înseamnă. Numai că, de la mîncăruri pînă la costume tradiţionale, în tot ce e românesc există şi o doză mai mare sau mai mică de contribuţie ori influenţă a altora, a străinilor cu care ne-am intersectat pe-aici, a culturilor care au fost în contact, pe acest teritoriu, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, superficial sau profund, cu voie sau fără de voie. Aşa că vreau să scriu despre traducători. Despre cei care îmbogăţesc cultura română aducînd “pre limba noastră” cărţi din alte culturi.

Întruchiparea deplină a acestei profesii o reprezenta doamna Antoaneta Ralian, dispărută dintre noi zilele trecute. A tradus zeci de cărţi, nici nu mai contează cîte. Le-a tradus admirabil, cu pasiune, ca şi cum ar fi vrut să le dăruiască cititorilor. Dar ceea ce mi se pare interesant este că, în ultimii ani, a devenit un personaj public foarte cunoscut şi iubit, dincolo de sfera propriu-zisă a cunoscătorilor într-ale literaturii. I s-au luat interviuri, a fost invitată la evenimente de gală, a dobîndit o anumită popularitate şi în rîndul unui public mai larg, nu neapărat pasionat de literatură. Asta nu prea se întîmplă cu traducătorii. Cei mai mulţi dintre ei rămîn toată viaţa nişte anonimi. Dintre miile ori zecile de mii de cititori ai unei cărţi, foarte puţini ţin minte cine-a tradus-o.

Traducătorii lucrează cu discreţie şi cu ea rămîn. Nici n-ar avea ce face, de altfel, cu o eventuală celebritate. Ei trebuie să se “subordoneze” autorului pe care-l traduc, să-i pună calităţile în valoare şi să “ascundă” cît mai mult propriile însuşiri. Doamna Antoaneta Ralian ştia să facă foarte bine acest lucru şi, de cîteva ori, a vorbit foarte frumos şi exact despre acest mod de a se “topi”, ca traducător, în universul, stilul şi însuşirile unui autor. Sînt mulţi traducători foarte buni la noi, deşi meseria asta – care e, în sine, una “de sacrificiu” – e prost plătită. Nu se poate trăi din ea. (Sau se poate, cu greu, traducînd mult şi la repezeală). Unele edituri plătesc mai bine şi-i tratează corect pe traducători, altele plătesc mai prost, există şi unele care-i fentează de-a dreptul. Aşa că statutul lor social e precar. Totuşi, importanţa traducătorilor pentru o cultură care vrea să se ia în serios este covîrşitoare. Mai ales în vremurile noastre, cînd ideile şi cărţile circulă rapid, cînd contactul între culturi e mai dinamic decît oricînd.

Kogălniceanu avea motive să scrie, la 1840, încercînd să stimuleze crceaţia naţională, că “traducerile nu fac o literatură”. Dar, de atunci încoace, cultura română s-a construit şi datorită traducerilor, datorită oamenilor care au adus în bibliotecile noastre, pe limba noastră, cărţile lumii. Asta se întîmplă şi azi, cînd cea mai mare parte a pieţei editoriale o reprezintă traducerile, nu cărţile scrise în româneşte.

Doamna Ralian era întruchiparea însăşi a acestei nobile activităţi, stăpînea perfect arta traducerii. Ar fi bine s-o omagiem prin înţelegerea mai bună şi mai exactă a rolului pe care îl au traducerile în configuraţia culturii române.

scrisă de Mircea VASILESCU

Articol apărut pe Blogurile Adevărul.

Greșelile de traducere din cărți și din filme

„În momentul acesta, cobra se ridică pe picioarele dinapoi şi atacă”.

Scriitorul Radu Paraschivescu și-a propus să vă vorbească în această emisiune despre greşelile de traducere din cărţi şi din filme. Nu despre toate, desigur. Ar fi imposibil, dat fiind numărul lor. După o selecţie atentă, s-a oprit asupra câtorva dintre cele cu adevărat gogonate.

Una dintre ele i-a atras atenţia în timp ce se uita la un documentar despre viaţa reptilelor. În timp ce vocea englezească a naratorului prezenta punctul culminant al întâlnirii dintre o cobră şi victima ei, i-au căzut ochii pe traducere şi a citit următoarele: „În momentul acesta, cobra se ridică pe picioarele dinapoi şi atacă”. Ar fi interesant de ştiut câte picioare are o cobră şi ce face în clipa când se ridică pe picioarele dinainte: cere un whisky fără gheaţă? Vrea să pună o întrebare? Are de gând să anunţe ora exactă?

Într-un alt documentar, difuzat de acelaşi post TV, se vorbeşte despre una dintre cele două echipe reprezentative ale fotbalului scoţian. Un reporter îi întinde microfonul unui roşcovan ciufulit de vânt, care îşi începe declaraţia simplu şi la obiect: „I support the Glasgow Rangers”. Traducătorul (sau poate traducătoarea) găseşte de cuviinţă să furnizeze varianta românească „Îi susţin pe jandarmii din Glasgow”, când traducerea corectă era, bineînţeles, „Ţin cu Glasgow Rangers”. Se prea poate totuşi ca meseria de traducător să fie mai grea decât credem, mai ales dacă ne gândim că un ministru plagiator i-a trecut în bibliografia lucrării de doctorat pe domnii Apud Stiglitz Joseph şi Apud Buzan Barry, despre care bănuia că sunt fraţi, neştiind că latinescul „apud” ţine loc de „după părerea lui” sau de „conform părerii lui”.

Vine acum rândul unui alt caz de impostură, la fel de supărător. O editură din nord-vestul ţării publică un volum cu titlul „Cele mai cunoscute cincizeci de romane ale secolului XX”, în care, tot din cauza unor erori de traducere, sunt prezentate câteva cărţi cu titluri trăşcălii, fără legătură cu titlurile corecte, prezente de ani buni în librării şi biblioteci. Dincolo de faptul că nu toate cele cincizeci de cărţi sunt romane, trebuie observate câteva aberaţii provocate de ignoranţă.

Astfel, „Portocala mecanică” de Anthony Burgess apare aici drept „Mecanismul ceasului oranj”, „Rătăcirile elevului Törless” de Robert Musil se transformă în „Dezorientarea timidului Törless”, „Pavilionul canceroşilor” de Aleksandr Soljeniţîn devine „Staţia cancerului”, „Ultimul suspin al maurului” de Salman Rushdie se preschimbă în „Ultimul suspin al zidului”, „iar Dulgheri, înălţaţi grinda acoperişului” de J. D. Salinger se dă peste cap şi se transformă halucinant în „Ridicaţi capacul podului, oameni ai camerei”.

Iar spirala greşelilor de traducere nu se opreşte aici. Editura despre care vorbește Radu Paraschivescu nu este un caz izolat. Există situaţii chiar mai grave, în care titlurile unor opere ale culturii mondiale sunt traduse greşit prin contrasensuri, confuzii de termeni, interpretări deplasate ale originalului sau poetizări alăturea cu drumul. Este cazul trilogiei „Mourning Becomes Electra” a lui Eugene O’Neill, care a apucat să intre în bibliotecile româneşti sub titlul „Din jale se întrupează Electra”, fără ca traducătorul să ştie sau să-şi aducă aminte că „to become” nu înseamnă doar „a deveni”, ci şi „a i se potrivi”, „a-i sta bine”. De asemenea, că „mourning” nu are doar sensul de „jale”, ci şi pe acela de „doliu”. În aceste condiţii, titlul corect al piesei în limba română ar fi trebuit să fie „Doliul îi şade bine Electrei”.

Radu Paraschivescu amintește în trecere şi de unele traduceri ale aşa-numitelor cărţi motivaţionale, din ciclul „Cum să…” (Cum să prepari o tartă cu fructe, Cum să-ţi înfrumuseţezi grădina, Cum să primeşti musafiri fără să te dai jos din pat etc.). Aici se poate constata o înlănţuire de atentate împotriva limbii române, iar metoda preferată de execuţie pare-a fi barbarismul. Iată şi două exemple de română pervertită: „e bine ca periodic să bonusăm angajaţii” (în loc de „e bine ca periodic să le oferim prime angajaţilor”) şi „bolnavul a fost temperaturizat” (în loc de „bolnavului i s-a luat temperatura”). Mai rămâne să frigiderizăm laptele, să caşcavalizăm sendvişul, să ciocolatizăm tortul şi să marmeladizăm felia de pâine.

sursa: digi24.ro

Atenție: Dacă nu conțin Apostila de la Haga, traducerile din Grecia nu pot fi acceptate de autoritățile române

Problematica traducerilor din limba greacă în limba română efectuate de serviciul traduceri al Ministerul Elen de Externe (cu birou de lucru cu publicul în Monastiraki) continuă să fie una nelămurită de vreme ce există diferențe între sistemele efectuării traducerilor în cele două țări Grecia – România.

În acest sens, am efectuat nenumărate întrebări atât serviciului elen de traduceri, precum și unor traducători ai serviciului amintit, dar și părții române din cadrul Ministerului de Externe.

Care este însă situația?

În România, traducerile acceptate de autorități sunt cele ale traducătorilor autorizați de Ministerul Justiției din România, cu supralegalizarea semnăturii traducătorului la notar. Tot în România mai sunt acceptate, traducerile efectuate și în străinătate dacă traducerea conține Apostila de la Haga.

Mai mulți români din Grecia s-au trezit, în ultima perioadă, la Secția Consulară din Atena, că nu pot folosi traducerile efectuate la serviciul traduceri al Ministerul Elen de Externe (cu birou de lucru cu publicul în Monastiraki). Care este cauza am încercat să aflăm de la Ministerul Român de Externe, autoritatea în măsură să menționeze dacă traducerile efectuate la Ministerul de Externe Elen sunt acceptate la Secțiile Consulare din Atena și Salonic.

Prin răspunsul nr. A1/1599 din 5 noiembrie 2015, Ministerul Afacerilor Externe, prin Direcţia Purtător de Cuvânt şi Comunicare, răspunde solicitării Ziarul Online Românesc din Grecia, Romedia.gr și menționează că:

Documentele emise de autoritățile elene, inclusiv traducerile legalizate notarial, sunt recunoscute în țara noastră, din punct de vedere formal, numai dacă sunt prevăzute cu Apostila instituită de Convenția de la Haga din 1961 cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, convenție la care atât România, cât și Grecia sunt părți. În consecință, pentru a putea fi folosite în cadrul procedurilor consulare instrumentate de Ambasada României la Atena sau de Consulatul General al României la Salonic, în special în cadrul procedurilor în materie de stare civilă, traducerile efectuate și legalizate de instituțiile elene trebuie să fie apostilate în prealabil.

În practică, s-a constatat că traducerile efectuate și legalizate de către biroul de traduceri din cadrul Ministerului Afacerilor Externe elen nu sunt prevăzute cu apostila necesară, motiv pentru care nu pot fi recunoscute ca atare de către autoritățile române„, se menționează în comunicatul emis de MAE, Direcţia Purtător de Cuvânt şi Comunicare.

Am încercat să aflăm și de la partea elenă de ce nu se apostilează aceste traduceri și ni s-a pus la dispoziție răspunsul emis de Direcția Descentralizată Atena, Serviciul Administrativ.

Serviciul elen responsabil cu apostilarea documentelor a răspuns Secției Consulare a Ambasadei României cu privire la apostilarea traducerilor în limba română efectuate de Serviciul Traduceri al Ministerului de Externe, prin adresa nr. 21925/17521 încă din 2014 și menționează:„Așa cum rezultă din Legea 197 (MO 188 t-A / 27-11-1984) adoptarea Convenției de la Haga că Apostila se pune pe document. De asemenea, în conformitate cu documentul cu nr de protocol 36718 Serviciului Producției și Simplificării Procedurilor din Ministerul de Interne, traducerile Ministerului de Externe reprezintă deja documente ale autorității administrative, iar când este vorba de traducerea unui document care conține deja Apostila, apostilarea traducerii nu oferă o valoare probantă plus documentului.”

Acesta este răspunsul Direcției Descentralizate din Atena către Ambasada României din urmă cu mai bine un an de zile, precizându-se de partea elenă că „apostilarea traducerii nu oferă o valoare probantă în plus documentului.”

Cum am precizat mai sus, referitor la această problemă Ministerul Afacerilor Externe, răspunde în exclusivitate, publicației noastre – ROMEDIA, că: „…În special în cadrul procedurilor în materie de stare civilă, traducerile efectuate și legalizate de instituțiile elene trebuie să fie apostilate în prealabil.” Pentru a lămuri și mai mult situația MAE adaugă că: „În practică, s-a constatat că traducerile efectuate și legalizate de către biroul de traduceri din cadrul Ministerului Afacerilor Externe elen nu sunt prevăzute cu apostila necesară, motiv pentru care nu pot fi recunoscute ca atare de către autoritățile române„, așa cum se menționează în comunicatul emis de MAE, Direcţia Purtător de Cuvânt şi Comunicare.

Pe scurt, MAE menționează că fără apostilarea traducerii aceasta nu poate fi acceptată de autoritățile române, iar serviciul elen de aspostilări precizează că „apostilarea traducerii nu oferă o valoare probantă în plus documentului.

N.N. Situația, în practică, înseamnă că documentul elen de stare civilă este apostilat și tradus la Ministerul de Externe, iar mai apoi se apostilează și traducerea (deci două apostile separate una pe document, una pe traducere). Sistemul din România permite ca traducerile efectuate de traducători autorizați de Ministerul Justiției din România să fie aspotilate și cetățenii le pot utiliza fără probleme în Grecia. În Grecia, nu este posibil acest lucru, deocamdată.

Pentru a veni în sprijinul cetățenilor vă punem la dispoziție link-ul unde găsiți numele și datele de contact ale traducătorilor autorizați de Ministerul Justiției din România care au birouri în GreciaTRADUCATORI AUTORIZATI. Menționăm că și Serviciile Consulare oferă servicii de traducere pentru deservirea cetățeanului.

Ana Țuțuianu – Ziarul Online Românesc din Grecia, Romedia.gr

sursa: rgnpress.ro

 

5 traduceri mult așteptate toamna asta… și nu numai

Piața literară zumzăie cu noi apariții și mi se scurg ochii și după vitrinele librăriilor noastre cât și după rafturile virtuale amazoniene.

Cum toamna se numără concediile nu am putut rata plimbarea prin una – două librării londoneze în căutare de… nici mie nu îmi era foarte clar ce, așa că am mers pe principiul coperte ochioase și/sau titluri faimoase.

Din tot ce am răfoit, cântărit și răzgândit în lista de viitoare lecturi au rămas cinci cărți ale căror traduceri abia le aștept.

traduceri 1

1. Prima pe listă ar fi How to Be Parisian Wherever You Are: Love, Style, and Bad Habits care are ca autoare o suită de prietene a la Sex and the City dar pe varianta pariziană – Anne Berest, Audrey Diwan, Caroline De Maigret, Sophie Mas – și care promite sfaturi despre stil, frumusețe, cultură, atitudine și bărbați. Un fel de șuetă citită acompaniată de relaxare, puțină nebunie și obligatoriu un pahar de vin și un ruj roșu seducător.

2. Pe locul doi ar fi mult așteptată continuare a seriei Millenium, The Girl in the Spider’s Web, cea de-a patra carte fiind scrisă de David Lagercrantz care preia cârma de la talentatul Stieg Larsson. Aici atracția e simplă – se ia o serie de cărți hiperfaimoase și i se adaugă o continuare. Va reuși să fie un succes sau un eșec? Va fi Lisbeth la fel de atrăgătoare prin întâmplările în care se aruncă sau e un fel de mix și repeat din cărțile 1-3? Partea bună că e așteptarea nu va dura foarte mult pentru că editura Trei deja o are pe lista de viitoare lansări.

3. Numărul trei în listă e Go Set a Watchman de Harper Lee. S-au scris multe despre continuarea romanului Să ucizi o pasăre cântătoare (n.r. To Kill a Mockingbird). Cu o istorie fascinantă la mijloc – romanul se credea inițial pierdut, apoi s-a presupus că ar fi o primă versiune a romanului deja apărut – și multe semne de întrebare legate de lansarea târzie, cartea îndeamnă cel puțin la o lectură din curiozitate.

traduceri 2

4. Ultimul roman al lui Salman Rushdie, Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți, se află pe locul patru și e în curs de apariție la Editura Polirom. De Rushdie mi-a plăcut dintotdeauna pentru că știe să îmbine narațiunea cu un strop sau mai multe de magie. Așa e și cazul de față, carte în care copiii născuți dintr-un djin și un muritor de rând ajung să fie protagoniștii unui război dintre întuneric și lumină timp de doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți adică 1001 de nopți.

5. Iar ultimul pe listă se abate de la noțiunea de singular pentru că vă propun o serie de cărți ale misterioasei autoare italiene Elena Ferrante. Seria stânsă în jurul romanelor napoletane (My Brilliant Friend, The Story of a New Name, Those Who Leave and Those Who Stay și The Story of the Lost Child), spune povestea a două prietene, Elena și Lila, de-a lungul vieții lor. Ce face ca această serie să fie mai specială decât toate celelalte? Realismul. Relația dintre cele două fete, adolescente, femei nu e niciodată una simplă și ușoară, cu atât mai mult cu cât prima carte din serie se deschide cu dispariția Lilei, iar lucrurile sunt departe de a fi numai lapte și miere.

Scris de   

sursa: bookblog.ro

Concursul Juvenes Translatores 2015

Direcția Generală Traduceri a Comisiei Europene (DG Traduceri) organizează concursul de traducere Juvenes Translatores 2015 pentru şcolile din Uniunea Europeană. Competiţia se adresează elevilor cu vârsta de 17 ani. Ediţia din 2015 (la care pot participa elevii născuţi în 1998) va avea loc în ziua de 26 noiembrie.

Pentru a participa, şcolile trebuie să se înscrie în perioada 1 septembrie20 octombrie.

Textele pentru această ediție vor avea ca temă Anul european pentru dezvoltare.

Principalele etape ale concursului sunt următoarele:

  • faza de pregătire
  • testul de traducere şi
  • ceremonia de decernare a premiilor.

PREGĂTIREA

Faza de PREGĂTIRE cuprinde: lansarea concursului, înscrierea şi selectarea şcolilor, înscrierea elevilor de către şcolile participante şi pregătirile la nivel local (secţiunile 1-3).

Şcolile care doresc să participe trebuie să se înscrie on-line pe acest site, în perioada 1 septembrie – 20 octombrie 2015 (secţiunea 1). Înscrierile încep și se termină la ora 12.00 (ora Belgiei), adică la ora 13.00 (ora României).

Va avea loc o tragere la sorți (secţiunea 2) în rândul şcolilor care s-au înscris, în vederea selectării celor care vor participa la concurs.

Fiecare dintre şcolile selectate va trebui să aleagă între doi şi cinci elevi participanţi şi să introducă în baza de date numele lor şi combinaţiile de limbi alese de aceştia, până cel târziu la data de 20 noiembrie 2015 (secţiunea 3).

Şcolile vor răspunde de organizarea evenimentului pe plan local, adică de toate detaliile practice, precum punerea la dispoziţie a incintei, a personalului şi a infrastructurii informatice necesare (secţiunea 1.1) şi asigurarea bunei desfăşurări a testului, în condiţii echitabile şi imparţiale (secţiunile 1.3, 4 şi 7).

TESTUL DE TRADUCERE

Testul va avea loc la data de 26 noiembrie 2015. În această zi, DG Traduceri le va trimite şcolilor textele care urmează a fi traduse (textele-sursă). Testul se va desfăşura în conformitate cu modalităţile prevăzute de către şcoli. Traducerile trebuie încărcate în aceeaşi zi în baza de date gestionată de DG Traduceri (secţiunea 4).

DG Traduceri va evalua lucrările şi va alege câte o traducere câştigătoare pentru fiecare stat membru al UE (secţiunea 5).

CEREMONIA DE DECERNARE A PREMIILOR

Câştigătorii vor fi invitaţi să participe la ceremonia de premiere, care va avea loc la Bruxelles, în primăvara lui 2016. DG Traduceri va suporta costurile de călătorie şi de cazare ale laureatului, ale unui alt adult însoțitor şi ale unui profesor pentru fiecare stat membru (secţiunea 6).

Întrucât toate informaţiile importante cu privire la concurs vor fi publicate sistematic pe site-ul Juvenes Translatores, profesorii responsabili trebuie să-l consulte periodic pentru a fi la curent cu ultimele informaţii.

Site-ul concursului: http://ec.europa.eu/translatores

Autor: Echipa www.olimpiade.ro 

Se caută pentru Bucureşti: Traducător limba engleză full time

Image result for job!Valabilitate 16-09-2015 : 09-10-2015

Responsabilitati

Post traducător autorizat limba engleză, normă întreagă, în agenţie de traduceri cu experienţă în proiecte complexe şi variate.

Postul este full-time, la biroul nostru din Bucureşti. Postul este destinat persoanelor care doresc angajare, dar nu şi celor care doresc colaborare.

Cerinte

Pentru a fi candidatul nostru ideal, trebuie sǎ:
– ai studii superioare în domeniul limbilor străine finalizate sau în curs de finalizare – limba engleză nivel excepţional, limba română nivel excepţional (competenţă);
– ai atenţie maximǎ la detalii (perfecţionism);
– ai dorinţă de perfecţionare continuă (autodidact);
– arǎţi responsabilitate şi interes faţǎ de munca depusǎ (profesionalism).

Beneficii Oferite

Training on-the-job.
Atmosferă de lucru relaxată dar profesionistă.
Pachet salarial + sporuri şi beneficii motivante, în funcţie de performanţe si de responsabilităţi.
Locaţie birou: Cotroceni Business Center, sector 6 (lângă Afi Cotroceni).

Descrierea firmei

Suntem o echipă tânără, motivată şi în creştere. SevenSeas Consulting este brand-ul IdeoMedia SRL (Braşov) sub care oferim servicii de traducere unor clienţi precum BMW/ MINI sau OMV Petrom. În prezent extindem echipa de traducători in-house adăugând Bucureştiul pe lista locaţiilor în care activăm.

Companie S.C. SevenSeas Consulting SRL

Posturi disponibile 2

Domeniu Traduceri

Nivel experienta Sub 6 luni6 – 12 luni1 – 2 ani2 – 3 ani

Tip contract Full-time

Nivel studii Facultate (in curs)/Facultate (absolvent)/Master

Nivel salarial Confidential

Localitate BUCURESTI

Valabilitate 16-09-2015 : 09-10-2015

Pentru interviul online şi aplicare vă rog să accesaţi sursa 

Anunţul de pe acest blog are strict un caracter informativ.

Traduc orice, oricând, oricât, în & din orice limbă/ idiom/ dialect. Preţuri negociabile în funcţie de volum

În România, în ultimii 20 de ani, în ceea ce acum se numeşte „industrie editorială”  (tot e bine, se putea şi mai rău, anume să se numească „agricultură editorială”) au avut loc mutaţii şi transformări majore. Una dintre ele este aceea că publicarea unui „bestseller internaţional” în limba română poate fi aproape sincronă cu apariţia acelei cărţi în limba de baştină. Pentru a atinge această performanţă, viteza cu care se poate acum negocia cumpărarea drepturilor de autor este complementară vitezei cu care se traduce volumul. Instituţia tradiţională a traducătorului literar nu mai poate ţine pasul cu ritmul „industrial” al planurilor editoriale (de fapt de marketing editorial). Aşa stând lucrurile, editurile apelează din ce în ce mai des la firme specializate în traduceri, unde cărţoiul într-o limbă străină este dat în lucru mai multor „traducători”, fiecăruia câte un fascicul, apoi lucrurile sunt puse cap la cap şi gata versiunea în limba română.

Cu cât mai mulţi „traducători” lucrează pe aceeaşi carte, cu atât aceasta va putea apărea mai repede. Viteza a devenit, în nu puţine cazuri, criteriul determinant în apariţia versiunii în limba română a unei cărţi de „succes internaţional”. Asta înseamnă că ceea ce odinioară era considerată o artă (a traducerii textului literar) devine o prestare de servicii (de traducere). Când nu au de tradus cărţi, atelierele de transpunere într-o limbă oarecare a unui text din altă limbă produc tălmăciri de prospecte de medicamente, instrucţiuni de utilizare a tirbuşoanelor profesionale, meniuri pentru restaurantele cu specific „exotic”, certificate de moştenitor, procuri notariale, acţiuni judecătoreşti, diverse alte „înscrisuri” etc.

Iar ăsta este numai începutul. Sfârşitul va fi atunci când editorii vor apela la GOOGLE translate pentru „traducerile literare”. Şi va veni apoi şi momentul când o carte va fi „la un click distanţă” – cum se spune – de apariţia în ediţie electronică, simultan, în absolut toate limbile pământului. „Globalizarea” va învinge definitiv, cum odinioară a învins „cooperativizarea”. Şi cam cu aceleaşi efecte.

Autor: Lucian Vasilescu  

sursa: zf.ro

sursa foto: http://www.prestigenetwork.com/Prestige/media/General/stock/urgent-translation.jpg

Apel. Despre traduceri şi traducători

Participanţii la Colocviul Filialei Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România, din data de 28 martie 2015, cu tema „Traducerile şi critica lor – posibilităţi, limitări, experienţe“, doresc să amintească tuturor factorilor şi persoanelor implicate în formarea traducătorilor, în editarea traducerilor, în critica de carte străină următoarele:

  • După exemplul culturilor mari, care dispun de un important sector al importurilor literare sau ştiinţifice, este necesar ca şi în România activitatea de traducere să fie privită ca una de constant interes pentru programele culturale naţionale girate, subvenţionate de către factorii guvernamentali.
  • Pregătirea traducătorilor în cadrul universitar se cuvine privită din perspectiva viitorului culturii române. În acest sens, ar fi necesar ca Ministerul Educaţiei, Ministerul Culturii, unităţile de învăţămînt superior etc. să acorde întreaga atenţie sprijinirii şi dezvoltării acestui tip de învăţămînt, în corespondenţă cu nevoile existente, inclusiv în privinţa formării traducătorilor pentru limbile clasice şi pentru aşa-numitele limbi exotice, ştiut fiind că toate culturile care contează pe plan mondial au în tradiţia lor un asemenea interes.
  • Traducătorul de literatură efectuează, în acelaşi timp, o adaptare a operei, dar şi un act de creaţie, astfel încît el poate fi socotit un coautor al operei traduse. Dimensiunea creatoare a activităţii sale este recunoscută prin însăşi existenţa unei secţiuni distincte în cadrul Uniunii Scriitorilor.
  • Din această perspectivă, găsim normal ca în cazul cronicilor şi prezentărilor de carte străină din revistele literare şi din publicaţiile on-line să fie menţionat întotdeauna şi numele traducătorului. De asemenea, întrucît cronica respectivă se referă la versiunea în limba română, care aparţine şi traducătorului, este indicat să existe, în măsura posibilului, cel puţin minime referiri la calitatea acestei versiuni.
  • Este de menţionat, în acelaşi timp, că activitatea şi arta traducătorului contribuie la menţinerea corectitudinii şi a virtuţilor artistice ale limbii materne, ca şi la îmbogăţirea ei lexicală prin introducerea unui număr semnificativ de neologisme.
  • Nu în ultimul rînd, ţinînd seama de beneficiile pe care traducătorii le aduc pieţei de carte, editorii şi revistele de cultură care publică traduceri de literatură şi de carte ştiinţifică ar trebui să revizuiască plata traducătorilor în conformitate cu normele Uniunii Europene în domeniu, pentru a-şi sincroniza tarifele cel puţin la nivelul celor mai mici admise la ora actuală.

Apelul este semnat de:  Ana-Maria Albu, Mădălina Bănucu, Iulia Baran, Nicolae Bârna, Ira Beratlief, Andrei-Radu Bîrsan, Cristian Bleotu, Adrian Bucur, Silviu Buzatu, Alina Deacu, Oana Diaconu, Iulia-Ruxandra Dodu, Georgeta Drăghici, Ana Cristina Dumitrache, Liviu Franga, Bogdan Ghiu, Maria-Lucia Goiană, Aureliana Grama, Mihai Grigoraş, Mihaela Irimia, Mircea Martin, Anca Milu-Vaidesegan, Mădălina Nicolaescu, Antoaneta Olteanu, Ioana Săbău. Vasile Spiridon, Teodora Stanciu, Alexandra Ştefan, Isabela Stoian, Marina Vazaca, Lidia Vianu, Radu Voinescu, George Volceanov, Crina Zărnescu.

sursa: observatorcultural.ro

Au început înscrierile în cadrul programului „Rezidenţele FILIT pentru traducători străini”

Rezidentele FILITFestivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT) lansează ediția a doua a programului Rezidenţe FILIT pentru traducători străini. Şi anul acesta, şase traducători străini din limba română într-o limbă străină vor beneficia de transport, cazare timp de o lună, precum şi de o sumă forfetară.

Inițiativa aparţine Muzeului Literaturii Române Iași, fiind sprijinită de Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii Mihai Eminescu, Club Rotary Suceava, Pensiunea „Le Baron” cu sprijinul „Orion Media” Vatra Dornei şi Muzeul Brăilei.

Programul vizează dezvoltarea cooperării culturale regionale cu scopul promovării patrimoniului literar şi a creaţiei contemporane la nivel internaţional, încurajând astfel mobilitatea traducătorilor profesionişti și susținând proiectele acestora.

Rezidențele, destinate traducătorilor din limba română într-o limbă străină, sunt organizate în strânsă legătură cu locuri simbolice și nume mari ale literaturii, respectiv Mihai Eminescu (la Ipotești), Societatea „Junimea” (Iași) sau  Panait Istrati (Muzeul Brăilei).

Structura rezidenţelor de traducere este următoarea:

a)    2 rezidenţe FILIT la Iaşi (Muzeul Literaturii Române Iaşi);

b)    2 rezidenţe FILIT la „Memorialul Ipoteşti”, Botoşani, comuna Mihai Eminescu, Ipoteşti;

c)    1 rezidenţă FILIT la Pensiunea „Le Baron”, Vatra Dornei, județul Suceava;

d)    1 rezidenţă FILIT la Brăila (Muzeul Brăilei).

Fiecare rezidenţă se derulează pe o perioadă de 30 de zile, între 1 iulie – 31 octombrie 2015, într-un interval ales de către traducătorul/traducătoarea căreia i se acordă rezidenţa. Valoarea rezidenţelor include transportul tur-retur, cazarea pentru o perioadă de 30 de zile, precum și o sumă forfetară de 2.000 de lei.
Traducătorii care au beneficiat de rezidențele lansate în cadrul ediției anterioare nu pot să se înscrie la ediția din anul acesta a programului de rezidențe FILIT.

Dosarul de înscriere trebuie să cuprindă următoarea documentație în limba română:

1.    formular de înscriere, disponibil electronic pe site-ul http://www.muzeulliteraturiiiasi.ro;
2.    copie după cartea de identitate;
3.    recomandare din partea unei personalități culturale din România;
4.    numele proiectului de traducere și o scurtă descriere (max. 2000 de semne);
5.    curriculum vitae;
6.    lista traducerilor publicate.

Beneficiarul rezidenței are obligația de a traduce un număr de 20 de pagini din lucrările unui autor/scriitor al cărui nume se leagă de unul dintre muzeele componente MLR Iași, de Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii Mihai Eminescu sau de Muzeul Brăilei. De asemenea, în momentul publicării traducerii, el trebuie să menționeze faptul că textul a fost tradus cu sprijinul rezidenței FILIT pentru traducători.

Perioada de înscriere este 23 martie – 20 aprilie 2015, iar dosarele se vor transmite în format electronic la adresa muzeul.literaturii@gmail.com. Evaluarea dosarelor se va realiza în perioada 21-29 aprilie 2015, iar rezultatele vor fi anunţate la data de 30 aprilie 2015, pe site-ul http://www.muzeulliteraturiiiasi.ro și pe http://www.filit-iasi.ro.

Persoană de contact: Daniela Ștefan (Iași, str. V. Pogor, nr. 4, 700110, tel.: +40  0232.410.340, +40 747.499.400)

Programul Rezidenţe FILIT pentru traducători străini a fost lansat în cadrul ediției din anul 2014 a FILIT. Anul trecut, 6 traducători în limbile engleză, franceză, bulgară, polonă și maghiară au beneficiat de rezidențele de traducere desfășurate la Iași, Ipotești și Vatra Dornei.

Ediția a III-a a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași va avea loc anul acesta în perioada 30 septembrie-4 octombrie 2015 și va reuni mari numele ale literaturii și lumii culturale.

sursa: ziaruldeiasi.ro

Proiect de lege privind traducătorii și interpreții judiciari, pus în dezbatere publică de Ministerul Justiției. Propuneri și reglementări

indexControlul și coordonarea activității traducătorilor și interpreților judiciari s-ar putea exercita de către Ministerul Justiției, prin compartimentul de specialitate, potrivit unui proiect de lege publicat pe site-ul instituției. Se consideră necesară înființarea Uniunii Naționale a Traducătorilor și Interpreților Judiciari din România, organizație profesională cu personalitate juridică, formată din toți traducătorii și interpreții judiciari, autorizați de Ministerul Justiției. 

”Coerența și calitatea actului de justiție pot fi în egală măsură afectate de calitatea contribuțiilor aduse de toți actorii care intervin în spațiul de construire, lansare și aplicare a produsului finit al organizațiilor judiciare propriu-zise. Proiectul de lege supus spre aprobare, care cuprinde norme juridice privind profesia de traducător și interpret judiciar și activitatea de traducere și interpretare judiciară, se înscrie în acest demers, mai amplu, de modernizare a statutului profesiilor juridice și conexe sistemului judiciar, de asigurare a premiselor pentru realizarea unui act de justiție de calitate. (…) Legislația în vigoare nu reglementează în mod corespunzător drepturile și obligațiile interpreților și traducătorilor autorizați, metodologia de îndeplinire a activității de interpretare și traducere, organizarea și funcționarea interpreților și traducătorilor autorizați, modalitatea de control și de angajare a răspunderii acestora”, se arată în expunerea de motive.

Ideea centrală de la care a pornit construirea proiectului de lege privind traducătorii și interpreții judiciari constă în împrejurarea că lipsa de calitate a serviciilor de interpretare și traducere autorizată sau calitatea insuficientă a acestor servicii are consecințe importante asupra modului în care justițiabilii își exercită dreptul la apărare în procesele penale, se mai arată în document.

”Nu sunt de neglijat nici implicațiile pe care lipsa de calitate sau calitatea insuficientă a serviciilor de interpretare și traducere autorizată o poate avea asupra exercitării drepturilor justițiabililor implicați în proceduri judiciare de altă natură decât penală sau în proceduri derulate de alte organe decât cele judiciare (spre ex., notari publici, executori judecătorești etc.)”’, se adaugă în documentul citat.

Proiectul de lege definește noțiunea de ”traducere și interpretare judiciară”, propunând calificarea, în mod expres, a serviciului prestat de către traducătorul și interpretul judiciar ca fiind serviciu de interes public și, de asemenea, consacrarea în mod expres a profesiei de traducător și interpret judiciar ca profesie de sine stătătoare, exercitată sub coordonarea și controlul Ministerului Justiției.

”Prin proiectul de lege se propune reglementarea în mod expres atât a profesiei de traducător și interpret judiciar, cât și a activității de traducere și interpretare judiciară. În ceea ce privește organizarea profesiei, prin proiectul de lege se propune înființarea Uniunii Naționale a Traducătorilor și Interpreților Judiciari din România, organizație profesională cu personalitate juridică, formată din toți traducătorii și interpreții judiciari, autorizați de Ministerul Justiției (inclusiv cei autorizați în temeiul Legii nr. 178/1997)”, precizează sursa citată.

În viziunea inițiatorului proiectului, este necesară înființarea Uniunii Naționale a Traducătorilor și Interpreților Judiciari din România, organizație profesională cu personalitate juridică, formată din toți traducătorii și interpreții judiciari, autorizați de Ministerul Justiției. Proiectul de lege reglementează organele de conducere ale Uniunii (congresul, consiliul și președintele), componența, procedura de alegere și atribuțiile fiecărui organ de conducere al Uniunii, reguli minime privind luarea hotărârilor de către organele de conducere colective (cvorum și majoritate necesară pentru luarea hotărârilor).

La nivel teritorial, traducătorii și interpreții judiciari vor fi organizați în 15 Camere ale Traducătorilor și Interpreților Judiciari, entități cu personalitate juridică, organizate în circumscripția fiecărei curți de apel.

Proiectul de lege modifică în mod substanțial procedura de dobândire a calității de traducător și interpret judiciar, propunând ca recrutarea traducătorilor și interpreților judiciari să fie făcută pe bază de examen, iar nu pe baza simplei verificări a îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege (verificare de dosar).

În același scop al creșterii calității serviciilor de traducere și interpretare și al formării unui corp al traducătorilor și interpreților judiciari bine pregătiți, o altă noutate propusă de proiectul de lege constă în reglementarea procedurii de evaluare profesională periodică a traducătorilor și interpreților judiciari.

Potrivit proiectului de lege, traducătorul și interpretul judiciar își pot exercita profesia individual, într-un birou individual de traduceri și interpretariat judiciar, sau în asociere, în cadrul unei societăți profesionale de traducere și interpretare judiciară, ambele având ca obiect de activitate unic desfășurarea activității de interpretare și traducere judiciară și fiind lipsite de personalitate juridică.

Proiectul de act normativ reglementează și instituția suspendării calității de traducător și interpret judiciar, care nu este reglementată de legislația în vigoare.

Potrivit expunerii de motive, în prezent, persoanele autorizate sunt nevoite să solicite încetarea calității de traducător și interpret, deși motivele pe care le invocă în vederea suspendării calității sunt întemeiate, iar după încetarea motivelor care împiedică exercitarea profesiei o anumită perioadă de timp, trebuie să se reautorizeze. De asemenea, lipsa reglementării instituției suspendării nu permite ținerea evidenței persoanelor care exercită efectiv activitatea de interpret și traducător autorizat, cu repercusiuni asupra operativității organelor din sfera justiției în identificarea unui interpret și traducător autorizat.

În ceea ce privește instituția încetării calității de traducător și interpret judiciar, pe lângă motivele existente în actuala reglementare se adaugă neprezentarea sau nepromovarea examenului de evaluare profesională periodică, excluderea din profesie sau neprezentarea de către traducătorul și interpretul judiciar, după împlinirea vârstei de 70 de ani, a unui certificat medical din care să rezulte că este apt din punct de vedere medical și psihologic pentru exercitarea profesiei.

Sancțiunea excluderii din profesie ar urma să intervină pentru fapte precum folosirea autorizației sau a ștampilei de traducător și interpret judiciar pentru exercitarea altor activității de traducere și interpretare decât cele prevăzute de lege sau încredințarea ștampilei, a specimenului de semnătură sau a altor însemne ale profesiei unei alte persoane.

O altă măsură care, în viziunea inițiatorilor, are rolul de a crea premisele creșterii calității serviciilor de traducere și interpretare judiciară, constă în reglementarea controlului profesional administrativ. Potrivit proiectului de act normativ, controlul se exercită de către Ministerul Justiției și Uniunea Națională a traducătorilor și Interpreților Judiciari din România, conform planificării anuale și ori de câte ori se consideră necesar.

Proiectul de lege mai reglementează, tot cu caracter de noutate, răspunderea traducătorilor și interpreților judiciari. Astfel, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligațiilor prevăzute de lege, precum și pentru nerespectarea interdicțiilor reglementate de aceasta, se angajează răspunderea disciplinară, civilă sau penală.

O altă noutate este reglementarea, în mod expres, a obligației de a respecta secretul profesional, atât în timpul exercitării profesiei, cât și după încetarea calității de traducător și interpret judiciar. Obligația de păstrare a secretului profesional implică interdicția de a da informații despre actele și faptele de care s-a luat cunoștință, în orice mod, în exercitarea profesiei. Potrivit proiectului de lege, traducătorul și interpretul judiciar nu este ținut de respectarea acestei obligații în cazurile în care legea sau persoanele interesate îl eliberează de această obligație.

Conform evidențelor Ministerului Justiției, în prezent sunt autorizați în România 36.886 interpreți și traducători autorizați, pentru 49 de limbi străine.

Sursa + foto: agerpres.ro

URL scurt: http://alba24.ro/?p=383825

10 cuvinte străine intraductibile şi înţelesurile lor uimitoare

indexDe câte ori aţi auzit spunându-se că „dor” este un cuvânt specific limbii române şi nu are echivalent în alte limbi? Ei bine, nu-i adevărat; există şi în alte limbi cuvinte cu acelaşi înţeles. După cum există, în alte limbi, cuvinte intraductibile în limba română – nu pot fi traduse printr-un singur cuvânt, ci doar prin perifraze, uneori foarte elaborate. Minunat de expresive adesea, evocând o întreagă bogăţie de imagini şi emoţii, aceste cuvinte, comori unice ale limbilor Pământului, au fost omagiate într-o carte recentă, Lost in Translation, în care artista britanică Ella Frances Sanders a ilustrat 50 dintre aceste cuvinte deosebite, care au înţelesuri specifice în diferite culturi şi nu-şi găsesc un echivalent simplu, printr-un termen unic, în alte limbi decât cea de origine. Iată, mai jos, 10 asemenea cuvinte speciale.

Mangata

Un singur cuvânt, uşor de pronunţat, semnifică o imagine complexă, care, în alte limbi, nu poate fi descrisă decât printr-o lungă perifrază: cuvântul suedez „mangata” desemnează dâra luminoasă, cărarea de lumină creată de lumina lunii pe suprafaţa unei ape.

Akihi

Vi s-a întâmplat vreodată să întrebaţi pe unde să o luaţi ca să ajungeţi într-un anumit loc, să ascultaţi cu atenţie indicaţiile şi apoi, îndată ce v-aţi despărţit de cel care vi le-a dat… să uitaţi ce v-a spus? Nu-i nimic, li se întâmplă multora şi încă atât de des încât, în unele limbi, chiar a fost inventat un termen anume pentru această situaţie: cuvântul hawaiian „akihi” denumeşte exact acest fenomen.

Hiraeth

Hiraeth este un termen din limba velşă care este cumva echivalentul cuvântului portughez „saudade” şi al românescului „dor” – cuvinte ce descriu un sentiment de melancolie asociat nostalgiei după ceva nu putem avea.

Iktsuarpok

Acest cuvânt inuit descrie un amestec de nerăbdare şi sentiment al anticipării, al aşteptării; după cum spune Ella Frances Sanders, citată într-un articol recent apărut pe site-ul BBC,  e acel simţământ care „te împinge să ieşi întruna din casă, iar şi iar, pentru a vedea dacă cineva coboară dealul sau dă colţul străzii tocmai atunci“.

Kummerspeck

Un cuvânt caraghios şi trist, în egală măsură: expresia germană  Kummerspeck – care are aproximativ înţelesul de „slănina mâhnirii” – descrie un fenomen binecunoscut oamenilor din lumea întreagă: excesele alimentare din cauze emoţionale. Cum s-ar zice, „e atunci când mănânci de supărare”. Mulţi oameni caută în mâncare consolare pentru durerile sufleteşti, iar germanii au reuşit, iată, să descrie acest fenomen printr-o expresie sintetică, un cuvânt compus cu nuanţe amestecate, tragicomice.

Wabi-sabi

Această expresie este, după afirmaţiile autoarei, derivată din învăţăturile budiste: înţelegerea faptului că suntem trecători şi imperfecţi ne poate ajuta să avem o viaţă împlinită. Expresia japoneză „wabi-sabi” înseamnă a găsi frumuseţe în imperfecţiuni, o accepta existenţa ciclului vieţii şi al morţii, a fi împăcat cu lipsa de desăvârşire a lumii şi a găsi tocmai în ea frumuseţea, într-un sens mai înalt.

Pisan Zapra

Această expresie denumeşte o unitate de măsură. În multe ţări ale lumii există unităţi de măsură specifice, vechi şi adaptate naturii şi culturii locale, foarte pitoreşti şi cam bizare, dacă le comparăm cu riguroasele standarde moderne în materie de măsurare a timpului sau distanţelor. În Grecia, de exemplu, „cât ai fuma o ţigară” serveşte drept unitate de măsură pentru timp sau distanţă (înseamnă cam 7 minute sau aproximativ 500 metri). În Finlanda, cuvântul „poronkusema” înseamnă „distanţa pe care o poate parcurge în tihnă un ren înainte de a simţi nevoia să se odihnească”, iar „pisan zapra” este un termen din limba malaeză care desemnează o unitate de măsură a timpului: „cât ai mânca o banană”.

Kalpa

„Trecerea timpului la scară colosală, cosmică” – cam asta înseamnă cuvântul sanscrit „kalpa”. Pentru a descrie ceva atât de greu de cuprins cu mintea, e într-adevăr util să ai un cuvânt pentru a-l denumi; după cum spune autoarea cărţii, în articolul citat,  „odată ce ai un cuvânt pentru un lucru, acesta devine mult  mai tangibil, mult mai accesibil.”

Tsundoku

Iarăşi japonezii: au inventat o expresie simplă – „tsundoku” – pentru a descrie un obicei larg răspândit, la ei ca şi la alţii: să cumperi o carte şi să n-o citeşti niciodată; să o laşi, necitită, alături de alte cărţi cumpărate şi necitite. Unii au doar câteva astfel de volume, alţii strâng, în acest fel, sute de cărţi.

Boketto

Încă un cuvânt japonez (aţi remarcat ce talent au japonezii de a descrie trăiri şi fenomene complexe printr-un singur cuvânt sau două, cu mare putere de sinteză?)

În cazul de faţă, au dat un nume chiar şi faptului de a nu face nimic şi de a nu te gândi la nimic. „Boketto” înseamnă a privi în gol, a te uita în depărtare, cu o privire vagă, fără a te gândi la ceva anume. Un fel de visare cu ochii deschişi – poate nici atât, de vreme ce nu visezi la ceva anume, ci doar îţi laşi gândurile să rătăcească.

Dincolo de unicitatea acestor cuvinte, este impresionant cât de des – cât de universal, de fapt -, se regăsesc emoţiile şi situaţiile descrise de ele. Chiar dacă nu avem cu toţii cuvinte care să descrie concis anumite senzaţii complicate ori concepţii vaste despre lume, avem cu toţii acele trăiri, acele obiceiuri, sentimentul trecerii timpului, al existenţei Cosmosului şi al caracterului efemer şi imperfect al vieţii.  În mod curios, faptul că unele dintre aceste cuvinte nu se regăsesc în alte limbi nu evidenţiază strict deosebirile dintre noi, ci, dimpotrivă, ne aminteşte cât de asemănători suntem cu toţii.

scrisă de Mihaela Stănescu |

sursa: descopera.ro

English Is Seldom at a Loss for Words

indexIn vocabulary, English is the richest modern language. It is constantly surprising even to those word gatherers among us who spend much time exploring dictionaries, especially the larger and older lexicons that harbor thousands of neglected words – words that may be a bit dusty but are none the worse for disuse.

„Shaped like a stirrup” – could there possibly be a word for that?

There is: stapediform. Or for having the sides reversed, as in a mirror image? (Haven’t many of us wondered about this left-right reversal while applying makeup or shaving?) The answer is heterochiral. (Specular is the adjective for pertaining to a mirror or mirrors.) Then there are words for various shapes, like ovoid for egg-shaped, which is fairly common in usage. But what if the object is egg-shaped with the wider end up? Then it’s obovoid. Similarly, obconic means conical with the pointed end down and pear-shaped upside down is obpyriform.

There is actually a word, griffinage, that is defined as the state of being a white person newly arrived in the Far East! (Griffonage – one letter different in spelling – means a scribble or illegible handwriting.) There’s even a word, amphoric, meaning like the sound made when blowing across the lip of an empty bottle; and a term, spanipelagic, describing creatures dwelling in deep water but coming at times to the surface.

Other improbable but actual, dictionary-certified words worthy of mention are adoxography, good writing on a minor subject; bardocucullated, wearing a cowled cloak; perfuncturate, to do halfheartedly; scaff, to beg for food in a contemptible way; tacenda, matters or things that shouldn’t be mentioned; ventifact, a stone rounded off by the wind; agathism, the belief that things tend to work out for the better; assentation, rote or insincere agreement; quomodocunquize, to make money in any conceivable way; naufrageous, in danger of shipwreck (naufragous is causing shipwreck); macarism or confelicity, joy or pleasure in another’s happiness; borborygm, a growling in the stomach; laquearian, armed with a noose; filipendulous, hanging by a thread; eumoirous, lucky in being happily innocent and good; tarassis, male hysteria; and charientism, an insult that is artfully veiled.

In politics, couldn’t we use the rarely heard or seen words empleomania, a craving for holding public office; and emptitious, corruptible or capable of being bought?

Do you ever feel a bit put off at attending an event or going to a museum where there is a „suggested contribution”? There is the term dation, which means giving that is not voluntary.

If you had to guess what lateritious, infuscate, and murrey mean, you’d probably be wrong. They’re all particular colors: brick red, having a brownish tinge, and purplish black or mulberry, respectively.

Out for a hike in your local woods? What does one call the material on a forest floor? The simple, useful word for decaying leaves, twigs, and other organic matter underfoot is duff. Two terms that seem straight out of J.R.R. Tolkien (but are not) are krummholz and its synonym, elfinwood: an alpine forest having stunted trees.

We all know the word hill, but, more specifically, a narrow or oval hill is a drumlin; a small and rounded hill is a knoll, hillock, hummock, monticule, monticle, mound, or (British) barrow; a rounded solitary hill usually with steep sides is a knob; a hill with a broad top is a loma; and a hill steep on one side but with a gentle slope on the other is a cuesta. Who says a hill is just a hill?

A chasm formed by receding ice is a randkluft. An oddly shaped (by erosion) rock column is a hoodoo – think Monument Valley – and a single rock or boulder carried by a glacier to where it lies is an erratic.

English also has an abundance of synonyms, many not so familiar. (A relatively unknown synonym for the word synonym is poecilonym). To sunbathe, for example, is to apricate. A synonym for kissing is suaviation. We all know the word swastika. (The swastika was a positive symbol – of good luck – before the advent of Germany’s infamous Third Reich.) But how many know it’s also called a gammadion, fylfot, or crux gammata? Or that for the medical symbol called a caduceus (a winged staff with two entwined snakes) there is a far less known synonym – kerykeion?

When it comes to beards and hair, a more obscure synonym for a Vandyke is pickdevant; and an old word for hairpiece is postiche.

But more obscure terms can be handy when one wants to be discreet (not to say deceptive or veiled) or somewhat droll in what one means.

Take the case of a guy on a dating website describing himself as being unconventionally handsome and stating that he is ventripotent, exophthalmic, and trochocephalic as well as opisthognathic. Don’t be surprised when he turns out to be pot-bellied and bug-eyed with a huge round head and a projecting upper jaw.

autori:

Scriitorii francezi cei mai traduşi în străinătate

Două premii Nobel pentru doi scriitori francezi, la un interval de numai şase ani, iată ceva ce dă de gîndit. Nu, literatura franceză nu este încă „terminată”, aşa cum sunt tentaţi să afirme unii cronicari, în special americani. Iar Franţa va avea ocazia să strălucească din nou în 2017 cînd va fi invitata de onoare a Tîrgului Internaţional de carte de la Frankfurt, cel mai mare din lume.

Revista L’Express consacră un dosar celor mai traduşi scriitori francezi în străinătate, ocazie cu care descoperim cîteva lucruri interesante, unele chiar surprinzătoare. De exemplu faptul că premiile literare franceze, destul de numeroase, iar unele cu un impact enorm pe plan naţional, nu sunt chiar foarte cunoscute dincolo de frontierele Hexagonului, cu excepţia celui mai important dintre ele, Goncourt. Pentru majoritatea editorilor anglo-saxoni, Michel Houellebecq, laureat al Premiului Goncourt în 2010, este cel mai important scriitor francez de la Albert Camus încoace. Notorietatea sa cea mai mare, dacă ar fi să fie evaluată în cărţi vîndute, este vizibilă în Marea Britanie, Germania şi Polonia. Iar romanul său cel mai recent, „Harta şi teritoriul”, a fost tradus în 40 de limbi.

Si alţi scriitori francezi deţinători ai premiului Goncourt au semnat însă contracte importante în străinătate: Pierre Lemaitre, pentru romanul „Au revoir là-haut” (La revedere acolo sus), tradus în 26 de limbi. Marie NDiaye, pentru romanul „Trois femmes puissantes” (Trei femei puternice), tradus în 31 de limbi. Si chiar şi stufosul roman de 640 de pagini al lui Alexis Jenni, „L’art français de la guerre” (Arta franceză a războiului), după ce a avut premiul Goncourt în 2010, a fost tradus în 16 limbi.

Dar marile edituri de pe mapamond, pe fond de criză, caută în special cărţi care să aibă şi dimensiunea divertismentului. De unde succesul lui Romain Puértolas cu cartea sa „Extraordinara călătorie a unui fakir care a rămas blocat într-un dulap Ikea”, roman tradus în 36 de limbi.

Există însă şi scriitori care au un succes mai mic în Franţa, eventual un succes de stimă, dar care vînd masiv în străinătate. Este cazul cu Antoine Laurent cu romanul „Femeia cu carnetul roşu”, vîndut în 10 ţări, sau cu Hélène Grémillon, al cărui roman „Garsoniera” a fost tradus în 14 limbi.

In materie de succese planetare merită menţionat romanul „Eleganţa ariciului”, de Muriel Barbery, tradus în 44 de limbi. Recordul însă, la toate categoriile, rămîne cartea „Micul Prinţ” de Antoine de Saint-Exupéry care se vinde de ani de zile practic pe toate meridianele pămîntului, iar editura Gallimard afişează pentru această carte un palmares de 200 de contracte, ceea ce înseamnă că a fost tradus aproape în toate limbile Pămîntului.

Unul din ultimele mari succese franceze recente este „Adevărul despre afacerea Harry Quebert”, apărut în 2012, scris, în franceză, de Joël Dicker dar într-un stil extrem de… anglo-saxon, cu acţiunea palasată de altfel în Statele Unite. Romanul s-a vîndut în Italia în 400 000 de exemplare iar în Spania în 200 000 de exemplare.

Merită reflectat în acest context la o altă realitate. Statele Unite rămîn, scriu realizatorii dosarului din L’Express, o veritabilă fortăreaţă pentru traduceri. Din totalul publicaţiilor doar 3 la sută sunt traduceri. Americanii preferă deci să-şi citească în special proprii scriitori şi să-şi vadă propriile filme (cu mici excepţii). Editorii francezi consideră însă că în anii viitori vor beneficia de o piaţă importantă în China, în ciuda cenzurii care rǎmîne extrem de prezentǎ în această ţară.

sursa: rfi.ro

Traducerile care invocă scandaluri, mult mai atractive pentru edituri

Traducătorii, oamenii nevăzuţi din spatele cărţilor, şi-au spus ieri ofurile la Iaşi

În cadrul FILIT a avut loc ieri la Iaşi o importantă dezbatere între 11 traducători cunoscuţi pentru performanţele lor.

Ieri, de la ora 11, la sediul Uniunii Scriitorilor Iaşi, vocile şi umbrele ascunse ale scriitorilor s-au strâns toate la aceeaşi masă. Oamenii care i-au tradus pe Sadoveanu, pe Eliade sau, mai recent, pe Cărtărescu, pe Vosganian sau pe Dan Lungu, oameni ascunşi, în volumele ti­părite, în spatele numelor autorilor de pe prima pagină, şi-au povestit greutăţile întâmpinate cu răspândirea slovelor scriitorilor şi poeţilor români în engleză (SUA şi Marea Britanie), în germană, spaniolă, maghiară, poloneză, norve­giană, italiană, suedeză sau poloneză. De la aceştia am aflat că, spre exemplu, SUA exportă foarte multă literatură, dar traduce doar 500 de volume pe an, iar, în general, autorii contemporani sunt mai uşor de propus pentru traduceri la edituri fiindcă pot veni în persoană să îşi prezinte cărţile. Până şi în traducere, dacă volumul propus pentru traducere invocă scandal, legat de persoana autorului sau de su­biectul abordat, va fi atractiv pentru edituri, se va vinde mult mai uşor şi în tiraje mult mai mari.

„Încă există graniţe puternice între culturi“

Scriitorul Cassian Maria Spiridon, moderatorul întâlnirii şi preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi, s-a recomandat a fi directorul revistei „Convorbiri Literare“, povestind că, „Dacă Dumnezeul literaturii române va fi generos, vor mai fi mulţi alţii la conducerea acestei reviste, fiindcă este o revistă care merită şi e nevoie să apară în continuare“. Acesta a predat cuvântul fiecăruia dintre cei 11 traducători pre­zenţi în sală, care au vorbit, pe scurt, despre motivele care îi îndeamnă să facă aceste lucruri, „pentru că, dacă am face-o pentru bani, ne-am putea apuca de pe acum de altceva“. Ei s-au adresat unei audienţe de aproape 50 de persoane, formată însă în special din profesori universitari şi scriitori, unii cu propriile cărţi în mână, dorind să formeze noi legături, alţii cu întrebări şi cuvinte de mulţumiri pentru munca pe care o fac cei din faţa lor întru diseminarea literaturii române. „Sunt chestiuni profesionale, dar ele nu pot exista fără pasiune. Tot ce facem noi facem din dragoste; dacă am face-o pentru a ne îmbogăţi…“, a adăugat directorul, cedând microfonul profesorului uni­versitar Leonte Ivanov, de la Fa­cultatea de Litere a UAIC, care i-a întrebat pe cei din sală cum hotărăsc ce scriitori traduc. „După eliberare, după 1989, nu mai erau la fel de multe cărţi şi am observat că nu mai sunt graniţe, dar între culturi există graniţe mult mai puternice decât erau înainte“, a explicat Gabriella Koszta, traducătoare din limba maghiară. Georg Aescht susţine că se luptă cu sensul şi cu contextul cultural mai mult decât cu alegerea scriitorului şi găsirea cuvintelor corespunzătoare, sus­ţinând că aceasta din urmă este o pro­blemă mai are decât cea a cerinţelor pieţei. „Am avut o experienţă destul de di­le­matică, traducându-l pe Rebreanu, Pădurea Spânzuraţilor. Am fost pus în poziţia, în faţa problemei, de a căuta un limbaj compatibil cu limbajul actual ger­man, cu limbajul german al monar­hiei austro-ungare şi limba lui Rebrea­nu, cea autohtonă, situaţie care m-a cam făcut să transpir şi nu ştiu dacă din trans­piraţia asta a ieşit şi ceva ins­piraţie, dar să vedem.“

„Germana mărşăluieşte, româna dansează“

Întrebaţi care sunt problemele cele mai mari cu care se confruntă atunci când atacă o carte, limba română fiind consi­derată de cei din sală „una dintre limbile cele mai grele“, traducătorii au început, involuntar, să prezinte o radiografie a dificultăţilor prin care trec aceştia atunci când se apucă de un nou manuscris. În engleză, explică traducătorul, chiar dacă acesta înţelege toate cuvintele folosite de Caragiale şi stă de vorbă cu specialişti în domeniu, este greu de reprodus contextul în care scriitorul român a realizat nuve­lele. Marily Le Nir spune că franceza pare mai săracă în cuvinte decât româna, iar spaniola, maghiara şi bulgara nu au dicţionare suficient de bune şi de actuale pentru a realiza traduceri, la ultima lucrându-se mai mult prin intermediul francezei. „Eu sunt apropiată şi de limba turcă, şi de cea română, şi folo­sesc destul şi Internetul. Ajung acum să mă întreb: cum se traducea înainte de Internet“, a spus Sunia Acmambet, în timp ce Joana Warwas-Kornas crede că no­rocul este dat de faptul că limba ro­mână şi cea suedeză se iubesc „iar eu sunt prinsă în mijlocul lor“.

„Între română şi germană, vorbind din bucătăria mea, este o ceartă permanentă, dar bineîn­ţe­les că savurez această diferenţă şi ten­siu­ne permanentă. A traduce în germană româna e parcă ai pune o cucoană germană cu tocuri să păşească pe caldarâ­mul înfundat al Bucureştilor, în pas de defilare. Germana mărşăluieşte în permanenţă în pas de defilare, româna dansează şi ocoleşte gropile“, conchide Georg Aescht, lăsându-i microfonul lui Varujan Vosganian, care a ajuns şi el la întâlnire ca vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. Ziua FILIT s-a încheiat cu o nouă întâlnire la „Serile FILIT“, cu renumitul regizor mexican Gui­l­lermo Arriaga, într-o întâlnire mo­derată de scriitorul şi jurnalistul Marius Chivu.

AUTOR: Cătălin HOPULELE 

sursa: ziaruldeiasi.ro

irezistibilul google translate :))

Poate deschid cutia Pandorei dacă aduc vorba despre google translate şi ghiduşiile sale, însă nu mă pot opri să vă ofer o mostră proaspătă de „traducere”:

discharge flames – flăcări de descărcare de gestiune

:))

1traducator

Seminar de traduceri literare din limba maghiară în limba română

Institutul Balassi – Institutul Maghiar din București, în colaborare cu Fundația Casa Traducătorilor din Ungaria și Institutul Cultural Român (ICR), organizează un seminar maghiar-român de traduceri literare în toamna anului 2014. Seminarul le va oferi tinerilor pasionați de literatură, cunoscători ai limbilor maghiară și română, posibilitatea de a se familiariza cu noțiuni de teorie și mai ales de practică a traducerii literare. O parte a traducerilor realizate în cadrul seminarului va apărea în periodice sau în volum.

Modul de desfășurare a seminarului:

Seminarul se va desfășura în Casa Traducătorilor Maghiari din localitatea Balatonfüred, în intervalul 1-6 septembrie 2014, și va reuni un număr de maximum șase cursanți. Sunt eligibile pentru participarea la seminar persoane cunoscătoare ale limbilor română și maghiară. Nu este necesară o listă de scrieri publicate sau dovada absolvirii unor specializări în domeniu.

Seminarul se va desfășura sub îndrumarea reputatului traducător George Volceanov.

Participarea este gratuită. Participanții vor primi o bursă pentru acoperirea cheltuielile curente pe durata seminarului.

Condițiile de participare:

Se pot înscrie persoane cunoscătoare ale limbilor române și maghiare interesate de traducerea literară. Candidații își vor trimite atașat CV-ul și traducerea în limba română a unei poezii sau unui text în proză de aproximativ 2000 de semne, precum și traducerea fragmentului de proză de mai jos, la adresa geovolceanov[at]yahoo.com.

Termen de depunere a candidaturii: 18 august 2014.

Adrese de contact și informații suplimentare: Adorjáni Anna – anna.adorjani[at]bumkk.ro; George Volceanov – geovolceanov[at]yahoo.com.

sursa: observatorcultural.ro

Cum se completează declarația de venit pentru drepturi de autor

Majoritatea datelor ce trebuie trecute în formularul depus la fisc se află deja pe adeverința primită de la compania pentru care au fost prestate serviciile.

Luni este ultima zi de depunere a formularului 200 pentru venitul realizat anul trecut. Cine nu respectă acest deadline va plăti amenzi cuprinse între 50 și 500 de lei, a anunțat fiscul. De regulă, sediile administrațiilor financiare sunt înțesate de lume în această perioadă. Pentru a scăpa de înghesuială, una din opțiuni ar fi să trimiteți formularul prin Poștă.

Forma de venit cel mai des întâlnită pentru care se depune declarația 200 este din drepturi de autor. Dacă persoana în cauză a realizat venituri dintr-o singură sursă, atunci va trebui să completeze principalele date de pe prima pagină a declarației. Cea de-a doua pagină este pentru semnătură și pentru direcționarea a 2% din impozitul pe venit.

Există două categorii de persoane cu venituri din drepturi de autor: unele au optat pentru impozit de 16%, iar celelalte pentru impozit de 10% din venit.

Impozit de 10%

Cele mai multe dificultăți la completarea declarației 200 sunt întâmpinate de contribuabilii cu o cotă de impozitare de 10%. Vestea bună este că majoritatea informațiilor de care au nevoie sunt înscrise deja în adeverința pe care au primit-o de la compania pentru care prestează serviciile.

Astfel, la rubrica „venit brut”, înscrisă pe prima pagină a declarației 200, se va copia venitul brut înscris pe adeverința primită de la angajator. La rubrica „cheltuieli deductibile” se va face o sumă între contribuțiile sociale și de sănătate, înscrise de asemenea pe adeverință, și o cotă forfetară de 20% din venitul brut. În fine, la rubrica „venitul net” se va trece diferența dintre venitul brut și cheltuielile deductibile.

Impozit de 16%

Cei care au optat pentru un impozit de 16% asupra drepturilor de autor încasate nu vor mai avea cotă forfetară. Sarcina de completare a declarației 200 va fi astfel mult mai ușoară.

La rubrica „venit brut” vor copia venitul scris pe adeverința primită de la compania pentru care prestează servicii. În dreptul rubricii „cheltuieli deductibile”, vor trece, cumulat, valoarea contribuțiilor sociale și de sănătate ce le-au fost reținute, trecute pe adeverință. În fine, la rubrica „venit net”, vor scrie diferența dintre venitul brut și cheltuielile deductibile.

Exemplu*

Cap. I – se trec datele personale

Cap. II, punct A

1. Venituri – bifați „drepturi de proprietate intelectuală”

2. Determ. venitului – bifați „cote forfetare de cheltuieli”

7. Data începerii activității – copiați data din contract

Cap. II, punct B

1. Venit brut – copiați venitul brut din adeverință

2. Cheltuieli deductibile – 20% din venitul brut + CAS + Sănătate (din adeverință)

2.1. Contribuții sociale – CAS + Sănătate (din adeverință)

3. Venit net anual = Venit brut – cheltuieli deductibile

*Pentru venituri din drepturi de autor cu impozit de 10%

Autor: Raluca Florescu   

sursa: evz.ro

„Nu mă îngrijorează faptul că literaturile noastre se fac în limbi de circulaţie restrînsă în lume“ – Interviu cu Gabriella KOSZTA

În a doua zi a Turnirului scriitorilor [Sighişoara 2014], a fost organizată o dezbatere intitulată: Traducătorii – personaje principale sau secundare ale literaturii? Au participat: Ion Cristofor, Helliana Ianculescu, Florina Ilis, Gabriella Koszta, Kőrössi P. József, Anamaria Pop, Varujan Vosganian, personalităţi reunite de aceeaşi încredere că literatura română este exportabilă; traducerea cărţilor din literatura română nu s-ar putea realiza dacă n-ar exista destoinici traducători. Dialogul cultural româno-maghiar realizat cu acest prilej a evidenţiat fapte concrete care au dus la o mai bună cunoaştere a autorilor din România şi Ungaria. Cu acest prilej, Mariana Gorczyca a realizat un interviu cu Gabriella Koszta.

Trebuie să admitem că literatura universală există datorită, în primul rînd, traducătorilor. Fără acest act intermediar de transpunere, de transparenţă, de refacere lingvistică, ce ar fi însemnat Thomas Mann, Dostoievski, Joyce,  Faulkner, Borges, Houellebecq, Murakami, Esterházy, Oz şi aşa mai departe? Gabriella Koszta, este traducătoarea care a făcut posibilă cunoaşterea în Ungaria a unor scriitori români precum: Gabriela Adameşteanu, Mircea Cărtărescu, Gheorghe Crăciun, Florina Ilis, Dan Lungu, Norman Manea şi lista nu este încheiată.

Doamnă Gabriella Koszta, traducătorul mi se pare un personaj ofertant prin lumile de care se lasă bîntuit, dar şi prin asumarea literelor mici cu care îi este trecut numele pe cărţile pe care le-a făcut posibile. Au traducătorii trăsături comune? Fiecărei categorii profesionale i se ataşează etichete: medicii – cinici, profesorii – exigenţi, bancherii – sobri. Ce etichetă am putea lipi traducătorilor, în general?

Sînt de acord că traducătorul poate fi un personaj ofertant. Dar este şi un aventurier care face, cu pasiune, excursii pe terenuri necunoscute. Probabil că toţi traducătorii au motivele lor proprii cînd se apucă de tradus. Aş spune totuşi că majoritatea lor sînt mediatori de cultură.

Milan Kundera ar fi spus că „traducătorii sînt de o mie de ori mai importanţi decît deputaţii din Parlamentul European!“. Cît de permeabile devin mentalităţile cu ajutorul traducerilor literare? În ce măsură cărţile intermediate de traducători pot mişca lumea?

Mentalităţile devin permeabile prin scriitorii buni. Fără scriitori buni, un traducător n-ar avea de lucru, nu şi-ar găsi măsura valorii. Adică, de fapt, scriitorii autentici transportă mentalităţile şi de aceea ar trebui să fie cel puţin la fel de apreciaţi şi plătiţi precum deputaţii din Parlamentul European. Ca traducător, eu sînt doar un cititor atent. Şi îmi convine rolul acesta. În primul rînd, scriitorii sînt martorii unei culturi, ai unei tradiţii, ai unor obiceiuri şi idei în general, ai unor mentalităţi. Totul depinde de ei! De exemplu eu fără Lucian Blaga n-aş fi ştiut nimic despre „spaţiul mioritic“, fără Ion Luca Caragiale sau Mateiu Caragiale, greu aş fi înţeles relaţiile sociale sau mecanismele abordării existenţiale la Porţile Orientului. Viaţa elitei intelectuale bucureştene între cele două războaie mondiale am întîlnit-o în operele lui Camil Petrescu şi Mihail Sebastian. Fără Marin Sorescu sau Mircea Cărtă­rescu habar n-aveam de magicul care este atît de caracteristic în spiritualitatea românească. Aceşti scriitori sînt foarte originali, în operele lor ei exprimă experienţele şi opiniile lor individuale prin cele mai diferite forme artistice, dar au ceva comun: limba şi cultura română. Pe mine operele lor m-au impresionat cel mai mult şi din cauza lor am devenit o cititoare devotată şi după aceea o traducătoare de literatură română contemporană. Nu ştiu dacă nişte cărţi pot mişca lumea, dar sînt convinsă că ne ajută în cunoaşterea de sine şi în cunoaşterea altora. Cărţile pot, de asemenea, repara prejudicii, pot vindeca, pot stîrni reacţii dintre cele mai diverse.

Ce înseamnă pentru dv., Gabriella Koszta, a traduce?

Pentru mine, a traduce  este în primul rînd o pasiune. În cazul meu, traducerea este foarte strîns legată de teatru, de profesia mea originară de actriţă. Traducerea e un fel de actorie serioasă, care are etapele ei, bazate strict pe experienţele mele teatrale; traducînd, încerc să transmit ideile unei cărţi în limba maghiară, şi cu această activitate particip la formarea unei situaţii de dialoguri între scriitorul român şi cititorul maghiar. Cînd citesc o carte trebuie s-o înţeleg cît mai bine în întreaga ei complexitate, trebuie să fiu atrasă, cucerită de textul respectiv, trebuie să mă influenţeze ca să preiau şi să predau respiraţia limbajului original şi în limba-ţintă, adică în limba maghiară, care este foarte diferită de română, atît prin structura ei gramaticală, cît şi prin intonaţie. Mie mi se pare că textul unui roman este ca textul unui rol, care trece prin mine, poposeşte în mintea mea, iar apoi în inima mea se transformă, devine accesibil şi pentru cei care nu ştiu româneşte. Da, traducerea presupune şi interpretare, iar profesia mea iniţială de actriţă, care cere performanţă în transmiterea de emoţie şi mesaj, mi-a fost extrem de utilă. Traducătorul nu traduce doar cuvinte. El face inteligibilă o altă cultură, o altă mentalitate. De aceea este necesar ca traducătorul să cunoască cît mai bine şi mediul limbii-sursă. Traducerea  pentru mine este un joc foarte serios, un fel de actorie singuratică, fără exhibiţionism.

Cum a început activitatea de traducător în cazul dv.?

Cu citirea literaturii române. Cred că am avut profesori foarte buni în comuna  Sîngeorgiu de Pădure. Din copilărie citesc mult, la început am citit mai ales în limba maghiară. Am terminat liceul şi facultatea în limba mea maternă. N-am ştiut bine româneşte şi, cînd am fost repartizată la Timişoara, am decis că voi învăţa mai bine limba română. Din pură plăcere a lecturii am început să citesc autorii români în original. Dar atunci nu mi-a trecut prin minte că voi ajunge să traduc cîndva. N-avea nici un sens (credeam atunci), fiindcă oricine putea să citească aceste cărţi în original. Am plecat în Ungaria, m-am stabilit acolo şi, după un timp, am descoperit că am adus cu mine şi autorii mei români preferaţi. În Ungaria se ştia foarte puţin despre literatura română. Prima dată am tradus numai cîte un articol, mai ales din domeniul teatrului. După 1989, am lucrat la o editură literară care avea o colecţie din literaturile est-europene, balcanice şi beneluxe. Se numea Kis-Európa, adică Colecţia Europa-Mică. Editura Jelenkor din Pécs era un fel de atelier de literatură contemporană care s-a interesat de literatura universală, dar mai ales de literaturile teritoriilor învecinate cu Ungaria. Am fost solicitată să fac referate despre literatura contemporană română. Cîteodată era mai uşor să traduc cîte un fragment decît să-i explic sau să-i argumentez părerile/opiniile mele despre anumite cărţi. La Editura Jelenkor a apărut Nostalgia şi volumul I din trilogia Orbitor de Mircea Cărtărescu, precum şi  Limba păsărilor de Andrei Pleşu. Eu am colaborat la aceste volume ca redactor. Scriitorul şi poetul maghiar László Csiki, bine cunoscut şi în România, cunoştea bine literatura română, pentru Editura Jelenkor traducînd două volume de Cărtărescu. Din nefericire, László Csiki a murit, şi noi am pierdut nu numai un prieten, dar şi un traducător devotat.  Doamna Anamaria Pop mi-a propus să traduc, a avut încredere în mine şi m-a ajutat mult, m-a aprovizionat cu cărţi bune şi m-a încurajat. Din plăcere, am tradus romanul Sînt o babă comunistă! de Dan Lungu şi mi-a venit pofta. Am citit Cruciada copiilor de Florina Ilis, mi-a plăcut atît de mult încît imediat am şi început s-o traduc. Am tradus volumul De ce iubim femeile de Mircea Cărtărescu. Tradu­cerile au apărut şi au avut succes.

I-aţi cunoscut personal pe autorii traduşi?

Da. În afară de Norman Manea, cu toate că Întoarcerea huliganului a apărut în 2008, la Editura Alexandra din Ungaria. Înainte i-am cunoscut pe Mircea Dinescu, Mircea Cărtărescu, Dan Lungu, Gheorghe Crăciun. Cînd am tradus Dimineaţa pierdută, am avut prilejul s-o cunosc pe Gabriela Adameşteanu şi, cînd am tradus romanele doamnei Adameşteanu, am fost în legătură permanentă. Pe Florina Ilis am cunoscut-o la Pécs, în oraşul meu din Ungaria, unde ea avea o bursă in cadrul programului „Capitală europeană 2010“. Cu scriitorii ne vedeam des, cu prilejul celor mai diferite evenimente literare la Budapesta, la Frankfurt sau la Bucureşti. Cu revista Ob­servator cultural, ca traducător, am o relaţie foarte bună şi fructuoasă, în revistă au apărut cei mai buni scriitori maghiari în traducere română, ceea  ce înseamnă că este o curiozitate reciprocă. Nu demult, la recomandarea doamnei Carmen Muşat, am terminat traducerea unui roman, care îmi este foarte drag, este vorba despre Medgidia, oraşul de apoi  de Cristian Teodorescu.

I-am auzit pe alţi traducători spunînd că Norman Manea este ceva mai greu de tradus, o adevărată provocare. Pentru dv., cum este să îl traduci pe Norman Manea şi cum l-aţi ales?

Da, este destul de greu de tradus, după părerea mea, din două motive: primul – Norman Manea trăieşte într-o relaţie foarte strînsă şi familiară cu limba, şi în emigraţie „locuieşte“ în limba română, care îi aparţine ca o casă de melc. Al doilea  – în centrul acestei case de melc, purtată mereu pe spinarea lui, locul principal îl ocupă Cartea, cu literă mare, adică literaturile universală şi română, la care se referă de mai multe ori, şi de aceea textele lui Norman Manea sînt pline de aluzii literare, care necesită o citire mai atentă pentru a descifra aluziile. Dar revelaţia merită această concentrare. Cititorul devine partenerul scriitorului într-un discurs cultural-literar-artistic.

Sînteţi o persoană familiarizată şi cu literatura română, şi cu literatura maghiară, două literaturi care se fac în limbi de circulaţie restrînsă în lume. Nu aparţin, ca să zicem aşa, marilor culturi. Ce le apropie, ce le distanţează?

Nu mă îngrijorează faptul că literaturile noastre se fac în limbi de circulaţie restrînsă în lume. Ivo Andrić, de exemplu, şi-a scris capodopera în limba sîrbo-croată şi a obţinut Premiul Nobel! Oricum, lumea cărţilor în general – şi din ce în ce mai mult – aparţine unui tărîm mai restrîns. Insula minorităţilor cititori. Dar eu cred că actul literar de caliate, nivelul artistic apropie de cele mai mari culturi şi operele scrise în limba română sau maghiară sau slovenă. Caracteristicile locale nu sînt neapărat dezavantajoase dacă sînt însoţite de talent, umanism şi inteligenţă.

Ultima întrebare se suprapune peste curiozitatea lui Ingemar Nilsson, moderatorul  unui seminar desfăşurat la Göteborg, la Bok&Bibliotek, în această toamnă, cînd România a fost invitat de onoare: în ce măsură intrarea României în Comunitatea Europeană a influenţat literatura? Dar în cazul Ungariei?

Nu ştiu dacă acest fapt în sine a influenţat literaturile noastre sau nu. Nu cred că a influenţat felul de a scrie. Dar a adus altceva, permeabilitatea frontierelor, deplasările fără vize, călătoriile, participarea la programe comune est-vest, posibilitatea de a candida la diferite burse europene, prezenţa mult mai substanţială la tîrgurile de carte, cuprinderea în evenimente internaţionale.

Şi acum, la final, doar o curiozitate: dacă s-ar juca o piesă de teatru, iar protagonistul ar fi, ca în teatrul expresionist, o persoană cu un nume generic, Traducătorul, care ar putea fi ultima lui replică rostită pe scenă?

Protagonistul meu ar veni cu o ghicitoare: „Ce credeţi, cine sînt eu: un suflet cu două trupuri sau un trup cu două suflete?…“

fotografie: nyugatijelen.com

MBSP caută: Traducător Fr-Ro şi Ro-Fr

Valabilitate
04-05-2014 : 03-06-2014

Responsabilitati

– Traducerea si interpretarea documentelor atat din limba franceza in limba romana cat si din limba romana in limba franceza
– Respectarea procedurilor de lucru interne
– Respectarea termenelor limita

Cerinte

– Student an terminal sau licentiat al Facultatii de Limbi Straine ( lb. franceza principal sau secundar )
– Capacitate excelenta de comunicare
– Cunostinte excelente utilizare computer: pachetul Microsoft Office, Internet
– Capacitatea de a respecta termene limita
– Capacitatea de a gestiona mai multe proiecte in paralel
– Capacitate de analiza si sinteza
– Persoana responsabila,organizata, motivata, corecta, dinamica
– Permis de conducere categoria B – reprezinta un avantaj

Beneficii Oferite

– Posibilitate de avansare
– Pachet beneficii atractiv
– Mediu de lucru placut

Descrierea firmei

MASTER BUSINESS SOLUTION PROFILES SRL este o companie specializata in programe de dezvoltare organizationala, oferind servicii de training, coaching, evaluare organizationala, recrutare, consultanta in accesarea fondurilor structurale, organizarea de evenimente, externalizarea fortei de vanzari.
In concordanta cu propriile credinte organizationale, consideram ca misiunea noastra este de a fi suport si implicit, valoare partenerilor nostri. In demersul nostru profesional dorim sa construim competenta, incredere, respect, elemente necesare pentru o afacere de lunga durata indiferent de contextul economic.

 

Companie
MBSP
Posturi disponibile
1
Domeniu
Traduceri
Nivel experienta
6 – 12 luni
Tip contract
Full-time
Nivel studii
Facultate (in curs)
Nivel salarial
Confidential
Localitate
BUCURESTI
Valabilitate
04-05-2014 : 03-06-2014
N. B. Acest anunţ este pur informativ. Pentru detalii şi aplicare, vă rog să accesaţi linkul myjob.ro 1traducator

Congresul Mondial al Federației Internaționale a Traducătorilor: 3-6 august, Berlin

Congresul Mondial al Federației Internaționale a Traducătorilor are loc în 3-6 august la Berlin.
Până la sfârșitul lunii aprilie, puteți profita de prețul redus pentru a participa la acest eveniment important: 180 de sesiuni susținute de experți și profesioniști de marcă, networking, job fair, expoziție.

www.fit2014.org

sursa: ATR

Premii in Spania pentru traduceri din literatura romana

Literatura română tradusă în Spania este din ce în ce mai cunoscută, iar acest lucru începe să se reflecte în tot mai multe premii pentru traduceri acordate traducătorilor care se ocupă de cărţi româneşti. Nu cu mult timp în urmă traducătoarea Marian Ochoa de Eribe a primit premiul pentru cea mai bună traducere a anului 2012 pentru cartea „Nostalgia” de Mircea Cărtărescu, publicată la Editura Impedimenta, din partea unui grup foarte influent de scriitori şi critici, autori ai blogului Estado critico (www.criticoestado.es).

În motivaţia jurului care a acordat acest premiu se vorbeşte despre „recunoaşterea muncii complexe de a reproduce în spaniolă expresivitatea prozei scriitorului român, caracterizată prin lexicul bogat şi exuberanţa sintaxei, varianta spaniolă fiind în acelaşi timp extraordinar de naturală şi apropiată cititorului spaniol” De asemenea, cartea lui Mircea Cărtărescu a fost finalistă la premiul pentru cea mai bună carte străină oferit de un alt blog important, La tormenta en un vaso (http://latormentaenunvaso.blogspot.com.es/).

Un alt premiu important, de data aceasta pentru limba catalană, a fost acordat traducerii realizate de Xavier Montoliu şi Corina Oproae a unei antologii de poezie de Marin Sorescu, „Per entre els dies”, publicată la Editura Lleonard Muntaner, în ediţie bilingvă româno-catalană. „Premiul pentru cea mai bună traducere Rafael Jaume”, primit pe 5 aprilie de Xavier Montoliu şi Corina Oproae, este acordat de Asociaţia Scriitorilor Catalani, informeaza ICR Madrid.

Pe 2 aprilie, Universitatatea Autonoma din Barcelona a acordat premiile pentru traduceri pentru anul 2013, în urma deliberărilor unui juriu format din profesori universitari şi specialişti, premiile fiind unele dintre cele mai prestigioase acordate în Spania. În secţiunea dedicată traducerilor, se acordă două premii, unul pentru o traducere în catalană, celălalt, pentru una în spaniolă. Pentru traducerea în spaniolă, anul acesta premiul a fost acordat traducerii realizate de scriitoarea şi traducătoarea Juana Salabert, din limba franceză, a cărţii autorului român Marius Daniel Popescu, „Simfonia lupului”. Scriitorul a fost de curînd invitat de ICR Madrid în Spania.

de D.S.     HotNews.ro

Great Human Resource Management

Engrish

sursa

Do you speak two different languages? Help Scientific American make their videos accessible to viewers around the world!

Do you speak two different languages? Help Scientific American make their videos accessible to viewers around the world! http://t.co/70jAvsf8Iy

Join Amara’s Global Volunteer Community!

Amara is a non-profit and open-source project. We are working to make video accessible to people who are deaf and hard of hearing and for everyone who wants to watch a video in a language that they don’t speak. Help us translate and caption videos to make them accessible for everyone!

We need your help subtitling our videos! http://about.amara.org/volunteer/

A doua ediţie a „Seminarului de Traduceri juridice, administrative şi literare” realizat de ICR Madrid în parteneriat cu Universitatea Complutense

Seminarul a fost iniţiat în 2013 de Institutul Cultural Român de la Madrid şi este organizat împreună cu Universitatea Complutense, Facultatea de Filologie, prin Departamentul de Limbi şi Literaturi Romanice, fiind dedicat limbii şi literaturii române şi traducerii de texte din română în spaniolă. Anul acesta, dat fiind succesul şi interesul trezit de seminar atât printre studenţi, cât şi printre persoanele interesate în traducerea din spaniolă în română, programul cuprinde numeroase cursuri interactive dedicate traducerilor specializate atingându-se domeniile juridicului, administrativului, lumii medicale etc. De asemenea, se va continua tradiţia discuţiilor despre traducerile literare, în acest sens invitaţii ICR fiind, şi anul acesta, traducători cunoscuţi ai literaturii române în limba spaniolă. Din partea Universităţii Complutense participă profesori din domeniul filologic, în coordonarea profesoarei Eugenia Popeanga Chelaru. 

Seminarul se adresează studenţilor (studenţi în domeniul umanist, având cunoştinţe importante de limba română), dar este deschis şi publicului larg, în limita locurilor disponibile. Seminarul se înscrie în programa de cursuri a Universităţii Complutense din anul universitar 2013-2014 şi se desfăşoară în perioada 25 februarie şi 25 mai 2014.

Seminarul va avea cursuri prezenţiale şi o durată de 40 de ore şi este organizat în două module. Seminarul are loc o dată pe săptămână, câte 4 ore, după-amiaza şi se desfăşoară alternativ în sălile Universităţii Complutense şi la sediul ICR din Madrid. Acest seminar se va finaliza cu o diplomă eliberată de Universitatea Complutense şi Instiutul Cultural Român de la Madrid.  

Colaborarea dintre ICR Madrid şi cea mai importantă universitate din Spania face parte din strategia ICR de colaborare cu instituţiile academice din Spania pentru a sprijini astfel, pe termen lung, promovarea culturii române la cel mai înalt nivel şi pentru a iniţia, prin deschiderea oferită către cultura română, formarea noilor generaţii de traducători. 
Comunicat de presă ICR Madrid

sursa: observatorulcultural.ro

Se caută: traducător cu experienţă în traduceri din germană si engleză in romană

Valabilitate
03-03-2014 : 02-04-2014

Responsabilitati

Pentru completarea echipei noastre, căutam un traducător cu experienţă în traduceri din germană si engleză in romană, specializat in cel puţin unul dintre domeniile: tehnic, IT, medicină, marketing.

Cerinte

– cunoaşterea aprofundată a limbilor sursă;
– stăpânirea limbii române la nivel academic;
– experienţă în traduceri într-un domeniu de specialitate;
– abilitatea de a lucra cu diverse programe;
– responsabilitate.

Beneficii Oferite

Modul de colaborare se negociază. Există posibilitate de angajare in-house cu remuneraţie fixă sau flexibilă, precum şi alte forme de colaborare (condiții foarte bune).

Descrierea firmei

Companie mica orientata pe servicii lingvistice de calitate in sectorul B2B.
Traduceri si interpretare in domeniile tehnic, IT, medical.

Companie
Active Translators
Posturi disponibile
1
Domeniu
Traduceri
Nivel experienta
3 – 5 ani
5 – 10 ani
Tip contract
Full-time
Part-time
Acasa
Nivel studii
Facultate (absolvent)
Nivel salarial
Confidential
Localitate
Toate orasele
Tara
ROMANIA
Valabilitate
03-03-2014 : 02-04-2014
***

N. B. Acest anunt este pur informativ. Pentru inscrieri si detalii, cei interesati sunt rugati sa acceseze http://www.myjob.ro/locuri-munca-romania/traduc-tor-specializat-1033319.html?utm_source=alertas&utm_campaign=04_03_2014&applyfrom=email

1traducator

More English Grammar and Punctuation Rules That Drive Us All Nuts

Sometimes you learn a whole lot more by being wrong about something than right. And that’s the case in what I wrote in my last Grammar and Punctuation blog about placement of exclamation points and question marks relative to quotation marks.

From many HuffPost readers, and confirmed by the English grammar books, I have learned:

1. ENGLISH RULE: No matter what, periods and commas go inside quotation marks, but exclamation points and question marks go outside of quotation marks, unless they are an integral part of the quote itself.

Exclamation point example: Karen told me, „I am so excited about going to college!” (inside quotation marks)

Another example: I was really sad to hear the student say, „I’m simply not in the mood for college”! (outside quotation marks)

Question mark example: Christian asked, „What do you think about my wanting to attend a party school?” (inside quotation marks)

Another example: Can you imagine how frustrated I get when students declare, „All I care about is attending a party school.”? (outside quotation marks)

As promised, here are a few more grammatical and punctuation mistakes students (and others) frequently make. Believe it or not, a college president reader of my blogs twice asked me to clear up the usage of „use” versus „utilize.”

2. ENGLISH RULE: Strunk and White, the venerable authors of The Elements of Style, suggest that it is almost always preferable to choose the word „use” over the more pretentious word, „utilize.”

Wikinut sums it rather nicely by saying, „Don’t utilize utilize, use use instead.” They go onto say, the choice between use and utliize depends on how the item to which you are referring is normally used. For example,

„You use a pen to write, but can utilize it as a weapon.”

„You use a dining table for eating, but can utilize it as a work space.”

Not suggested: I utilize the Common Application

Preferred: I use the Common Application

Not suggested: He utilized the services of an independent counselor

Preferred: He used the services of an independent counselor.

3. ENGLISH RULE: Whether to use who (and whoever) or whom (and whomever) depends on whether the word is referring to the subject of a sentence or clause or the object of a sentence or clause. If you’ve forgotten what a subject and object are, here is a quick reminder: He (the subject, or the person doing something) loves (verb) Grinnell College (the object, the person or thing „being done to.”)

Who is like the subject pronouns I, you, he, she, it, we, they.

Whom is like the object pronouns me, him, her, us and them. Whom also is used after a preposition (e.g., to whom, for whom, by whom, etc.)

Mistake: Whom wrote the letter of recommendation?

Correction: Who (used like I wrote, you wrote, he wrote, etc.) wrote the letter of recommendation?

Mistake: Whom is the teacher for that course?

Correction: Who (who is like he, she) is the teacher for that course?

Mistake: Mark is whom got into UCLA

Correction: Mark is who got into UCLA. (He, not him, got into UCLA)

Mistake: To who do I send my transcripts?

Correction: To whom (there is a preposition so whom is correct) do I send my transcripts?

4. ENGLISH RULE: Many people seem to confuse affect and effect. Effect is a noun and is usually used to mean the result of something or a change. E.g., studying hard usually has a good effect. Affect is a verb and usually used to mean to influence or cause something. E.g., Studying hard usually affects one’s grades.

Mistake: The teacher’s lecture meant to show how drugs effect decision-making.

Correction: The teacher’s lecture meant to show how drugs affect decision-making.

Mistake: The affect of drug laws has not changed student behavior that much.

Correction: The effect of drug laws has not change student behavior that much.

Mistake: Rainy, cold weather really effects my mood.

Correction: Rainy, cold weather really affects my mood.

Occasionally the word, affect, is used by psychologists to describe a person’s mood. E.g., The student had a very positive affect. And sometimes the word, effect, is used like a causal agent. E.g., I really want to effect change in my students.

5. ENGLISH RULE: Semicolons and colons are often used interchangeably, but they shouldn’t be. Semicolons separate two clauses that are related to one another, but could stand alone as their own sentences.

Example: I am thrilled to have been accepted at OSU; it is my number one choice.

They are also used between two sentences that are connected by conjunctions, such as therefore, however, thus, and then.

Example: I am thrilled to have been accepted at Lewis and Clark; however, I decided to attend OSU because they have a veterinary school.

Semicolons also help separate a list of items in a sentence that already has commas.

Example: I went to the bookstore for supplies today and ended up buying pens, highlighters and colored pencils; amazing, graphic lined notebooks, and also a few books.

Colons are used to introduce or give examples of something, including a list, a statement or question or even a quotation.

Example of a list: Many high school students don’t understand that there are different kinds of colleges: two-year community colleges, four-year public colleges and universities and four-year private colleges and universities.

Example of a statement: I keep telling students that there is one thing they need to keep in mind when they put together a college: finding colleges that really fit them.

Example of quote: Even Shakespeare has something to say to college applicants: „To thine own self be true.”

A colon is also used after a salutation for a letter (Dear Martha) or separating numbers when identifying at time (7:00)

So that’s my two cents worth about grammar and punctuation for now. Another time I’ll come back and deal with neither/nor, it’s, its, your, you’re; lie/lay, and recurring use of the same word.

As I mentioned in my previous blog, there are wonderful Internet resources on the top; just Google whatever you need or want. And if you are near a library, check out J. Martyn and Anna Kathleen Walsh’s Plain English Handbook and Watkins, Dillingham and Hiers Practical English Handbook. You can buy used copies of each of those for just a couple of dollars at a local used book store or on amazon.com

Happy New Year!

scrisă de

Author, Speaker, Founder, http://www.adMISSIONPOSSIBLE.com

sursa:  huffingtonpost.com

O lume (trecută şi prezentă) în traduceri

Rîndurile care urmează reprezintă cîteva dintre drumurile pe care le-am făcut, în 2013, prin literatura străină tradusă în România. Mai precis, acele drumuri pe care le-am făcut cu plăcere – de unde subiectivitatea inerentă (orice selecţie este, în fond, subiectivă) şi lipsa oricărei pretenţii de exhaustivitate a acestei retrospective. 

Întoarcerea la modele

A sugera cititorilor epocii noastre să se îndrepte către un text de secol XVII poate părea un demers sortit eşecului, dată fiind graba caracteristică anilor pe care îi trăim, dar şi timpul suficient de redus alocat lecturii – şi mai cu seamă unei astfel de lecturi. Previzibilul eşec este, însă, anulat de structura textului cu pricina, de profunzimea mesajului, de neaşteptata modernitate a perspectivei, şi deloc în ultimul rînd, de versiunea românească – semnată de Anca Irina Ionescu şi apărută la Editura All – a unuia dintre cele mai reuşite romane baroce din literatura europeană: Labirintul lumii şi raiul inimii, al lui Comenius. Cunoscut pînă acum la noi mai ales pentru tratatul Didactica magna, scris în latină şi considerat de Jean Piaget fundamentul pedagogiei moderne, cărturarul ceh Jan Amos Komenský (1592-1670), una dintre figurile cele mai însemnate ale culturii vremii sale, apare acum în faţa cititorului român şi ca autor de proză alegorică şi filozofică.Labirintul lumii… a fost scris în limba cehă, Comenius dorind să-şi expună convingerile metafizice şi politice în cadrul unui discurs narativ excelent construit şi care devine pe nesimţite o lectură captivantă.
În contextul literaturii secolului XX, T.S. Eliot rămîne unul dintre reperele fundamentale, nu doar datorită poeziei lui, ci şi pentru permanenta meditaţie asupra celor mai diverse aspecte ale poeticii, gînditorul şi eseistul dublîndu-l pe poet. Relaţia dintre poetica unui mare artist şi expresia sa lirică fusese susţinută, anterior, de nume mari ale culturii occidentale, fiind suficient să amintim cazul lui Dante. Eseurile alese ale lui Eliot, apărute la Editura Humanitas Fiction, în traducerea lui Petru Creţia şi Virgil Stanciu, cu o prefaţă de Ştefan Stoenescu, reprezintă o lectură necesară pentru cititorul de azi, spunînd mult şi multe celor interesaţi nu doar de tradiţie ori talent personal, ci şi de muzica poeziei sau cele trei glasuri ale acesteia.
Excelente, ca întotdeauna, cele mai recente apariţii din seria „Biblioteca Italiană“ a Editurii Humanitas. Iar dacă în anii trecuţi cititorul a putut să se delecteze cu versiunile româneşti mai vechi sau mai noi ale poemelor lui Michelangelo Buonarroti sau cu lirica lui Umberto Saba, acum trebuie neapărat reţinută selecţia de poezii din opera lui Sandro Penna, apărută în traducerea Smarandei Bratu Elian (cea care şi coordonează cu profesionalism această colecţie), într-o foarte frumoasă ediţie bilingvă: Poesie/Poezii.
Mai rar publicate la noi – şi, cu siguranţă, mai rar citite – sînt volumele de teatru. Astfel că iniţiativa Editurii Polirom de a-i readuce în atenţia cititorilor pe doi dintre marii reprezentanţi ai dramaturgiei americane e nu doar lăudabilă, ci şi un demers care trebuie continuat. E vorba despre Arthur Miller, cu Moartea unui comis voiajor (în traducerea Ioanei Ieronim), şi Eugene O’Neill, cu Lungul drum al zilei către noapte (piesă tradusă de Mihaela Negrilă), foarte reuşite ambele versiuni ale unor texte extrem de actuale. Să nu uităm impecabila tălmăcire a Antoanetei Ralian făcută romanului Orlando de Virginia Woolf (apărut în „Raftul Denisei“ de la Humanitas Fiction), o fascinantă, suavă şi ironică poveste despre metamorfozele iubirii. 

Atracţia Japoniei

Pe lîngă romanele care i-au adus celebritatea în Japonia şi în întreaga lume, Ţara zăpezilor sau Vuietul muntelui, Yasunari Kawabata a scris şi proză scurtă, specia povestirii corespunzînd modelelor estetice ale literaturii dinastice preferate de autor. Volumul Valsul florilor, incluzînd nouă dintre cele mai reuşite povestiri ale scriitorului japonez, a apărut în limba română, la Editura Humanitas Fiction (în frumoasa traducere a Corneliei Daniela Lupşă). Cititorul obişnuit cu creaţia lui Kawabata va intui rapid legăturile dintre aceste nouă texte şi tematica impusă în creaţiile anterioare, cîtă vremeYumiura duce clar cu gîndul la Dansatoarea din Izu, iar Prima zăpadă pe Fuji la Luna în oglinda apei.
Aceeaşi editură a publicat o adevărată bijuterie a prozei nipone a secolului trecut, tradusă acum pentru prima dată direct din limba japoneză: nuvela Puşca de vînătoare, a lui Yasushi Inoue. Este o carte ce dobîndeşte pe alocuri tonalităţi de simfonie şi calităţi de stampă, iar autorul e decis să nu sugereze nici măcar un răspuns cititorului, ci să-l determine pe acesta să mediteze asupra singurătăţii, morţii şi iubirii. Versiunea românească, excelentă, este semnată de Angela Hondru, tot ea fiind traducătoarea unui alt roman japonez remarcabil publicat la finele anului trecut, Parfum de curtezană de Sawako Ariyoshi, după ce, în 2008, semnase tălmăcirea romanelor Dansatoarea de Kabuki şi Soţia doctorului, a aceleiaşi Ariyoshi, apărute, toate, la Humanitas Fiction. O menţiune specială merită, în acest context, întreaga activitate de mai multe decenii a Angelei Hondru, recompensată de Guvernul nipon cu Premiul pentru Promovarea Limbii şi Literaturii Japoneze; în plus, din această toamnă, Centrul de Studii Româno-Japoneze se numeşte „Angela Hondru“, în semn de recunoaştere a extraordinarei munci a unei traducătoare şi profesoare dedicate. Să nu uităm, dacă vorbim despre scriitori japonezi, nici romanul lui Haruki Murakami, Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj, tradus de Florin Oprina şi apărut la Editura Polirom, unde continuă publicarea operei acestui autor. 

Experimentele limbajului şi aventurile traducerii

Un roman de cinci sute de pagini, centrat pe evoluţia unor personaje pasionate de poezie, o carte care vorbeşte la tot pasul despre lirică şi orientările acesteia de la începuturile epocii moderne şi pînă azi pare un material care ar putea determina cu uşurinţă proliferarea jocurilor gratuite cu răbdarea cititorului. Numai că nu se întîmplă astfel, autorul fiind un mare maestru al prozei contemporane, chilianul Roberto Bolaño, iar cartea, Detectivii sălbatici, fiind una dintre marile reuşite ale literaturii latino-americane a secolului al XX-lea. Un adevărat regal este apariţia acestui roman la Editura Leda, în excepţionala traducere a lui Dan Munteanu Colán, cel care, în ultimii ani, a făcut cunoscute cititorului român cîteva capodopere ale literaturii latino-americane contemporane, de laPaşii pierduţi de Alejo Carpentier sau Trei tigri trişti, de Guillermo Cabrera Infante (ambele apărute la Editura Curtea Veche, în 2008, respectiv 2010) şi pînă la Obscena pasăre a nopţii, de José Donoso sau Convorbiri telefonice, de Roberto Bolaño, la Editura Leda, în 2011, ca să amintim doar cîteva dintre realizările unui excelent cărturar şi profesor care, în paranteză fie spus, a făcut şi continuă să facă foarte mult (şi foarte discret!) pentru difuzarea culturii române în spaţiul hispan, dacă ne gîndim doar la traducerile din poezia lui Bacovia pe care le-a publicat acum cîţiva ani, în Spania, unde şi predă.
Aventura limbajului este semnul sub care stau şi alte cîteva apariţii editoriale din ultimul an, care ar fi meritat o atenţie mai mare. În primul rînd, romanul Extincţie, al austriacului Thomas Bernhard. Adesea voit şocant în manifestările publice, nonconformist prin vocaţie şi rebel prin alegere, stilist desăvîrşit şi maestru al prozei contemporane de limbă germană (considerat de către Italo Calvino cel mai mare scriitor al secolului al XX-lea), Bernhard a fost – şi încă mai este – o problemă deschisă pentru critica de specialitate. Căci, dacă meritele literare nu-i pot fi negate, receptarea la adevărata valoare a operei sale a fost întirziată de luările de poziţie ale unui autor deloc doritor să se încadreze în clişee. Nicăieri nu apare acest lucru atît de evident ca în Extincţie, ultimul şi cel mai vast roman al său, minunat tradus în româneşte de Gabriela Danţiş (cea care semnează şi notele, dar şi concentrata şi aplicata prefaţă), la Editura Art. Aceeaşi autoare a tălmăcit şi celălalt titlu al lui Bernhard cunoscut la noi, Vechi maeştri (Paralela 45, 2005).
Apoi, tulburătoarea carte a lui David Grossman, Căderea din timp, tradusă de Gheorghe Miletineanu şi apărută la Editura Polirom. Greu de inclus în categoria romanelor propriu-zise, textul fiind şi exemplul unui lirism de substanţă, rareori întîlnit la o asemenea intensitate în proza contemporană, cartea, inspirată de experienţa personală a autorului, e un labirint al vocilor – subtitlul textului e „o poveste pe mai multe voci“ – care recompun poveşti ce contribuie la alcătuirea unui sugestiv tablou al suferinţei, dar şi al capacităţii omului de a se ridica cu demnitate deasupra durerii: „Chiar şi dorul meu de tine/ e-ntemniţat/ înăuntrul timpului./ Aşa şi mînia faţă de tot ce ţi-a fost răpit./ Dar tu/ de-acuma nu./ Tu însuţi de-acuma nu./ Tu eşti în afara timpului./ Un om dintr-o ţară/ îndepărtată mi-a povestit cîndva/ că pe limba lui/ despre cineva care a murit în război se spune/ «A căzut.»/ Aşa şi tu: ai căzut/ în afara timpului.“ „Dacă îţi propui să scrii pentru un anumit public, înclinat să prefere un anumit gen de text, încetezi să mai fii un scriitor în adevăratul sens al cuvîntului şi te transformi, în chiar acea clipă, într-un servitor“, spunea Mihail Şişkin, scriitorul rus cunoscut publicului de la noi pentru romanul Scrisorar, apărut în urmă cu doi ani, la Editura Curtea Veche, în traducerea Antoanetei Olteanu, cea care semnează şi versiunea românească a Părului Venerei, carte publicată în 2013, tot de Curtea Veche. Foarte frumoasă traducere a unei foarte frumoase cărţi scrise într-un limbaj cu note arhaice (de aici şi dificultăţile transpunerii textului în alte limbi, cu brio depăşite de prezenta tălmăcire!); o carte despre cărţi, despre poveşti – şi despre posibila salvare a omului prin poveste, una dintre puţinele şanse de salvare pe care umanitatea le mai poate avea, cu condiţia să nu uite să asculte. Şi să citească.

Protest al traducătorilor la Guvern. Aceştia cer anularea noilor reglementări privind profesia lor

Zeci de traducători au protestat, vineri, în Piaţa Victoriei din Capitală, la Guvern. Protestatarii au solicitat premierului, căruia i-au transmis şi un memoriu, anularea noilor reglementări privind profesia lor, aprobate prin ordin al ministrului Justiţiei.

Protestatarii au reclamat faptul că ordinul ministrului Justiţiei nr. 2333 din 24 iulie 2013 are drept consecinţă restrângerea activităţii traducătorilor şi a interpreţilor autorizaţi, ceea ce va duce, în opinia lor, la pierderea a mii de locuri de muncă şi la diminuarea veniturilor la bugetul de stat provenite din impozite, scrie Mediafax.

Traducătorii susţin că noua formulă de autorizare a lor vine în contradicţie cu prevederile legale care le permit să funcţioneze atât ca persoană fizică autorizată, cât şi ca angajat.

De asemenea, ei nu sunt de acord cu modificarea circuitului comercial actual, prin care onorariul aferent unei traduceri se încasează înainte de legalizarea traducerii.

În acest context, traducătorii au cerut Guvernului elaborarea, în consultare cu organizaţiile de profil, a unui statut al intrepreţilor şi traducătorilor conform cu legislaţia europeană.

Masteratul European în Traduceri (EMT) — lansare cerere de candidaturi

Masteratul European în Traduceri (EMT) — lansare cerere de candidaturiÎn data de 2 septembrie 2013, Direcția Generală Traduceri, Comisia Europeană, a lansat cea de-a treia cerere de candidaturi pentru aderarea la rețeaua EMT (Masteratul European în Traduceri). Toate universitățile din UE care oferă programe de traducere la nivel de masterat și doresc să adopte standardele EMT sunt invitate să își depună candidatura pentru a deveni membri ai rețelei EMT. Sunteți deja membru al rețelei? În acest caz, trebuie să depuneți din nou dosarul de candidatură pentru a vă reînnoi calitatea de membru — selectarea nu este garantată.

  • termenul limită de depunere a candidaturilor: 16 decembrie 2013
  • rezultatele vor fi comunicate până la 2 iunie 2014

Statutul de membru EMT  este acordat pe o perioadă de cinci ani de la data publicării rezultatelor. Direcția Generală Traduceri va monitoriza permanent membrii rețelei și va efectua o evaluare intermediară a acestora. Consiliul EMT va analiza eventualele cazuri în care există îndoieli cu privire la continuitatea calității de membru a programelor de masterat.

Pagini Utile

sursa

ACED Consult Multimedia angajeaza: Traducator & Verificator Limba Engleza / Limba Franceza

Valabilitate anunt: 02-09-2013 : 02-10-2013

Responsabilitati

Traducerea si adaptarea textelor din limba engleza si limba franceza in limba romana si viceversa.

Mediu profesionist de lucru, de evolutie personala si profesionala in cadrul celei mai bune echipe de traducatori profesionisti din tara.

Cerinte

– Cunoasterea excelenta a limbii engleze, a limbii franceze si a limbii romane;
– Experienta de lucru in traduceri si retroversiuni scrise;
– Experienta in interpretariate simultane si consecutive – reprezinta un avantaj;
– Experienta in domeniul traducerilor tehnice constitue un avantaj;
– Seriozitate, responsabilitate;
– Capacitate de invatare a lucrurilor noi, de adaptare la noi cerinte, dorinta de perfectionare si autodepasire;
– Nivel avansat operare PC;
– Cultura generala vasta, atentie catre detaliu, acuratete in exprimare, exigenta, rigurozitate, profesionalism, spirit de echipa.

Cunoasterea limbii germane constitue avantaj.

Beneficii Oferite

Se vor stabili in urma interviului.

Posturi disponibile
1
Domeniu
Traduceri
Nivel experienta
6 – 12 luni
Tip contract
Full-time
Nivel studii
Facultate (absolvent)
Nivel salarial
Confidential
Localitate
BUCURESTI
Valabilitate
02-09-2013 : 02-10-2013

Descrierea firmei

Compania ACED Consult Multimedia şi-a construit în ultimii ani pe piaţa românească de profil un renume în ceea ce priveşte calitatea traducerilor tehnice, medicale, farmaceutice, comerciale (autorizaţii piaţă, prospecte şi etichete, diverse documentaţii de specialitate, materiale informative şi publicitare pentru medicamente şi instrumente medicale etc.), juridice, ştiinţifice, literare etc.

N. B. Anuntul de pe acest blog este pur informativ. Pentru a aplica la acest post, intrati pe myjob.ro Multumesc.

EU Institutions seeking: Romanian Language Conference Interpreters

Are you searching for a meaningful career where you can apply your skills in multiple languages? We are looking for talented, motivated Romanian language conference interpreters to work for the EU Institutions.

A multilingual organisation like the EU needs professional linguists to keep it running smoothly. As one of our interpreters you will ensure that the discussions held at various meetings are correctly interpreted. Being an interpreter for the EU is anything but a routine job. You could find yourself in a variety of different places talking about a wide range of different things, with people from all over Europe.

Our selection procedures for interpreters are intended for candidates who have a perfect command, both written and spoken, of the language of the competition (mother tongue or equivalent knowledge), backed by a thorough knowledge of at least two other EU languages. If you are not up to this standard, we would strongly advise you not to apply.

You must be trained and/or experienced as a conference interpreter. Experience as a court interpreter, liaison interpreter, company interpreter, or an interpreter for social or other public services will not be considered experience as a conference interpreter. You will need to have at least four years’ graduate-level professional experience, including at least 100 days of conference interpreting.

Open for applications on: 4 July 2013
Deadline for applications: 6 August 2013, 12.00 (Brussels time)

Before you apply

You must read the Notice of Competition and Guide to Open Competitions which contain all the relevant information about this selection procedure.

You must apply through your EPSO account. For information about creating an account and completing the application form, see our online application manualpdf. You may also find our sample tests useful.

Keep up to date

For all news and questions regarding this selection procedure check our dedicated eu-careers.info page.

Further information

sursa: europa.eu

What’s the Real Origin of „OK”?

„OK” is the all-purpose American expression that became an all-purpose English expression that became an all-purpose expression in dozens of other languages. It can be an enthusiastic cheer (A parking spot! OK!), an unenthusiastic „meh” (How was the movie? It was…OK.), a way to draw attention to a topic shift (OK. Here’s the next thing we need to do), or a number of other really useful things. It’s amazing that we ever got along without it at all. But we did. Until 1839.

There may be more stories about the origin of „OK” than there are uses for it: it comes from the Haitian port „Aux Cayes,” from Louisiana French au quai, from a Puerto Rican rum labeled „Aux Quais,” from German alles korrekt or Ober-Kommando, from Chocktaw okeh, from Scots och aye, from Wolof waw kay, from Greek olla kalla, from Latin omnes korrecta. Other stories attribute it to bakers stamping their initials on biscuits, or shipbuilders marking wood for „outer keel,” or Civil War soldiers carrying signs for „zero killed.”

The truth about OK, as Allan Metcalf, the author of OK: The Improbable Story of America’s Greatest Word, puts it, is that it was „born as a lame joke perpetrated by a newspaper editor in 1839.” This is not just Metcalf’s opinion or a half remembered story he once heard, as most OK stories are. His book is based in the thorough scholarship of Allen Walker Read, a Columbia professor who for years scoured historical sources for evidence about OK, and published his findings in a series of journal articles in 1963 to 1964.

It started with a joke

OK, here’s the story. On Saturday, March 23, 1839, the editor of the Boston Morning Post published a humorous article about a satirical organization called the „Anti-Bell Ringing Society ” in which he wrote:

The „Chairman of the Committee on Charity Lecture Bells,” is one of the deputation, and perhaps if he should return to Boston, via Providence, he of the Journal, and his train-band, would have his „contribution box,” et ceteras, o.k.—all correct—and cause the corks to fly, like sparks, upward.

It wasn’t as strange as it might seem for the author to coin OK as an abbreviation for „all correct.” There was a fashion then for playful abbreviations like i.s.b.d (it shall be done), r.t.b.s (remains to be seen), and s.p. (small potatoes). They were the early ancestors of OMG, LOL, and tl;dr. A twist on the trend was to base the abbreviations on alternate spellings or misspellings, so „no go” was k.g. (know go) and „all right” was o.w. (oll write). So it wasn’t so surprising for someone come up with o.k. for oll korrect. What is surprising is that it ended up sticking around for so long while the other abbreviations faded away.

Then it got lucky

OK got lucky by hitting the contentious presidential election jackpot. During the 1840 election the „oll korrect” OK merged with Martin van Buren’s nickname, Old Kinderhook, when some van Buren supporters formed the O.K. Club. After the club got into a few tussles with Harrison supporters, OK got mixed up with slandering and sloganeering. It meant out of kash, out of karacter, orful katastrophe, orfully confused, all kwarrelling or any other apt phrase a pundit could come up with. It also got mixed up with the popular pastime of making fun of van Buren’s predecessor, Andrew Jackson, for his poor spelling. One paper published a half-serious claim that OK originated with Jackson using it as a mark for „all correct” (ole kurrek) on papers he had inspected.

OK was the „misunderestimated,” „refudiated,” and „binders full of women” of its day, and it may have ended up with the same transitory fate if not for the fact that at the very same time, the telegraph was coming into use, and OK was there, a handy abbreviation, ready to be of service. By the 1870s it had become the standard way for telegraph operators to acknowledge receiving a transmission, and it was well on its way to becoming the greatest American word.

But, as Metcalf says, its ultimate success may have depended on „the almost universal amnesia about the true origins of OK that took place early in the twentieth century. With the source of OK forgotten, each ethnic group and tribe could claim the honor of having ushered it into being from an expression in their native language.” By forgetting where OK came from, we made it belong to us all.

by Arika Okrent

sursa: mentalfloss.com

sursa foto

20 awesomely untranslatable words from around the world

There are at least 250,000 words in the English language. However, to think that English – or any language – could hold enough expression to convey the entirety of the human experience is as arrogant of an assumption as it is naive.

HERE ARE A FEW examples of instances where other languages have found the right word and English simply falls speechless.

1. Toska

RussianVladmir Nabokov describes it best: “No single word in English renders all the shades of toska. At its deepest and most painful, it is a sensation of great spiritual anguish, often without any specific cause. At less morbid levels it is a dull ache of the soul, a longing with nothing to long for, a sick pining, a vague restlessness, mental throes, yearning. In particular cases it may be the desire for somebody of something specific, nostalgia, love-sickness. At the lowest level it grades into ennui, boredom.”

2. Mamihlapinatapei

Yagan (indigenous language of Tierra del Fuego) – “the wordless, yet meaningful look shared by two people who both desire to initiate something but are both reluctant to start” (Altalang.com)

3. Jayus

Indonesian – “A joke so poorly told and so unfunny that one cannot help but laugh” (Altalang.com)

4. Iktsuarpok

Inuit – “To go outside to check if anyone is coming.” (Altalang.com)

5. Litost

Czech – Milan Kundera, author of The Unbearable Lightness of Being, remarked that “As for the meaning of this word, I have looked in vain in other languages for an equivalent, though I find it difficult to imagine how anyone can understand the human soul without it.” The closest definition is a state of agony and torment created by the sudden sight of one’s own misery.

6. Kyoikumama

Japanese – “A mother who relentlessly pushes her children toward academic achievement” (Altalang.com)

7. Tartle

Scottish – The act of hestitating while introducing someone because you’ve forgotten their name. (Altalang.com)

8. Ilunga

Tshiluba (Southwest Congo) – A word famous for its untranslatability, most professional translators pinpoint it as the stature of a person “who is ready to forgive and forget any first abuse, tolerate it the second time, but never forgive nor tolerate on the third offense.” (Altalang.com)

9. Prozvonit

Czech – This word means to call a mobile phone and let it ring once so that the other person will call back, saving the first caller money. In Spanish, the phrase for this is “Dar un toque,” or, “To give a touch.” (Altalang.com)

10. Cafuné

Brazilian Portuguese – “The act of tenderly running one’s fingers through someone’s hair.” (Altalang.com)

11. Schadenfreude

German – Quite famous for its meaning that somehow other languages neglected to recognize, this refers to the feeling of pleasure derived by seeing another’s misfortune. I guess “America’s Funniest Moments of Schadenfreude” just didn’t have the same ring to it.

12. Torschlusspanik

German – Translated literally, this word means “gate-closing panic,” but its contextual meaning refers to “the fear of diminishing opportunities as one ages.” (Altalang.com)

13. Wabi-Sabi

Japanese – Much has been written on this Japanese concept, but in a sentence, one might be able to understand it as “a way of living that focuses on finding beauty within the imperfections of life and accepting peacefully the natural cycle of growth and decay.” (Altalang.com)

14. Dépaysement

French – The feeling that comes from not being in one’s home country.

15. Tingo

Pascuense (Easter Island) – Hopefully this isn’t a word you’d need often: “the act of taking objects one desires from the house of a friend by gradually borrowing all of them.” (Altalang.com)

16. Hyggelig

Danish – Its “literal” translation into English gives connotations of a warm, friendly, cozy demeanor, but it’s unlikely that these words truly capture the essence of a hyggelig; it’s likely something that must be experienced to be known. I think of good friends, cold beer, and a warm fire. (Altalang.com)

17. L’appel du vide

French – “The call of the void” is this French expression’s literal translation, but more significantly it’s used to describe the instinctive urge to jump from high places.

18. Ya’aburnee

Arabic – Both morbid and beautiful at once, this incantatory word means “You bury me,” a declaration of one’s hope that they’ll die before another person because of how difficult it would be to live without them.

19. Duende

Spanish – While originally used to describe a mythical, spritelike entity that possesses humans and creates the feeling of awe of one’s surroundings in nature, its meaning has transitioned into referring to “the mysterious power that a work of art has to deeply move a person.” There’s actually a nightclub in the town of La Linea de la Concepcion, where I teach, named after this word. (Altalang.com)

20. Saudade

Portuguese – One of the most beautiful of all words, translatable or not, this word “refers to the feeling of longing for something or someone that you love and which is lost.” Fado music, a type of mournful singing, relates to saudade. (Altalang.com)

For myself, the hardest part about learning a new language isn’t so much getting acquainted with the translations of vocabulary and different grammatical forms and bases, but developing an inner reflex that responds to words’ texture, not their translated “ingredients”. When you hear the word “criminal” you don’t think of “one who commits acts outside the law,” but rather the feeling and mental imagery that comes with that word.

Thus these words, while standing out due to our inability to find an equivalent word in out own language, should not be appreciated for our own words that we try to use to describe them, but for their own taste and texture. Understanding these words should be like eating the best slab of smoked barbequeued ribs: the enjoyment doesn’t come from knowing what the cook put in the sauce or the seasoning, but from the full experience that can only be created by time and emotion.

By

sursa: matador network 

Ateliere de traduceri

CENTRUL DE PREGATIRE PROFESIONALA IN CULTURA organizeaza in perioada 8-9 iunie 2013 ATELIERE DE TRADUCERI pentru limbile: engleza, franceza, italiana. Tema atelierelor o constituie principiile generale si particularitati pentru traducerea textelor juridice.

Atelierele se adresează tuturor celor care doresc sa se perfectioneze in traducerea textelor juridice, atat celor care doresc sa devina traducatori cat si celor care profeseaza deja in acest domeniu.

Se pot organiza ateliere si pentru alte limbi straine, in functie de solicitari.

Obiectivele atelierelor:

    Perfectionarea participantilor in domeniul traducerilor juridice·       Identificarea erorilor in traducere si evitarea acestoraAplicatii practice

Atelierele vor fi predominant practice, interactive, se va lucra atat individual cat si in grup, fiecare participant va primi feedback din partea lectorilor referitor la calitatea traducerii si a greselilor care trebuie corectate.

Lectorii cursului sunt cadre didactice universitare si traducatori cu experienţă în traducerea textului juridic.

Certificarea participantilor 

La finalul cursului, participantii vor primi o diploma eliberata de Centrul de Pregatire Profesionala in Cultura.   

Locul de desfasurare: Centrul de Pregatire Profesionala in Cultura,  B-dul Unirii nr. 22, etaj 2, Bucuresti, sector 3.

Program: sambata – duminica, orele 10-16,30

Taxa de participare: 700 lei.

Inscrierile se pot face personal la sediul nostru, online la mihaela.romanic@cppc.ro  sau prin curier, in perioada 17 aprilie-17 mai 2013.

Despre Centrul de Pregatire Profesionala in Cultura

Centrul de Pregătire Profesională în Cultură (CPPC) este o instuţie publică, de nivel naţional, ce funcţionează în subordinea Ministerului Culturii. CPPC este principalul furnizor de programe de formare profesională din domeniul culturii, cu o tradiţie de peste 40 de ani în domeniu. Cursurile oferite sunt recunoscute la nivel naţional de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi al Persoanelor Vârstnice şi de către Ministerul Educaţiei Naţionale.

Comisia Europeana propune eliminarea stampilei apostila si a formalitatilor de legalizare pentru 12 categorii de documente oficiale

Comisia Europeana propune reducerea birocratiei pentru cetateni si intreprinderi prin eliminarea stampilei apostila si a unei serii de cerinte administrative obscure pentru legalizarea documentelor oficiale ale persoanelor care locuiesc si lucreaza in alte state membre, informeaza Reprezentanta CE in Romania. Douasprezece categorii de documente oficiale ar fi exceptate automat de la formalitati precum „apostilare” si „legalizare”.

Potrivit Comisiei Europene, simplificarea se va aplica in cazul documentelor oficiale privind numele, casatoria si parteneriatul inregistrat, nasterea, filiatia, adoptia, decesul, resedinta, cetatenia si nationalitatea, bunurile imobiliare, statutul juridic si reprezentarea unei societati sau intreprinderi, drepturile de proprietate intelectuala sau documentele care atesta lipsa cazierului judiciar.

„Comisia Europeana propune reducerea birocratiei pentru cetateni si intreprinderi, eliminand rutina birocratica de aprobare necesara in prezent pentru recunoasterea autenticitatii in alt stat membru al UE a documentelor oficiale precum certificatul de nastere”, se arata in comunicatul Comisiei.

„De fiecare data cand treceti frontiera, nu trebuie ca Ministerul de Externe sa confirme ca pasaportul dumneavoastra este intr-adevar un pasaport – de ce ar trebui sa se procedeze asa pentru un certificat de nastere?”, a declarat vicepresedintele Viviane Reding, comisarul UE pentru justitie, citat de comunicatul de presa.

„Atunci cand va mutati in strainatate, indeplinirea acestor formalitati costisitoare pentru a stabili ca certificatul dumneavoastra de nastere este intr-adevar un certificat de nastere sau doar pentru a putea utiliza certificatul unei intreprinderi creeaza inconveniente de ordin birocratic. Am auzit nenumarate relatari despre dificultatile intampinate in indeplinirea acestor cerinte greu de inteles. Astazi, Comisia actioneaza pentru a simplifica vietile oamenilor si ale intreprinderilor atunci cand isi exercita dreptul la libera circulatie in UE”, a mai declarat comisarul european.

http://ec.europa.eu/avservices/player/streaming.cfm?sid=228088&type=ebsvod

VIDEO Comisia Europeana propune eliminarea stampilei apostila si a formalitatilor de legalizare pentru 12 categorii de documente oficiale

Propunere de formular multilingv facultativ – certificat de nastere
Foto: Comisia Europeana
Comisia Europeana propune reducerea birocratiei pentru cetateni si intreprinderi prin eliminarea stampilei apostila si a unei serii de cerinte administrative obscure pentru legalizarea documentelor oficiale ale persoanelor care locuiesc si lucreaza in alte state membre, informeaza Reprezentanta CE in Romania. Douasprezece categorii de documente oficiale ar fi exceptate automat de la formalitati precum „apostilare” si „legalizare”.Potrivit Comisiei Europene, simplificarea se va aplica in cazul documentelor oficiale privind numele, casatoria si parteneriatul inregistrat, nasterea, filiatia, adoptia, decesul, resedinta, cetatenia si nationalitatea, bunurile imobiliare, statutul juridic si reprezentarea unei societati sau intreprinderi, drepturile de proprietate intelectuala sau documentele care atesta lipsa cazierului judiciar.

„Comisia Europeana propune reducerea birocratiei pentru cetateni si intreprinderi, eliminand rutina birocratica de aprobare necesara in prezent pentru recunoasterea autenticitatii in alt stat membru al UE a documentelor oficiale precum certificatul de nastere”, se arata in comunicatul Comisiei.

„De fiecare data cand treceti frontiera, nu trebuie ca Ministerul de Externe sa confirme ca pasaportul dumneavoastra este intr-adevar un pasaport – de ce ar trebui sa se procedeze asa pentru un certificat de nastere?”, a declarat vicepresedintele Viviane Reding, comisarul UE pentru justitie, citat de comunicatul de presa.

„Atunci cand va mutati in strainatate, indeplinirea acestor formalitati costisitoare pentru a stabili ca certificatul dumneavoastra de nastere este intr-adevar un certificat de nastere sau doar pentru a putea utiliza certificatul unei intreprinderi creeaza inconveniente de ordin birocratic. Am auzit nenumarate relatari despre dificultatile intampinate in indeplinirea acestor cerinte greu de inteles. Astazi, Comisia actioneaza pentru a simplifica vietile oamenilor si ale intreprinderilor atunci cand isi exercita dreptul la libera circulatie in UE”, a mai declarat comisarul european.

In acest context, CE propune „eliminarea stampilei apostila si a unei serii de cerinte administrative obscure pentru legalizarea documentelor oficiale ale persoanelor care locuiesc si lucreaza in alte state membre”.

Conform propunerilor Comisiei, cetatenii si intreprinderile nu vor mai trebui sa prezinte versiuni „legalizate” costisitoare sau traduceri „autentificate” ale documentelor oficiale atunci cand, de exemplu, inregistreaza o casa sau o societate, cand se casatoresc sau cand solicita o carte de rezidenta.

In cazul adoptarii propunerii, cele douasprezece categorii de documente oficiale ar fi exceptate automat de la formalitati precum „apostilare” si „legalizare” – impuse, in prezent, pentru aproximativ 1,4 milioane de documente in cadrul UE pe an.

CE arata ca eliminarea acestor cerinte va insemna economii de pana la 330 de milioane de euro pentru cetateni si intreprinderi, fara a pune la socoteala timpul economisit si inconvenientele evitate.

Noile norme nu vor avea niciun impact asupra recunoasterii continutului sau a efectelor documentelor in cauza ci vor contribui doar la dovedirea autenticitatii documentului oficial, de exemplu dovedirea autenticitatii unei semnaturi, si a calitatii titularului functiei publice care semneaza documentul. Acest demers va trebui acceptat reciproc de catre statele membre, fara alte cerinte de certificare suplimentare, arata CE.

  • Formulare standardizate multilingve facultative in toate limbile oficiale ale UE

Potrivit comunicatului de presa, Comisia propune, de asemenea, un instrument de simplificare suplimentara: formulare standardizate multilingve facultative in toate limbile oficiale ale UE pe care cetatenii si intreprinderile le-ar putea solicita in locul si in aceleasi conditii aplicabile documentelor oficiale nationale cu privire la nastere, deces, casatorie, parteneriat inregistrat, precum si statutul juridic si reprezentarea unei societati sau a unei alte intreprinderi.

Propunere de formular multilingv facultativ privind statutul legal al unei companii
Foto: Comisia Europeana

Noile formulare ar contribui, in special, la economisirea costurilor cu traducerea, dat fiind ca atractivitatea unei astfel de optiuni deriva din faptul ca cetatenii si intreprinderile nu mai trebuie sa se preocupe de traduceri. Formatul acestor formulare are la baza conventii internationale specifice2.

Propunerea mai prevede si garantii impotriva fraudei. In cazul in care o autoritate nationala are motive intemeiate sa puna la indoiala un anumit document, statele membre vor putea verifica autenticitatea documentului cu autoritatile emitente, prin intermediul Sistemului de informare al pietei interne (IMI) existent.

Potrivit CE, noile norme vor simplifica formalitatile prin:

  • eliminarea formalitatilor de „legalizare” si „apostilare”;
  • eliminarea necesitatii de a prezenta o copie legalizata alaturi de documentul oficial original, oferirea, in schimb, a posibilitatii de a prezenta copii nelegalizate impreuna cu documentele originale;
  • asigurarea faptului ca sunt acceptate traduceri necertificate ale unor documente oficiale emise de catre autoritatile altor state membre;
  • punerea la dispozitie a unor formulare standard UE multilingve si facultative;
  • imbunatatirea cooperarii administrative intre statele membre pentru a contribui la lupta impotriva fraudei.

Pentru a dobandi statutul de act legislativ, regulamentul propus trebuie sa fie adoptat de Parlamentul European si de Consiliul de Ministri, prin „procedura legislativa ordinara” (codecizie).

Comisia Europeana anunta, totodata, ca pe 8 mai 2013, in contextul anului 2013 desemnat ca An European al Cetatenilor, va publica un al doilea raport privind cetatenia UE, in care va evidentia 12 noi actiuni concrete pentru solutionarea problemelor ramase cu care cetatenii UE se confrunta inca atunci cand isi exercita dreptul la libera circulatie.

10 foreign words we just can’t translate

If we think of a language as a framework within which expression takes place, it becomes clear that no two frameworks express exactly the same set of ideas. There is a word for “water” in every language, but not all languages have a word for, say, “a vaguely melancholy nostalgia for something that is not yet gone.”

I think there’s a long-held general fascination with the grey edges of language frameworks, the peripheries where languages do not overlap. Last week I asked my friends (and the internet) for words and phrases from these peripheries. For obvious reasons, I do not know exactly, with all inflections and shades of meaning, what they mean. It’s nonetheless fun to imagine being able to.

1. Nehrotit to

This is a Czech expression that finds use in many situations. Literally, it means “Not to make [the situation] into a sharp point.” Its literal meaning is almost equivalent to a shrug of the shoulders, a declaration that one is not going to stress about something, or, more generally, that one is not going to stress about anything.

There’s some sort of combination of self-deprecating humour and cynicism implied in the meaning as well. It’s a diffusion of seriousness.

2. Je l’ai câlissée là

From Québecois French. To break up with a romantic partner in French is casser avec quelqu’un. Calisse is a strong Québecois swearword which literally means “chalice,” specifically a chalice in which to hold the wine that represents / is the blood of Christ. (For reasons that took me about three years to understand, Québecois swears all have something to do with religious artifacts used by the Catholic church.)

Replacing casser with calisse gives Je l’ai câlissée là, “I broke up with the person in a painful or abrupt way” (or, literally, “I chalice holding the blood of Christ with that person”). This, along with about 50 other Québecois swears of escalating severity, was explained to me one summer by my dear friend Guillaume. He enjoyed swearing, smoking, telling stories, and complaining about Albertans, all of which somewhat characterize Quebec.

3. Sisu

This is a Finnish word which can be approximated with the words “fortitude,” or “grit,” or “perseverance,” or “resolve to overcome obstacles.” It’s another famously untranslatable word that Finns claim to be at some centre of the Finnish national identity.

Such a word makes some sense for a nation that is completely dark for part of the year, has a native population of reindeer herders, and enjoys a sport that combines skiing long distances with shooting a gun.

4. Aus dem nähkästchen reden

This is a phrase in German which means “out of the little sewing box.” It’s used when one is gossiping to friends about family matters. It’s very cute. If we had a phrase like this in Czech, I can very well imagine my maternal grandmother using it while serving strudel and tea.

5. Hygge

Widely said to be central to Danish culture, hygge is often translated into English as “coziness.” However, the connotations reach much deeper than mere coziness can convey. I’ve heard it described as an attention to living life simply and well, to enjoying everyday things like good food, beer, and the company of friends.

The Xenophobe’s Guide to the Danes has this to say:

Hygge has to do with people’s behavior towards each other. It is the art of creating intimacy: a sense of comradeship, conviviality, and contentment rolled into one.

I think I want to live for the idea of hygge.

6. Treppenwitz

In German, this is literally “the wit of the staircase,” or the witty remark that occurs to you after you’ve left an argument you’ve lost. It’s a feeling everyone knows rather well.

There is also a phrase for this phenomenon in French: l’esprit d’escalier, or “the spirit of the staircase.” The French writer Denis Diderot came up with it during the Enlightenment, and it’s still used today — I think the pain of coming up with a comeback too late is a universal human burden that survives the ages.

7. Fremdschämen

It seems Germans are masters at clever words for specific situations (also: urban planning, consonants, capital letters, and umlauts). This is a word for the embarrassment one feels at watching someone else embarrass themselves, a sort of secondhand awkwardness.

I grew up with a subconscious belief that I was the only one who ever felt this, so it’s rather comforting to know certain languages have a whole word for it.

8. Ayurnamat

In Inuktitut, the language of the Inuit people, ayurnamat roughly translates as the philosophy that there is no point in worrying about events that cannot be changed. Another translation I found was along the lines of: “That’s the way of it, can’t be helped, better luck next time.”

I’ve never visited Nunavut, but the tales I hear of long nights, inhospitable landscapes, and the stoic cold make sense in this context.

9. Donaldkacsázás

This is a neologism that can be literally translated as “donald ducking.” or wandering around one’s house wearing a shirt and no trousers. The idea that a quirk of an old Disney cartoon character has entered the Hungarian collective subconscious enough to merit its own word makes me smile, as does my own mental image of an older man with a mustache puttering around the house in house slippers and white-collared shirt.

10. Saudade

Often brought up in conversations about untranslatability, saudade is a Portuguese word that vaguely means longing or nostalgia for a person one loves, but there are dimensions to this nostalgia that don’t translate outside of the limits of the language. Someone once called it, “vague and constant desire for something that does not and probably cannot exist.”

I feel that I can approximate understanding in this case, but I cannot feel it wholly. It’s linguistically marvelous to be able to express a specific emotion so succinctly. In Brazil, the day of saudade is celebrated on January 30th.

Bonus: Jebač

Technically, jebač has an extremely literally translation: “fucker.” However, while in English this is a swearword, for Slovaks (who according to my personal observations must have one of the highest rates of swearwords per capita in the world) it’s a compliment.

If you stop and think about that, this does make some logical sense, but I’ve nevertheless been laughing to myself about it all week.

By

sursa 

For more, check out 20 awesomely untranslatable words from around the world.