Trei cuvinte scandate de mulțime. Inscris pe pancarte, uneori chiar pe fețe, sloganul „Black Lives Matter” („Viața negrilor contează”) a fost auzit peste tot în America și nu numai, după uciderea lui George Floyd în Minneapolis, afro-americanul asfixiat de un ofițer de poliție alb. Slogan, mișcare socială, organizație… De unde vine „Black Lives Matter” (BLM)?
foto: Mediafax
Multe ONG-uri, companii, persoane individuale s-au organizat în aceste zile pentru a-i ajuta pe alții. Chiar și tu poți face bine, în timp ce stai în casă.
articolul integral, aici
scris de Cristina Foarfă HotNews.ro
Am aflat câteva lucruri noi astăzi despre prepararea alimentelor noastre cele de toate zilele, cu parcimonie şi grijă faţă de mediul înconjurător. Poate veţi găsi în cele ce urmează câteva idei inspirate.
Salut dragilor,
Mă gândeam să deviez o perioadă de la tema principală a blogului şi, pentru că suntem cu toţii în aceeaşi oală a schimbărilor, să încercăm să ne sprijinim emoţional unii pe ceilalţi până trecem hopul cu Guvid 19 (vorba unui nepreţuit prieten de-al meu).
Cum să ne sprijinim emoţional? Cine pe cine? Eu mă gândeam, de exemplu, la vreo 2 sugestii:
1. Înfiinţarea unei linii telefonice verzi la care cei care au nevoie să poată să obţină sfaturi din partea unor psihologi certificaţi în cazul în care suferă de anxietate, atacuri de panică, agorafobii, idei suicidare ş. a. cauzate de situaţia actuală.
O sursă de inspiraţie a constituit-o articolul de mai jos, preluat de la: https://ideas.ted.com/dear-guy-im-incredibly-anxious-about-coronavirus-what-can-i-do/?utm_source=recommendation&utm_medium=email&utm_campaign=explore&utm_term=ideas-blog-1
2. Se ştie că râsul este terapeutic, vindecător, deci poate că ar fi utile cât mai multe filme de comedie şi emisiuni de divertisment (de calitate) pe cât mai multe programe. Un antidot minunat într-o lume care stă să o ia razna.
De acord, nu toată lumea are acelaşi gen de simţ al umorului. Eu vă propun să ne amuzăm cu ceea ce urmează:
Pe curând şi multă sănătate tuturor!
Feel free to comment on or share any of the above.
1traducator
Poţi promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro şi distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!
Ziua de 31 august este dedicată celebrării limbii române.
Legea cu privire la sărbătorirea Limbii Române pe 31 august a fost publicată în Monitorul Oficial la 19 martie 2013.
Editiadedimineata.ro a vorbit cu Cristina Tunegaru, profesoară de Limba și Literatura Română, pentru a dezbate modul în care se transformă limba română:
Cât de mult a influențat dezvoltarea tehnologică transformarea limbii române, și ne referim, de exemplu, la prescurtările folosite în mesaje, la folosirea emoticoanelor, la dispariția semnelor de punctuație sau ortografie?
continuarea articolului, la: editiadedimineata.ro
scris de Radu Denisa Andreea
Evenimentele culturale japoneze sunt destul de rare în România.
Au fost ani în care publicul nu a avut parte de niciun concert, de nicio expoziție, de nicio proiecție de film.
În câteva rânduri am avut parte de „ceremonia ceaiului” la Muzeul Satului, dar tradiția japoneză a ceremoniei ceaiului nu a avut nimic de-a face cu îmbulzeala tipic românească, cu îmbrâncelile și înghiontelile celor care doreau să fie cât mai aproape de tatami pentru maximum 30 de secunde, timp suficient pentru o rafală de fotografii și apoi plecarea precipitată spre un alt eveniment.
sursa si articolul integral la republica.ro
scrisă de Cristian Jura Contributor
(…) Aşa că eu anul ăsta o să îmi donez ziua de naştere (pe 14 iulie) pentru ca o organizaţie să poată să dăruiască jucării copiilor de la ţară. Poate am norocul ca în acest fel cineva să primească echivalentul unui Prichi. Ăsta da cadou! Inclusiv pentru mine. Un cadou ca ăsta tare mult mi-ar plăcea! Aşa că dacă doriţi să mă sărbătoriţi, sau pur şi simplu să donaţi un Prichi unui copil de la ţară (aşa cum am fost şi eu mică fiind), iată linkul unde puteţi să contribuiţi: https://serbeazasidoneaza.ro/user/mirela/.
articolul integral si sursa: republica.ro
autor:Mirela Oprea Contributor
Într-o pledoarie pentru părinții biolgici și pentru „unicul tip de familie validat de istorie, prin care s-a asigurat perpetuarea umanității până azi” vorbește academicianul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române în interviul pentru Evenimentul Zilei. Un dialog care pornește de la cel mai fierbinte subiect, controversata Strategie Națională pentru Educație Parentală, postată și apoi retrasă de pe site-ul MEN, după ce mai mute voci din spațiul public au criticat adevărata miză a documentului: promovarea diversității de gen.
sursa şi articolul integral, la: activenews.ro
scrisă d
Poţi promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro şi distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!
Subsemnații – artiști și lucrători culturali cu activitate independentă – declarăm prin prezenta că am decis să ne asumăm riscurile financiare aferente și să nu depunem declarația 600 în acest an. Nu o facem din cauză că ne depășește complexitatea formularului ori procedura de depunere sau din cauză că în general nu dorim să facem aceste declarații.
O facem în semn de protest față de prevederile noului Cod Fiscal (Ordonanța de urgență 79/2017), prevederi cărora le corespunde declarația 600 și care, în ceea ce privește domeniul nostru, sunt profund neechitabile, aberante și vădind necunoașterea naturii activităților independente, neprofesionalism și un dispreț cu totul excepțional la adresa cetățenilor acestei țări.Recentele afirmații ale membrilor Guvernului Dăncilă despre amînarea sau eliminarea declarației 600 nu schimbă cu nimic problema: eliminarea formularului nu anulează cu nimic sistemul absurd de taxare fiscală a independenților.
Activitatea cultural-artistică – și, prin urmare, și veniturile asociate ei – au prin definiție un caracter fluctuant în timp și neregulat: nici un regizor de film nu face în mod constant un film pe an, nici un director de imagine nu filmează pe aceiași bani în fiecare an, nici un actor nu joacă în același număr de filme în fiecare an și nici nu știe în câte spectacole va juca într-un an, nici un autor nu scoate cărți în fiecare an, pe aceiași bani etc. De fapt, exceptând profesiile liberale (notarii, avocații…), predictibilitatea aceasta nu există pentru nici o activitate independentă, nici măcar pentru închirierile de imobile sau pentru obținerea de dividende. Din acest motiv, este complet absurdă obligarea la plata contribuțiilor pe un venit încă inexistent și profund incert, în condițiile în care nu există absolut nici un fel de prevederi (posibilitatea unei declarații rectificative) legate de restituirea contribuțiilor în cazul nedepășirii plafonului în anul în curs.
Nu e vorba că nouă ni se cere să „împrumutăm“ Statul, nouă ni se cere, de fapt, o dijmă: împrumuturile se restituie, dijma nu. Iar noi nu acceptăm ca Statul să se transforme într-un stăpân feudal, iar noi – în iobagi.În ciuda afirmațiilor coaliției la guvernare, scutirea de la obligativitatea plății contribuțiilor pentru cei cu venituri sub salariul minim nu reprezintă o „facilitate fiscală“, ci o povară asupra acestei categorii: cei care vor/au nevoie să se asigure pentru sănătate și pensie au de plătit contribuții minime de peste două ori mai mari față de acum două luni (contribuția la sănătate, de exemplu, a crescut de la 80 la 190 lei/lună).
Astfel, la nivelul actual al prețului plătit per pagină tradusă, valoarea contribuțiilor minime obligatorii într-un an reprezintă, pentru un traducător, echivalentul a 800 de pagini de literatură, fie ea și a unui autor de Nobel, a lui Hemingway sau Nabokov.Pentru un actor nevedetă sau în primii 10 ani de activitate, contribuțiile minime obligatorii anuale reprezintă onorariul pentru 18 spectacole în București și 40 de spectacole la Tîrgu-Mureș. Majoritatea acestor actori nu sunt și angajați. Cu toții, și traducătorii, și actorii, și profesioniștii din film, și jurnaliștii etc. riscă accidente și boli profesionale nerecunoscute ca atare în cazul independenților. Iar în timp ce unii dintre noi sunt puși în fața generoasei opțiuni de a rămâne neasigurați la sănătate, alții – cei angajați sau pensionari – se presupune că au capacitatea unică de a beneficia de două ori de același serviciu medical, ei plătind asigurarea de două ori. Dedublarea ține, se pare, de condiția de cetățean român.
În ciuda opiniilor exprimate de Consiliul Fiscal și asumate de coaliția la guvernare, nu există un risc real ca, la un tratament fiscal „mai prietenos“, angajații să-și reorienteze parte din venituri către contracte de drepturi de autor: exceptând jurnaliștii și IT-iștii (care au deja facilități fiscale), nici o altă categorie nu încheie contracte de drepturi de autor cu propriul angajator. Traducătorii literari nu traduc niciodată pe salariu și nici artiștii vizuali nu sunt angajați ca artiști vizuali, scriitorii nu sunt angajați să scrie cărți, regizorii de film nu regizează pe salariu, coregrafii nu lucrează cu contracte de muncă, actorii joacă pe drepturi de autor în alte locuri decât acolo unde sunt angajați, muzicienii la fel etc.
E cu totul paradoxal, am spune, faptul că această viziune asupra contractelor de drepturi de autor aproape ca o amenințare la adresa siguranței (salariale) naționale nu a împiedicat guvernanții să plaseze întreaga povară fiscală, în cazul activităților independente, inclusiv drepturi de autor, exclusiv asupra celor cu venituri la nivelul salariului minim și mult sub salariul mediu pe economie.
Nu dorim să participăm voluntar la aplicarea unui Cod Fiscal abuziv la adresa celor mai vulnerabili dintre noi, fără legătură cu realitatea muncii noastre și care, în final, reprezintă un atentat la solidaritatea socială, la ideile de proporționalitate și echitate și la rolul unui Stat în serviciul cetățeanului, nu invers. Acest Cod Fiscal trebuie modificat!
Semnează:…
sursa: petitieonline.com
„Astăzi, mai mult ca niciodată, avem nevoie de fantastic”, declară autorul celebrei serii „Game of Thrones”, anunțând o bursă anuală pentru a susține pregătirea viitorilor autori de science-fiction și fantasy.
Academia Română a făcut publice, sub formă de completare a programului referitor la sărbătorirea Centenarului Marii Uniri, un număr de zece recomandări pentru opinia publică și pentru clasa politică românească. Sunt de altfel zece reguli de conduită publică necesară în acest moment istoric al existenței noastre, remise presei de Biroul Prezidiului Academiei Române. Le publicăm, integral, mai jos.
articolul integral, la cotidianul.ro
scris de
Fiul lui David Bowie, regizorul și scenaristul Duncan Jones, a lansat „David Bowie Book Club” în cinstea tatălui său recent decedat. „Tatăl meu iubea cititul”, a scris Jones pe Twitter.
Prima alegere a lui Jones este romanul premiat din 1985, Hawkwsmoor, de Peter Ackroyd, una dintre marile iubiri ale lui Bowie. Oricine își dorește să se participe, are timp până la 1 februarie să citească cartea.
articolul original, la glamour.ro
scris de Eliza Niță
sursa foto: telegraph.co.uk
Articolul poate fi citit accesand urmatorul link:
https://www.cotidianul.ro/scriitorii-sunt-tot-mai-saraci-iar-uniunea-lor-tot-mai-prospera/
autor:
Mai multi profesori universitari din tara si din strainatate au initiat o petitie online pentru ca Biblioteca Metropolitana si Primaria Municipiului Bucuresti sa restabileasca accesul la baza de date Biblioteca Digitala a Bucurestilor, dupa ce, de mai mult timp, aceasta nu mai este online si, in ultimele zile, a disparut temporar pana si site-ul www.digibuc.ro (initial: http://www.dacoromanica.ro), unde putea fi accesata online gratuit.
articolul integral, aici
de N.O. HotNews.ro
Vineri 08 decembrie 2017, Centrul Educativ Tg.Ocna a organizat la Casa de Cultura a orașului Tg. Ocna, proiectul „Biblioteca Vie”, activitate inedită unde cărţile sunt oamenii cu care cititorii inter-relaţionează.
Manifestarea este organizată la inițiativa Administrației Naționale a Penitenciarelor și se desfășoară la nivel național de către unitățile penitenciare.
articolul integral la rador.ro
România se alătură mişcării internaţionale Giving Tuesday şi sărbătoreşte pe 28 noiembrie, alături de alte 100 de ţări, ziua mondială a faptelor bune.
articolul integral, aici
Meik Wiking este autorul bestsellerului „Mica Enciclopedie Hygge: Rețeta daneză a fericirii”, iar sâmbătă a lansat la București, la Târgul de carte Gaudeamus, cea de-a doua carte – „Mica Enciclopedie Lykke: În căutarea celor mai fericiți oameni din lume”. Ambele cărți lansate de Meik Wiking sunt disponibile în România la Editura Litera, fiind disponibile și online pe site-ul litera.ro.
sursa: europafm.ro
Zeci de familii din România trăiesc în condiții inumane, fără căldură, lumină sau chiar fără mâncare. În multe județe din zona Moldovei (considerate județele cele mai sărace din țară) mii de copii își fac temele la lumina lumânării și dorm înghesuiți cu frații și surorile. Un ieșean s-a decis, din dorința de a face bine, să schimbe viața celor mai puțin fericiți. Bogdan Tănasă (foto) își dedică o bună parte din timp și resursele sale financiare pentru proiectul Casa Share, pe care l-a dezvoltat în urmă cu patru ani.
Persoanele inimoase care fac parte din comunitatea online salvează oamenii sărmani. Casa Share a fost modalitatea prin care 20 de familii – în total 110 copii – au început să trăiască altfel. Am stat de vorbă cu Bogdan Tănasă care mi-a povestit despre proiect, despre implicarea oamenilor, ceea ce-l motivează și despre cum arată acum viața celor pe care i-a ajutat.
continuarea articolului la editiadedimineata.ro
scrisă de Manuela Dinu
Zilele trecute am făcut curat prin bibliotecă. Mă uitam cu jind la toate volumele pe care îmi tot promiteam că le citesc, dar, în ciuda tuturor intențiilor bune și frustrărilor acumulate, pare-se că numai citite nu au mai fost. Le-am scos, le-am șters de praf și mi-am dat seama că printre ele sunt o sumedenie de alte cărți clasice, grele, despre care nu am mai auzit pe nimeni să vorbească sau să scrie.
De fapt, ideea articolului de față m-a izbit în moalele capului când am dat de gigantescul, Empire State Building-ul literaturii, și anume balzaciana Comedie umană. Rătăcisem cam jumătate din volumele pe care le aveam, le-am regrupat cu chiu cu vai, după care să aflu că nici măcar nu aveam colecția completă…
Ei bine, atunci m-am gândit că ar fi momentul să scriu câteva cuvinte despre unele (câteva doar!) titluri mari și foarte mari (la propriu și la figurat) ale literaturii planetei ăsteia asupra căreia lumea, în goana vremurilor ăstora, nu prea mai are cum să se aplece decât în rare și binevenite ocazii.
continuarea articolului, la sursa: hyperliteratura.ro
scrisă de Ioana Vighi
King James’s School, din Almondbury, este una dintre cele mai prestigioase școli. Instituția de învățământ a adăugat 40 de reguli pentru a-i face pe elevi să aibă un comportament mai civilizat, potrivit Mirror.
Noul regulament le interzice elevilor să folosească argoul, să se holbeze la ferestre sau să ridice din umeri. Elevii nu au voie să „răspundă cu o voce prostească”, să meargă încet pentru a crea blocaje, să zâmbească sau să se strâmbe, să ridice sprâncenele sau să se uite la alții când sunt certați.
Multe persoane au criticat aspru aceste schimbări exagerat de stricte și susțin că încalcă drepturile omului.
sursa: antena3.ro
Mihai Tudose la RTV, Lia Olguţa Vasilescu la Antena 3, Traian Băsescu la B1 TV, Ludovic Orban la Digi 24 şi Liviu Dragnea peste tot. Posturile de radio, de la cele publice şi continuând cu cele private, puţinele ziare care mai apar pe hârtie şi site-urile de informaţii abundă de ştiri legate de ce-a mai făcut Klaus Iohannis, de ce n-a mai zis Laura Codruţa Kovesi şi de reacţiile ambasadelor la propunerile legislative ale lui Tudorel Toader. Doamnele şi domnii amintiţi, şi nu doar ei, sunt extrem de prezenţi şi pe reţelele de socializare, dar asta, în principal, prin metoda copy-paste. Copy de pe articolul din media tradiţională şi paste pe conturile de pe reţelele sociale. Gratis.
Aleşii, numiţii şi renumiţii ne vorbesc cât e ziua de lungă şi seara de scurtă că s-au majorat salariile la bugetari, că vor creşte pensiile, că profesorii trebuie să se pregătească pentru a-şi primi restanţele salariale, că medicii pot să stea liniştiţi fiindcă vine şi rândul lor, că tinerii pensionari din poliţie nu au de ce să-şi facă griji pentru că nimeni nu le va tăia pensiile, că se refac reţelele de irigaţii, că în cadrul Programului Centenar vor fi realizate lucruri nemaipomenite şi că România va fi educată. Toate faptele de vitejie trecute, prezente şi viitoare sunt preluate şi transmise mai departe de Presă sec ori cu comentariile de rigoare.
La Bucureşti şi peste tot în ţară pe unde-şi plimbă preţioasele lor trupuri, mai-marii zilei dau nas în nas cu reporteri şi cu moderatori, dar nici unul nu-şi pune problema din ce naiba trăiesc oamenii ăştia şi redacţiile din care fac parte. Fără presa asta aşa cum e ea, adică la fel ca societatea românească în ansamblul său, nici mai bună, nici mai rea, democraţia noastră, câtă e, s-ar duce naibii, şi ţara ar fi invadată de fake-news-uri, unele dintre ele extrem de periculoase, puse în circulaţie de nişte iresponsabili ori de către nişte proşti.
Cu rare, foarte rare excepţii, posturile de televiziune centrale sunt pe ducă, iar ziarele mai au un pic şi dau colţul. Colţul acela unde pe vremuri erau tarabe pline cu publicaţii. O ţară care nu produce mai nimic şi care consumă tot mai mult din import nu are la ce şi pentru ce să-şi facă reclamă, iar multinaţionalele, considerând România o ţară din lumea a patra spre a cincea, plătesc în bătaie de joc pentru apariţiile spoturilor şi machetelor publicitare. Din trei creme de dat pe genunchiul inflamat, din două pastile pentru dureri de spate şi de cot, din câteva tigăi minune şi dintr-un aparat de fugărit celulita de pe coapse nu poţi să ţii un post de televiziune ori un ziar.
În provincie situaţia este mult mai gravă. Publicitatea marilor firme se opreşte la Bucureşti şi se duce pe reţelele create de posturile centrale, industriile locale sunt la pământ, iar proprietarii pizzeriilor preferă să-şi facă reclamă pe reţelele de socializare.
Într-o ţară normală la trup şi la cap există patru Puteri: Legislativul, Executivul, Justiţia şi Presa. Într-o ţară anormală, aşa cum este România, Legislativul a fost călcat permanent în picioare, fiind total decredibilizat, Executivul joacă după îi cântă interesele de grup ale celor care pun mâna pe putere, Cotroceniul, Strada şi Ambasadele, iar Presa se află în moarte clinică. Numai Justiţia boiereşte, aceasta având un statut privilegiat, bani şi putere cât pentru celelalte trei puteri ale statului la un loc, şi chiar mai mult decât atât.
articolul integral, la sursa: cotidianul.ro
scris de Sorin Avram
Într-un comunicat oficial postat pe pagina de Facebook, echipa Getae anunţa că a ajuns într-un impas cu producţia. Singura soluţie pentru finalizarea proiectului, salutat cu deosebit entuziasm la debut, este campania de strângere de fonduri, pe care realizatorii o vor demara luna aceasta.
Iată comunicatul integral transmis de Getae:
„Comunicat Oficial «Getae: Superstiţii şi Război»
Din păcate, după un an de zile de efort intens, am ajuns într-un impas financiar cu producţia episodului pilot. În prezent există 35 de minute de material final (din 48 necesare pilotului) dar care nu vor fi niciodată difuzate din cauza unei revolte a câtorva oameni din echipă iniţială, care au refuzat să-şi dea acordul pentru difuzare (cu toate că ne-am înţeles altfel de la bun început).
În ianuarie 2017, după lansarea teaserului care a obţinut aproape 500 mii views în 12 ore, o parte din echipă s-a răsculat având anumite pretenţii care nu făceau obiectul participării lor în proiectul GETAE. În acel moment mai aveam de filmat două scene (luptă şi consiliul dinaintea bătăliei). În Februarie 2017 am reformat echipă şi am decis să refilmăm tot pilotul în perioadă iunie-iulie 2017. Cu un casting parţial nou şi mult mai bun, cu o echipă mult extinsă, am început antrenamentele/repetiţiile şi pregătirile alături de nume uriaşe din teatrul şi filmul românesc.
În iunie, anumiţi parteneri nu şi-au ţinut promisiunile contractuale şi astfel s-au amânat filmările pentru care 30 de oameni s-au antrenat zi de zi, au repetat/pregătit, şi-au luat liber şi şi-au anulat vacanţe.
În iulie, pe ultima sută de metri şi în al doisprezecelea ceas eram pregătiţi în sfârşit să refilmăm şi să fie gata totul până în august. Am întâmpinat răutăţi, dificultăţi, opoziţie şi astfel s-a amânat pentru ultima oară refilmarea pilotului.
Până acum s-au investit peste 20.000 euro în această producţie şi mult, foarte mult timp şi pasiune. Suma este infimă pentru un film de acest calibru, dar sunt bani de acasă şi contează mult. Am filmat zeci de zile în perioadă septembrie-decembrie 2016, uneori cu peste 100 de oameni pe platou, timp de zile întregi-câte 12-15 ore pe zi…, dar în zadar.
Materialul arată decent, noi suntem mulţumiţi de calitatea sa pentru un episod pilot, dar aşa cum am specificat nu poate fi difuzat din cauza unor „oameni buni”. Ar fi fost difuzabil fără doar şi poate.
În prezent, singura opţiune pentru a refilma şi difuza în sfârşit primul episod al serialului GETAE este o campanie de crowdfund pe care intenţionam să o lansăm în următoarele 30 de zile. Este singura variantă viabilă prin care publicul poate participă activ la finanţarea şi producţia total independenţa a unui serial istoric românesc, bazat pe întâmplări reale.
Noi putem realiza GETAE, materialul existent dovedeşte deja acest lucru oricui.
Vă asigurăm că regretăm cel mai mult efortul celor 6 luni de producţie şi postproducţie, este muncă şi pasiunea noastră. Cândva, acest serial va fi realizat în mod garantat-nu renunţăm. Singură necunoscută este dacă în 2017 cu susţinerea publicului într-o campanie de finanţare…. sau mai târziu când vom găsi resursele adecvate producţiei.
Echipa Getae“
„Românii, veşnic dezbinaţi şi fără caracter“
Reacţiile de susţinere au curs pe pagina de Facebook. Cel mai apreciat punct de vedere a fost exprimat de un constănţean, Sorin Popescu, care scrie: „Românii, veşnic dezbinaţi şi fără caracter. Cei care au dezbinat echipa sunt nişte oameni lipsiţi de caracter! În loc să continui un proiect românesc pe un domeniu unde chiar e mare nevoie, îţi iei jucăriile şi pleci acasă. Pur şi simplu nu ai cu cine. Televiziunile mari şi unele vândute străinilor (protv) în loc să facă seriale de retardaţi (las fierbinţi şi atletico textila) mai bine ar lucra pe proiecte legate de dezvoltarea culturii româneşti. Un film istoric e o comoară pentru poporul ăsta!“. El dă şi un sfat celor de la Getae: „Când începeţi campania de crowdfunding, mediatizaţi mult proiectul. Explicaţi-l, faceţi cunoscut subiectul şi veridicitatea istorică a întâmplărilor. Dacă proiectul este unul istoric, compatibil cu realitatea, sunt convins că veţi avea mult mai mult sprijin“.
Irina Viorica Covali regretă situaţia la care s-a ajuns, din nou: „Un serial cu un mare potential. Din pacate, se pare ca istoricul nostru, desi bogat, nu este apreciat atat cat ar trebui. Cu siguranta exista material pentru scenarii care ar putea concura cu seriale de succes ca Vikings, Dinastia Tudorilor si altele. Dar filmele romanesti din ultimul timp tratează subiecte care, după părerea mea, plaseaza producţia românească undeva în josul listei. Păcat“. Lucian Cocoloş întreabă dacă n-ar fi o soluţie difuzarea episodului-pilot chiar şi aşa, neterminat, pentru ca publicul să fie îndemnat să contribuie la finanţare dacă vrea să vadă şi continuarea. „Publicul doreşte mult-mult să vadă acest episod.. Potenţialul e mare şi sunt sigur că spectatorii vor ajuta“.
„Doar echipa noastră detine materialul integral pentru toate sesiunile de filmare. O mica parte a mai circulat si prin cercuri interne, dar controlat. Nu dorim sa ne facem reclama impotriva vointei altora. Suntem mai buni de atat, putem mai mult“, şi-a exprimat opinia echipa de realizatori de la Getae.
Istoria frământată a geto-dacilor din film
Episodul-pilot al producţiei „Geto-dacii. Superstiţii şi război“, realizată de Carpathian Pictures, trebuia să fie difuzat în primăvara anului 2017. Dacă totul mergea conform planului, o dublă premieră urma să se înregistreze în România în această primăvară.
Serialul istoric dedicat geto-dacilor era programat să fie difuzat la o televiziune naţională, după o pauză de câteva decenii de la turnarea unor producţii cu caracter naţionalist, precum „Dacii“ (1967, Sergiu Nicolaescu), „Columna“ (1968, Mircea Drăgan) şi „Burebista” (Gheorghe Vitanidis, 1980).
„Geto-dacii. Superstiţii şi război“ este primul serial românesc şi prima producţie autohtonă de acest gen apărută după 1989. Prin serialul conceput de Casa de Producţie Carpathian Pictures în colaborare cu Naţional TV se doreşte reconstituirea unor timpuri care constituie pentru români motiv de mândrie naţională.
Vezina, principalul aliat al lui Decebal
Povestea începe în anul 80 e.n., la sud de Carpaţi, în tribul getic condus de bătrânul taraboste Zuras, care are trei fii: Brassus, Davos şi Vezina. Geţii se luptă cu triburile care au făcut pact cu romanii, iar după victoria asupra Buradavensilor, ei găsesc o comoară fabuloasă. În urma unui vis premonitoriu al tatălui său, Vezina preia conducerea tribului său şi ajunge lider al geţilor, devenind principalul aliat al lui Diurpaneus – cel care avea să fie cunoscut ca Decebal, ultimul rege al dacilor.
Sezonul 1 din serial va culmina cu lupta de la Tapae din anul 87 e.n., în care puternicii romani vor fi spulberaţi de curajoşii geto-daci. Mare parte din filmările episodului-pilot, proiectat a fi difuzat în luna martie la postul Naţional TV, au fost făcute în Dobrogea, acolo unde vor fi turnate şi următoarele episoade din primul sezon. Dacă va fi un succes, serialul va continua cu alte sezoane. Până atunci, echipa „Geto-dacilor“ se pregăteşte să se mute la Medgidia unde, pe malul Canalului Dunăre-Marea Neagră, lângă Stadionul Olimpic „Iftimie Ilisei“, vor fi săpate tranşee şi vor fi înălţate palisade pentru scenele unei lupte crâncene. Dacă vremea va permite, filmările încep în februarie.
Un „Braveheart“ al României
Scenaristul, regizorul şi coproducătorul Florin Anghel (32 ani), fondatorul Carpathian Pictures, spune că este un vis din copilărie să realizeze filme istorice. Originar din Feteşti, cineastul lucrează de câţiva ani la producţii despre voievozii neamului, cum ar fi „Basarabii“. Autodidact în cinematografie şi pasionat de istorie, Anghel susţine că vrea să facă din „Geto-daci“ un „Braveheart“ al României.
„La Revoluţia din 1989, eu eram pionier. Fac parte din ultima promoţie care a învăţat istorie la şcoală după manualele vechi, astfel că am cunoscut trecutul cu ochi de copil şi am crescut visând la legendele şi faptele de vitejie ale strămoşilor noştri. Filmul «Braveheart», al lui Mel Gibson, este pentru mine un etalon în materie“, mărturiseşte cineastul.
Producătorul mai spune că a rezolvat cu partea financiară, dar se află la faza provocării mentale, când cei implicaţi în realizarea serialului trebuie să treacă peste toate obstacolele. Florin Anghel spune că echipa lui este foarte motivată să răzbească. „Ne gândim şi la potenţialul pe care l-ar crea aceste filme. Toată emulaţia care se naşte în locurile unde filmăm, oportunităţile pentru comunitate, locuri de muncă temporare sau permanente, interesul turistic – oamenii vor avea o pâine de pus pe masă. Suntem hotărâţi să învingem. Pentru România, istoria este o resursă impresionantă care poate fi folosită în interes naţional. Asta ar trebui să facem, să valorificăm această resursă“, afirmă Florin Anghel.
Dacii şi romanii
Din distribuţia episodului-pilot fac parte actori necunoscuţi publicului, profesionişti sau amatori. Distribuţia a fost susţinută de corpul figuranţilor, compus din asociaţii de reconstituire istorică, în care Asociaţia Culturală Tomis, al cărui membru este Florin Anghel, are un rol de bază în desfăşurarea filmărilor. Membrii asociaţiei apar de la primele scene ale serialului, iar unul dintre ei joacă rolul fratelui cel mare al lui Vezina, Brassus.
„Dacii“ şi „romanii“ de la Constanţa au recuzita proprie cu care participă la manifestări dedicate istoriei antice, în ţară şi peste hotare. Sunt oameni cu diverse ocupaţii (manageri, şefi de gară, scafandri, liceeni, studenţi), de vârste diferite (15-57 ani), care au două preocupări comune: istoria şi actoria. Să intri în hainele unor strămoşi este pentru ei plăcerea care-i însufleţeşte, cu care-şi ocupă timpul liber, pe care altfel l-ar pierde la televizor.
Dacul este marinar de profesie, romanul este aviator
Marinarul Radu Florin Covaliu (42 ani) este liderul celor 75 membri ai Asociaţiei Culturale Tomis (ACT). În micul său atelier de acasă este meşterită şi întreţinută recuzita asociaţiei: cămăşile, tunicile, încălţările, platoşele, scuturile, coifurile, săbiile încovoiate etc. Materialele sunt cumpărate de la producători, iar unele obiecte, care necesită prelucrare cu dispozitive speciale, sunt comandate din Germania. Îşi alcătuiesc singuri costumaţia, care trebuie să arate cât mai autentic, în respectul adevărului istoric. Vestimentaţia şi armele din dotare vor fi văzute în serial, unde toţi romanii sunt întruchipaţi de oamenii de la Constanţa.
În serialul „Geto-dacilor“, marinarul Radu îşi joacă rolul preferat, de căpetenie dacică, pe nume Tarbus. Colegul său de la ACT, Gabriel Lupaşcu, aviator la Baza Aeriană de la „Mihail Kogălniceanu“, este comandant roman. Statura sa impozantă devine înfricoşătoare când aviatorul îmbracă ţinuta de războinic şi ridică scutul greu de 10 kilograme. „O scenă a trebuit trasă de zece ori până când regizorul s-a declarat mulţumit. Era un frig de minus 5 grade Celsius, am stat ore nemişcaţi, în atmosfera de platou, iar la final abia am putut duce scutul la piept. Pare uşor, dar nu e“, recunoaşte Gabriel.
Bucate după reţetele lui Apicius
Membrii Asociaţiei Culturală Tomis (ACT) se află sub îndrumarea Muzeului Militar Ferdinand I din Constanţa, ai căror coordonatori le-au pus la dispoziţie un spaţiu pentru păstrarea recuzitei. Costin Scurtu, directorul muzeului, îi ajută pe voluntarii ACT cu materiale documentare pentru a se prezenta cât mai bine în faţa publicului. Fiecare contribuie cu propriile resurse la tabloul general: de la apariţie, până la hrana specifică acelor timpuri, preparată după reţetele lui Apicius, bogatul gurmand roman care a trăit pentru desfătarea simţurilor.”[1]
SURSE
articol preluat de pe site-ul: dzr.org
A apărut, acum de curând, o nouă modă printre tinerii intelectuali și scriitori; a nu mai fi români, a regreta că sunt români, a pune la îndoială existența unui specific național și chiar posibilitatea inteligenței creatoare a elementului românesc. Să ne înțelegem bine: tinerii aceștia nu depășesc naționalul pentru a simți și gândi valorile universale, ei nu spun: “nu mai sunt român pentru că sunt înainte de toate om, și cuget numai prin acest criteriu umiversal și etern”..
Tinerii aceștia nu disprețuiesc românismul pentru că sunt comuniști, sau anarhiști, sau mai stiu eu ce sectă social universală. Nu. Ei pur și simplu, regretă că sunt români, și ar vrea să fie (o mărturisesc) orice altă nație de pe lume, chinezi, unguri, nemți, scandinavi, ruși, spanioli; orice, numai români nu.
S-au săturat până în gât de destinul acesta de a fi și a rămâne român. Și caută prin orice fel de argumentare (istorică, filosofică, literară) să demonstreze că românii sunt o rasă incapabilă de gândire, incapabilă de eroism, de probleme filosofice, de creație artistică, și așa mai departe. Unul dintre ei se îndoiește atât de mult de realitatea unui neam românesc războinic, încât își propune să citească Istoria Imperiului Otoman a lui Hammer, ca să verifice dacă într-adevăr s-au luptat vreodată românii cu turcii, și i-au învins! Altul crede că orice creier care contează în istoria și cultura “românească” nu e de origine română: Cantemir, Kogălniceanu, Eminescu, Hașdeu, Conta, Maiorescu, Iorga, Pârvan etc. etc. – toți, dar absolut toți sunt streini.
Sunt slavi, evrei, armeni, nemți, orice; dar nu pot fi români, românii nu pot crea, nu pot judeca; românii sunt deștepți, sunt șmecheri, dar nu sunt nici gânditori, nici creatori.
Dacă le pronunți vreun nume despre care se știe sigur că e românesc, au alte argumente.
Este din Oltenia? Sânge sârbesc. Este din Moldova? Moldova întreagă este slavizată. Din Transilvania? Sânge unguresc. Cunosc câțiva moldoveni care spun cu mândrie: am sânge grecesc, sau: “strămoșu-meu a fost rus”. Singura lor șansă de a fi oameni adevărati este de a-și dovedi că originea lor nu este curat românească.
Nu cred că se află țară europeană în care să existe atâția intelectuali cărora să le fie rușine de neamul lor, să-i caute cu atâta frenezie defectele, să-și bată joc de trecutul lui și să mărturisească în gura mare, că ar prefera să aparțină, prin naștere, altei țări.
Toți tinerii aceștia au de făcut obiecții neamului românesc. Mai întâi, spun ei, românii sunt deștepți și asta îi împiedică să aibă drame interioare, să cunoască profunzimile sufletului omenesc; îi împiedică să aibă probleme. Cine nu are probleme sufletești, cine nu capătă insomnii din cauza meditațiilor și agoniilor, cine nu e în pragul nebuniei și al sinuciderii, cine nu ajunge pentru zece ani neurastenic, cine nu uită: “Neant! Agonia! Zădărnicia!”, cine nu se dă cu capul de pereți ca să afle “autenticitatea”, “spiritualitatea” și “viata interioară” acela nu poate fi om, nu poate cunoaște valorile vietii și ale culturii, nu poate crea nimic. Românii sunt deștepți – ce oroare! Unde poate duce deșteptăciunea? La ce-ti folosește faptul că poți cunoaște, superficial realitatea – când îți lipseste facultatea de a imagina probleme, îți lipseste boala prin care poți întrezări moartea și existența, îți lipsesc înseși elementele dramei lăuntrice? Tinerii aceștia sunt supărati pe neamul românesc pentru că românii nu au drame, nu au conflicte și nu se sinucid din disperare metafizică. Tinerii au descoperit o întreagă literatură europeană de metafizică și etică a disperării. Și pentru că disperarea este un sentiment necunoscut românului (care a rămas, în pofida atâtor erezii și culturalizări, drept credincios Bisericii Răsăritene), tinerii intelectuali au dedus stupiditatea iremediabilă a acestui neam. Tot ce nu se găsește în Pascal, în Nietzsche, în Dostoievski și Heidegger – și toate aceste genii au elaborat o gândire impenetrabilă structurii gândirii românești – tot ce nu se găsește în nebunia unui biet om din Germania, în viziunile unui rus și în meditațiile unui catolic în veșnică îndoială nu înseamnă nimic, nu are valoare filosofică, nu are valoare umană.
Alimentați de lecturi europene, mimând drame europene, voind cu orice preț o spiritualitate care să se asemene chiar numai exterior cu spiritualitatea occidentală sau rusă – tinerii n-au înțeles nimic din geniul acestui popor românesc, bântuit de atâtea păcate, având nenumărate lipsuri, dar strălucind totusi cu o inteligență și o simțire proprii. Tinerii au reacționat împotriva curentului de acum zece-doisprezece ani, pornit de la “Gândirea” și “Ideea europeană” (Pârvan, Lucian Blaga, Nae Ionescu, Nichifor Crainic; publicatiile lui N. Iorga) care proclamase “autohtonismul”, “specificul etnic”, în artă și în gândire și încercase cea dintâi filosofie ortodoxă prin crearea tipologiei românești. Cauzele acestei reacțiuni (care a început prin a fi pur spirituală, pentru a ajunge în deplin nihilism, negație a istoriei, relativism în cultură, disolutia conceptelor critice etc.) sunt mult prea interesante și prea aproape de noi ca să ne încumetăm să le discutăm în acest articol. Dealtfel nici n-am încercat azi să cercetăm întreg fenomenul “a nu mai fi român”, ci numai să denunțăm câteva din aberațiile ultimei mode intelectuale.
Acei care disperează de destinul de a se fi născut români, judecă strâmb meritele și defectele poporului. Ei vor problematică, îndoială, eroism – iar poporului român îi e cu totul străină îndoiala și despre eroi are o conceptie cu totul familiară. Pentru un tânăr intelectual credinta și îndoiala au valoare filosofică, deschid căile meditației prin “probleme”; pentru un țăran român, nu există îndoială, el crede firesc (“asa cum curg apele, sau cresc florile”), fără “probleme” (țăranul român este realist; vezi colecțiile de proverbe, ca să înțelegi cum a reacționat el contra încercărilor de idealism, de criticism, aduse de popoarele cu care a intrat în legătură).
Intelectualii au despre eroi o conceptie morală sau magică; și într-un caz, și în altul, ei judecă individualist, iar la limită, demoniac. Am arătat altădată ce cred românii despre eroii neamului; ceea ce cred și despre personagiile biblice și apostolice, că trăiesc într-un rai ca un plai românesc, că gândesc la nevoile lor, familiale, ca și în viață, coboară pe pământ în ceasuri grele, stau de vorbă cu oamenii într-un limbaj familiar etc. Eroii, așa cum sunt înțeleși de popor și eroii așa cum sunt închipuiți de intelectualii tineri – nu au nimic – de-a face între ei. Unii au un eroism pe care li-l dă viata asociată, ceilalti concep un eroism etic, de probleme, de drame și conflicte.
Apoi, tinerii intelectuali judecă totdeauna un popor prin ce creează, nu-l judecă prin ceea ce este, prin supraviețuirea lui. A “crea” este o concepție individualistă; a fi așa cum a lăsat Dumnezeu, este adevărata axă a “spiritualității” poporului. În concepția poporului, nimic nu se creează, nimic nu se face; lucrurile vin și pleacă, lucrurile se întâmplă. Dar aceasta este o problemă prea complicată pentru a o rezolva aici. Este adevărat că poporul românesc suferă de multe păcate, este adevărat că ne lipsesc multe axe – dar aceasta e condiția noastră umană, acestea sunt posibilitățile noastre de a atinge universalitatea. Putem pleca de la ele, sau le putem ignora, pur și simplu. Dar nu e nici cavaleresc, nici eficace – să ne fie rușine că ne-am născut români, numai pentru simplul motiv că nu găsim în valentele românești ceea ce vrea Chestov sau Dostoiewski.
Mircea ELIADE
(Preluare din Vremea, an VI, nr. 304 din 10 Septembrie 1933)
În cadrul unei conferinţe Elon Musk a prezentat efectele negative pe care le poate produce Inteligenţa Artificiale (AI).
,,Am analizat AI până în cele mai extreme puncte şi cred că omenirea ar trebui să îşi facă griji din cauza puterii ei. Încerc mereu să trag un semnal de alarmă, dar până când oamenii nu vor vedea roboţi pe străzi care ucid oameni nu vor înţelege,” a declarat Elon Musk.
Desigur Elon Musk nu se referea la inteligenţa artificială ce se află în dispozitive precum Alexa sau Google Home.CEO-ul Tesla făcea referire la o entitate extrem de inteligentă ce ar putea fi creată în viitor. Zeci de cercetători au semnat în 2015 o scrisoare deschisă ce prezenta pericolele inteligenţei artificiale. De asemenea Stephen Hawking şi-a afirmat îngrijorarea recent privind distrugerea umanităţii de către AI, notează IFL Science.
După cum recunoaşte şi Musk este dificil ca omenirea să ia în considerare aceste avertismente momentan. Deşi în prezent sistemele de AI întâmpină anumite probleme, în ultimii ani au avut loc progrese remarcabile ,,AI este un caz rar în care ar trebui să creem reglementări proactive şi nu reactive. Dacă vom acţiona reactiv va fi prea târziu. Inteligenţa artificială reprezintă un risc fundamental pentru existenţa civilizaţiei umane,” afirmă Musk.
scrisă de
„Oh, my God, am uitat să transmit nu știu ce! Whatever, nu moare!“ Se mai zice și: „OMG, am uitat. W8!“. Adică „așteaptă“. Sunt prescurtări de puști, introduse de comunicarea de pe net. De-ar fi doar acestea. O frangleză de tip anglican (generată tot de comunicarea pe Internet) se revarsă în limbajul cotidian. Așa cum, în perioada bonjuriștilor, o vorbă, două în franceză, un citat sau o expresie separau junele venit de la studii din Franța de țăranul rămas la sapă sau de funcționarul copleșit de nevoi, la fel, acum, o păsărească englezită, un soi de limbă română cu noțiuni din comunicare în limba engleză (mai ales în domeniul publicității), face uneori dialogurile ininteligibile și enervante. Bietul George Pruteanu, dacă ar auzi, s-ar răsuci în mormînt!
autor: Cornel Nistorescu
continuarea articolului, la sursa: cotidianul.ro
Ne asfixiază subcultura. O întâlnești peste tot, oriunde întorci capul. Printre puținele noastre statui, în fața Universității bucureștene avem patru splendide statui înfățișând personalități care și-au pus amprenta în dezvoltarea națiunii române, a culturii naționale. Din fericire au rezistat furiei din anii 50 de dărâmare a statuilor din București și a aruncării lor în diverse cotloane de nimeni știute. Atunci eram țară ocupată. Acum susținem că suntem țară liberă, „stat de drept” cu o democrație cucerită pe baricadele de la Universitate și de la „Inter”. Așa se zice. Atunci însă, oamenii, poporul era mult mai bine educat, cultura națională cu tot ce înseamnă ea, era prețuită. Acum, din păcate, deculturalizarea sistematică și bine condusă din afară și din lăuntru a reușit să spele creiere, să arunce în derizoriu tot ce este național, să identifice naționalul românesc cu șovinismul sau chiar extremismul, să arunce la gunoi valorile neamului și să pună în loc non-valori, reziduri ale unei așa-zise culturi futurologice, „moderniste”, „globaliste”.
Magnații țărilor fără istorie cumpără pe bani grei istorie din țările care o au cu asupra de măsură și o țin la mare preț. Noi avem de mai bine de două mii de ani, mărturii de toate felurile ale unei civilizații cunoscute în toată lumea. Numai că am pus-o sub obroc. Am scos-o din manualele de istorie, (care nu trebuie să „supere” pe nimeni ), am pus sub aspră cenzură politică subiecte ca războiul de eliberare a Basarabiei și a Bucovinei nordice ocupată „hoțește, pe furiș” de ruși, războiul pentru apărarea Hotărârii de la Alba -Iulia de la 1 Decembrie 1918 atacată de bolșevicii lui Bela Kun în conivență cu Lenin, am ucis a doua oară prin ștergerea din memoria colectivă a guvernării mareșalului Ion Antonescu și a faptelor eroice ale Armatei Române. am lăsat într-o uitare vinovată pe Gheorghe Doja, Horia, Cloșca și Crișan, pe Tudor Vladimirescu (care a făcut și el o „răscoală” acolo…), ba mai mult, marea reformă agrară din 1921-1922 a regelui Ferdinand a intrat și ea sub obroc pentrucă , pasă-mi-te i-a nedreptățit pe foștii latifundiari unguri din Ardeal are au refuzat cetățenia română și au târât statul român într-un lung proces la Curțile internaționale de justiție cerându-i despăgubiri pe care le mai primiseră odată pentru pământurile expropriate și date țăranilor din Ardeal, indiferent de naționalitate; în consecință, Nicolae Titulescu, avocatul statului român care a pledat pentri interesele naționale ale României contra fantasmagoricelor cereri ungurești, apare ca un fel de Don Quijote ! Cenzura nevăzută dar pe care o știm foarte bine a pus „la secret” și problema Gojdu, și multe altele!
Românul întreg la minte, se întreabă , poate nedumerit, „de ce?” Eu cred că este simplu: unde nu e coloană vertebrală, unde nu este mândrie națională, unde nu este mândria de nație, unde lașitatea , tradarea și banul sunt vectorii principali în politică, se ajunge inevitabil la un astfel de dezastru, Să mă întorc la statuile din fața Universității. Mihai Voievod „domnul Țării Românești al Moldovei și al Ardealului” – inscripția de la baza statuii este tăiată cu o cruce mare neagră, un scris analfabet cu cariocă arată „oglindă-oglinjoară…..” urmată de măscări de nereprodus, iar „opera” este completată cu măzgălituri de grafitti ce aduc a insemne legionare. Și lui Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Lazăr și Spiru Haret cărora „Patria recunoscătoare” le aduce omagiu pentru contribuția la dezvoltarea școlii românești, a culturii neamului nostru, li s-a hărăzit tot câte o mare cruce neagră vopsită peste inscripții , așa ca să nu se mai înțeleagă nimic!
Zidurile Universității adăpostesc , chiar în acea zonă, amfiteatrele Facultății de Istorie. N-o fi văzut nimeni ororile astea? Dar ce să ne mai mirăm, când dl prof. univ. dr. Lucian Boia îl blagoslovește pe Spiru Haret arătnd în lucrarea sa „Românizarea românilor” că acest corifeu al învățământului românesc a avut ca principală misiune „românizarea” școlii românești, vezi Doamne, nu numai în Vechea Românie dar și în „provinciile alipite”! Acest individ formează istoricii de mâine! Și alții ca el! Și atunci?
scrisă de Prof. univ. dr. Viorica Moisuc
sursa: art-emis.ro
„Să nu uităm că istoria nu va uita pe vinovaţi; şi vinovaţi suntem cu toţii: unii, pentru că am tăcut; alţii, pentru că am greşit; cu toţii, pentru că am suportat.” (General Ion Antonescu, 1 Decembrie 1940, Alba Iulia).
Academia Română
20 iunie 2017
APEL
Pentru respectarea Centenarului Marii Uniri şi a memoriei istorice a românilor.
Academia Română este principala instituţie a conştiinţei naţionale a românilor. Această menire este inserată în actul ei de naştere, proiectul ei constitutiv, rostul instituţiei şi destinul său primordial.
Există momente când un popor nu poate să tacă. Există momente în Istorie când conştiinţa naţională a celor care conduc vremelnic destinele unei naţiuni scade sub cota de alarmă. Sunt acele momente în care totul pare de vânzare, totul se negociează, totul se relativizează, tot ce e sfânt şi intangibil devine simplă marfă pe taraba politică. În aceste momente, este datoria tuturor celor care trebuie să vorbească să iasă în faţă şi să spună lucrurilor pe nume. Conştiinţa naţională a unui popor are nevoie să se exprime prin instituţiile sale. Apelul nostru către clasa politică din România este să nu uite de menirea ei. Să nu insulte sufletele a zeci de milioane de români, trăitori în România şi în afara hotarelor ei, să nu batjocorească anul în care pregătim sărbătorirea a 100 de ani de Românie modernă, independentă şi mare.
Pe 15 martie 1848 „tinerii unguri” conduşi de Petöfi Sandor şi mobilizaţi de poeziile sale patriotice au ridicat mulţimile („Sus! Patria către maghiari strigat-a: E timpul pentru luptă să fiţi gata!”). La finalul zilei, programul în douăsprezece puncte, printre care şi unirea Ungariei cu Transilvania, a fost acceptat de către Parlament şi de Curtea de la Viena. Această zi ar urma să devină, în preajma a 100 de ani de la Marea Unire a tuturor Românilor, Ziua maghiarilor din România!
A vota ziua de 15 martie ca Zi a maghiarilor din România înseamnă o ignorare flagrantă şi vinovată a memoriei istorice a românilor, pentru care Unitatea naţională şi de limbă a constituit busola istorică în toate momentele de restrişte sau de bucurie colectivă.
A vota ziua de 15 martie ca Zi a maghiarilor din România este un gest iresponsabil în perspectiva menţinerii păcii sociale interne, exemplară în ţara noastră, în condiţiile în care drepturile minorităţilor de aici depăşesc normele europene în materie.
A vota ziua de 15 martie ar însemna o anulare a eforturilor de sărbătorire firească a Centenarului unităţii naţionale care are ca miză crucială Unirea de la 1 decembrie 1918 – clipa astrală a istoriei poporului român.
A vota ziua de 15 martie ca Zi a maghiarilor din România înseamnă o încurajare tacită a revendicărilor cercurilor extremiste maghiare care au început deja o veritabilă campanie internă şi internaţională în perspectiva a 100 de ani de la Trianon.
Academia Română nu poate să admită că se poate întâmpla aşa ceva. Nu există scuze, argumente şi justificări de niciun fel. Toţi vom fi judecaţi pentru faptele noastre, mai ales când miza acestor fapte este naţională, nu individuală. Nimeni nu are dreptul să ignore Istoria unui popor.
Trimitem pe această cale apelul nostru către politicienii români, de orice naţionalitate ar fi aceştia, la responsabilitate, respect şi, până la urmă, la bun simţ. Să nu ne uităm menirea şi să nu uităm niciodată cine suntem.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Biroul Prezidiului Academiei Române[1]
–––––––––––––––
[1] http://www.acad.ro/com2017/apelAR/d0620-ApelAR-15MartieZiuaMaghiarilorRomania.pdf
Într-una dintre plimbările sale prin capitala Columbiei, Bogota, Jose Alberto Gutierrez a găsit o copie a romanului rusesc „Anna Karenina” şi s-a gândit să îl păstreze. Ştia că marea parte a oamenilor iubesc cărţile în formatul lor clasic şi au început să îi placă şi lui. A continuat să strângă cărţi aruncate şi a ajuns să înfiinţeze o adevărată bibliotecă.
Columbianul, gunoier de meserie, a observat că oamenii obişnuiesc să arunce cărţi. De la găsirea „Annei Karenina” încoace au trecut 20 de ani, timp în care Jose a reuşit să strângă nu mai puţin de 25.000 de cărţi abandonate, unele dintre ele, e drept, provenite din donaţii, scrie Gândul.
„Când mi-am dat seama că oamenii aruncă romanele la gunoi, am început să le salvez”, mărturiseşte bărbatul.
În prezent, columbianul le depozitează în propria-i casă, care a devenit o bibliotecă gratuită.
Şi, dacă povestea sa nu era suficient de impresionantă, biblioteca serveşte drept ajutor copiilor din Bogota care nu îşi permit să îşi cumpere cărţile de care au nevoie la şcoală.
Biblioteca funcţionează încă din anul 2000, iar bărbatul şi-a câştigat o poreclă demnă de un film de Oscar: „The Lord of the Books” (n.r. „Stăpânul cărţilor”)
Inspirat de propria-i poveste, Jose, care nu a terminat şcoala când era copil, studiază acum pentru a-şi da examenele finale de absolvire a şcolii.
preluare de pe site-ul: descopera.ro
Una dintre filialele Bibliotecii Metropolitane București este cea cu nr. 32, aflată la parterul blocului S2 de pe Șoseaua Turnu Măgurele, din cartierul Berceni. Pe vremuri, îi zicea „Anton Pann“, în prezent, este „Al. Macedonski“. Biblioteca este în pas cu vremurile. Și, implicit, cu tehnologia high-tech. Dacă înainte abia te puteai strecura printre rafturile cu cărți pline de praful vechimii și al degetelor care le răsfoiseră, acum, cărțile sunt noi, iar biblioteca, aerisită și dotată cu trei computere.
Conexiunea la Internet, softul care indexează colecțiile și monitorizează împrumuturile, dar și o bibliotecă digitală, facilitează lectura din acest spațiu public. Și procedura de împrumut a cărților s-a modificat. Permisul de acces la bibliotecă s-a transformat în card, care se pune pe „tag“. La fel și cartea. „Tag-ul“ este o stație prin care se înregistrează cărțile împrumutate.
continuarea articolului, la sursa: cotidianul.ro
scrisă de Alice-Diana Boboc
Scriitorul Mircea Cărtărescu spune că nu şi-a exprimat niciodată părerea cu privire la ce anume din scrierile sale să apară în manualele şcolare,dar a explicat că de unele dintre acestea nu este foarte mândru,iar autorii contemporani ar trebui să fie consultaţi despre ce ar dori să apară în manuale.
Aflat la Constanţa, unde a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Ovidius, Mircea Cărtărescu a declarat, într-o conferinţă de presă, că nu i-a cerut nimeni, vreodată, dintre cei care alcătuiesc manuale şcolare, să-şi dea cu părerea în privinţa textelor care-i sunt preluate.
continuarea articolului, la sursa: gandul.info
Anticafeneaua „Arte dezbateri şi dichis” are deja succes printre cei care o frecventează.
Obiectele vechi găsite în podul Colegiului „Mihai Cantacuzino” au fost recondiţionate şi apoi folosite pentru decorarea unei clase, unde elevii şi profesorii se vor întâlni să socializeze.
Profesorii şi elevii aduc ceai, prăjituri de casă şi cafea la Anticafeneaua din şcoală, însă nimic nu se vinde şi nimic nu se cumpără, totul fiind pus la dispoziţie gratuit, cu toţii învăţând să se autogospodărească în prima Anticafenea din ţară deschisă într-o şcoală.
Conducerea Colegiului „Mihai Cantacuzino” arată că în Anticafenea se vor desfăşura activităţi extraşcolare, fiind deja funcţională, după ce elevii şi profesorii au contribuit cot la cot să termine, la sfârşitul săptămânii, toate retuşurile.
„Toţi am contribuit. Este făcută de elevi şi profesori, alături de un muncitor foarte priceput. Am avut această idee încă din primul an de directorat la Colegiu. Am dorit iniţial ca acest spaţiu sa fie exclusiv pentru seniorii colegiului nostru, pentru foştii profesori. Genoveva Cerchez (profesor de limba română – n.r.) a pus în practică ideea, alături de unul din meşterii şcolii şi de Carmen Matei (adminsitrator – n. r.). Şi a ieşit acest loc binecuvântat, cald şi plin de farmec”, a declarat, sâmbătă, Aurora Arieşan, directorul Colegiului Mihail Cantacuzino din Sinaia.
Potrivit acesteia, Anticafeneaua se află într-o sală care era nefolosită şi care se află la etajul doi al Colegiului.
Arieşan a mai precizat că Anticafeneaua „Arte, dezbateri şi dichis” va găzdui activităţi extraşcolare, după programul de şcoală, organizate sb coordonarea unui profesor. Aici se vor întâlni membrii clubului de dezbateri, sau cei ai clubului seniorilor, dar tot aici se pot întâlni membrii cercurilor de de literatură, de ştiinţe, de pictură, de film etc.
Potrivit descrierii făcute pe pagina de facebook a colegiului, „Anticafeneaua este un concept nou şi încă puţin cunoscut care propune un spaţiu prietenos şi cald, însă în acelaşi timp public, în care oamenii se adună ca să împărtăşească idei sau să vorbească despre arte. O alternativă chic, mai studenţească pentru un bar sau un club. Ȋn ţară există doar trei astfel de locuri şi, din câte ştim, nu mai există nicio şcoală care să aibă o anticafenea, aşa că ne mândrim să fim deschizători de drum în sensul acesta. Anticafeneaua noastră are o personalitate shabby chic pe care i-o imprimă lucrurile vechi şi frumoase pe care le-am descoperit scotocind prin podul şcolii şi pe care meşterii pricepuţi ai şcolii le-au recondiţionat”.
scrisă de
Cele mai mari cinci universitati din Romania, reunite in consorțiul „Universitaria”, avertizeaza intr-un comunicat in legatura cu derapaje din sistemul educational si cer depolitizarea conducerii Consiliul Național al Rectorilor. Cele cinci universitati mai cer sa fie implicate in elaborarea noii legi a Educatiei si protesteaza fata de lipsa de reprezentativitate din consiliile consultative ale Ministerului Cercetării.
Cele cinci institutii de invatamant superior si cercetare reunite in Consortiul Universitaria sunt Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea din București, Universitatea de Vest din Timișoara și Academia de Studii Economice din București. Conducerea consortiului s-a reunit la Tulcea în perioada 20-23 aprilie.
Comunicatul integral:
Consorțiul „Universitaria” atrage public atenția asupra unor derapaje existente la nivel național cu privire la câteva situații cu impact major asupra învățământului superior și cercetării din România.
În cadrul dezbaterilor, rectorii și președinții senatelor universitare au luat în discuție relația dintre Consorțiu și Consiliul Național al Rectorilor. În acest sens, conducerile universităților membre ale Consorțiului „Universitaria” solicită public CNR depolitizarea conducerii acestei structuri, astfel încât Consiliul să fie reprezentantul exclusiv al mediului universitar românesc, departe de influențe de natură politică. Nu în ultimul rând, membrii Consorțiul „Universitaria” solicită modificarea procedurilor de adoptare a hotărârilor CNR prin luarea în considerare a ponderii fiecărei universități în funcție de numărul de cadre didactice, studenți și de activitatea de cercetare. Ca atare, Consorțiul „Universitaria” consideră necesar un demers rapid în acest sens, după care Consorțiul poate decide revenirea în structura Consiliului Național al Rectorilor.
Conducerea Consorțiului reiterează fermitatea sa în susținerea, în spațiul public și în cel academic, a performanței și a competitivității în mediul universitar românesc și intransigența sa în privința necesității adoptării unei strategii universitare naționale unitare, bazată pe standardele unei educații de calitate.
scrisă de RH
articolul integral, la sursa: HotNews.ro
In clinicile si spitalele germane (si nu numai) oamenii in varsta sunt operati, cateterizati, iradiati si ventilati mecanic pana plezneste pusculita cu bugetul de la asigurari!Aveti mai jos un interviu zguduitor cu doctorul Matthias Thöns, transmis de televiziunea germana de stat.
Credit: fansf.wordpress.ro
În următoarea sută de ani se vor întâmpla două lucruri care vor modifica radical fiinţa umană: energia va deveni practic gratuită, ceea ce va duce la dispariţia proprietăţii şi implicit a consecinţelor ei politice, vechi de zece mii de ani. A doua transformare va fi aceea că omul va deveni practic nemuritor, ceea ce va crea o extraordinară presiune asupra planetei, este de părere Dan Doboş, scriitor de SF şi jurnalist, autorul celebrei trilogii ”Abaţia”, care a acordat un interviu Descopera.ro.
Interviul prezintă astfel o reconciliere între ştiinţele umaniste şi ştiinţele exacte, greu de „digerat” în paradigma actuală.
Dan Doboş (47 de ani) va fi prezent la cel mai mare târg de carte SF, Final Frontier, la sfârşitul acestei săptămâni (1-2 aprilie), care va avea loc la Bucureşti.
Vă prezentăm mai jos interviul pe care Dan Doboş l-a acordat Descopera.ro:
scrisă de
Something is very wrong with the news industry. Trust in the media has hit an all-time low; we’re inundated with sensationalist stories, and consistent, high-quality reporting is scarce, says journalist and entrepreneur Lara Setrakian. She shares three ways we can fix the news and make the complex issues of our time easier to understand.
sursa: ted.com
Ministrul Culturii și Identității Naționale, Ioan Vulpescu, a afirmat, duminică, la ședința solemnă a Academiei Române cu prilejul Zilei Culturii Naționale, că societatea românească experimentează „sinucigaș” abandonarea culturii și se confruntă cu o „deculturatizare durabilă”.
„În opinia mea, am intrat într-o epocă a derizoriului, care este la fel de periculoasă pentru cultură ca și epoca anticulturală, reprezentată de defunctul regim comunist. Acum nimeni nu mai amenință fățiș cultura și pe creatorii ei, nici nu-i mai cenzurează politic manifestările, însă un văl apăsător de tensiune și dispreț, de indiferență instituțională și iresponsabilitate acoperă zi de zi tot ce se face în materie de cultură. De la școală, în care se învață tot mai puțin, mai ales limbă și literatură română și istorie, până la mass-media din care cultura pare a fi dispărut, societatea românească experimentează sinucigaș abandonarea culturii. (…) Dacă până acum vorbeam despre dezvoltarea durabilă, acum suntem confruntați cu deculturatizarea la fel de durabilă”, a spus Ioan Vulpescu, la sesiunea solemnă „În jurul identității românești, organizată de Academia Română și Fundația Națională pentru Știință și Artă.
Potrivit lui Vulpescu, în societate există pericolul pierderii identității, atât a celei culturale, cât și a identității antropologice. El a menționat o statistică conform căreia în Finlanda, o țară cu 5,5 milioane de locuitori, sunt tipărite mai multe titluri și într-un tiraj mai mare decât în țara noastră, care are 21 de milioane de locuitori. (…)
„E momentul să declanșăm împreună o bătălie culturală, o bătălie pentru valorile culturii noastre, (…) nu un război, ci o campanie susținută și inteligentă prin care oameni și instituții să colaboreze pentru repoziționarea culturii în societate. Vă propun să relansăm ideea strategiei culturale naționale, care să nu se bazeze pe proiecte goale și pe cheltuirea ingenioasă a banilor publici naționali și europeni, ci pe crearea unui consens în jurul promovării valorilor culturii naționale, inclusiv prin măsuri legislative”, a adăugat Vulpescu.(…)
articolul integral la sursa
sursa: AGERPRES/(A — autor: Alina Novăceanu, editor: Karina Olteanu, editor online: Simona Aruștei)
1traducator's Blog 
