Tag Archives: Atitudini

Elon Musk avertizează că inteligenţa artificială ar putea reprezenta un pericol pentru omenire

În cadrul unei conferinţe Elon Musk a prezentat efectele negative pe care le poate produce Inteligenţa Artificiale (AI).

,,Am analizat AI până în cele mai extreme puncte şi cred că omenirea ar trebui să îşi facă griji din cauza puterii ei. Încerc mereu să trag un semnal de alarmă, dar până când oamenii nu vor vedea roboţi pe străzi care ucid oameni nu vor înţelege,” a declarat Elon Musk.

Desigur Elon Musk nu se referea la inteligenţa artificială ce se află în dispozitive precum Alexa sau Google Home.CEO-ul Tesla făcea referire la o entitate extrem de inteligentă ce ar putea fi creată în viitor. Zeci de cercetători au semnat în 2015 o scrisoare deschisă ce prezenta pericolele inteligenţei artificiale. De asemenea Stephen Hawking şi-a afirmat îngrijorarea recent privind distrugerea umanităţii de către AI, notează IFL Science.

După cum recunoaşte şi Musk este dificil ca omenirea să ia în considerare aceste avertismente momentan. Deşi în prezent sistemele de AI întâmpină anumite probleme, în ultimii ani au avut loc progrese remarcabile ,,AI este un caz rar în care ar trebui să creem reglementări proactive şi nu reactive. Dacă vom acţiona reactiv va fi prea târziu. Inteligenţa artificială reprezintă un risc fundamental pentru existenţa civilizaţiei umane,” afirmă Musk.

scrisă de Oana Bujor

sursa: descopera.ro

sursa foto și articol corelat

Frangleza care ne omoară

„Oh, my God, am uitat să transmit nu știu ce! Whatever, nu moare!“ Se mai zice și: „OMG, am uitat. W8!“. Adică „așteaptă“. Sunt prescurtări de puști, introduse de comunicarea de pe net. De-ar fi doar acestea. O frangleză de tip anglican (generată tot de comunicarea pe Internet) se revarsă în limbajul cotidian. Așa cum, în perioada bonjuriștilor, o vorbă, două în franceză, un citat sau o expresie separau junele venit de la studii din Franța de țăranul rămas la sapă sau de funcționarul copleșit de nevoi, la fel, acum, o păsărească englezită, un soi de limbă română cu noțiuni din comunicare în limba engleză (mai ales în domeniul publicității), face uneori dialogurile ininteligibile și enervante. Bietul George Pruteanu, dacă ar auzi, s-ar răsuci în mormînt!

autor: Cornel Nistorescu 

continuarea articolului, la sursa: cotidianul.ro

 

Ne axfixiază subcultura

imagesNe asfixiază subcultura. O întâlnești peste tot, oriunde întorci capul. Printre puținele noastre statui, în fața Universității bucureștene avem patru splendide statui înfățișând personalități care și-au pus amprenta în dezvoltarea națiunii române, a culturii naționale. Din fericire au rezistat furiei din anii 50 de dărâmare a statuilor din București și a aruncării lor în diverse cotloane de nimeni știute. Atunci eram țară ocupată. Acum susținem că suntem țară liberă, „stat de drept” cu o democrație cucerită pe baricadele de la Universitate și de la „Inter”. Așa se zice. Atunci însă, oamenii, poporul era mult mai bine educat, cultura națională cu tot ce înseamnă ea, era prețuită. Acum, din păcate, deculturalizarea sistematică și bine condusă din afară și din lăuntru a reușit să spele creiere, să arunce în derizoriu tot ce este național, să identifice naționalul românesc cu șovinismul sau chiar extremismul, să arunce la gunoi valorile neamului și să pună în loc non-valori, reziduri ale unei așa-zise culturi futurologice, „moderniste”, „globaliste”.

Magnații țărilor fără istorie cumpără pe bani grei istorie din țările care o au cu asupra de măsură și o țin la mare preț. Noi avem de mai bine de două mii de ani, mărturii de toate felurile ale unei civilizații cunoscute în toată lumea. Numai că am pus-o sub obroc. Am scos-o din manualele de istorie, (care nu trebuie să „supere” pe nimeni ), am pus sub aspră cenzură politică subiecte ca războiul de eliberare a Basarabiei și a Bucovinei nordice ocupată „hoțește, pe furiș” de ruși, războiul pentru apărarea Hotărârii de la Alba -Iulia de la 1 Decembrie 1918 atacată de bolșevicii lui Bela Kun în conivență cu Lenin, am ucis a doua oară prin ștergerea din memoria colectivă a guvernării mareșalului Ion Antonescu și a faptelor eroice ale Armatei Române. am lăsat într-o uitare vinovată pe Gheorghe Doja, Horia, Cloșca și Crișan, pe Tudor Vladimirescu (care a făcut și el o „răscoală” acolo…), ba mai mult, marea reformă agrară din 1921-1922 a regelui Ferdinand a intrat și ea sub obroc pentrucă , pasă-mi-te i-a nedreptățit pe foștii latifundiari unguri din Ardeal are au refuzat cetățenia română și au târât statul român într-un lung proces la Curțile internaționale de justiție cerându-i despăgubiri pe care le mai primiseră odată pentru pământurile expropriate și date țăranilor din Ardeal, indiferent de naționalitate; în consecință, Nicolae Titulescu, avocatul statului român care a pledat pentri interesele naționale ale României contra fantasmagoricelor cereri ungurești, apare ca un fel de Don Quijote ! Cenzura nevăzută dar pe care o știm foarte bine a pus „la secret” și problema Gojdu, și multe altele!

Românul întreg la minte, se întreabă , poate nedumerit, „de ce?” Eu cred că este simplu: unde nu e coloană vertebrală, unde nu este mândrie națională, unde nu este mândria de nație, unde lașitatea , tradarea și banul sunt vectorii principali în politică, se ajunge inevitabil la un astfel de dezastru, Să mă întorc la statuile din fața Universității. Mihai Voievod „domnul Țării Românești al Moldovei și al Ardealului” – inscripția de la baza statuii este tăiată cu o cruce mare neagră, un scris analfabet cu cariocă arată „oglindă-oglinjoară…..” urmată de măscări de nereprodus, iar „opera” este completată cu măzgălituri de grafitti ce aduc a insemne legionare. Și lui Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Lazăr și Spiru Haret cărora „Patria recunoscătoare” le aduce omagiu pentru contribuția la dezvoltarea școlii românești, a culturii neamului nostru, li s-a hărăzit tot câte o mare cruce neagră vopsită peste inscripții , așa ca să nu se mai înțeleagă nimic!

Zidurile Universității adăpostesc , chiar în acea zonă, amfiteatrele Facultății de Istorie. N-o fi văzut nimeni ororile astea? Dar ce să ne mai mirăm, când dl prof. univ. dr. Lucian Boia îl blagoslovește pe Spiru Haret arătnd în lucrarea sa „Românizarea românilor” că acest corifeu al învățământului românesc a avut ca principală misiune „românizarea” școlii românești, vezi Doamne, nu numai în Vechea Românie dar și în „provinciile alipite”! Acest individ formează istoricii de mâine! Și alții ca el! Și atunci?

scrisă de Prof. univ. dr. Viorica Moisuc    

sursa: art-emis.ro

Apel pentru respectarea Centenarului Marii Uniri – Academia Română

„Să nu uităm că istoria nu va uita pe vinovaţi; şi vinovaţi suntem cu toţii: unii, pentru că am tăcut; alţii, pentru că am greşit; cu toţii, pentru că am suportat.” (General Ion Antonescu, 1 Decembrie 1940, Alba Iulia).

Academia Română
20 iunie 2017

                                                                           APEL

Pentru respectarea Centenarului Marii Uniri şi a memoriei istorice a românilor.

indexAcademia Română este principala instituţie a conştiinţei naţionale a românilor. Această menire este inserată în actul ei de naştere, proiectul ei constitutiv, rostul instituţiei şi destinul său primordial.

Există momente când un popor nu poate să tacă. Există momente în Istorie când conştiinţa naţională a celor care conduc vremelnic destinele unei naţiuni scade sub cota de alarmă. Sunt acele momente în care totul pare de vânzare, totul se negociează, totul se relativizează, tot ce e sfânt şi intangibil devine simplă marfă pe taraba politică. În aceste momente, este datoria tuturor celor care trebuie să vorbească să iasă în faţă şi să spună lucrurilor pe nume. Conştiinţa naţională a unui popor are nevoie să se exprime prin instituţiile sale. Apelul nostru către clasa politică din România este să nu uite de menirea ei. Să nu insulte sufletele a zeci de milioane de români, trăitori în România şi în afara hotarelor ei, să nu batjocorească anul în care pregătim sărbătorirea a 100 de ani de Românie modernă, independentă şi mare.

Pe 15 martie 1848 „tinerii unguri” conduşi de Petöfi Sandor şi mobilizaţi de poeziile sale patriotice au ridicat mulţimile („Sus! Patria către maghiari strigat-a: E timpul pentru luptă să fiţi gata!”). La finalul zilei, programul în douăsprezece puncte, printre care şi unirea Ungariei cu Transilvania, a fost acceptat de către Parlament şi de Curtea de la Viena. Această zi ar urma să devină, în preajma a 100 de ani de la Marea Unire a tuturor Românilor, Ziua maghiarilor din România!

A vota ziua de 15 martie ca Zi a maghiarilor din România înseamnă o ignorare flagrantă şi vinovată a memoriei istorice a românilor, pentru care Unitatea naţională şi de limbă a constituit busola istorică în toate momentele de restrişte sau de bucurie colectivă.

A vota ziua de 15 martie ca Zi a maghiarilor din România este un gest iresponsabil în perspectiva menţinerii păcii sociale interne, exemplară în ţara noastră, în condiţiile în care drepturile minorităţilor de aici depăşesc normele europene în materie.

A vota ziua de 15 martie ar însemna o anulare a eforturilor de sărbătorire firească a Centenarului unităţii naţionale care are ca miză crucială Unirea de la 1 decembrie 1918 – clipa astrală a istoriei poporului român.

A vota ziua de 15 martie ca Zi a maghiarilor din România înseamnă o încurajare tacită a revendicărilor cercurilor extremiste maghiare care au început deja o veritabilă campanie internă şi internaţională în perspectiva a 100 de ani de la Trianon.

Academia Română nu poate să admită că se poate întâmpla aşa ceva. Nu există scuze, argumente şi justificări de niciun fel. Toţi vom fi judecaţi pentru faptele noastre, mai ales când miza acestor fapte este naţională, nu individuală. Nimeni nu are dreptul să ignore Istoria unui popor.

Trimitem pe această cale apelul nostru către politicienii români, de orice naţionalitate ar fi aceştia, la responsabilitate, respect şi, până la urmă, la bun simţ. Să nu ne uităm menirea şi să nu uităm niciodată cine suntem.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Biroul Prezidiului Academiei Române[1]

–––––––––––––––
[1] http://www.acad.ro/com2017/apelAR/d0620-ApelAR-15MartieZiuaMaghiarilorRomania.pdf

Povestea gunoierului care ”a salvat” peste 25.000 de cărţi şi a deschis o bibliotecă gratuită

Povestea gunoierului care ''a salvat'' peste 25.000 de cărţi şi a deschis o bibliotecă gratuită

Într-una dintre plimbările sale prin capitala Columbiei, Bogota, Jose Alberto Gutierrez a găsit o copie a romanului rusesc „Anna Karenina” şi s-a gândit să îl păstreze. Ştia că marea parte a oamenilor iubesc cărţile în formatul lor clasic şi au început să îi placă şi lui. A continuat să strângă cărţi aruncate şi a ajuns să înfiinţeze o adevărată bibliotecă.

Columbianul, gunoier de meserie, a observat că oamenii obişnuiesc să arunce cărţi. De la găsirea „Annei Karenina” încoace au trecut 20 de ani, timp în care Jose a reuşit să strângă nu mai puţin de 25.000 de cărţi abandonate, unele dintre ele, e drept, provenite din donaţii, scrie Gândul.

„Când mi-am dat seama că oamenii aruncă romanele la gunoi, am început să le salvez”, mărturiseşte bărbatul.

În prezent, columbianul le depozitează în propria-i casă, care a devenit o bibliotecă gratuită.

Şi, dacă povestea sa nu era suficient de impresionantă, biblioteca serveşte drept ajutor copiilor din Bogota care nu îşi permit să îşi cumpere cărţile de care au nevoie la şcoală.

Biblioteca funcţionează încă din anul 2000, iar bărbatul şi-a câştigat o poreclă demnă de un film de Oscar: „The Lord of the Books” (n.r. „Stăpânul cărţilor”)

Inspirat de propria-i poveste, Jose, care nu a terminat şcoala când era copil, studiază acum pentru a-şi da examenele finale de absolvire a şcolii.

preluare de pe site-ul: descopera.ro

Biblioteca de cartier între Harry Potter și ateliere de tricotat

Una dintre filialele Bibliotecii Metropolitane București este cea cu nr. 32, aflată la parterul blocului S2 de pe Șoseaua Turnu Măgurele, din cartierul Berceni. Pe vremuri, îi zicea „Anton Pann“, în prezent, este „Al. Macedonski“. Biblioteca este în pas cu vremurile. Și, implicit, cu tehnologia high-tech. Dacă înainte abia te puteai strecura printre rafturile cu cărți pline de praful vechimii și al degetelor care le răsfoiseră, acum, cărțile sunt noi, iar biblioteca, aerisită și dotată cu trei computere.

Conexiunea la Internet, softul care indexează colecțiile și monitorizează împrumuturile, dar și o bibliotecă digitală, facilitează lectura din acest spațiu public. Și procedura de împrumut a cărților s-a modificat. Permisul de acces la bibliotecă s-a transformat în card, care se pune pe „tag“. La fel și cartea. „Tag-ul“ este o stație prin care se înregistrează cărțile împrumutate.

continuarea articolului, la sursa: cotidianul.ro

scrisă de Alice-Diana Boboc

Mircea Cărtărescu, despre textele care i-au apărut în manuale: „Sigur că acordul mi l-au cerut, dar au ales ce au vrut ei”

Image result for cartarescu si fiulScriitorul Mircea Cărtărescu spune că nu şi-a exprimat niciodată părerea cu privire la ce anume din scrierile sale să apară în manualele şcolare,dar a explicat că de unele dintre acestea nu este foarte mândru,iar autorii contemporani ar trebui să fie consultaţi despre ce ar dori să apară în manuale.

 

Aflat la Constanţa, unde a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Ovidius, Mircea Cărtărescu a declarat, într-o conferinţă de presă, că nu i-a cerut nimeni, vreodată, dintre cei care alcătuiesc manuale şcolare, să-şi dea cu părerea în privinţa textelor care-i sunt preluate.

continuarea articolului, la sursa: gandul.info

de Cătălin Legănel