Tag Archives: Atitudini

Reguli controversate la o școală de prestigiu din Regatul Unit. Ce le este interzis elevilor

Image result for King James's SchoolKing James’s School, din Almondbury, este una dintre cele mai prestigioase școli. Instituția de învățământ a adăugat 40 de reguli pentru a-i face pe elevi să aibă un comportament mai civilizat, potrivit Mirror.

Noul regulament le interzice elevilor să folosească argoul, să se holbeze la ferestre sau să ridice din umeri. Elevii nu au voie să „răspundă cu o voce prostească”, să meargă încet pentru a crea blocaje, să zâmbească  sau să se strâmbe, să ridice sprâncenele sau să se uite la alții când sunt certați.

Multe persoane au criticat aspru aceste schimbări exagerat de stricte și susțin că încalcă drepturile omului.

sursa: antena3.ro

sursa foto

Anunțuri

Faceţi naibii ceva şi pentru presă!

indexMihai Tudose la RTV, Lia Olguţa Vasilescu la Antena 3, Traian Băsescu la B1 TV, Ludovic Orban la Digi 24 şi Liviu Dragnea peste tot. Posturile de radio, de la cele publice şi continuând cu cele private, puţinele ziare care mai apar pe hârtie şi site-urile de informaţii abundă de ştiri legate de ce-a mai făcut Klaus Iohannis, de ce n-a mai zis Laura Codruţa Kovesi şi de reacţiile ambasadelor la propunerile legislative ale lui Tudorel Toader. Doamnele şi domnii amintiţi, şi nu doar ei, sunt extrem de prezenţi şi pe reţelele de socializare, dar asta, în principal, prin metoda copy-paste. Copy de pe articolul din media tradiţională şi paste pe conturile de pe reţelele sociale. Gratis.

Aleşii, numiţii şi renumiţii ne vorbesc cât e ziua de lungă şi seara de scurtă că s-au majorat salariile la bugetari, că vor creşte pensiile, că profesorii trebuie să se pregătească pentru a-şi primi restanţele salariale, că medicii pot să stea liniştiţi fiindcă vine şi rândul lor, că tinerii pensionari din poliţie nu au de ce să-şi facă griji pentru că nimeni nu le va tăia pensiile, că se refac reţelele de irigaţii, că în cadrul Programului Centenar vor fi realizate lucruri nemaipomenite şi că România va fi educată. Toate faptele de vitejie trecute, prezente şi viitoare sunt preluate şi transmise mai departe de Presă sec ori cu comentariile de rigoare.

La Bucureşti şi peste tot în ţară pe unde-şi plimbă preţioasele lor trupuri, mai-marii zilei dau nas în nas cu reporteri şi cu moderatori, dar nici unul nu-şi pune problema din ce naiba trăiesc oamenii ăştia şi redacţiile din care fac parte. Fără presa asta aşa cum e ea, adică la fel ca societatea românească în ansamblul său, nici mai bună, nici mai rea, democraţia noastră, câtă e, s-ar duce naibii, şi ţara ar fi invadată de fake-news-uri, unele dintre ele extrem de periculoase, puse în circulaţie de nişte iresponsabili ori de către nişte proşti.

Cu rare, foarte rare excepţii, posturile de televiziune centrale sunt pe ducă, iar ziarele mai au un pic şi dau colţul. Colţul acela unde pe vremuri erau tarabe pline cu publicaţii. O ţară care nu produce mai nimic şi care consumă tot mai mult din import nu are la ce şi pentru ce să-şi facă reclamă, iar multinaţionalele, considerând România o ţară din lumea a patra spre a cincea, plătesc în bătaie de joc pentru apariţiile spoturilor şi machetelor publicitare. Din trei creme de dat pe genunchiul inflamat, din două pastile pentru dureri de spate şi de cot, din câteva tigăi minune şi dintr-un aparat de fugărit celulita de pe coapse nu poţi să ţii un post de televiziune ori un ziar.

În provincie situaţia este mult mai gravă. Publicitatea marilor firme se opreşte la Bucureşti şi se duce pe reţelele create de posturile centrale, industriile locale sunt la pământ, iar proprietarii pizzeriilor preferă să-şi facă reclamă pe reţelele de socializare.

Într-o ţară normală la trup şi la cap există patru Puteri: Legislativul, Executivul, Justiţia şi Presa. Într-o ţară anormală, aşa cum este România, Legislativul a fost călcat permanent în picioare, fiind total decredibilizat, Executivul joacă după îi cântă interesele de grup ale celor care pun mâna pe putere, Cotroceniul, Strada şi Ambasadele, iar Presa se află în moarte clinică. Numai Justiţia boiereşte, aceasta având un statut privilegiat, bani şi putere cât pentru celelalte trei puteri ale statului la un loc, şi chiar mai mult decât atât.

articolul integral, la sursa: cotidianul.ro

scris de Sorin Avram 

sursa foto 

Primul serial istoric despre geto-daci, la un pas de faliment

“Producţia primului serial românesc despre daci şi romani, „Getae“, este în pericol – pentru a doua oară – de a nu mai vedea lumina ecranului. Realizatorii au dezvăluit că episodul-pilot a fost abandonat din nou de cei din echipa de filmare.

Într-un comunicat oficial postat pe pagina de Facebook, echipa Getae anunţa că a ajuns într-un impas cu producţia. Singura soluţie pentru finalizarea proiectului, salutat cu deosebit entuziasm la debut, este campania de strângere de fonduri, pe care realizatorii o vor demara luna aceasta.

Iată comunicatul integral transmis de Getae:

„Comunicat Oficial «Getae: Superstiţii şi Război»

Din păcate, după un an de zile de efort intens, am ajuns într-un impas financiar cu producţia episodului pilot. În prezent există 35 de minute de material final (din 48 necesare pilotului) dar care nu vor fi niciodată difuzate din cauza unei revolte a câtorva oameni din echipă iniţială, care au refuzat să-şi dea acordul pentru difuzare (cu toate că ne-am înţeles altfel de la bun început).

În ianuarie 2017, după lansarea teaserului care a obţinut aproape 500 mii views în 12 ore, o parte din echipă s-a răsculat având anumite pretenţii care nu făceau obiectul participării lor în proiectul GETAE. În acel moment mai aveam de filmat două scene (luptă şi consiliul dinaintea bătăliei). În Februarie 2017 am reformat echipă şi am decis să refilmăm tot pilotul în perioadă iunie-iulie 2017. Cu un casting parţial nou şi mult mai bun, cu o echipă mult extinsă, am început antrenamentele/repetiţiile şi pregătirile alături de nume uriaşe din teatrul şi filmul românesc.

În iunie, anumiţi parteneri nu şi-au ţinut promisiunile contractuale şi astfel s-au amânat filmările pentru care 30 de oameni s-au antrenat zi de zi, au repetat/pregătit, şi-au luat liber şi şi-au anulat vacanţe.

În iulie, pe ultima sută de metri şi în al doisprezecelea ceas eram pregătiţi în sfârşit să refilmăm şi să fie gata totul până în august. Am întâmpinat răutăţi, dificultăţi, opoziţie şi astfel s-a amânat pentru ultima oară refilmarea pilotului.

Până acum s-au investit peste 20.000 euro în această producţie şi mult, foarte mult timp şi pasiune. Suma este infimă pentru un film de acest calibru, dar sunt bani de acasă şi contează mult. Am filmat zeci de zile în perioadă septembrie-decembrie 2016, uneori cu peste 100 de oameni pe platou, timp de zile întregi-câte 12-15 ore pe zi…, dar în zadar.

Materialul arată decent, noi suntem mulţumiţi de calitatea sa pentru un episod pilot, dar aşa cum am specificat nu poate fi difuzat din cauza unor „oameni buni”. Ar fi fost difuzabil fără doar şi poate.

În prezent, singura opţiune pentru a refilma şi difuza în sfârşit primul episod al serialului GETAE este o campanie de crowdfund pe care intenţionam să o lansăm în următoarele 30 de zile. Este singura variantă viabilă prin care publicul poate participă activ la finanţarea şi producţia total independenţa a unui serial istoric românesc, bazat pe întâmplări reale.

Noi putem realiza GETAE, materialul existent dovedeşte deja acest lucru oricui.

Vă asigurăm că regretăm cel mai mult efortul celor 6 luni de producţie şi postproducţie, este muncă şi pasiunea noastră. Cândva, acest serial va fi realizat în mod garantat-nu renunţăm. Singură necunoscută este dacă în 2017 cu susţinerea publicului într-o campanie de finanţare…. sau mai târziu când vom găsi resursele adecvate producţiei.

Echipa Getae“

„Românii, veşnic dezbinaţi şi fără caracter“

Reacţiile de susţinere au curs pe pagina de Facebook. Cel mai apreciat punct de vedere a fost exprimat de un constănţean, Sorin Popescu, care scrie: „Românii, veşnic dezbinaţi şi fără caracter. Cei care au dezbinat echipa sunt nişte oameni lipsiţi de caracter! În loc să continui un proiect românesc pe un domeniu unde chiar e mare nevoie, îţi iei jucăriile şi pleci acasă. Pur şi simplu nu ai cu cine. Televiziunile mari şi unele vândute străinilor (protv) în loc să facă seriale de retardaţi (las fierbinţi şi atletico textila) mai bine ar lucra pe proiecte legate de dezvoltarea culturii româneşti. Un film istoric e o comoară pentru poporul ăsta!“. El dă şi un sfat celor de la Getae: „Când începeţi campania de crowdfunding, mediatizaţi mult proiectul. Explicaţi-l, faceţi cunoscut subiectul şi veridicitatea istorică a întâmplărilor. Dacă proiectul este unul istoric, compatibil cu realitatea, sunt convins că veţi avea mult mai mult sprijin“.

Irina Viorica Covali regretă situaţia la care s-a ajuns, din nou: „Un serial cu un mare potential. Din pacate, se pare ca istoricul nostru, desi bogat, nu este apreciat atat cat ar trebui. Cu siguranta exista material pentru scenarii care ar putea concura cu seriale de succes ca Vikings, Dinastia Tudorilor si altele. Dar filmele romanesti din ultimul timp tratează subiecte care, după părerea mea, plaseaza producţia românească undeva în josul listei. Păcat“. Lucian Cocoloş întreabă dacă n-ar fi o soluţie difuzarea episodului-pilot chiar şi aşa, neterminat, pentru ca publicul să fie îndemnat să contribuie la finanţare dacă vrea să vadă şi continuarea. „Publicul doreşte mult-mult să vadă acest episod.. Potenţialul e mare şi sunt sigur că spectatorii vor ajuta“.

„Doar echipa noastră detine materialul integral pentru toate sesiunile de filmare. O mica parte a mai circulat si prin cercuri interne, dar controlat. Nu dorim sa ne facem reclama impotriva vointei altora. Suntem mai buni de atat, putem mai mult“, şi-a exprimat opinia echipa de realizatori de la Getae.

Istoria frământată a geto-dacilor din film

Episodul-pilot al producţiei „Geto-dacii. Superstiţii şi război“, realizată de Carpathian Pictures, trebuia să fie difuzat în primăvara anului 2017. Dacă totul mergea conform planului, o dublă premieră urma să se înregistreze în România în această primăvară.

Serialul istoric dedicat geto-dacilor era programat să fie difuzat la o televiziune naţională, după o pauză de câteva decenii de la turnarea unor producţii cu caracter naţionalist, precum „Dacii“ (1967, Sergiu Nicolaescu), „Columna“ (1968, Mircea Drăgan) şi „Burebista” (Gheorghe Vitanidis, 1980).

„Geto-dacii. Superstiţii şi război“ este primul serial românesc şi prima producţie autohtonă de acest gen apărută după 1989. Prin serialul conceput de Casa de Producţie Carpathian Pictures în colaborare cu Naţional TV se doreşte reconstituirea unor timpuri care constituie pentru români motiv de mândrie naţională.

Vezina, principalul aliat al lui Decebal

Povestea începe în anul 80 e.n., la sud de Carpaţi, în tribul getic condus de bătrânul taraboste Zuras, care are trei fii: Brassus, Davos şi Vezina. Geţii se luptă cu triburile care au făcut pact cu romanii, iar după victoria asupra Buradavensilor, ei găsesc o comoară fabuloasă. În urma unui vis premonitoriu al tatălui său, Vezina preia conducerea tribului său şi ajunge lider al geţilor, devenind principalul aliat al lui Diurpaneus – cel care avea să fie cunoscut ca Decebal, ultimul rege al dacilor.

Sezonul 1 din serial va culmina cu lupta de la Tapae din anul 87 e.n., în care puternicii romani vor fi spulberaţi de curajoşii geto-daci. Mare parte din filmările episodului-pilot, proiectat a fi difuzat în luna martie la postul Naţional TV, au fost făcute în Dobrogea, acolo unde vor fi turnate şi următoarele episoade din primul sezon. Dacă va fi un succes, serialul va continua cu alte sezoane. Până atunci, echipa „Geto-dacilor“ se pregăteşte să se mute la Medgidia unde, pe malul Canalului Dunăre-Marea Neagră, lângă Stadionul Olimpic „Iftimie Ilisei“, vor fi săpate tranşee şi vor fi înălţate palisade pentru scenele unei lupte crâncene. Dacă vremea va permite, filmările încep în februarie.

Un „Braveheart“ al României

Scenaristul, regizorul şi coproducătorul Florin Anghel (32 ani), fondatorul Carpathian Pictures, spune că este un vis din copilărie să realizeze filme istorice. Originar din Feteşti, cineastul lucrează de câţiva ani la producţii despre voievozii neamului, cum ar fi „Basarabii“. Autodidact în cinematografie şi pasionat de istorie, Anghel susţine că vrea să facă din „Geto-daci“ un „Braveheart“ al României.

„La Revoluţia din 1989, eu eram pionier. Fac parte din ultima promoţie care a învăţat istorie la şcoală după manualele vechi, astfel că am cunoscut trecutul cu ochi de copil şi am crescut visând la legendele şi faptele de vitejie ale strămoşilor noştri. Filmul «Braveheart», al lui Mel Gibson, este pentru mine un etalon în materie“, mărturiseşte cineastul.

Producătorul mai spune că a rezolvat cu partea financiară, dar se află la faza provocării mentale, când cei implicaţi în realizarea serialului trebuie să treacă peste toate obstacolele. Florin Anghel spune că echipa lui este foarte motivată să răzbească. „Ne gândim şi la potenţialul pe care l-ar crea aceste filme. Toată emulaţia care se naşte în locurile unde filmăm, oportunităţile pentru comunitate, locuri de muncă temporare sau permanente, interesul turistic – oamenii vor avea o pâine de pus pe masă. Suntem hotărâţi să învingem. Pentru România, istoria este o resursă impresionantă care poate fi folosită în interes naţional. Asta ar trebui să facem, să valorificăm această resursă“, afirmă Florin Anghel.

Dacii şi romanii

Din distribuţia episodului-pilot fac parte actori necunoscuţi publicului, profesionişti sau amatori. Distribuţia a fost susţinută de corpul figuranţilor, compus din asociaţii de reconstituire istorică, în care Asociaţia Culturală Tomis, al cărui membru este Florin Anghel, are un rol de bază în desfăşurarea filmărilor. Membrii asociaţiei apar de la primele scene ale serialului, iar unul dintre ei joacă rolul fratelui cel mare al lui Vezina, Brassus.

„Dacii“ şi „romanii“ de la Constanţa au recuzita proprie cu care participă la manifestări dedicate istoriei antice, în ţară şi peste hotare. Sunt oameni cu diverse ocupaţii (manageri, şefi de gară, scafandri, liceeni, studenţi), de vârste diferite (15-57 ani), care au două preocupări comune: istoria şi actoria. Să intri în hainele unor strămoşi este pentru ei plăcerea care-i însufleţeşte, cu care-şi ocupă timpul liber, pe care altfel l-ar pierde la televizor.

Dacul este marinar de profesie, romanul este aviator

Marinarul Radu Florin Covaliu (42 ani) este liderul celor 75 membri ai Asociaţiei Culturale Tomis (ACT). În micul său atelier de acasă este meşterită şi întreţinută recuzita asociaţiei: cămăşile, tunicile, încălţările, platoşele, scuturile, coifurile, săbiile încovoiate etc. Materialele sunt cumpărate de la producători, iar unele obiecte, care necesită prelucrare cu dispozitive speciale, sunt comandate din Germania. Îşi alcătuiesc singuri costumaţia, care trebuie să arate cât mai autentic, în respectul adevărului istoric. Vestimentaţia şi armele din dotare vor fi văzute în serial, unde toţi romanii sunt întruchipaţi de oamenii de la Constanţa.

În serialul „Geto-dacilor“, marinarul Radu îşi joacă rolul preferat, de căpetenie dacică, pe nume Tarbus. Colegul său de la ACT, Gabriel Lupaşcu, aviator la Baza Aeriană de la „Mihail Kogălniceanu“, este comandant roman. Statura sa impozantă devine înfricoşătoare când aviatorul îmbracă ţinuta de războinic şi ridică scutul greu de 10 kilograme. „O scenă a trebuit trasă de zece ori până când regizorul s-a declarat mulţumit. Era un frig de minus 5 grade Celsius, am stat ore nemişcaţi, în atmosfera de platou, iar la final abia am putut duce scutul la piept. Pare uşor, dar nu e“, recunoaşte Gabriel.

Bucate după reţetele lui Apicius

Membrii Asociaţiei Culturală Tomis (ACT) se află sub îndrumarea Muzeului Militar Ferdinand I din Constanţa, ai căror coordonatori le-au pus la dispoziţie un spaţiu pentru păstrarea recuzitei. Costin Scurtu, directorul muzeului, îi ajută pe voluntarii ACT cu materiale documentare pentru a se prezenta cât mai bine în faţa publicului. Fiecare contribuie cu propriile resurse la tabloul general: de la apariţie, până la hrana specifică acelor timpuri, preparată după reţetele lui Apicius, bogatul gurmand roman care a trăit pentru desfătarea simţurilor.”[1]

SURSE

  1. http://adevarul.ro/locale/constanta/primul-serial-istoric-despre-geto-daci-pas-faliment-oprit-producatorii-filmarile-doua-oara-1_59a951955ab6550cb88cb178/index.html
  2. Foto: adevarul.ro

articol preluat de pe site-ul: dzr.org

 

Mircea Eliade: “Nu cred că se află ţară europeană în care să existe atâția intelectuali cărora să le fie ruşine de neamul lor, să-i caute cu atâta frenezie defectele și să-şi bată joc de trecutul lui!”

A apărut, acum de curând, o nouă modă printre tinerii intelectuali și scriitori; a nu mai fi români, a regreta că sunt români, a pune la îndoială existența unui specific național și chiar posibilitatea inteligenței creatoare a elementului românesc. Să ne înțelegem bine: tinerii aceștia nu depășesc naționalul pentru a simți și gândi valorile universale, ei nu spun: “nu mai sunt român pentru că sunt înainte de toate om, și cuget numai prin acest criteriu umiversal și etern”..

 

Tinerii aceștia nu disprețuiesc românismul pentru că sunt comuniști, sau anarhiști, sau mai stiu eu ce sectă social universală. Nu. Ei pur și simplu, regretă că sunt români, și ar vrea să fie (o mărturisesc) orice altă nație de pe lume, chinezi, unguri, nemți, scandinavi, ruși, spanioli; orice, numai români nu.

S-au săturat până în gât de destinul acesta de a fi și a rămâne român. Și caută prin orice fel de argumentare (istorică, filosofică, literară) să demonstreze că românii sunt o rasă incapabilă de gândire, incapabilă de eroism, de probleme filosofice, de creație artistică, și așa mai departe. Unul dintre ei se îndoiește atât de mult de realitatea unui neam românesc războinic, încât își propune să citească Istoria Imperiului Otoman a lui Hammer, ca să verifice dacă într-adevăr s-au luptat vreodată românii cu turcii, și i-au învins! Altul crede că orice creier care contează în istoria și cultura “românească” nu e de origine română: Cantemir, Kogălniceanu, Eminescu, Hașdeu, Conta, Maiorescu, Iorga, Pârvan etc. etc. – toți, dar absolut toți sunt streini.

Sunt slavi, evrei, armeni, nemți, orice; dar nu pot fi români, românii nu pot crea, nu pot judeca; românii sunt deștepți, sunt șmecheri, dar nu sunt nici gânditori, nici creatori.

Dacă le pronunți vreun nume despre care se știe sigur că e românesc, au alte argumente.

Este din Oltenia? Sânge sârbesc. Este din Moldova? Moldova întreagă este slavizată. Din Transilvania? Sânge unguresc. Cunosc câțiva moldoveni care spun cu mândrie: am sânge grecesc, sau: “strămoșu-meu a fost rus”. Singura lor șansă de a fi oameni adevărati este de a-și dovedi că originea lor nu este curat românească.

Nu cred că se află țară europeană în care să existe atâția intelectuali cărora să le fie rușine de neamul lor, să-i caute cu atâta frenezie defectele, să-și bată joc de trecutul lui și să mărturisească în gura mare, că ar prefera să aparțină, prin naștere, altei țări.

Toți tinerii aceștia au de făcut obiecții neamului românesc. Mai întâi, spun ei, românii sunt deștepți și asta îi împiedică să aibă drame interioare, să cunoască profunzimile sufletului omenesc; îi împiedică să aibă probleme. Cine nu are probleme sufletești, cine nu capătă insomnii din cauza meditațiilor și agoniilor, cine nu e în pragul nebuniei și al sinuciderii, cine nu ajunge pentru zece ani neurastenic, cine nu uită: “Neant! Agonia! Zădărnicia!”, cine nu se dă cu capul de pereți ca să afle “autenticitatea”, “spiritualitatea” și “viata interioară” acela nu poate fi om, nu poate cunoaște valorile vietii și ale culturii, nu poate crea nimic. Românii sunt deștepți – ce oroare! Unde poate duce deșteptăciunea? La ce-ti folosește faptul că poți cunoaște, superficial realitatea – când îți lipseste facultatea de a imagina probleme, îți lipseste boala prin care poți întrezări moartea și existența, îți lipsesc înseși elementele dramei lăuntrice? Tinerii aceștia sunt supărati pe neamul românesc pentru că românii nu au drame, nu au conflicte și nu se sinucid din disperare metafizică. Tinerii au descoperit o întreagă literatură europeană de metafizică și etică a disperării. Și pentru că disperarea este un sentiment necunoscut românului (care a rămas, în pofida atâtor erezii și culturalizări, drept credincios Bisericii Răsăritene), tinerii intelectuali au dedus stupiditatea iremediabilă a acestui neam. Tot ce nu se găsește în Pascal, în Nietzsche, în Dostoievski și Heidegger – și toate aceste genii au elaborat o gândire impenetrabilă structurii gândirii românești – tot ce nu se găsește în nebunia unui biet om din Germania, în viziunile unui rus și în meditațiile unui catolic în veșnică îndoială nu înseamnă nimic, nu are valoare filosofică, nu are valoare umană.

Alimentați de lecturi europene, mimând drame europene, voind cu orice preț o spiritualitate care să se asemene chiar numai exterior cu spiritualitatea occidentală sau rusă – tinerii n-au înțeles nimic din geniul acestui popor românesc, bântuit de atâtea păcate, având nenumărate lipsuri, dar strălucind totusi cu o inteligență și o simțire proprii. Tinerii au reacționat împotriva curentului de acum zece-doisprezece ani, pornit de la “Gândirea” și “Ideea europeană” (Pârvan, Lucian Blaga, Nae Ionescu, Nichifor Crainic; publicatiile lui N. Iorga) care proclamase “autohtonismul”, “specificul etnic”, în artă și în gândire și încercase cea dintâi filosofie ortodoxă prin crearea tipologiei românești. Cauzele acestei reacțiuni (care a început prin a fi pur spirituală, pentru a ajunge în deplin nihilism, negație a istoriei, relativism în cultură, disolutia conceptelor critice etc.) sunt mult prea interesante și prea aproape de noi ca să ne încumetăm să le discutăm în acest articol. Dealtfel nici n-am încercat azi să cercetăm întreg fenomenul “a nu mai fi român”, ci numai să denunțăm câteva din aberațiile ultimei mode intelectuale.

Acei care disperează de destinul de a se fi născut români, judecă strâmb meritele și defectele poporului. Ei vor problematică, îndoială, eroism – iar poporului român îi e cu totul străină îndoiala și despre eroi are o conceptie cu totul familiară. Pentru un tânăr intelectual credinta și îndoiala au valoare filosofică, deschid căile meditației prin “probleme”; pentru un țăran român, nu există îndoială, el crede firesc (“asa cum curg apele, sau cresc florile”), fără “probleme” (țăranul român este realist; vezi colecțiile de proverbe, ca să înțelegi cum a reacționat el contra încercărilor de idealism, de criticism, aduse de popoarele cu care a intrat în legătură).

Intelectualii au despre eroi o conceptie morală sau magică; și într-un caz, și în altul, ei judecă individualist, iar la limită, demoniac. Am arătat altădată ce cred românii despre eroii neamului; ceea ce cred și despre personagiile biblice și apostolice, că trăiesc într-un rai ca un plai românesc, că gândesc la nevoile lor, familiale, ca și în viață, coboară pe pământ în ceasuri grele, stau de vorbă cu oamenii într-un limbaj familiar etc. Eroii, așa cum sunt înțeleși de popor și eroii așa cum sunt închipuiți de intelectualii tineri – nu au nimic – de-a face între ei. Unii au un eroism pe care li-l dă viata asociată, ceilalti concep un eroism etic, de probleme, de drame și conflicte.

Apoi, tinerii intelectuali judecă totdeauna un popor prin ce creează, nu-l judecă prin ceea ce este, prin supraviețuirea lui. A “crea” este o concepție individualistă; a fi așa cum a lăsat Dumnezeu, este adevărata axă a “spiritualității” poporului. În concepția poporului, nimic nu se creează, nimic nu se face; lucrurile vin și pleacă, lucrurile se întâmplă. Dar aceasta este o problemă prea complicată pentru a o rezolva aici. Este adevărat că poporul românesc suferă de multe păcate, este adevărat că ne lipsesc multe axe – dar aceasta e condiția noastră umană, acestea sunt posibilitățile noastre de a atinge universalitatea. Putem pleca de la ele, sau le putem ignora, pur și simplu. Dar nu e nici cavaleresc, nici eficace – să ne fie rușine că ne-am născut români, numai pentru simplul motiv că nu găsim în valentele românești ceea ce vrea Chestov sau Dostoiewski.

Mircea ELIADE

(Preluare din Vremea, an VI, nr. 304 din 10 Septembrie 1933)

 Rost Online

Elon Musk avertizează că inteligenţa artificială ar putea reprezenta un pericol pentru omenire

În cadrul unei conferinţe Elon Musk a prezentat efectele negative pe care le poate produce Inteligenţa Artificiale (AI).

,,Am analizat AI până în cele mai extreme puncte şi cred că omenirea ar trebui să îşi facă griji din cauza puterii ei. Încerc mereu să trag un semnal de alarmă, dar până când oamenii nu vor vedea roboţi pe străzi care ucid oameni nu vor înţelege,” a declarat Elon Musk.

Desigur Elon Musk nu se referea la inteligenţa artificială ce se află în dispozitive precum Alexa sau Google Home.CEO-ul Tesla făcea referire la o entitate extrem de inteligentă ce ar putea fi creată în viitor. Zeci de cercetători au semnat în 2015 o scrisoare deschisă ce prezenta pericolele inteligenţei artificiale. De asemenea Stephen Hawking şi-a afirmat îngrijorarea recent privind distrugerea umanităţii de către AI, notează IFL Science.

După cum recunoaşte şi Musk este dificil ca omenirea să ia în considerare aceste avertismente momentan. Deşi în prezent sistemele de AI întâmpină anumite probleme, în ultimii ani au avut loc progrese remarcabile ,,AI este un caz rar în care ar trebui să creem reglementări proactive şi nu reactive. Dacă vom acţiona reactiv va fi prea târziu. Inteligenţa artificială reprezintă un risc fundamental pentru existenţa civilizaţiei umane,” afirmă Musk.

scrisă de Oana Bujor

sursa: descopera.ro

sursa foto și articol corelat

Frangleza care ne omoară

„Oh, my God, am uitat să transmit nu știu ce! Whatever, nu moare!“ Se mai zice și: „OMG, am uitat. W8!“. Adică „așteaptă“. Sunt prescurtări de puști, introduse de comunicarea de pe net. De-ar fi doar acestea. O frangleză de tip anglican (generată tot de comunicarea pe Internet) se revarsă în limbajul cotidian. Așa cum, în perioada bonjuriștilor, o vorbă, două în franceză, un citat sau o expresie separau junele venit de la studii din Franța de țăranul rămas la sapă sau de funcționarul copleșit de nevoi, la fel, acum, o păsărească englezită, un soi de limbă română cu noțiuni din comunicare în limba engleză (mai ales în domeniul publicității), face uneori dialogurile ininteligibile și enervante. Bietul George Pruteanu, dacă ar auzi, s-ar răsuci în mormînt!

autor: Cornel Nistorescu 

continuarea articolului, la sursa: cotidianul.ro

 

Ne axfixiază subcultura

imagesNe asfixiază subcultura. O întâlnești peste tot, oriunde întorci capul. Printre puținele noastre statui, în fața Universității bucureștene avem patru splendide statui înfățișând personalități care și-au pus amprenta în dezvoltarea națiunii române, a culturii naționale. Din fericire au rezistat furiei din anii 50 de dărâmare a statuilor din București și a aruncării lor în diverse cotloane de nimeni știute. Atunci eram țară ocupată. Acum susținem că suntem țară liberă, „stat de drept” cu o democrație cucerită pe baricadele de la Universitate și de la „Inter”. Așa se zice. Atunci însă, oamenii, poporul era mult mai bine educat, cultura națională cu tot ce înseamnă ea, era prețuită. Acum, din păcate, deculturalizarea sistematică și bine condusă din afară și din lăuntru a reușit să spele creiere, să arunce în derizoriu tot ce este național, să identifice naționalul românesc cu șovinismul sau chiar extremismul, să arunce la gunoi valorile neamului și să pună în loc non-valori, reziduri ale unei așa-zise culturi futurologice, „moderniste”, „globaliste”.

Magnații țărilor fără istorie cumpără pe bani grei istorie din țările care o au cu asupra de măsură și o țin la mare preț. Noi avem de mai bine de două mii de ani, mărturii de toate felurile ale unei civilizații cunoscute în toată lumea. Numai că am pus-o sub obroc. Am scos-o din manualele de istorie, (care nu trebuie să „supere” pe nimeni ), am pus sub aspră cenzură politică subiecte ca războiul de eliberare a Basarabiei și a Bucovinei nordice ocupată „hoțește, pe furiș” de ruși, războiul pentru apărarea Hotărârii de la Alba -Iulia de la 1 Decembrie 1918 atacată de bolșevicii lui Bela Kun în conivență cu Lenin, am ucis a doua oară prin ștergerea din memoria colectivă a guvernării mareșalului Ion Antonescu și a faptelor eroice ale Armatei Române. am lăsat într-o uitare vinovată pe Gheorghe Doja, Horia, Cloșca și Crișan, pe Tudor Vladimirescu (care a făcut și el o „răscoală” acolo…), ba mai mult, marea reformă agrară din 1921-1922 a regelui Ferdinand a intrat și ea sub obroc pentrucă , pasă-mi-te i-a nedreptățit pe foștii latifundiari unguri din Ardeal are au refuzat cetățenia română și au târât statul român într-un lung proces la Curțile internaționale de justiție cerându-i despăgubiri pe care le mai primiseră odată pentru pământurile expropriate și date țăranilor din Ardeal, indiferent de naționalitate; în consecință, Nicolae Titulescu, avocatul statului român care a pledat pentri interesele naționale ale României contra fantasmagoricelor cereri ungurești, apare ca un fel de Don Quijote ! Cenzura nevăzută dar pe care o știm foarte bine a pus „la secret” și problema Gojdu, și multe altele!

Românul întreg la minte, se întreabă , poate nedumerit, „de ce?” Eu cred că este simplu: unde nu e coloană vertebrală, unde nu este mândrie națională, unde nu este mândria de nație, unde lașitatea , tradarea și banul sunt vectorii principali în politică, se ajunge inevitabil la un astfel de dezastru, Să mă întorc la statuile din fața Universității. Mihai Voievod „domnul Țării Românești al Moldovei și al Ardealului” – inscripția de la baza statuii este tăiată cu o cruce mare neagră, un scris analfabet cu cariocă arată „oglindă-oglinjoară…..” urmată de măscări de nereprodus, iar „opera” este completată cu măzgălituri de grafitti ce aduc a insemne legionare. Și lui Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Lazăr și Spiru Haret cărora „Patria recunoscătoare” le aduce omagiu pentru contribuția la dezvoltarea școlii românești, a culturii neamului nostru, li s-a hărăzit tot câte o mare cruce neagră vopsită peste inscripții , așa ca să nu se mai înțeleagă nimic!

Zidurile Universității adăpostesc , chiar în acea zonă, amfiteatrele Facultății de Istorie. N-o fi văzut nimeni ororile astea? Dar ce să ne mai mirăm, când dl prof. univ. dr. Lucian Boia îl blagoslovește pe Spiru Haret arătnd în lucrarea sa „Românizarea românilor” că acest corifeu al învățământului românesc a avut ca principală misiune „românizarea” școlii românești, vezi Doamne, nu numai în Vechea Românie dar și în „provinciile alipite”! Acest individ formează istoricii de mâine! Și alții ca el! Și atunci?

scrisă de Prof. univ. dr. Viorica Moisuc    

sursa: art-emis.ro