Proiectul ADIFLOR Încurajează interesul tinerilor români de a citi în limba franceză

Plăcerea lecturii în limba franceză se învață și se cultivă de la vârstele cele mai fragede. Membrii Asociației pentru Distribuția Internațională de Cărți, Lucrări și Reviste Francofone (Association pour la Diffusion Internationale Francophone de Livres, Ouvrages et Revues — ADIFLOR) se vor afla din nou în România între 19 și 27 februarie, pentru a distribui 8646 de cărți pentru copii și adolescenți, în 54 de școli și licee din 13 orașe și comune.

 

Comunicat de presă – Institutul Francez

sursa si articolul integral, la: agerpres.ro

Pentru un vorbitor nativ de engleză, limba română este printre cele mai uşor de asimilat, la polul opus fiind limba maghiară

Pentru vorbitorii nativi de limbă engleză care vor să înveţe o limbă străină, limba maghiară este una dintre cele mai dificile limbi din lume. Dacă eşti vorbitor nativ de limbă engleză şi doreşti să înveţi o limbă străină rapid, ar trebui să începi cu limba română şi să închei cu limba coreeană, relevă studiul realizat de Institutul pentru Serviciul Extern (FSI) din Statele Unite. FSI, instituţie care instruieşte diplomaţi, a împărţit limbile internaţionale în patru categorii şi subliniază că pentru a învăţa limba coreeană sunt necesare 2.200 de ore de studiu.

articolul integral, la rador.ro 

Postat de Marius Tănase

foto

 

5 Things YOU DON’T SAY to Germans

“Whistled Languages” Reveal How the Brain Processes Information

Before electronic communications became a ubiquitous part of people’s lives, rural villagers created whistled versions of their native languages to speak from hillside to hillside or even house to house.

Herodotus mentioned whistled languages in the fourth book of his work The Histories, but until recently linguists had done little research on the sounds and meanings of this now endangered form of communication.

New investigations have discovered the presence of whistled speech all over the globe. About 70 populations worldwide communicate this way, a far greater number than the dozen or so groups that had been previously identified.

Linguists have tried to promote interest in these languages—and schools in the Canary Islands now teach its local variant. A whistled language represents both a cultural heritage and a way to study how the brain processes information.

continuarea articolului, la sursa: Scientific American

By Julien Meyer

sursa foto 

De ce este latina o limbă moartă?

Deşi influenţa limbii latine poate fi observată în multe limbi moderne, aceasta nu mai este o limbă vorbită în mod obişnuit.

Când Biserica Catolică a reuşit să capete influenţă în Roma antică, latina a devenit limba oficială a Imperiului Roman. Latina era o limbă care se utiliza la nivel internaţional. Acum, latina este considerată o limbă moartă, ceea ce înseamnă că este încă vorbită, dar nu mai există vorbitori nativi (sanscrita este o altă limbă moartă)

Latina nu a murit. De fapt, aceasta s-a transformat în franceză, spaniolă, portugheză, italiană sau română. Aceste limbi sunt cunoscute cu denumirea de limbi romanice.

În toate cele cinci limbi se regăseşte gramatica, timpurile şi termeni specifici care îşi au originile în limba latină. Latina clasică este dificilă, fiecare cuvânt fiind modificat de timp, caz, voce, aspect, persoană, număr, gen şi mod.

Latina vulgară reprezintă variantă simplificată a limbii latine clasice care a supravieţuit pentru puţin timp, modificându-se în diferite limbi locale. La sfârşitul secolului VI, locuitorii din diferite zone ale imperiului nu se mai puteau înţelege între ei.

Cu toate acestea, datorită prevalenţei limbii latine, în primele etape ale creaţiilor literare, ştiinţifice şi medicale din vest, limba nu a devenit niciodată dispărută. Astăzi, latina este utilizată în diferite domenii tehnice, în terminologia medicală, taxonomie şi clasificarea ştiinţifică a speciilor.

Sursa: Seeker

by Oana Bujor

preluare de pe descopera.ro 

Limba franceză devine mai simplă din această toamnă. Ce schimbări vor avea loc

Reforma ortografică, votată în urmă cu 26 de ani şi care prevede asimilarea unor grupuri de litere şi eliminarea accentului circumflex al unor cuvinte ale limbii franceze, va intra în vigoare din noul an de învăţământ, în scopul simplificării limbii, informează site-ul postului MBFTV.

În total, circa 2.400 de cuvinte vor fi simplificate, iar accentul circumflex va dispărea în unele cazuri.

Modificările, care vor intra în vigoare în noul an de învăţământ, sunt prevăzute în reforma ortografică aprobată în anul 1990 de Academia Franceză.

Spre exemplu, cuvântul „oignon” („ceapă”) va fi scris „ognon”, iar „nénuphar” („nufăr”) se va scrie „nénufar”. Alte exemple sunt „week-end” care se va scrie „weekend”, „coût” („cost”), care pierde accentul circumflex şi devine „cout”, şi „disparaître” („a dispărea”), care va fi scris „disparaitre”. În total, 2.400 de cuvinte vor suferi modificări.

Reformele nu sunt agreate însă de toţi specialiştii. „Este adevărat că accentul circumflex nu este mare lucru”, admite Julien Soulié, profesor de limbi clasice, citat de TF1.

„Dar cum procedăm, ştergem date din istoria Franţei sub pretextul că sunt greu de memorat? Nu. Este mai uşor ca, în loc să îngrijeşti un bolnav, să îi spargi termometrul!? Este mai uşoară facilitarea scrierii decât corectarea greşelilor de ortografie ale elevilor?!”, subliniază profesorul.

„Aş vrea să asigur pe toată lumea că accentul circumflex nu va dispărea, pentru că cele două ortografii vor putea fi utilizate în continuare”, a dat asigurări ministrul francez Educaţiei, Najat Vallaud Belkacem.

Sursa: Mediafax

preluare de la sursa

10 Tips and Tricks to Learn Any Language

Matthew Youlden speaks nine languages fluently and understands more than a dozen more. We work in the same office in Berlin so I constantly hear him using his skills, switching from language to language like a chameleon changing colors. In fact, for the longest time I didn’t even know he was British.

When I told Matthew how I’ve been struggling to merely pick up a second language, he had the following advice for me. If you believe that you can never become bilingual, take note!

1. KNOW WHY YOU’RE DOING IT

This might sound obvious, but if you don’t have a good reason to learn a language, you are less likely to stay motivated over the long-run. Wanting to impress English-speakers with your French is not a very good reason; wanting to get to know a French person in his or her own language is another matter entirely. No matter your reason, once you’ve decided on a language, it’s crucial to commit:

“OK, I want to learn this and I’m therefore going to do as much as I can in this language, with this language and for this language.”

2. FIND A PARTNER

Matthew learned several languages together with his twin brother Michael (they tackled their first foreign language, Greek, when they were only eight years old!). Matthew and Michael, or the Super Polyglot Bros. as I’d like to now refer to them, gained their superpowers from good-ol’, healthy sibling rivalry:

“We were very motivated, and we still are. We push each other to really go for it. So if he realizes that I’m doing more than he is he’ll get a bit jealous and then try and outdo me (maybe because he’s my twin) – and the other way round.”

Even if you can’t get a sibling to join you on your language adventure, having any kind of partner will push both of you to always try just a little bit harder and stay with it:

“I think it’s a really great way of actually going about it. You have someone with whom you can speak, and that’s the idea behind learning a language.”

3. TALK TO YOURSELF

When you have no one else to speak to, there’s nothing wrong with talking to yourself:

“It might sound really weird, but actually speaking to yourself in a language is a great way to practice if you’re not able to use it all the time.”

This can keep new words and phrases fresh in your mind and build up your confidence for the next time you speak with someone.

4. KEEP IT RELEVANT

If you make conversation a goal from the beginning, you are less likely to get lost in textbooks. Talking to people will keep the learning process relevant to you:

“You’re learning a language to be able to use it. You’re not going to speak it to yourself. The creative side is really being able to put the language that you’re learning into a more useful, general, everyday setting – be that through writing songs, generally wanting to speak to people, or using it when you go abroad. You don’t necessarily have to go abroad; you can go to the Greek restaurant down the road and order in Greek.”

5. HAVE FUN WITH IT

Using your new language in any way is a creative act. The Super Polyglot Bros. practiced their Greek by writing and recording songs. Think of some fun ways to practice your new language: make a radio play with a friend, draw a comic strip, write a poem, or simply talk to whomever you can. If you can’t find a way to have fun with the new language, chances are you aren’t following step four.

6. ACT LIKE A CHILD

This is not to say you should throw a tantrum or get food in your hair when you go out to a restaurant, but try learning the way kids do. The idea that children are inherently better learners than adults is proving to be a myth. New research cannot find a direct link between age and the ability to learn. The key to learning as quickly as a child may be to simply take on certain childlike attitudes: for instance, lack of self-consciousness, a desire to play in the language and willingness to make mistakes.

We learn by making mistakes. As kids, we are expected to make mistakes, but as adults mistakes become taboo. Think how an adult is more likely to say, “I can’t”, rather than, “I haven’t learned that yet” (I can’t swim, I can’t drive, I can’t speak Spanish). To be seen failing (or merely struggling) is a social taboo that doesn’t burden children. When it comes to learning a language, admitting that you don’t know everything (and being okay with that) is the key to growth and freedom. Let go of your grown-up inhibitions!

7. LEAVE YOUR COMFORT ZONE

Willingness to make mistakes means being ready to put yourself in potentially embarrassing situations. This can be scary, but it’s the only way to develop and improve. No matter how much you learn, you won’t ever speak a language without putting yourself out there: talk to strangers in the language, ask for directions, order food, try to tell a joke. The more often you do this, the bigger your comfort zone becomes and the more at ease you can be in new situations:

“At the beginning you’re going to encounter difficulties: maybe the pronunciation, maybe the grammar, the syntax, or you don’t really get the sayings. But I think the most important thing is to always develop this feel. Every native speaker has a feel for his or her own language, and that’s basically what makes a native-speaker – whether you can make the language your own.”

8. LISTEN

You must learn to listen before you can speak. Every language sounds strange the first time you hear it, but the more you expose yourself to it the more familiar it becomes, and the easier it is to speak it properly:

“We’re able to pronounce anything, it’s just we’re not used to doing it. For example the rolled r doesn’t exist in my form of English. When I was learning Spanish there were words with the hard r in them like perro and reunión. For me, the best way to go about mastering that is actually to hear it constantly, to listen to it and to kind of visualize or imagine how that is supposed to be pronounced, because for every sound there is a specific part of the mouth or throat that we use in order to achieve that sound.”

9. WATCH PEOPLE TALK

Different languages make different demands on your tongue, lips and throat. Pronunciation is just as much physical as it is mental:

“One way – it might sound a bit strange – is to really look at someone while they’re saying words that use that sound, and then to try to imitate that sound as much as possible. Believe me, it might be difficult at the beginning, but you will. It’s something that is actually quite easily done; you just need to practice it.”

If you can’t watch and imitate a native-speaker in person, watching foreign-language films and TV is a good substitute.

10. DIVE IN

So you’ve made the pledge. How to proceed? Is there a proper way to go about learning? Matthew recommends the 360° maximalist approach: no matter which learning tools you use, it’s crucial to practice your new language every single day:

“I tend to want to absorb as much as possible right from the start. So if I learn something I really, really go for it and try to use it throughout the day. As the week progresses I try to think in it, try to write in it, try to speak to myself even in that language. For me it’s about actually putting what you’re learning into practice – be that writing an email, speaking to yourself, listening to music, listening to the radio. Surrounding yourself, submerging yourself in the new language culture is extremely important.”

Remember, the best possible outcome of speaking a language is for people to speak back to you. Being able to have a simple conversation is a huge reward in itself. Reaching milestones like that early on will make it easier to stay motivated and keep practicing. And don’t worry, you won’t annoy people by speaking their language poorly. If you preface any interaction with, “I’m learning and I’d like to practice…” most people will be patient, encouraging and happy to oblige. Even though there are approximately a billion non-native English-speakers around the world, most of them would rather speak their own language if given a choice. Taking the initiative to step into someone else’s language world can also put them at ease and promote good feelings all around:

“Sure, you can travel abroad speaking your own language, but you’ll get so much more out of it being able to actually feel at ease in the place you are – being able to communicate, to understand, to interact in every situation you could possibly imagine.”

Inspired to get started?
You can learn a language the fast, fun and easy way with Babbel.

By John-Erik Jordan 

sursa: babbel.com

„Pe umerii mei apasa greutatea lumii intregi”. O limba unica si misterioasa va disparea odata cu ea

Gyani Maiya Sen, o femeie de 75 de ani din vestul Nepalului, poarta pe umeri o povara imensa. Spune care are impresia uneori ca toate greutatile din lume apasa pe sufletul ei.

Si asta pentru ca batrana este singura persoana din tara ei si din lume care vorbeste fluent limba kusunda, o limba cu origini necunoscute si o structura a frazelor misterioasa, care a fost tot timpul o provocare pentru lingvisti.

Prin urmare, ea a devenit o atractie pentru organizatii academice sau persoane dormice sa conserve limba ei muribunda.

Madhav Prasad Pokharel, profesor la Universitatea Tribhuwan din Nepal, a cercetat timp de un deceniu limba si tribul kusunda, aflat pe cale de disparitie. El a descris kusunda ca fiind “o limba izolata”, care nu se aseamana cu nicio alta limba din lume.

“Kusunda iese din orice tipar si este unica. Din punct de vedere fonologic, morfologic, sintactic si lexical nu este inrudita cu nicio limba de pe pamant”, a spus profesorul si lingvistul Madhav Prasad Pokharel.

Profesorul nepalez trage un semnal de alarma si spune ca in cazul in care kusunda ar disparea “o parte importanta si unica a mostenirii umanitatii va fi pierduta definitiv”.

Gyani Maiya Sen este constienta de povara imensa care atarna de ea si este trista: “Vorbesc nepaleza, dar sunt foarte trista pentru ca nu pot sa vorbesc limba mea cu oamenii din comunitatea mea. Mai sunt in viata si alti oameni din tribul kusunda, dar niciunul nu intelege si nu vorbeste limba. Cativa oameni kusunda inteleg cateva cuvinte, dar nu pot comunica”.

“Limba kusunda va muri odata cu mine”, reflecteaza ea, in timp ce guvernul si academicienii deplang esecul transferarii limbii la generatia urmatoare.

Pana acum cativa ani aceasta limba mai era vorbita de alte doua persoane, Puni Thakuri si fiica lui, Kamala Khatri. Puni a murit, iar fiica lui a parasit tara in cautarea unui loc de munca. Acum nimeni nu mai stie nimic de ea.

In ciuda varstei inaintate, Gyani Maiya Sen inca munceste pentru a-si castiga existenta. Dar cand este in afara programului isi gaseste timp pentru studentii la litere care o viziteaza si care incearca sa invete limba kusunda de la ea. In felul acesta incearca ei sa tina in viata aceasta limba.

Cercetatorii au identificat pana acum trei vocale si 15 consoane in limba kusunda.

sursa 

Cea mai uşoară limbă străină. Care sunt cele mai uşoare limbi străine de învăţat, pentru români

Cea mai uşoară limbă străină pentru români este, de fapt, cea mai apropiată gramatical şi lexical de limba română. Practic, noi prindem mai uşor limbile romanice, care au la bază limba latină, şi limbile faţă de care suntem apropiaţi cultural, adică engleza şi franceza, a explicat lingvistul Alexandru Nicolae de la Institutul de Lingvistică al Academiei Române.

Practic, gramatical şi lexical, italiana şi spaniola sunt cele mai apropiate limbi de română. Însă, apropierea culturală faţă de lumea anglo-saxonă, de care suntem înconjuraţi prin muzică, filme, cărţi, presă, ne ajută să învăţăm uşor engleza. Şi franceza are o apropiere culturală, însă nu mai are influenţa pe care o avea acum 100 de ani, iar popularitatea limbii germane o prinde din urmă, spun specialiştii.

Aspectele care fac o limbă străină uşor de învăţat

Lingvistul Alexandru Nicolae de la Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române şi de la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti a explicat pentru „Adevărul” că uşurinţa cu care un român învaţă o limbă străină ţine de trei aspecte.

În primul rând contează cât de asemănătoare este limba respectivă cu româna, fiind vorba aici de limbile romanice (care au la bază latina), iar dintre acestea, italiana şi spaniola sunt cele mai uşor de învăţat. Al doilea aspect este influenţa culturală a ţării/ţărilor de provenienţă – engleza şi franceza, iar al treilea aspect ţine de capacitatea individuală a fiecăruia dintre noi de a învăţa o limbă străină, înzestrarea naturală a fiecăruia.

„Limbile cel mai uşor de învăţat pentru români sunt limbile flexionare, adică limbile unde un element morfologic (desinenţă, sufix) cu ajutorul căruia se formează, de la o rădăcină, cuvinte şi forme flexionare noi, poate exprima mai multe categorii deodată. Limba română e limbă flexionară. Dacă ne referim la limbile europene, cel mai uşor de învăţat pentru români sunt limbile romanice ca italiana, spaniola, franceza şi limbi germanice ca engleza. Factorii care asigură uşurinţa învăţării unei limbi străine sunt tipul lingvistic comun, originea comună (pentru limbile romanice) şi influenţa culturală masivă (engleza, franceza). Foarte greu de învăţat sunt limbile cu sisteme gramaticale şi fonetice foarte diferite, precum mandarina (limba oficială a Chinei), care este o limbă tonală”, a explicat lingvistul.

Italiana, o limbă străină uşor de învăţat şi nu prea

Vocabularul italian este în proporţie de 50% aproape identic cu cel român fiindcă ambele limbi au la bază latina, explică experţii. Acesta e motivul pentru care, fără să ştii limba italiană, o înţelegi dacă o asculţi cu atenţie. „Partea morfologică este similară, italiana seamănă gramatical cu româna, iar pronunţia este foarte uşoară.”, a explicat profesoara de italiană Carmen Yildirim de la liceul „Dante Alighieri” din Capitală.

Prodecanul Roxana Utale de la departamentul de italiană a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii din Bucureşti a explicat pentru „Adevărul” că avantajele învăţării limbii italiene sunt fondul lexical latin preponderent, care este majoritar şi în română, substratul cultural comun într-o proporţie de cel puţin 50%, capacitatea fonatorie extinsă a vorbitorilor nativi de limba română precum şi capacitatea lor de mimatizare fonatorie (învăţăm uşor să pronunţăm în alte limbi). De asemenea, contează faptul că deja cunoaştem o limbă romanică (româna), însă asta poate fi şi un dezavantaj. „Cunoaşterea precedentă a altei limbi romanice conduce la suprapuneri lexicale eronate, la accente greşite, la construcţii morfo-sintactice greşite. De fapt, italiana nu este uşor de învăţat, dar învăţarea ei este facilitată de unele aspecte”, a explicat profesoara.

Franceza, o limbă străină care ridică probleme la pronunţie

Franceza are două aspecte care o apropie de limba română: baza latină şi influenţa culturală. Directorul departamentului de limba franceză a Facultăţii de Limbi străine din cadrul Universităţii din Bucureşti, profesoara Lidia-Cristina Cotea, a explicat că în afară de aceste două aspecte care ne ajută să învăţăm mai uşor franceza, contează şi vârsta de la care începi să înveţi limbi străine – cu cât mai devreme, cu atât mai bine.

„Există un mit în România că toţi suntem vorbitori înnăscuţi de franceză, dar puţini români vorbesc limba franceză la un standard acceptabil pentru un nativ. În şcolile româneşti, franceza nu se predă eficient, însă, pentru un român cu adevărat interesat să înveţe limba franceză, nu este greu fiindcă există o bază legală comună (din latină), iar morfologia şi sintaxa se pot învăţa uşor”, a explicat Copea. Ea spune că, spre deosebite de limba engleză pe care o auzi peste tot acum, franceza nu mai este la fel de întâlnită în media, la televizor, în filme, cum era înainte. Din acest motiv, franceza nu este chiar o limbă uşoară pentru români.

Ea a mai spus că cel mai greu pentru un vorbitor nenativ este să prindă pronunţia corectă în limba franceză şi să ajungă să vorbească fluent. Practic, pentru a vorbi fluent, trebuie să „te înconjori” de franceză, să o asculţi la radio, la televizor, să citeşti în franceză, să vorbeşti în franceză (eventual să citeşti cu voce tare ca să te obişnuieşti cu pronunţia) şi să urmăreşti mass-media franceză, dar şi să scrii în franceză.

Engleza, o limbă uşoară prin puterea culturală a lumii anglo-saxone

Probabil limba internaţională a Pământului, vorbită în toate colţurile lumii, influenţa mondială a limbii engleze se datorează influenţei culturale a lumii anglo-saxone. De la filmele hollywoodiene până la literatura lui Jane Austen şi engleza de business vorbită în companii, limba engleză este pretutindeni, în viaţa de zi cu zi. Puterea culturală a lumii anglo-saxone a plasat engleza în aproape toate colţurile lumii şi, social, suntem „înconjuraţi” de această limbă. Pe acest fond, pentru români, engleza este o limbă uşoară. Nu ai cum să nu o înveţi, chiar la un nivel minimal de cunoaştere, fiindcă este peste tot.

„Este şi foarte uşoară gramatica limbii engleze, faţă de gramatica unei limbi ca româna, care se trage din latină. E mai logică şi e mai lejer de învăţat. În plus, este o limbă muzicală, având foarte multe vocale. Cel mai greu la engleză este vocabularul. Ca să facem o comparaţie, în timp ce limba română are în jur de 200.000 de cuvinte cu tot cu neologisme, limba engleză are în jur de un milion de cuvinte”, a explicat o profesoară din Bucureşti.

de Ioana Nicolescu
Citeste mai mult: adev.ro/ni9dh0

Useful Swahili phrases

A collection of useful phrases in Swahili, a Bantu language spoken in much of east Africa by about 140 million people.

Click on the English phrases to see them in many other languages.

Key to abbreviations: sg = singular (said to one person), pl = plural (said to more than one person), inf = informal

English	kiSwahili (Swahili)
Welcome	Karibu (sg) Karibuni (pl)
Hello	Habari (inf) Hujambo (sg) Hamjambo (pl) Sijambo (reply)
How are you?	Habari? Hujambo? Habari yako? Habari gani?
Fine thanks, and you?	Nzuri / Sijambo
What’s your name?	Jina lako ni nani?
My name is …	Jina langu ni …
Where are you from?	Unatoka wapi?
I’m from …	Natoka …
Pleased to meet you	Nafurahi kukuona / Nimefurahi kukutana nawe
Good morning	Habari ya asubuhi
Good afternoon	Habari ya mchana
Good evening	Habari ya jioni
Good night	Usiku mwema / Lala salama (sleep well)
Goodbye	Kwaheri
Good luck	Kila la kheri!
Cheers/Good health!	Maisha marefu! Afya! Vifijo!
Have a nice day	Nakutakia siku njema!
Bon appetit	Ufurahie chakula chako (sg) Furahieni chakula chenu (pl)
Bon voyage	Safari njema!
I understand	Naelewa
I don’t understand	Sielewi
Please speak more slowly	Tafadhali sema polepole
Please write it down	Waweza kuiandika?
Do you speak English?	Unazungumza kiingereza?
Do you speak Swahili?>	Unazungumza kiSwahili?
Yes, a little	Ndiyo, kidogo tu
How do you say … in Swahili?	Unasemaje … kwa Kiswahili?
Excuse me	Samahani nipishe (to get past) Samahani (to get attention or say sorry)
How much is this?	Hii ni bei gani?
Sorry	Samahani
Please	Tafadhali
Thank you	Asante Asante sana (sg) Asanteni (pl)
You’re welcome	Asante kushukuru
No thanks	La asante
Where’s the toilet?	Choo kiko wapi?
This gentleman/lady will pay for everything	Mtu huyu atalipia kila kitu
Would you like to dance with me?	Tucheze ngoma? Utapenda kudansi?
I love you	Ninakupenda
Get well soon	Ugua pole
Help!	Unasemaje … kwa Kiswahili?
Fire!	Moto!
Stop!	Usifanye hivyo!
Call the police!	Mwite polisi!
Merry Christmas and Happy New Year	Krismasi Njema / Heri ya krismas Heri ya mwaka mpya
Happy Easter	Heri kwa sikukuu ya Pasaka
Happy Birthday	Nakutakia mema kwa siku yako ya kuzaliwa! Siku-kuo ya zaliwa njema! Furaha Ya Siku Ya Kuza Liwa!
My hovercraft is full of eels Why this phrase?	Gari langu linaloangama limejaa na mikunga
One language is never enough	Lugha moja haitoshi

Corrections, recordings and some translations by Ylanne Sorrows and Rushomesa Remigius

If you would like to make any corrections or additions to this page, or if you can provide recordings, please contact me.

sursa: Omniglot

Omniglot is an encyclopedia of writing systems and languages.

Dialectul cantonez vs. mandarin: bătălia lingvistică din sudul Chinei

Utilizarea impusă a dialectului mandarin – limba oficială a Chinei -, în aglomerata metropolă Canton, este tot timpul subiect de dezbatere, iar eventuala interzicere a dialectului cantonez la televiziunea locală provoacă furia localnicilor care vor să-şi păstreze identitatea, potrivit AFP.

În Canton (sau Guangzhou, n.r.), al treilea oraş ca mărime din China, mai mult de jumătate dintre locuitori vorbesc dialectul cantonez ca limbă maternă, iar pentru numeroşi bătrâni este singura limbă pe care o stăpânesc. De aici valul de indignare din această vară, când presa a relatat că televiziunea regională din provincia Guangdong (a cărui capitală este Canton) ar urma să înceteze, în septembrie, emisia programelor în dialectul local în favoarea emisiunilor realizate exclusiv în dialectul mandarin.

Limba oficială a Republicii Populare Chineze, mandarina – numită „putonghua”, adică „limba comună” – este bazată pe chineza vorbită în mod tradiţional la Beijing. De-a lungul întregii ţări, este limba folosită în administraţie, educaţie şi de mass-media naţionale, iar autorităţile comuniste au încercat astfel să îşi consolideze puterea într-o ţară fragmentată din punct de vedere lingvistic, având în vedere identităţile regionale puternice şi minorităţile etnice.

Rezultatul este unul contrastant: peste 30% din populaţia Chinei populare, care reprezintă 400 de milioane de oameni – nu vorbeşte şi nu înţelege dialectul mandarin, potrivit datelor guvernului de la Beijing.

Cele două dialecte folosesc, în forma scrisă, aceleaşi ideograme şi pot fi, deci, înţelese în scris. Forma orală diferă însă total.

„Mă opun intenţiei de a realiza emisiunile doar în mandarină. Este urât să ne fie atacată limba în acest mod”, declară Huang Yankun, un licean de 17 ani. „Aici tradiţia este să vorbim în cantoneză”.

„Forţa lingvistică” susţinută de Hong Kong

Vorbit de circa 60 de milioane de persoane, dialectul cantonez a ajuns la acelaşi nivel cu limba italiană, din punct de vedere al vorbitorilor care îl folosesc ca limbă maternă.

Viitorul este însă îngrijorător: „Mulţi copii vorbesc doar mandarină la şcoală. Acasă, dacă mama îi întreabă ceva în cantoneză, ei răspund în mandarină„, se plânge Huang Xiaoyu, care lucrează de 28 de ani în domeniul comunicării.

Polemica actuală este recurentă: televiziunea locală din Canton a mai anunţat acum patru ani că intenţionează să scoată programele în dialectul cantonez din grilă. Sute de manifestanţi au defilat pe străzi, iar televiziunea, confruntată cu proteste, a renunţat la proiect.

În ciuda recentelor informaţii din presă, un purtător de cuvânt al televiziunii regionale din provinvia Guangdong dă asigurări că o astfel de schimbare nu este prevăzută…, fără să ridice însă suspiciunile.

Utilizarea dialectului cantonez „a scăzut incredibil de mult” în provincia Guangdong după 1949 şi instalarea la putere a comuniştilor, arată Victor Mair, sinolog la University of Pennsylvania, Statele Unite ale Americii.

Pe teritoriul vecin, Hong Kong, colonie britanică până în 1997 şi teritoriu chinez autonom astăzi, dialectul cantonez continuă să fie principala limbă folosită, continuând să prospere fără limitări.

„Fără Hong Kong şi puterea sa de influenţă, dialectul cantonez ar înceta rapid să mai fie o forţă lingvistică semnificativă”, estimează profesorul Mair.

Promovarea „limbii comune” de către Beijing „a fost de la început o încercare de a unifica ţara din punct de vedere lingvistic, dar ideea era şi de a impune dominaţia nordului Chinei asupra sudului”, explică Mair.

„Mai sonoră, mai colorată”

Situaţia a fost complicată şi mai mult de valurile de imigranţi care au sosit în Guangdong în ultimii 30 de ani.

„Nu înţeleg un cuvânt în cantoneză, este foarte enervant”, se plânge doamna Yang, în vârstă de 58 de ani, care locuieşte în Canton, dar este originară din provincia Shandong (nord-estul Chinei) şi regretă că nu poate urmări programele televiziunii locale.

Venită din Nanjing (la nord de Shanghai), profesoara Zhang Yiyi, în vârstă de 72 de ani, locuieşte în Canton din 1988. Pentru ea, „limba folosită în educaţie trebuie să rămână mandarina. Cantoneza este o limbă regională”.

De cealaltă parte, promotorii dialectului cantonez insistă pe savoarea sa tipică şi pe valoarea culturală: „Este mult mai bogat în tonuri, mult mai sonor” decât mandarina, cu „un vocabular mai cuprinzător şi mai colorat”, afirmă editorul militant Lao Zhenyu.

„Mandarina a fost elaborată acum doar circa 100 de ani, pe când cantoneza are o mie de ani de istorie în spate. Când citim poezii antice în cantoneză, rimează întotdeauna„, afirmă Zhenyu.

Surse: Mediafax, AFP

scrisă de : Bogdan Enache 

preluată de la: descopera.ro

Instituto Cervantes: „20 de ani n-ar însemna nimic…”

20 de ani n-ar însemna nimic dacă nu am fi mândri că am fost alături de dumneavoastră. Pentru Instituto Cervantes a fost o perioadă de  efort constant pentru a vă oferi cele mai bune condiții de studiu a limbii spaniole și un strop de emoție spaniolă trăită la maxim în fiecare zi.

20 de ani de experiențe și clipe frumoase trăite împreună, încercând să vă aducem mai aproape de limba și cultura regatului Spaniei. O perioadă în care am fost prezenți în viața dumneavoastră cu căldură și profesionalism, o perioadă în care am evoluat și ne-ați ajutat să evoluăm. Ne mândrim cu aproximativ 20 000 de persoane care au studiat cu noi în București și mai mult de 15 000 de candidați care au obținut Diploma DELE în România. O etapă importantă o reprezintă pentru Instituto Cervantes colaborarea cu instituții importante ale statului român (școli, licee, facultăți, ministere) în cadrul unor proiecte susținute cu fonduri europene.

În prezent în cadrul unui sediu modern cu săli de curs dotate cu echipament de ultimă generație,  Instituto Cervantes va  pune la dispoziție o mulțime de cursuri generale, cursuri speciale și cursuri de copii, deasemenea o școală de vară și multe activități culturale actractive.

Pentru toți acești ani minunați vă mulțumim și vă așteptăm să fiți în continuare alături de noi.

Instituto Cervantes  dorește în continuare să fie la dispoziția dumneavoastră și să vă ofere un cadru deosebit și cele mai  bune condiții de pregătire personală și profesională și  în următorii 20 de ani.

Fiți parte din noi!

Vă așteptăm cu brațele deschise!

de R.C.     HotNews.ro

„Dhyeata”-cursuri de aromana pentru incepatori

In Bucuresti, s-a infiintat recent un centru cultural al aromanilor, „Dhyeata”, care isi propune sa ofere gratuit cursuri de aromana tuturor celor  interesati.

Aromana nu are un caracter unitar datorita faptului ca vorbitorii ei au trait pe un teritoriu foarte intins de la Marea Egee pana la Marea Adriatica si din Balcani pana la sud de Pind, deplasandu-se in cautare de pasuni si aflandu-se intr-un permanent contact cu alte popoare, ci mai degraba unul conservator prezent in toate nivelurile limbii: fonetic, morfo-sintactic si lexical. Asadar, varietatea lingvistica are cauze de ordin preponderent geografic.

Din cauza absentei unei norme dialectale, aromana este prezentata ca fiind un ansamblu de graiuri nestandardizate intre care exista numeroase asemanari, dar si deosebiri, cercetarea ei implicand prezenta a doua perspective: una a romanitatii si una a romanitatii. Acest lucru a trezit interesul mai multor filologi precum J. Thunmann, Fr. Miklosich, Gustav Weigand, Th. Capidan, Tache Papahagi, M. Caragiu Marioteanu, N. Saramandu s.a.

Atelierul nostru de limba se adreseaza cursantilor de orice varsta si isi propune familiarizarea cu notiunile de baza ale aromanei. In timpul cursurilor se vor prezenta ortografia, pronuntia, vocabularul de baza si cel specific. De asemenea, pentru observarea directa a acestor fapte de limba, se vor studia texte de folclor si literatura culta, se vor aduce manuale si documente si se vor audia inregistrari.

Cursul de aromana va avea prezentarea in data de 10 septembrie, ora 19.00 la sediul Proiectului Avdhela, Libraria Predania, Str. Vulturilor nr. 8, sector 3 din Capitala. Pentru a participa la curs, este necesara completarea si trimiterea formularului de la acest link http://www.dhyeata.files.wordpress.com/2013/04/formular-inscriere.doc, la adresa de e-mail  contact@proiectavdhela.ro.

Cursul face parte din proiectul Dhyeata – centrul pentru cercetarea si dezvoltarea culturii aromane  derulat de catre Proiectul Avdhela, Biblioteca Culturii Aromane, proiect cultural finantat de AFCN (Administratia Fondului Cultural National).

 de Ionut Baias     HotNews.ro

Manchester, oraşul poliglot

Oraşul englez este cel în care se vorbesc cele mai multe limbi din lume faţă de populaţie, potrivit unui studiu recent. Un atu căruia i se datorează renaşterea acestui oraş, odinioară simbol al declinului industrial britanic.

Cu peste 150 de limbi vorbite pentru o populaţie de 480 000 de locuitori, Manchester este oraşul cu cea mai densă diversitate lingvistică din Marea Britanie, dacă nu chiar din lume, cel puţin în comparaţie cu alte oraşe de dimensiuni comparabile. Un adevărat Babel, unde patru locuitori din 10 vorbesc limbi diferite, dintre care unele foarte rare, precum nahuatl, de origine aztecă, sau eleme, un dialect nigerian cunoscut doar de 3000 de oameni în lume. În fruntea listei (după engleză evident) vine urdu, vorbit de 10 000 de persoane originare de pe sub-continentul indian, dar şi araba, chineza, bengaleza, poloneza, penjabi, somaleza…

Acest portret pestriţ reiese dintr-un studiu condus de către o echipă de la universitatea oraşului, reunită în jurul proiectului Multilingual Manchester, destul de unic în genul şi în domeniul său de aplicare. Grupul, care a analizat o multitudine de date furnizate de către autorităţi şi serviciile locale (şcoli, biblioteci, spitale, recensăminte oficiale etc.), a produs din 2010 până în zilele noastre peste 100 de rapoarte în privinţa multilingvismului şi minorităţilor lingvistice, iar rezumatul acestora tocmai a fost publicat.

Din studiu reiese, printre altele, că 3 000 de elevi din şcolile oraşului au ales să-şi treacă „Certificatul General al învăţământului secundar inferior” în limbi străine în 2012; că 20 000 cărţi sau alte suporturi media în altă limbă decât engleza au fost împrumutate de peste 70 000 de ori într-un an de către bibliotecile municipale; că pe Twitter au fost trimise în ultimele două luni peste 12 000 de mesaje în 50 de limbi…

Poveste veche

Imigraţia face de mult timp parte din istoria oraşului, de fapt din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, vremuri în care acest nucleu al revoluţiei industriale a atras muncitori de diverse origini.

Caracterul poliglot al Manchesterului nu este o descoperire în sine. Imigraţia face de mult timp parte din istoria oraşului, de fapt din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, vremuri în care acest nucleu al revoluţiei industriale a atras muncitori de diverse origini. Chiar şi astăzi Manchester este, după Londra, oraşul englez a cărui populaţie a crescut cel mai repede în zece ani, cu o rată de creştere de 19% între 2001 şi 2011 (faţă de o medie naţională de 7%). 1 500 de noi copii de vârstă şcolară continuă să sosească în oraş în fiecare an.

Şi totuşi estimările realizate de „Multilingual Manchester” depăşesc cifrele oficiale cunoscute până acum, cifre probabil influenţate de predominanţa acordată noţiunii de „limbă principală”, care subestimează diversitatea limbilor vorbite de fiecare individ: astfel, cu ocazia recensământului din 2011 în Anglia şi Ţara Galilor, „doar” 20% din locuitorii Manchesterului declaraseră că vorbeau în principal o altă limbă decât engleza.

Acest multilingvism foarte important nu afectează însă integrarea lingvistică. 80% din locuitori a căror limbă maternă nu este engleza declară că o vorbesc bine şi foarte bine. Rata locuitorilor care declară că nu stăpânesc deloc limba naţională este de doar 3%. Cei 17% care spun că nu se simt în largul lor cu engleza sunt mai ales persoane în vârstă.

Aspect pozitiv pentru coeziunea socială

Dimpotrivă, potrivit acestui studiu, diversitatea ar fi o adevărată bogăţie. Interacţiunea dintre aceste grupuri lingvistice ar înlesni pasămite dialogul religios şi coeziunea socială. Cererea şi oferta de interpreţi, traducători, personal secundar şcolar etc. beneficiază de asemenea de pe urma acestei diversităţi. Multilingvismul oraşului oferă întreprinderilor locale posibilitatea de a diversifica oferta de contacte şi magazine internaţionale. Capacitatea de a vorbi mai multe limbi fiind din ce în ce mai căutată pe piaţa muncii, prezenţa unei populaţii tinere, educate şi poliglote ar atrage până la urmă chiar şi multinaţionalele…

Oraşul beneficiază de altfel de această resursă fără a avea nevoie de multe investiţii publice, deoarece transmiterea de cunoştinţe lingvistice incumbă în principal familiilor şi comunităţilor. 8 000 de elevi frecventează astfel cursuri de limbi organizate în întregime de circa cincizeci dintre aceste grupuri, în timp ce numeroase centre comunitare oferă membrilor lor alte tipuri de servicii.

Autorităţile publice se mărginesc la adoptarea unei strategii reactive – mai degrabă decât proactive – pragmatică şi descentralizată, adaptată cererii de la caz la caz: propunând documente în mai multe limbi, punând la dispoziţie interpreţi, oferind certificare pentru cunoştinţele lingvistice dobândite şamd. Înţelepciunea instituţiilor locale se manifestă totuşi în alegerea de a nu descuraja folosirea limbilor materne, nici în spaţiul public şi nici în cel privat, lucrând în acelaşi timp întru a înlesni învăţarea limbii engleze.

scrisă de Giulietta Gamberini 

sursa

articolul original în La Tribune

sursa foto

Literaturi despre care știm prea puține: literatura din Turcia

Până la impactul valoros în literatura universală la sfârșitul secolului XX, când s-a impus cu scriitori ca Orhan Pamuk, Latife Tekin sau Elif Shafak, literatura turcă a parcurs un lung drum de evoluție. Veche de 1200 de ani, cu origini în tradiția orală a turcilor nomazi din Asia Centrală, literatura turcă a cultivat, începând din secolul XI, odată cu stabilirea definitivă a turcilor în Anatolia, teme și stiluri provenind din literaturile arabă și persană, apoi curente occidentale în secolele XIX-XX, ajungând în prezent să reflecte printr-un melanj original, identitatea turcă.

Poveștile populare (orale) despre abandonarea stilului de viață nomad au fost urmate în secolul XV de primele compoziții epice (Cartea lui Dede Korkut în limba azeră), și-apoi de poezia divan a literaturii otomane. Folosind în opoziție simboluri ca trandafirul – privighetoarea, lumea – grădina de trandafiri, ascetul vs. dervișul, poezia divan combina gândirea sufistă, adică partea mistică a islamului, cu elemente profane și erotice, și a dominat literatura otomană pentru 500 de ani. Printre cei mai cunoscuți poeți care au scris divan se numără Bâkî (1526–1600), care s-a remarcat în timpul domniei lui Suleyman Magnificul, Nedîm (1681?–1730), care a renunțat la limbajul obscur pentru elemente simpliste și licențioase, și Şeyh Gâlib (1757–1799), care făcea parte din ordinul sufist mevlevi.

Proza literaturii otomane era caracterizată de non-ficțiune, adică de scrieri istorice, de călătorie, politice, și biografii. Abia în secolul XIX s-au adoptat genuri precum romanul și povestirea, ca parte din reformele sistemului otoman pentru revitalizarea societății, și din dorința de a fi în pas cu literatura occidentală, în special cea franceză; Taaşuk-u Tal’at ve Fitnat (1872, care s-ar traduce ca „Tal’at și Fitnat îndrăgostiți”), scris de Şemsettin Sami, este considerat a fi primul roman al literaturii turce.

În opinia lui Orhan Pamuk însă, primul roman turcesc este O poveste cu o trăsură de Recaizade Mahmut Ekrem. Apărut în 1896, romanul ilustrează „pericolele idolatriei occidentului și snobismul intelectualilor filo-occidentali”. Ekrem descrie cu umor ambiția nebunească a intelectualilor otomani de la sfârșitul sec.XIX de a imita Vestul, totul rezultând într-o „dezordine tragicomică”, spune criticul Jale Parla. Chestiunea este încă una actuală în societatea turcă ce încearcă să-și păstreze orientalismul în procesul occidentalizării.

Romancierii turci de la sfârșitul sec.XIX și din sec.XX se simțeau obligați să creeze personaje memorabile, eroi de tipul Don Quijote, dar specifici culturii turce. Ei preluau figurile literare occidentale ca pe niște artefacte deja turnate într-o formă fixă, crezând că pot evidenția astfel trăsături de caracter ale turcilor la fel de profunde și complexe. Criticii din 1950-1960, de exemplu, lăudau scriitorii care reușeau, aparent, să creeze un nou Hamlet.

Prima scriitoare care s-a impus în literatura turcă a fost Halide Edib Adıvar. Profesoară de literatură engleză la Universitatea Istanbul, ea și-a scris majoritatea operelor în limba engleză, traduse apoi în turcă; cea mai cunoscută carte este The Clown and His Daughter (1935). Deși susținea rebeliunea lui Atatürk contra otomanilor, a fost exilată din țară împreună cu soțul ei, acuzați pe nedrept de trădare.
Maestrul incontestabil al povestirilor în Turcia secolului XX a fost Sabahattin Ali, care cultiva o tematică socială. În povestirea „Ses” (1937; „Vocea”), întâlnirea dintre doi orășeni și un sătean redă incompatibilitatea de idealuri care împărțeau societatea turcă între tendința occidentală și autohtonism. Cele mai cunoscute colecții de povestiri sunt Değirmen (1935; „Moara”) și Kağnı (1936; „Carul cu boi”).
Yahya Kemal, născut la Skopje în Macedonia, a petrecut 9 ani la Paris și a încercat ulterior să creeze varianta turcă a „poeziei pure”, influențat de Verlaine și Mallarmé. Îi admira de asemenea și pe Théophile Gautier și pe Gide. A refuzat până la sfârșitul vieții să își reunească operele în volum. Poeziile sale evocau trecutul otoman glorios. Yahya Kemal folosea metrica tradițională din poezia persană, încorporând spiritul și expresia limbii turce scrise și vorbite. El este considerat cel mai mare poet turc al secolului XX, datorită reușitei sinteze artistice dintre poezia clasică otomană și poezia franceză.

Un alt poet remarcabil, care se opunea însă stilului filo-otoman al lui Kemal, a fost în anii ’30 Nazım Hikmet. Educat la Moscova, acesta a fost influențat de modernismul lui Blok și Maiakovski, reușind ulterior să îmbine poezia modernă, a versului liber, cu balada populară. A fost cel mai tradus poet turc al sec.XX.

În 1941, Orhan Veli Kanık, Oktay Rifat, și Melih Cevdet Anday au inițiat mișcarea poetică Garip (care se traduce prin „ciudat”), folosind un limbaj colocvial, simplu, în ton cu o tematică fără precedent: omul simplu, alienat, problemele sale mundane și viața de stradă. Apoi, în 1950, mișcarea İkinci Yeni (”Second New”), din care făceau parte Edip Cansever, Cemal Süreya, Turgut Uyar, s-a opus grupului Garip, căutând să impună o poezie abstractă, cu un limbaj neobișnuit, deconstruit.

O altă figură importantă a literaturii turce din secolul trecut a fost Ahmed Hamdi Tanpinar, poreclit Ponositul, care admira pe poeții francezi, în special pe Valéry. Profesor la Universitatea Istanbul, la fel ca Kemal, al cărui discipol a fost, Tanpinar a scris critică literară valoroasă, dar este recunoscut ca cel mai bun romancier până la Pamuk. Cu o atitutudine creatoare complexă, care oscila între trecut și prezent, Orient și Occident, Tanpinar este foarte apreciat și pentru opera sa poetică.

Considerat fondatorul ficțiunii moderniste turcești, Tanpinar a scris numeroase povestiri, dar și romanele: Huzur (1949, „Satisfacție”), Aydaki kadın (1987; „Femeia de pe lună”), publicat postum, și Saatleri ayarlama enstitüsü (1961, „Institutul de reglare a timpului”), cel mai complex roman turc până în anii ’80, ale cărui personaje principale nu pot găsi speranța într-o societate decăzută.

Fascinați de literatura occidentală, mai ales de cea franceză, Kemal și Tanpinar își doreau să scrie ca vesticii, dar simțeau nevoia și de originalitate, autenticitate și acuratețe, ceea ce a pus o piedică la început în găsirea propriei voci. Evitând naționalismul autoritar impus de noua Republică Turcă, deși erau de acord cu principiile sale de bază, scriitori erudiți de tipul lui Kemal sau Tanpinar s-au orientat către trecutul otoman, nu atât pentru a-l preamări, cât pentru a se dedica melancoliei prăbușirii unei civilizații grandioase, aruncând o privire și spre prezentul unui oraș în ruine – Istanbulul copleșit de un sentiment de pierdere.

Acești autori doreau „să insufle iluzia efemeră, trăită ca plăcere estetică, că trecutul rămâne viu”, spune Orhan Pamuk în autobiografia sa Istanbul, și că deși Imperiul Otoman se prăbușise, poporul turc dintre ruine era viu. Viziunea lor era așadar una poetică; frumusețea acestui popor trebuia însă redată printr-o imagine de tip occidental, adaptată fondului autohton. Ambii scriitori au trăit singuri toată viața și nu s-au căsătorit niciodată.

Naționalismul inițial cerut de nou formata Republică Turcă a evoluat pe de-o parte în realism socialist, și pe de alta, în romanul rural, gen întâlnit la Orhan Kemal și Yașar Kemal. Cel din urmă a obținut și success internațional cu romanul realist Ince Memed (1995), ecranizat în 1983, care tratează contradicțiile sociale ivite din cauza modernizării de tip capitalist în zonele rurale.

Scriitoarea modernistă Adalet Ağaoğlu a scris romane cu tematică socială, însă cu o tentă mai subiectivă decât cele ale lui Kemal, fiind prima care a tratat temele sexuale cu mai multă profunzime: Ölmeye yatmak – 1973 “Lying Down to Die”, Fikrimin ince gülü – 1976, “The Slender Rose of My Desire”. Autorii turci au încercat să țină pasul cu inovațiile din literatură: autoarea Sevgi Soysal a folosit tehnica monologului interior în romanul Yürümek (1970, „A merge”), iar Onat Kutlar a scris nouă povestiri cu accente suprarealiste și de realism magic.

În anii ’80, romancierii turci nu erau preocupați de probleme de stil și tehnică, scriindu-și romanele foarte ușor, după modelul romanului realist și naturalist de sec.XIX, acceptat fără reținere. Schimbarea s-a ivit odată cu apariția scrierilor lui Pamuk, inspirate de Joyce, Borges, Cortazar, Calvino, și ale lui Latife Tekin, al cărei prim roman Sevgili Arsız Ölüm (1983, “Dear Shameless Death”) se poate încadra și în postmodernism, și în realism magic. Tema dominantă a operei lui Tekin este dislocarea din mediul rural: autoarea folosește tehnici postmoderniste de deconstrucție pentru a reda desprinderea de vechile credințe odată cu mutarea la oraș.

Elif Shafak, născută la Strasbourg din părinți turci, este una din cele mai proeminente voci la ora actuală în Turcia. A scris douăsprezece cărți, traduse în 30 de limbi. Romanele sale confruntă poziția femeii și mentalități învechite în societatea turcă (Bastarda Istanbulului), dar reînvie tradițiile, sufismul și elemente mistice, ca în romanul Cele patruzeci de legi ale iubirii. Shafak a fost acuzată de a fi insultat națiunea turcă prin intermediul personajelor din romanul Bastarda Istanbulului, în care se atinge un subiect foarte delicat pentru turci: genocidul armean din 1915.

Din fericire, scriitoarea a câștigat procesul, dar Articolul 301, pe baza căruia s-a făcut acuzarea și care poate condamna un intelectual până la 3 ani de închisoare, încă pune numeroase probleme scritorilor și jurnaliștilor turci, nesiguri de dreptul la liberă exprimare. Piața de carte nu se ferește însă de subiecte considerate până de curând tabu: drepturile minorităților, armata, violența domestică, homofobia. Shafak scrie și pentru publicațiile internaționale The Guardian și The New York Times.

Alți autori turci contemporani sunt:
•Murathan Mungan – s-a remarcat în anii ’80 cu volumul de poezii Povești despre otomani, dar scrie în prezent orice, de la poezie la teatru la roman;
•Ayşe Kulin, tradusă în 30 de limbi; romanul ei Nefes Nefese tratează despre ajutorul dat de turci în al doilea război mondial evreilor;
•Asli E.Perker, jurnalistă și autoare a 3 romane, ultimul dintre ele, Soufflé, tradus în engleză anul acesta, și lăudat pentru privirea subtilă balzaciană (cotidianul Independent).

În limba română, autorii turci cei mai traduși sunt Orhan Pamuk și Elif Shafak la editura Polirom.

Articol publicat de Cristina Stan

sursa: hyperliteratura.ro

Un dialect rusesc unic a fost descoperit in Alaska

Un grup de academicieni din Moscova au adunat inregistrari ale unui dialect rusesc unic, vorbit de cativa oameni in statul american Alaska, informeaza Ria Novosti.

Fenomenul lingvistic a avut loc acum 150 de ani cand vorbitorii de limba rusa au colonizat Alaska in secolul al XIX-lea si descendentii acestora au fost privati de contactul cu vorbitorii limbii ruse clasice, potrivit academicienilor.

„Nu stim de alte cazuri unde limba rusa sa existe ca limba nativa pentru atatia oameni, la o asemenea distanta, pentru un timp atat de mare”, a afirmat Mira Bergelson, profesor de lingvistica la Universitatea din Moscova.

Alaska a apartinut si a fost colonizata de catre Rusia la inceputul secolului al XIX-lea si a fost vanduta guvernului american in 1867.

Este vorba de 20 de persoane, toate cu varste de peste 75 de ani, care traiesc in satul Ninilchik. Acestia au un contact redus cu alte grupuri vorbitoare de limba rusa. Dialectul contine multe cuvinte care ar putea induce in eroare rusii de astazi, in mare parte pentru ca sensul lor s-a schimbat de-a lungul timpului. Dialectul a integrat si cuvinte din alte limbi, inclusiv din limba engleza.

Lingvistii rusi au vizitat, pentru prima oara, comunitatea din Ninilchik in 1997. Echipa Mirei Bergelson s-a reintors anul trecut pentru a face inregistrari audio si video cu ultimii vorbitori ramasi. Academicienii si-au propus sa elaboreze un dictionar al dialectului, acesta urmand sa fie finalizat anul viitor.

 de A.C.     HotNews.ro

Limbi în suferinţă în era IT: româna, poloneza şi rusa

Era internetului ar putea conduce la dispariţia diacriticelor în Polonia, iar limba ar suferi modificări regretabile, apreciază lingviştii de la Varşovia. Pentru a opri acest proces, autorităţi şi instituţii private poloneze au început o campanie curajoasă.

În limba poloneză, ca şi în română sau rusă, există câteva litere cărora aplicarea diacriticelor le schimbă pronunţia. În alfabetul polonez apar literele ą (care se pronunţă ca un o nazal), ć, ę (se pronunţă e nazal), ł, ń, ó, ś, ź şi ż.

Campania, iniţiată de Consiliul de stat pentru Limba Poloneză, poartă numele „Język polski jest ą-ę”. Expresia este, de fapt, un joc de cuvinte, greu de explicat unei persoane care nu este vorbitoare de limbă poloneză. Mesajul vrea însă să sublinieze că, fără diacritice, limba poloneză nu prea are sens. Dacă nu erau puse diacriticele în sintagma de mai sus, pronunţia ei ar fi complet diferită, iar înţelesul ei ar fi, de asemenea, schimbat.

Tastaturile computerelor şi telefoanelor mobile îi forţează pe cei care vor să scrie corect, cu diacritice, să apese butoane suplimentare. Din comoditate, cei mai mulţi dintre polonezi scriu fără diacritice, iar, de multe ori, cei care primesc mesajele trebuie să îşi folosească intuiţia pentru a găsi adevăratul înţeles al acestora. Uneori, se ajunge chiar la confuzii totale.

De exemplu, în poloneză, cuvântul „los” înseamnă „soartă”. Dar, scris „łoś”, înseamnă „elan”. De asemenea, „paczki” se traduce prin „parcele”, în timp ce „paćzki” înseamnă „gogoşi”.

Unele posturi radio şi TV au ales să participe campanie şi prezintă cântece în care cuvintele sunt pronunţate făcând abstracţie de literele cu diacritice. Astfel „ć” este pronunţat precum „c”, „ł” ca „l” şi aşa mai departe. Într-o melodie rap, polonezilor li se dă un sfat: „Mai apăsaţi şi pe Alt-dreapta, din când în când”. Alt-dreapta este tasta pe care polonezii, ca şi unii utilizatori de Windows din România, o folosesc atunci când vor să scrie cu diacritice. Totuşi, odată cu setarea tastaturii, utilizatorii au butoane directe pentru scrierea cu diacritice. Dar chiar şi această setare a tastaturii necesită accesarea panoului de control şi, din nou, intervine comoditatea.

Lingvistul polonez Jerzy Bralczyk spune că semnele diacritice sunt mărci vizuale definitorii pentru limba poloneză. „Astăzi, limba poloneză este ameninţată de tendinţa de a nu folosi diacriticele. Cu cât folosim mai puţine diacritice în mesajele text, cu atât ne apropiem mai mult de dispariţia completă a lor. Iar asta ar însemna o sărăcire a limbii şi, de ce nu, a vieţii noastre. Ar fi regretabil”, atrage atenţia Bralczyk, într-un dialog cu reporterii AP.

Şi în Rusia există o campanie pentru „protejarea” literei cu semn diacritic ё. În România, sunt foarte multe cuvinte care îşi pierd sensul atunci când literele cu diacritice sunt înlocuite cu litere fără acest semn grafic. Iată doar două exemple: „fata”/”faţă” şi „paturi”/”pături”. (…)

De Dan Arsenie | sursa: Yahoo! News

Germania a renuntat la cel mai lung cuvant din limba sa

Cel mai lung cuvant din limba germana – Rindfleischetikettierungsüberwachungsaufgabenübertragungsgesetz – numele unei legi care reglementeaza testarea carnii de vita si care are 63 de litere, a fost oficial scos din limba, relateaza Daily Telegraph.

Cuvantul se refera la „legea pentru delegarea monitorizarii etichetarii carnii de vita” si a fost contestat de un parlament regional, dupa ce UE a ridicat recomandarea de a efectua teste pe vite sanatoase.

Limba germana este faimoasa pentru substantivele compuse, care deseori devin atat de complicate incat sunt folosite abrevieri. Acest termen era cunoscut ca „RkReÜAÜG”.

Acest termen era considerat un cuvant legitim de catre lingvisti, intrucat apare in texte oficiale, insa nu a afost inclus niciodata in dictionare, pentru ca cei care compileaza cuvintele pentru dictionare tin cont de frecventa cu care sunt folosite.

Cel mai lung cuvant in germana din dictionare este Kraftfahrzeug-Haftpflichtversicherung, 36 de litere, care se refera la asigurarile pentru vehicule.

Insa Cartea Recordurilor Guiness a inregistrat cuvantul Rechtsschutzversicherungsgesellschaften (39 de litere), care se refera la companii de asigurari ce ofera protectie legala.

de I.R.     HotNews.ro

How to ask for help in 10 Indian languages

In India, there are lots of different ways to ask for help.

SO, YOU ARE FINALLY in India. And things are not going very well. You’ve somehow managed to land yourself in a soup. You’ve either lost your way, your wallet or your luggage. You are possibly on the verge of losing your mind too.

In other words, you need help.

Chances are, with over a 100 million native English speakers, the person standing next to you will be able to help you easily enough. But if for some reason that doesn’t happen, you can try one of these below to bail yourself out.

Just remember, India has over 22 official languages and this is not taking into account the numerous dialects spoken within states. Essentially there’s no one-way of doing this, even in the same state. Also, lots of people are multilingual and these languages are not restricted to being spoken in just the states that they come from.

You could find a Gujarati speaker in Delhi, a Punjabi speaker in Maharashtra or visa versa. Lesson to learn: keep trying.

Hindi

Meri maddad keejiye (Please help me)- After English, Hindi is your best bet, especially in North India. The keyword here is ‘maddad’ which means help. Some states where Hindi is the pre-dominant language are Uttar Pradesh, Madhya Pradesh, Bihar, the capital city of Delhi, and surrounding NCR (National Capital Region). Hindi really is spoken all over India and it’s extremely hard to categorize or assign it to a couple of states or cities. That said, you are more likely to find help with it in the top to mid-half of the country (known as the Hindi-speaking belt) as opposed to the south.

Punjabi

Mainu maddad chaidi ae (I need help)-Punjabi is the native language for Punjab in North India. This should be your choice if you find yourself in the cities of Amritsar, Chandigarh, Ludhiana, or any other area in Punjab. Delhi too has a strong Punjabi influence and after English or Hindi, it’s likely to get you the best response here. In the lower regions of Himachal Pradesh, especially in areas around the state border (which it shares with Punjab), Punjabi along with Pahari and other dialects is spoken by a reasonable number of people. So if out there, give it a shot if you have to.

Gujarati

Mane tamari madad joyie che (I need your help)- Again, ‘madad’ is the all-important word since it means help. Similar sounding words are common in states close to each other. Gujarat lies in India’s west, bordered by Rajasthan and Madhya Pradesh. Rajasthan has a strong Hindi influence even though Rajasthani is the official language and the people in Madhya Pradesh are native Hindi speakers. This has led to some words slipping through into Gujarat. Possible locations for use: Ahmedabad- the largest city, Gandhinagar- the capital, or anywhere else in the state. There is a huge Gujarati population in Mumbai too and it can be handy out there. Mumbai however is extremely multilingual and cosmopolitan. You’ll have a lot more options before you have to resort to Gujarati.

Marathi

Mala madat pahije (I need help): Marathi from Maharashtra goes a long way in Mumbai, the state capital. Mumbai is home to people from all over the country and possibly every Indian language is spoken here but the use of Marathi in everyday life is pretty conspicuous. When in Mumbai, the order you’d want to pick after English is Marathi, Hindi, and, if that doesn’t work (which is highly unlikely), then resort to Gujarati. When traveling within the state, it wouldn’t hurt to pick up a few common Marathi phrases just to make life a little bit easier, since it’s the standard language, once one is out of Mumbai.

Bengali

Aami ke baachao (Please help me)- Use this when in Kolkata or any other part of West Bengal. ‘Aami’ in Bengali means ‘me’ but the critical word here is ‘baachao’ which stands for help. ‘Baachao’ in Hindi (spelt ‘bachao’) actually means ‘save’. That’s probably one amongst the very few common sounding words between the two languages. Unlike other states you are better off using Bengali in West Bengal as your first option (as opposed to English) as it is the more widely spoken language in all quarters. It’s going to get you a better response and quicker help for sure.

Tamil

Enakku udhavi seivienkala (Can you help me?)- Tamil comes from Tamil Nadu in the south. That’s also where the highest concentration of speakers is. Here, the word ‘udhavi’ means help. As a rule of thumb, when in South India, you have a much greater chance of success at communication if you use the native language of the state (i.e.,Tamil in Tamil Nadu) other than English. Chances of finding Hindi or any other north Indian language speakers are comparatively slim as the ratio is very low. If in Chennai, which is the largest city and the capital, you might have better luck with other languages but other than that, Tamil is the way to go.

Telugu

Naaku sahayam kavali (I need help)- Like Tamil, Telugu is spoken mostly in South India and is native to Andhra Pradesh. There’s nothing to say that you wouldn’t find a Telugu speaker in North India, but there wouldn’t be as many, just like you wouldn’t find that many northerners in south. Possible location for use: Hyderabad and all around Andhra. Hyderabad also has a strong Urdu influence. In fact, apart from Telugu, it’s actually Urdu that is the most widely spoken language. In Telugu ‘sahayam’ stands for help and that’s what you should aim at remembering, if at all.

Kannad

Nimm’ HELP bEkAgide (I need your help)- this one is self-explanatory. Kannad or Kannada is the official language of Karnataka, again in South India. The first word ‘Nimm’ is spoken with more emphasis towards the end. Bangalore (now called Bengaluru), the state capital, is multicultural and multilingual, on the lines of all other metro cities in India. You shouldn’t have much trouble finding help in English but if you don’t, Kannad, Tamil, or Telugu are your best options.

Malayalam

Enikku ningalude sahaayam venum (I need your help)- Essentially, you’d be using this in Kerala. Like all other southern states, two languages dominate Kerala, the native Malayalam and English. Other than that you’d find the other three, Tamil, Telugu, and Kannad in parts. It’s extremely unlikely that there’d be anyone speaking Hindi or any other language, really. Like Telugu, ‘sahaayam’ stands for help. If you have trouble getting the whole phrase right (pronunciation can be an issue), just stick to that.

Kashmiri

Mai kar madath (Please help me)- Kashmiri comes from Kashmir at the north tip of India. The only time you’d really use this is of you are in the state itself. The chances of finding a Kashmiri speaker anywhere else (at least in the first instance) are not very high. For that, you have nine other options to choose from. But if you do find one, it might be fun just to talk to them in their own language. The smile you get in return will be worth the effort.

By Priyanka Kher

sursa: matadornetwork.com 

Learning to read Korean through sketches

While Sarah Shaw was living in Korea, she tapped into her creative side to learn Hangeul, the Korean alphabet.

TO MEMORIZE NEW vocabulary, I made a series of sketches on word cards, featuring words, that I found interesting, or couldn’t remember how to spell. Hangeul is simple to learn, and consists of 24 vowel and consonant sounds that are grouped into blocks. Each block of letters is pronounced as one syllable.

I had used texbooks, attended clases run by volunteers, and used the website talktomeinkorean.com, which features video lessons, pop culture, and everyday conversations. But I needed a creative project to make my language learning more personal and meaningful, and since I’d seen so many Korean students flipping through books of flashcards, hole-punched on the left-hand side and connected by a key ring, I decided to make my own.

Here are twelve sketches from my collection.

1. To the right, (o reun jjok eu lo) 오른쪽으로

2. To the left, (oen jjok eu lo) 왼쪽으로

3. To do laundry, (ppal lae leul ha da) 빨래를 하다

4. Envelope, (pyeon ji bong tu) 편지봉투

5. Sculpture, (jo gak sang) 조각상

6. To learn, (ba eu da) 배우다

7. To go down, (nae ryo ka da) 내려가다

8. To go up, (ol la ka da) 올라가다

9. Stairs, (gye dan) 계단

10. First, (mun jo) 먼저

11. Then, (gu da eum ae) 그 다음에

12. To have a rubbery/chewy texture (jjolgit jjolgit hada) 쫄깃 쫄깃 하다

By Sarah Shaw

Drawings and photos by the author

sursa: matadornetwork 

10 foreign words we just can’t translate

If we think of a language as a framework within which expression takes place, it becomes clear that no two frameworks express exactly the same set of ideas. There is a word for “water” in every language, but not all languages have a word for, say, “a vaguely melancholy nostalgia for something that is not yet gone.”

I think there’s a long-held general fascination with the grey edges of language frameworks, the peripheries where languages do not overlap. Last week I asked my friends (and the internet) for words and phrases from these peripheries. For obvious reasons, I do not know exactly, with all inflections and shades of meaning, what they mean. It’s nonetheless fun to imagine being able to.

1. Nehrotit to

This is a Czech expression that finds use in many situations. Literally, it means “Not to make [the situation] into a sharp point.” Its literal meaning is almost equivalent to a shrug of the shoulders, a declaration that one is not going to stress about something, or, more generally, that one is not going to stress about anything.

There’s some sort of combination of self-deprecating humour and cynicism implied in the meaning as well. It’s a diffusion of seriousness.

2. Je l’ai câlissée là

From Québecois French. To break up with a romantic partner in French is casser avec quelqu’un. Calisse is a strong Québecois swearword which literally means “chalice,” specifically a chalice in which to hold the wine that represents / is the blood of Christ. (For reasons that took me about three years to understand, Québecois swears all have something to do with religious artifacts used by the Catholic church.)

Replacing casser with calisse gives Je l’ai câlissée là, “I broke up with the person in a painful or abrupt way” (or, literally, “I chalice holding the blood of Christ with that person”). This, along with about 50 other Québecois swears of escalating severity, was explained to me one summer by my dear friend Guillaume. He enjoyed swearing, smoking, telling stories, and complaining about Albertans, all of which somewhat characterize Quebec.

3. Sisu

This is a Finnish word which can be approximated with the words “fortitude,” or “grit,” or “perseverance,” or “resolve to overcome obstacles.” It’s another famously untranslatable word that Finns claim to be at some centre of the Finnish national identity.

Such a word makes some sense for a nation that is completely dark for part of the year, has a native population of reindeer herders, and enjoys a sport that combines skiing long distances with shooting a gun.

4. Aus dem nähkästchen reden

This is a phrase in German which means “out of the little sewing box.” It’s used when one is gossiping to friends about family matters. It’s very cute. If we had a phrase like this in Czech, I can very well imagine my maternal grandmother using it while serving strudel and tea.

5. Hygge

Widely said to be central to Danish culture, hygge is often translated into English as “coziness.” However, the connotations reach much deeper than mere coziness can convey. I’ve heard it described as an attention to living life simply and well, to enjoying everyday things like good food, beer, and the company of friends.

The Xenophobe’s Guide to the Danes has this to say:

Hygge has to do with people’s behavior towards each other. It is the art of creating intimacy: a sense of comradeship, conviviality, and contentment rolled into one.

I think I want to live for the idea of hygge.

6. Treppenwitz

In German, this is literally “the wit of the staircase,” or the witty remark that occurs to you after you’ve left an argument you’ve lost. It’s a feeling everyone knows rather well.

There is also a phrase for this phenomenon in French: l’esprit d’escalier, or “the spirit of the staircase.” The French writer Denis Diderot came up with it during the Enlightenment, and it’s still used today — I think the pain of coming up with a comeback too late is a universal human burden that survives the ages.

7. Fremdschämen

It seems Germans are masters at clever words for specific situations (also: urban planning, consonants, capital letters, and umlauts). This is a word for the embarrassment one feels at watching someone else embarrass themselves, a sort of secondhand awkwardness.

I grew up with a subconscious belief that I was the only one who ever felt this, so it’s rather comforting to know certain languages have a whole word for it.

8. Ayurnamat

In Inuktitut, the language of the Inuit people, ayurnamat roughly translates as the philosophy that there is no point in worrying about events that cannot be changed. Another translation I found was along the lines of: “That’s the way of it, can’t be helped, better luck next time.”

I’ve never visited Nunavut, but the tales I hear of long nights, inhospitable landscapes, and the stoic cold make sense in this context.

9. Donaldkacsázás

This is a neologism that can be literally translated as “donald ducking.” or wandering around one’s house wearing a shirt and no trousers. The idea that a quirk of an old Disney cartoon character has entered the Hungarian collective subconscious enough to merit its own word makes me smile, as does my own mental image of an older man with a mustache puttering around the house in house slippers and white-collared shirt.

10. Saudade

Often brought up in conversations about untranslatability, saudade is a Portuguese word that vaguely means longing or nostalgia for a person one loves, but there are dimensions to this nostalgia that don’t translate outside of the limits of the language. Someone once called it, “vague and constant desire for something that does not and probably cannot exist.”

I feel that I can approximate understanding in this case, but I cannot feel it wholly. It’s linguistically marvelous to be able to express a specific emotion so succinctly. In Brazil, the day of saudade is celebrated on January 30th.

Bonus: Jebač

Technically, jebač has an extremely literally translation: “fucker.” However, while in English this is a swearword, for Slovaks (who according to my personal observations must have one of the highest rates of swearwords per capita in the world) it’s a compliment.

If you stop and think about that, this does make some logical sense, but I’ve nevertheless been laughing to myself about it all week.

By Tereza Jarnikova

sursa 

For more, check out 20 awesomely untranslatable words from around the world.

8 fun facts about the Irish language

You may hear an „Erin go bragh” and a „sláinte” or two this St. Patrick’s Day, but even on the most Irish of holidays, we don’t hear much of the Irish language — which is a shame! Irish is so different from English or any of the languages we usually study in school, and so much about it is rather interesting and cool. Here are a few fun facts about Irish.

1. THE NAME OF THE LANGUAGE IS „IRISH”
Gaelige is the name of the language in Irish, and Irish is the name of the language in English. Sometimes people will call it Irish Gaelic in order to make sure they aren’t misunderstood to mean „Irish English” for Irish. They may also say Irish Gaelic to distinguish it from Gaelic, which means Scottish Gaelic, a related but different language.

2. THERE’S NO „YES” OR „NO” IN IRISH
There are no words for „yes” or „no” in Irish, but that doesn’t mean there’s no way to answer a question. You communicate „yes” and „no” with a verb form. The answer to „did they sell the house?” would be „(they) sold ” or „(they) didn’t sell.” In Irish:

Ar dhíol sian an teach?
Dhíol.
Níor dhíol.

3. ITS WORD ORDER IS VERB SUBJECT OBJECT
Sentences have verb-subject-object order. So „I saw a bird” would be „Saw I a bird.” „I always speak Irish” would be „Speak I Irish always.” This word order is relatively rare — only 9 percent of the world’s languages use it.

4. THE WORDS FOR NUMBERS DEPEND ON WHETHER YOU’RE COUNTING HUMANS OR NON-HUMANS
In addition to one set of numbers for doing arithmetic or referring to dates and times, Irish has a second set for counting humans and a third set for counting non-humans. Five children is „cúigear páiste,” but five horses is „cúig chapall.”

5. THE BEGINNING OF THE WORD CHANGES DEPENDING ON THE GRAMMATICAL ENVIRONMENT
What’s the word for „woman”? Either „bean” (byan), „bhean” (vyan), or „mbean” (myan), depending whether it comes after certain possessive pronouns (my, your, his), or certain prepositions (under, before, on), or certain numbers, or a whole range of other conditions that determine which form of the word is correct. Most languages people study require them to learn different word endings, not beginnings. Irish requires…both. It’s a bit of a challenge!

6. IT ONLY HAS 11 IRREGULAR VERBS, THOUGH
English has a lot more. More than 80, and that’s just counting the commonly used ones…

7. IT’S LEFT AN IMPRINT ON THE ENGLISH SPOKEN IN IRELAND
English phrases in many parts of Ireland show a parallel structure with their counterparts in Irish. „I’m after eating my breakfast ” (I just ate my breakfast), „I gave out about the terrible service” (I complained/told them off about the terrible service), and in some places, „He does be working every day.”

8. IT’S POSSIBLE (BUT NOT EASY) TO TRAVEL AROUND IRELAND ONLY SPEAKING IRISH
Filmmaker and native Irish speaker Manchán Magan made a documentary No Béarla (No English) in which he traveled through Ireland only speaking Irish, even when people demanded he switch to English. Shopkeepers told him to get lost, officials refused to help him, people on the street ignored him, but he kept at it and found willing speakers here and there. In any case, he survived the trip. Watch it here.

By Arika Okrent | March 17, 2013

Arika Okrent is editor-at-large at TheWeek.com and a frequent contributor to Mental Floss. She is the author of In the Land of Invented Languages, a history of the attempt to build a better language. She holds a doctorate in linguistics and a first-level certification in Klingon. 

sursa

Limbile materne ale imigrantilor ar putea fi recunoscute la nivel european

Foto: AFP

Asociatia pentru probleme de lingvistica The Language Rich Europe (LRE) a cerut, marti, Uniunii Europene si statelor membre sa-si imbunatateasca politicile referitoare la limba materna a imigrantilor.

De asemenea, LRE a cerut statelor europene sa respecte limba si cultura imigrantilor, sa asigure competitivitate economica si sa infiinteze mai multe societati la care imigrantii sa aiba acces usor, informeaza portalul neurope.eu.

Suedia: Copiii imigrantilor au nevoie de mai multa scoala

Mai mult, reprezentantii asociatiei au subliniat ca institutiile europene si guvernele statelor membre ar trebui sa introduca noi politici, in scopul de a sprijini predarea limbilor materne ale imigrantilor.

LRE considera ca inmultirea vorbitorilor de limba engleza si cresterea amestecului de limbi ale imigrantilor au reorganizat harta lingvistica a Europei din ultimele decenii. Din acest motiv, dar si pentru a putea fi dezvoltate mai multe societati accesibile, UE a fost indemnata sa recunoasca, in mod explicit, limbile materne ale imigrantilor la nivel european.

sursa: ziare.com

Zece limbi străine mai puţin cunoscute*

Oare câte limbi vorbite există în lume? Câteva sute? Poate o mie? 7000, spun etnologii, deşi cifra poate fi foarte variabilă, ţinând cont de aprigile dispute în încercarea de a diferenţia între limbă şi dialect şi de faptul că la fiecare două săptămâni o limbă încetează să mai existe. Lista de mai jos cuprinde zece limbi vorbite la ora actuală în diverse zone ale lumii, dar care nu sunt foarte cunoscute publicului larg.

Limba Chamicuro

Chamicuro este limba cea mai rară, ea fiind vorbită de numai 8 oameni în întreaga lume. Este limba poporului Chamicuro, băştinaşi amerindieni din zona Pampa Hermosa, de pe un afluent al râului Huallaga, din Peru. Această populaţie este formată din 20 de persoane, însă numai adulţii mai vorbesc limba Chamicuro, cei 12 tineri vorbind numai limba spaniolă. În ciuda faptului că un dicţionar Chamicuro a fost creat în anul 2000, sunt şanse minime ca limba să supravieţuiască în viitor.

Limba bască

Vorbită de-a lungul frontierei dintre Franţa şi Spania de peste 600.000 de persoane, limba bască este o enigmă pentru lingvişti, nefiind o limbă indo-europeană şi neavând nici o relaţie lingvistică cu alte limbi. Mulţi lingvişti au încercat să găsească o legătură cu alte limbi, precum limba etruscă, limbile africane, limbile caucaziene sau chiar limba japoneză, dar până acum nu au avut niciun rezultat concludent, studiile fiind bazate pe doar câteva cuvinte asemănătoare. Alţi lingvişti cred că aceasta este ultima limbă supravieţuitoare a unei familii de limbi aproape dispărută care a fost nativă în zona respectivă înainte de dezvoltarea limbilor indo-europene.

Limba Friziană

 

text în friziană din 1345

Friziana este limba cea mai apropiată de engleză (dacă nu luăm în considerară limba scoţiană, care este considerată de unii cercetători un dialect al limbii engleze). Friziana şi engleza sunt ambele limbi germanice de vest (cum sunt idiş şi germana standard). Vorbitorii de friziană sunt de fapt olandezii care trăiesc în Ţările de Jos şi Germania. Deşi nu se înţeleg reciproc, mostre de text în limba friziană dovedesc că cele două limbi arată/sună foarte asemănător, cum ar fi în fraza ” Brea, bûter en griene tsiis is goes Ingelsk en goes Frysk ” (în limba engleză, “Rye bread, butter and green cheese is good English and good Fries”).

Limbile Miao

 

Iniţialele alfabetului Pollard Miao

Populaţia Miao e un grup minoritar din sudul Chinei, nordul Vietnamului, Laos şi nordul Thailandei, care vorbeşte o varietate de limbi, cunoscute sub denumirea generică de limbile miao-yao sau hmong-mien. Cu peste 9 milioane de vorbitori, limbile hmong (miao, meo) sunt total diferite de cantoneză sau mandarină. Poate că aspectul cel mai interesant al limbii este sistemul de scriere folosit. Reprezentată ortografic în mod tradiţional de interpretări diferite ale sistemului de scriere chinez, scrierea Pollard a fost creată special pentru limbile Miao, care se bazează vag pe alfabetul latin. Astăzi, majoritatea vorbitorilor Miao scriu folosind alfabetul latin standard.

Limba Feroeza

“Interzisă curăţarea peştelui în apă. Autoritatea de sănătate. ”

Limba feroeză (sau limba faroeză; Føroyskt mál) este o limbă aparţinând grupului de limbi vest scandinave din familia limbilor germanice de nord, fiind vorbită de cei circa 48.000 de locuitori ai Insulelor Feroe, diferită total de limba daneză, vorbită în Danemarca, ţară de care aparţin indulele. Lingviştii cred că limba feroeză era inteligibilă cu Limba veche nordică de vest, fiind înrudită cu limba norn din Orkney şi Shetland.

Limba Sarsi

Cunoscută şi sub numele de Sarcee, limba vorbită de tribul de amerindieni Tsuu T’ina din sudul Canadei este, de fapt, foarte asemănătoare cu cea vorbită de băştinaşii Navajo din sudul SUA. Ambele limbi fac parte din ramura Athabaskan a familiei lingvistice Na-Dene. În lume mai există doar 50 de vorbitori ai acestei limbi, majoritatea fiind foarte bătrâni şi foarte puţini copii o mai recunosc ca limbă maternă. Nu există documentat un sistem de scriere, ceea ce este în concordanţă cu concluziilor lingviştilor, conform cărora cultura aborigenilor şi istoria lor este transmisă pe cale orală şi nu scrisă.

Limba Tok Pisin

În ciuda dimensiunii sale mici, insulele care alcătuiesc Papua Noua Guinee sunt foarte dense din punct de vedere lingvistic, cu peste 800 de limbi vorbite, fiind şi locul cel mai divers din punct de vedere lingvistic din întreaga lume. Dintre aceste limbi, doar trei sunt recunoscute ca limbi oficiale de stat, Tok Pisin, o creolă bazată pe engleză, fiind una dintre ei. Cu fraze precum ” gras bilong few ” („grass belonging to the face” – iarba aparţinând feţei sau barbă), sună aproape copilăresc vorbitorilor de limba engleza, dar este vorbită de majoritatea oamenilor, inclusiv a celor care vorbesc alte limbi minoritare. Un aspect deosebit de interesant al limbii este multitudinea de pronume personale. Deşi creola se bazează pe limba engleză, are un set mai complex de pronume personale. În timp ce în limba engleză se diferenţiază numai între persoanele întâi, a doua şi a treia, singular sau plural, Tok Pisin are persoana întâi exclusivă, persoana întâi inclusivă, persoana a doua şi a treia, care pot, la rândul lor, fi exprimate ca singular, dublu, triplu sau plural. Persoana întâi dublu exclusiv este “mitupela” (persoana aceea şi eu), persoana întâi triplu inclusiv este “yumitripela” (voi amândoi şi eu), persoana a doua singular “yu” (tu), persoana a treia plural “ol” (acei patru, cinci etc) şi aşa mai departe.

Limbile Khoisan

Limbile khoisan sunt un grup de aproximativ 20 de limbi care au ca şi trăsătura distinctivă folosirea originală şi extinsă a numeroase tipuri de „clicuri”, sunete produse prin blocarea şi eliberarea rapidă a fluxului de aer în cavitatea orală. Limbile sunt vorbite în prezent de peste câteva sute de mii de oameni din sudul şi estul Africii, însă unitatea genetică a limbilor khoisan este foarte disputată, deoarece ele nu sunt delor asemănătoare cu dialectele triburilor vecine. O parte dintre limbile khoisan sunt fie moarte, fie vorbite de un număr foarte mic de oameni, iar multe dintre ele nu au nici un sistem de scriere.

Limba Shona

Familia de limbi Niger-Congo conţine peste 1500 de limbi, cele mai multe fiind are concentrate în grupul Volta-Congo, jumătate fiind parte din subgrupul Bantu. Cea mai răspândită limbă din acest subgrup este Shona, cu peste 11 milioane de vorbitori nativi, fiind şi una din limbile oficiale ale Republicii Zimbabwe. Chiar dacă este o limbă oficială şi se învaţă în şcoală, predarea ei se limitează la materiile de limbă şi literatură shone, celelalte materii din curriculă fiind predate în limba engleză.

Limba Silbo

Limbajul silbo este specific populației guanșe de pe insula La Gomera din arhipelagul atlantic al Insulelor Canare. Acesta se numește în spaniolă El Silbo (fluieratul), deoarece limba nu se rostește, ci se fluieră după un anumit sistem, pentru a fi auzită la mari distanțe. Această limbă era larg folosită de ţăranii care lucrau suprafaţa muntoasă a insulei, deoarece ea transmite mult mai mult decît o limbă vorbită. În școlile de pe insula La Gomera această limbă chiar se predă, pentru păstrarea şi cultivarea tradiției şi sunt  necesari cinci  ani pentru a o învăţa şi pretinde un înalt grad de abilitate.

de Patricia Lidia 

sursa: Hyperliteratura

Articolul de faţă este însoţit şi de materiale video, care pot fi vizualizate dând click pe linkul „Hyperliteratura„.

Curs gratuit de limba română pentru străinii din București

Școala de limba română ROLANG, specializată în predarea limbii române ca limbă străină, organizează luni, 4 martie 2013 un curs gratuit pentru nivel începător cu durata de o oră și jumătate. Cursul se adresează străinilor rezidenți în București care doresc să învețe limba română și are loc la ora 18:30 la sediul școlii (blv. Dacia nr. 51).

Toate informațiile despre acest eveniment pot fi citite la linkul: rolang.ro/free-Romanian-class

Școala ROLANG organizează un număr de 7 cursuri gratuite în fiecare an. Cei interesați de modulele plătite se pot înscrie la cursuri oricând și pot consulta la linkul de mai jos programul cursurilor în anul 2013: rolang.ro/Romanian-class-course

ROLANG este o școală din București, specializată în predarea limbii române ca limbă străină. Are propriile materiale de curs (manualul ”Limba română pentru străini” de Mona Moldoveanu Pologea) și un număr variat de programe lingvistice: cursuri la clasă, individuale și online pentru toate nivelurile de limba română: începător, intermediar și avansat. Este singura școală privată din România membră a “European Language Council”.

Autor: Florin Ghinda

sursa

sursa foto

O „maşină a timpului” lingvistică readuce la viaţă limbile străvechi

În Fiji, oamenii când vorbesc despre o stea îi spun „kalokalo”. Populaţia pazeh din Taiwan îi spune „mintol”, în timp ce oamenii Melanau, din Borneo o numesc „bitén”. Toate aceste cuvinte au aceeaşi rădăcină. Dar oare care este aceea?

Un algoritm creat de cercetătorii din Canada şi California a fost cel care a descoperit că în cazul de mai sus, rădăcina cuvintelor este „bituqen”. Programul poate reface rădăcinile cuvintelor moderne provenite din limbi dispărute, un proces care până acum era realizat „de mână”, pe baza regulilor ce explică cum tind să se schimbe sunetele lingvistice de-a lungul timpului.

Statisticianul Alexandre Bouchard-Côté de la Universitatea din Vancouver susţine că prin uşurarea procesului de reconstruire a limbilor ancestrale vor putea facilita modul de testare al ipotezelor legate de modul de formare al limbilor.

Nu este pentru prima dată când cercetătorii încearcă să realizeze reconstrucţia automată a limbilor, dar autorii noului algoritm susţin că proiectele anterioare erau greu de utilizat şi prescriptive.

Pentru a îmbunătăţi calitatea reconstrucţiei lingvistice, noul algoritm poate lua în calcul un număr mare de limbi şi reguli care privesc posibilele schimbări de sunet.

Programul necesită ca cercetătorii să adauge o listă de cuvinte din diferite limbi, înţelesul acestora şi arbore filogenetic prin care arată modul în care limbile sunt înrudite. În mod normal, lingviştii construiesc aceşti arbori folosind tehnici împrumutate din biologia evoluţionistă.

Arborii lingvistici

Algoritmul poate identifica automat cuvinte care au aceeaşi rădăcină. De exemplu cuvintele: noapte, night (în engleză), Nacht (germana), nacht (neerlandeză), nag (afrikaans), nicht (scoţiană), natt (suedeza, norvegiana), nic (ceha, poloneză), нощ, nosht (bulgară), ніч, nich (ucrainiană), nox (latină), noche (spaniolă), notte (italiană) provin din limba proto-indo-europeană.

Apoi, aplică reguli cunoscute pentru controlul schimbărilor de sunet pentru a deduce rădăcina probabilă a fiecărui set de cuvinte.

Până acum, cercetătorii au testat algoritmul pe 637 limbi austroneziene vorbite cu precădere în insulele din Asia de Sud-Est şi Pacific. În trecut, cercetătorii au folosit metode manuale pentru a reconstrui protolimba acestui grup despre care se crede că ar origina din Taiwan.

Echipa de cercetători coordonată de Bouchard-Côté au descoperit că predicţiile lor s-au potrivit cu cele oferite de metoda manuală în 85% din cazuri. „Sistemul nostru foloseşte doar un subset al factorilor luaţi în considerare de lingvişti, motiv pentru care credem că mare parte dintre discrepanţe reflectă îmbunătăţirile pe care va trebui să le facem”, recunoaşte Bouchard-Côté.

„Se pare că acest dispozitiv va putea fi utilizat pentru reducerea muncii . Totuşi metodele care dau rezultate corecte doar în 85% din cazuri nu sunt suficiente”, a declarat Don Ringe  de la Universitatea din Pennsylvania.

sursa: Descopera.ro

Limba lui Iisus este vorbită şi astăzi

Cercetătorii britanici fac eforturi să salveze limba aramaică, o limbă înrudită cu ebraica şi araba, pe care o vorbea însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, scrie RT.com.

Geoffrey Khan, profesor de lingvistică la Universitatea Cambridge, a decis să înceapă „misiunea” de salvare a aramaicii după ce a vorbit cu un evreu din Irak, care cunoştea această limbă. „A fost incredibil de îmbucurător să aud limba aceasta vorbită”, a declarat Khan.

Profesorul a realizat câteva înregistrări cu unii dintre ultimii oameni de pe Pământ care mai cunosc aramaica, din Irak sau Iran. În plus, Khan lucrează şi la o bază de date online cu înregistrări şi texte în diferite dialecte ale aramaicii.

Aramaica, făcând parte din cadrul limbilor semitice (afro-asiatice), a fost folosită pentru redactarea cărţilor biblice ale lui Daniel şi Ezra, dar şi a Talmudului, carte religioasă la evrei.

Aramaica a fost vorbită în Israel, între anii 539 î.e.n şi 70 e.n, fiind foarte probabil vorbită şi de Iisus.

sursa: gandul.info

sursa foto

Cum ne-au vorbit vechii greci – Scrierea liniar B

Una dintre cele mai mari descoperiri ştiinţifice ale epocii contemporane o reprezintã descifrarea scrierii în liniar B care ne-a oferit oportunitatea incredibilã de avea acces la o cantitate de informaţii privind culura greacã care multã vreme a fost posibilã doar prin contemplarea monumentelor. Cea mai renumitã cetate ale vechii Grecii se aflã pe o colinã de doar 278 de metri, un loc care a furnizat material poetic întregii culturi occidentale.

Agamemnon, regele din Micene, întreprinde o expediţie fabuloasã împotriva Troiei sub pretextul rãpirii Elenei, soţia lui Menelaos, de cãtre Paris, ocazie cu care se înfruntã cu eroicul Ahile. Subiectul epopeii cântate de Homer în secolul al VIII-lea a.Hr. a fost exploatat şi supraexploatat secole în şir. Perioada de înflorire a oraşului poate fi trasatã între 1400 şi 1150 a.Hr., iar rãzboiul troian este încadrat între 1194 şi 1184 a.Hr. Schliemann este cel care prin credinţa sa nestrãmutatã în adevãrul istoric al operei lui Homer, scoate la ivealã nu doar Troia, ci şi Tirin şi Micene în Peloponez, sedii ale culturii prehomerice. John Evans, unul dintre cei mai importanţi arheologi ai secolului al XIX-lea, începe în 1893 sãpãturile în insula Creta, degajând palatul din Cnossos şi cultura minoicã. Pe insula Creta au fost construite palate în douã rânduri. Primele iau fiinţã în 2000 a.Hr. la Cnossos, Phaistos şi Malia, iar celelalte, alãturi de curţi nobiliare, în jurul anului 1600 a.Hr. catastrofa din 1525-1520, încã neelucidatã, a provocat acestora distrugeri uriaşe. O posibilitate ar fi cã erupţia din insula Santorin/Tera ar fi dezlãnţuit maree uriaşe şi cutremure care ar fi ras palatele. Teoria se bazeazã pe faptul cã pe coasta sudica a insulei vecine au fost gãsite sub un strat de piatrã ponce resturile unei aşezãri minoice din perioada 1800-1500 a.Hr., erupţia fiind atât de teribilã încât conul vulcanic s-a prãbuşit şi marea s-a revãrsat în bazinul craterului. Pe de altã parte, s-ar putea şi ca grecii arhaici sã fi atacat insula, şi totuşi chiar dupã catastrofã viaţa în Creta a mai prosperat timp de 100 de ani.

Trei feluri de scriere au fost descoperite în Creta: hieroglifele, liniarul A şi liniarul B. Hieroglifele întrebuinţate între 2000 şi 1750 a.Hr. au fost simplificate şi transformate în liniarul A, documentat de pildã pe 150 de tãbliţe de lut dintr-un palat în apropiere de Phaistos. Urme de liniar A au mai fost descoperite şi pe insula Melos şi în Cipru. Probabil în jurul anului 1400 a.Hr. şi acest tip de scriere a fost înlocuit cu liniarul B, documentat însã, în mod bizar, doar în palatul Cnossos. Singura cale de supravieţuire a tãbliţelor este printr-o ardere extremã, care a avut loc într-adevãr, dar asta nu explicã absenţa lor din alte palate care au suferit urme similare de distrugere. Pentru care limbã fusese creatã scrierea? Enigma nu este rezolvatã prin comparaţia cu semnele egiptene, hitite, feniciene sau etrusce. Carl Blegen de la Universitatea din Cincinnati, crezând şi el în istoricitatea figurilor homerice, ia într-o zi decizia de a sãpa la palatul lui Nestor din cetatea Pilos. In Messenia, în sud-vestul Peloponezului, el descoperã circa 600 de tãbliţe în liniar B, datând din perioada de dupã 1300 a.Hr. Tãbliţe cu liniar B sunt descoperite şi la Micene şi Tirin. Deci în Grecia exista o scriere enigmaticã cu mult mai devreme de 776 a.Hr., de când data scrierea preluatã de la fenicieni. Tãbliţele de la Cnossos sunt însã cu 100 de ani mai vechi decât cele din Grecia. O posbilitate ar fi ca dupã marile distrugeri din Creta sã fi venit aheii  care au ordonat scribilor sã adapteze scrierea cretanã limbii greceşti. Cum scrierea cuneiformã presupunea învãţarea a 300 de semne, iar cea hieroglificã a 350, liniarul B se dovedeşte o soluţie viabilã pentru comer, contabilitate şi inventare, punând la dispoziţie 80 de semne. Liniarul A ar fi fost aşadar transformat în liniar B şi apoi introdus în Grecia.

Sãpãturile lui Blegen au adus ştiintei mai multe tãbliţe în liniar B pentru a realiza comparaţia şi a descifra scrierea şi limba. În 1952 Michael Ventris reuşeşte sã citeascã un numãr de semne şi sã recunoascã limba greacã, ajutat fiind de un specialist în filologie clasicã de la Cambridge, John Chadwick. Iniţial Ventris credea cã este vorba despre limba etruscã, dar ulterior a devenit cert cã pe tãbliţele de la Pilos, Tirin, Cnossos sau Micene este înregistratã o formã veche a limbii greceşti. Profesorul Fritz Schachermeyr a explicat însã ca înţelegerea textelor nu este uşoarã nici dupã descifrare, pentru cã majoritatea cuprind doar liste de inventar şi înregistrãri contabile, care şi atunci ca şi acum, puteau fi pricepute de oameni cu pregãtire în domeniu. Noţiunile economice se limitau la o uzanţã a contabililor şi specialiştilor. Tãbliţele cuprind date despre turme de berbeci, oi, capre, mistreţi, tauri, vaci, despre turnãtorii în bronz, vase, mobilier, vin, alimente, despre care de luptã, sclavi etc. La Pilos gãsim menţionatã chiar cantitea de ulei şi substanţe aromatice folosite de servitorii regelui. Oricum, cert este ca prin descifrarea scrierii în liniar B istoria grecilor s-a prelungit în trecut cu sute de ani, oferind o imagine mult mai completã a civilizaţiei care a marcat atât de mult destinul umanitãţii.

Referinţe: Ivar Lissner, Culturi Enigmatice, Bucureşti, 1972.

Autor: Irina Manea

sursa

Funny French Phrases

Idiomatic Expressions

French Idioms are often quite humorous to non-French speakers because when translated literally, the meaning is illogical. For example, Ah, la vache! literally translates as Oh, the cow. To the French this is a way of expressing surprise much in the same way that Americans might say wow or Good grief! Here are some more examples of amusing idioms:

Funny French Idioms

Phrase	Literal Translation	Actual Meaning
C’est la fin des haricots.	That’s the end of the beans.	It’s the last straw or that’s the end of it.
Les carottes sont cuites.	The carrots are cooked.	I’ve had it.
Marcher à côté de ses pompes.	To walk next to one’s shoes.	To be out of it.
Arrête ton char!	Stop your chariot!	Stop bluffing!
Aller au charbon	To go to the coal (mines).	To do something very difficult or arduous.
Casser les oreilles	To break someone’s ears.	Hurt someone’s ears. (With too much/too loud music, talking, etc.)

Sometimes the French use funny idioms to describe the same types of situations that English speakers do.

• Boire comme un trou literally translates as to drink like a hole but means to get wasted which isn’t even grammatically correct in English.

• Poser un lapin literally translates as to leave a rabbit but means to stand someone up which in literal English would mean to put someone in a standing position.

Sometimes idiomatic expressions are based on the same idea, such as with ‘beef’ below, but are then used differently in French and in English.

Faire un boeuf translates into To make a beef. In French that means to improvise musically – as in a jam session. Of course in English, to beef means to complain or make a fuss.

Funny French Phrases That Sound Funny

Unlike the phrases above, some groups of words simply sound silly when spoken. Sometimes the meaning is silly as well. Tongue twisters are in and of themselves funny because they are absurdly hard to say. Since they are ‘alliterative,’ meaning they often start with the same letter, it all starts to sound like childish babble, reducing both the listener and speaker to fits of laughter.

Logical Tongue Twisters

The meanings of the following phrases aren’t necessarily funny, and might even be considered instructive.

• Poisson sans boisson–c’est poison!.

(To eat) fish without drinking wine is poison!

• Didon dîna, dit-on, du dos d’un dodu dindon.

Didon ate, it is said, from the back of a fat turkey.

• Natacha n’attacha pas son chat qui s’échappa.

Natasha did not tie up her cat, who escaped.

• Tonton, ton thé t’a-t-il ôté ta toux?

Uncle, did your tea take away your cough?

Tongue Twisters With Funny Meanings

These phrases not only sound funny coming out of the mouth, but are silly when you think about what is being said.

• La pipe au papa du Pape Pie pue.

Pope Pius’ dad’s pipe stinks.

• Je veux et j’exige du jasmin et des jonquilles

I want and demand jasmine and daffodils.

Just Pure Nonsense

Finally, some french tongue twisters are nonsensical in their meaning.

• Si mon tonton tond ton tonton, ton tonton sera tondu.

If my uncle shaves your uncle, your uncle will be shaved.

• Si six scies scient six cyprès, six cents scies scient six cent cyprès.

If six saws saw six cypresses, six hundred saws saw six hundred cypresses.

By Dianne Brooks 

sursa

sursa foto 

Limbajul francez modern

Deoarece conservatorismul membrilor Academiei Franceze – supranumiți nemuritorii – este binecunoscut, francezii au inițiat un festival dedicat neologismelor din limbajul gal. Ajuns la a zecea ediție, XYZ festival of new words, are ca scop promovarea noutăților apărute în limbă și militează pentru introducerea lor în dicționarul întocmit de Academie.

Anul acesta [2011] marele favorit a fost cuvântul attachiant(e) – o combinație între attachant (captivant) și chiant (pacoste) care desemnează o persoană cu care ai o relație de tip love-hate. Alte expresii demne de luat în considerare sunt: bête seller – o carte proastă dar cu foarte mult succes, textoter – a scrie SMS-uri, phonard – persoană care nu se poate dezlipi de telefonul mobil, bonjoir – o combinație între bonjour și bonsoir care se folosește la mijlocul zilei și photophoner – a face fotografii cu telefonul mobil.

Éric Donfu, sociolog, fondatorul evenimentului, explică faptul că acest festival susține ideea lui Victor Hugo: limbajul este o ființă vie care moare dacă nu inventezi noi cuvinte.

Sursa: www.guardian.co.uk

Scris de Andreea Chebac

sursa

Engleza din evul mediu era o limbã minorã

Geoffrey Chaucer

Tradiţia îi atribuie lui Geoffrey Chaucer şi ”Povestirilor din Canterbury” un rol conştient şi decisiv în crearea limbii engleze standard şi în contracararea dominaţiei franceze şi latine pentru a recupera o identitate naţionalã. Sã fi fost chiar aşa? William Langland ne povesteşte în ”Piers Plowman” cã lucrãtorii, deci pãtura joasã a societãtii, recitã versuri în francezã. Adevãrul este cã situaţia lingvisticã din Anglia evului mediu este destul de amalgamatã. Engleza începe sã triumfe în secolul al 14-lea, graţie talentului poetic al lui Chaucer şi a victoriilor engleze în rãzboiul cu francezii. Latina era foarte importantã în evul mediu, iar cucerirea normandã a adus cu sine o infuzie de franţuzisme, ceea ce a impus englezei o luptã pentru afirmare.

În evul mediu engleza nu era o limbã de mare circulaţie, ba chiar am putea spune cã era minorã dacã ne referim la sursele scrise. Majoritatea cãrţilor erau în francezã şi latinã, cel puţin pânã în secolul al 15-lea. Abia în secolul al 17-lea încep sã se elaboreze gramatici şi dicţionare, dar nobilimea continuã învãţarea latinei şi francezei. Asta nu înseamnã cã engleza nu era uzitatã, ci cã era slab valorizatã. În mediile needucate se pare cã, aşa cum ne sugereazã Langland, se reuşea depãşirea vernacularei prin mixajul cu franceza. Londra este de fapt un centru multicultural, şi nu ne surprinde dacã ne gândim la reţelele comerciale, ecleziastice sau diplomatice stabilite. Situatã pe un râu major, în inima unui sistem de drumuri concepute de romani, Londra se putea lãuda cu legãturi foarte bune cu Devon, Norwich, York şi nu numai. Aici veneau negustori din Bavaria, Tarile de Jos, Constantinopol sau zona balticã. Cercurile mercantile erau deci un melanj de dialecte franţuzeşti, italiene, germane, olandeze, nordice. Drept surse dispunem de rapoarte vamale, petiţii, acte ale breslelor, izvoare legislative. Şi rãzboiul era instrumentalizat pentru a crea legãturi lingvistice variate. Poate cã rapoartele formale erau scrise în francezã şi latinã, dar în ceea ce priveşte limba negocierilor, aceasta reprezenta o formã interlingvisticã, o structurã gramaticalã latinã cu lexic franco-englez.

Multilingvismul medieval

Limbile vorbite în evul mediu nu puteau aşadar sã fie grupate în categorii foarte bine definite, pentru cã nevoia stringentã de comunicare presupunea întrebuinţarea oricãror mijloace lingvistice la îndemânã. Noţiunile de englezã sau francezã nu erau sistematizate aşa cum era latina, limbã foarte bine solidificatã tocmai pentru cã era limba erudiţiei. Situaţia lingvisticã avea repercusiuni asupra simţului identitãţii, dar mai important, afecta relaţiile dintre Anglia şi Franţa pentru cã generalizarea francezei în mediul elitist împiedica o opoziţie politicã sau socialã. Dovezile abundã în materie de identitate dublã. De exemplu Simon Pouillet, un nobil bogat din Compiegne, este executat în 1346 pentru cã declarase cã dreptul asupra tronului îi aparţine mai mult lui Edward decât lui Philippe de Valois. Maud, contesa de St-Pol, se cãsatoreşte iniţial cu un cavaler englez, ca apoi sã se îndrãgosteascã de un soldat francez.

Şi Chaucer ce rol are în toatã povestea? Nãscut în 1340 într-o familie înstãritã, trebuie sã se fi bucurat din plin de multiculturalismul londonez. Intrã la curte ca paj şi se însoarã cu o franţuzoaicã din Hainaut. Chaucer şi-a petrecut 5 ani în anturajul Prinţului Lionel, fiul regelui Edward al III-lea. Îşi asumã şi rolul militar, continuând ca diplomat sub Edward şi Richard al II-lea. Din 1374 se ocupã de controlul vamal, apoi devine şi membru al Parlamentului, funcţionar regesc sau judecãtor de pace. Chaucer acumuleazã deci o bogatã experienţã, fiind capabil de a face faţã unor contexte disparate sau contradictorii. De exemplu când este controlor vamal se implicã şi în gestionarea aspiraţiilor negustorilor bogaţi sau îşi îndeplineşte obligaţiile de negociator de curte în multele sale cãlãtorii în Franţa şi Italia. Lingvistic şi social îl putem considera un om foarte înstãrit. Luând în considerare acest aspect, ar trebui sã fim mai precauţi în etichetãri de tipul ”pãrintele limbii engleze”. Mitul acesta a încurajat o idee despre anglicitate şi rolul sãu în promovarea acesteia care nu prea avea legãturã cu ce credeau el sau contemporanii sãi. John Gower scrie trei opere masive în englezã, franceza şi latinã. Langland scrie în englezã, dar presãratã cu multe latinisme.

Opţiunea lui Chaucer pentru englezã nu are neapãrat conotaţii antifranceze. Engleza lui este mai ”internaţionalã”, conţinând lexeme, sunete şi sensuri din tot conglomeratul vernacularei de care a fost înconjurat. Engleza lui a avut succes tocmai datoritã acestei dimensiuni urbane şi internaţionale. Chaucer o literalizeazã prin privirea aruncatã cãtre Dante, Petrarca, Boccaccio, Jean Froissart sau Guillaume de Machaut, dar raportând-o şi la autorii clasici de genul lui Ovidiu, Vergiliu sau Cicero. Pentru Chaucer şi contemporanii sãi, franceza era limba care definea autoritatea poeticã vernacularã şi cu cât engleza se apropia mai mult de ea, cu atât devenea mai demnã de admirat. Admiraţia internaţionalã se câştiga însã treptat. Ne-a parvenit doar un singur caz de contemporan non-englez care sã-l fi citit pe Chaucer. Este vorba despre poetul-soldat Eustache Deschamps, care îl elogia pe Chaucer pentru talentul sãu de traducãtor din francezã. Asa cum englezii au renunţat cu greu la pretenţiile asupra Franţei (titlurile regale englezeşti menţioneazã în continuare Franţa pânã în 1801), aşa şi limba a rãmas parecum într-un con de umbrã faţã de francezã.

Când învãţaţii victorieni i-au transformat pe Chaucer şi Shakespeare în mari scriitori naţionali, au fãcut-o dupã chipul şi asemãnarea lor, denumindu-i purtãtorii de cuvânt ai dominaţiei engleze. Într-o erã post-naţionalã am putea spune cã dorinta lui Chaucer nu a fost neapãrat aceea de a pune engleza în slujba naţionalismului, ci mai degrabã aceea de a o promova la rang de limbã a comunicãrii internaţionale, fãrã pretenţii de dominare. – historytoday.com

Autor: Irina-Maria Manea

sursa

The Longest Words in the English Language

Ultimii doi vorbitori ai unei limbi rare din Mexic. Lista limbilor europene care mor.

Ultimii doi vorbitori ai unei limbi rare din Mexic sunt certaţi şi nu discută între ei

Doi bărbaţi dintr-un sat mexican sunt singurii vorbitori fluenţi de Ayapaneco, dar în loc să conserve dialectul aflat „pe moarte”, ei nu-şi vorbesc deloc.

Manuel Segovia (foto) şi Isidro Velazquez, din satul Ayapa din sudul Mexicului, sunt singurii vorbitori fluenţi de Ayapaneco, dar, în loc să conserve dialectul aflat „pe moarte”, ei nu-şi vorbesc deloc, scrie Daily Mail. Deşi locuiesc la distanţă de nici un kilometru unul de altul, cei doi sunt în conflict, dar nimeni nu ştie de ce.

Daniel Suslak, specialist în antropologie lingvistică de la Universitatea Indiana (SUA), s-a dus să-i cunoască pe ultimii vorbitori de Ayapaneco. El spune că bărbaţii „nu prea au nimic în comun”: Segovia (75 de ani) este „sarcastic”, în timp ce Velazquez (69 de ani) este „mai aşezat şi nu-i place să iasă din casă”.

„Când eram copil, toată lumea vorbea limba aceasta (n.r. Ayapaneco). Între timp, a dispărut încetul cu încetul şi cred că va muri cu mine”, le-a spus Segovia reporterilor, în spaniolă. Bărbatul este resemnat deoarece, în urmă cu câţiva ani, a încercat să organizeze cursuri de Ayapaneco, dar nimeni nu a vrut să participe.

Segovia continuă să le vorbească soţiei şi fiului în dialectul natal, dar aceştia nu înţeleg decât câteva cuvinte şi nu îi pot răspunde. Mexicanul obişnuia să converseze în Ayapaneco împreună cu fratele său, care a murit în urmă acum zece ani.

Ayapaneco este dialectul în care vorbea populaţia care trăieşte pe actualul teritoriu al Mexicului înainte să fie cucerită de spanioli, care şi-au impus propria limbă. Decăderea dialectului s-a accentuat la mijlocul secolului al XX-lea, când copiii indigeni au fost obligaţi să vorbească doar în spaniolă. În anii ’70, tot mai mulţi locuitori din Mexic au emigrat şi, pe fondul urbanizării, Ayapaneco a ajuns o limbă aproape moartă.

„Este o poveste tristă, dar trebuie remarcat totuşi cât de mult a ‘trăit’ această limbă (n.r. în condiţiile în care spaniolii au colonizat Mexicul în 1521)”, apreciază specialistul în antropologie lingvistică. Suslak a studiat dialectele pe care le vorbesc Segovia şi Velazquez şi a ajuns la concluzia că există mici diferenţe. Lingvistul va introduce ambele variante în dicţionarul celor mai rare limbi, pe care îl alcătuieşte în prezent.

Cele mai rare limbi europene

Şi în Europa există o serie de limbi moarte. Gândul vă prezintă o listă a celor mai rare dialecte europene.

TER SAMI (Rusia) – limbă din familia Sami (seamănă cu finlandeza); vorbită de doar doi locuitori din Peninsula Kola (nord-vestul Rusiei). Este o limbă vorbită, nu are sistem de scriere.

LIVONIANĂ (Letonia) – limbă uralică (seamănă cu estona); vorbită de un număr de 5-30 de locuitori din peninsula Kurzeme, din nord-vestul Lituaniei.

UME SAMI (Suedia) – limbă din familia Sami (seamănă cu suedeza şi norvegiana); vorbită de zece locuitori, de-a lungul râului Ume.

VOTICA (Rusia) – sub 20 de vorbitori; seamănă cu finlandeza şi estona.

PITE SAMI (Suedia) – limbă din familia Sami, între 25 şi 50 de vorbitori (din Suedia şi Norvegia), de-a lungul râului Pite.

YEVANICĂ (Grecia, Israel, Turcia, SUA) – cunoscută şi sub numele de iudeo-greacă; vorbită de mai puţin de 50 de oameni.

ITALKIANA (Italia) – cunoscută şi sub numele de iudeo-italiană; o vorbesc în jur de 200 de oameni din Italia şi insula Corfu, din Grecia.

KRIMCHAK (Ucraina) – vorbită de numai câţiva dintre cei 2.000 de locuitori ai Peninsulei Krimchak, descendenţi ai unui popor turcic.

de Mihai SCHIAU Postat la: 15.04.2011 

China and The Four Tones of Mandarin

World news about China, including breaking news and archival articles published in The New York Times:

http://topics.nytimes.com/top/news/international/countriesandterritories/china/index.html

 

Nepalul şi limba nepaleză

The Story of English

Encompassing history, geography, sociology, drama, language, arts, and more, The Story of English takes viewers on an unforgettable journey through the history of the English language.

Episodes included in the playlist: 1. An English Speaking World, 2. The Mother Tongue, 3. A Muse of Fire, 4. The Guid Scots Tongue, 5. Black on White, 6. Pioneer O Pioneer, 7. Muvver Tongue, 8. The Loaded Weapon and 9. Next Year’s Words.

http://topdocumentaryfilms.com/story-of-english/

Astăzi, Thailanda şi limba thailandeză