Poetul Latin Ovidiu a scris la Tomis, Constanța de azi, o carte de poezii în limba Geților

Related imageDin păcate ea nu s-a păstrat. Ovidiu: „(La Tomis), barbarii nu cunosc Limba Latină iar Limba Greacă a fost învinsă de Limba Getică”

Strabo: „Dacii şi Geții vorbesc aceeași Limbă”

Ovidiu:
V,7,9-20. Eşti curios să ştii ce populaţie se află în ţinutul tomitan
şi ce obiceiuri au oamenii printre care locuiesc?
Deşi în acest loc sînt amestecaţi greci şi geţi,
ţărmul ţine mai mult de geţii nedomoliţi


V,13,1-2. Din ţara geţilor îţi trimite Naso al tău urări de sănătate, dacă cineva poate să trimită ceva de care el însuşi duce lipsă.
V,13,5-6. De multe zile simt cum mă arde în coastă,
deoarece iarna crudă cu frigul ei nemăsurat m-a vătămat.

Ovidiu s-a născut la 20 martie 43 î.Hr. în Sulmo (Sulmona de azi) localitate aproape de Roma.

A crescut într-o familie de nobili rurali primind cea mai bună educație și fiind învățat retorica de cei mai respectați profesori.

Urmând dorința tatălui său, Ovidiu a urmat cariera publică pe care mai târziu a întrerupt-o în favoarea poeziei, găsindu-și un patron în binefăcătorul Mesalla Corvinus.

In cercurile poetice, Ovidiu s-a împrietenit cu Sextu Propertius și în această perioadă a prieteniei lor, Ovidiu a publicat primul său poem.

Ovidiu a scris poezie lirică, elegiacă, erotică și de observație a moravurilor Romei din timpul lui Augustus.

Amores, heroides – poeme erotice, scrisori atribuite eroinelor din mitologie Ars amandi – Arta iubirii.

Este exilat la Tomis (Constanța de astăzi) de către împăratul Octavian Augustus.

La Tomis scrie Tristele – în care descrie dorul de Roma , de familie și prieteni, și Ponticele în care descrie viața ”barbarilor” – adică a locuitorilor ținuturilor Dobrogei de azi. Deşi speriat la început de „sălbăticia” barbarilor Geți, total diferiți de lumea romană, mai ales de cea de la Roma, din descrierea lui rezultă că în timp, deși detesta clima, i-a îndrăgit pe locuitori, le-a învățat limba, a scris poezii în limba Getică, pe care le citea în public și i-a admirat pe locuitorii din Tomis, pentru dârzenia și felul greu în care-și duceau viața.

A murit la Tomis în anul 17 d.Hr.

I-ar fi fost atât de ușor să trimită la Roma şi poeziile scrise în Limba Getică, dar n-a făcut-o. Cine ştie ? Poate ele zac încă pe undeva în vreo arhivă locală pierdută printre ruinele îngropate ale Tomisului sau s-au pierdut pentru totdeauna odată cu moartea lui.

 

Geților din Tomis, le-au plăcut poeziile lui Ovidiu, scrise în Limba Getică.

Ovidiu ii spune („Pontice” IV, 13) unui prieten roman:

„Nu trebuie să te miri, dacă versurile mele sunt cumva rele:
Eu care le scriu am devenit aproape un poet Get.
Ah! Mi-e rușine: am scris o cărțulie în limba Getică,
În care cuvintele barbare au fost așezate după ritmul versurilor noastre.
Şi le-a plăcut – felicită-mă – și am început să am
faimă de poet printre neomenoșii geți barbari.
Mă întrebi de subiect? Am adus laude împăratului…”

Nec te mirari, si sint vitiosa, decebit Carmina,
quae faciam paene poetica Getes.
A! pudet, et Getico scripsi sermone libellum,
Structaque sunt nostris barbara verba modis,
Et placui, – gratare mihi – coepique poetae Inter inhumanos nomen habere Getas.
Materiam quaeris? Laudes de Caesare dixi.


Dupa ce am citit până la sfârșit scrisul meu in versuri străine și am ispravit poema mea,
toti şi-au agitat capetele si tolbele lor cele pline
și un murmur prelung a ieșit din gura Geților (…).”

Haec ubi non patria perlegi scripta Camena, uenit et ad digitos ultima charta meos,
et caput et plenas omnes mouere pharetras,
et longum Getico murmur in ore fuit, (atque aliquis ‘Scribas haec cum de Caesare’ dixit ‘Caesaris imperio restituendus eras.’)

Iată întreaga epistolă trimisă de Ovidiu care era exilat de împărat la Tomis, prietenului său de la Roma. La acea vreme, în jurul anului zero, o scrisoare ajungea de la Tomis la Roma în 3 zile.

XIII. CARO

O mihi non dubios inter memorande sodales, qui quod es, id uere, Care, uocaris, aue!

Vnde salutaris, color hic tibi protinus index

et structura mei carminis esse potest,

non quia mirifica est, sed quod non publica certe est:

5

qualis enim cumque est, non latet esse meam.

Ipse quoque, ut titulum chartae de fronte reuellas,

quod sit opus uideor dicere posse tuum.

Quamlibet in multis positus noscere libellis

perque obseruatas inueniere notas.

10

Prodent auctorem uires quas Hercule dignas nouimus atque illi quem canis ipse pares.

Et mea Musa potest proprio deprensa colore insignis uitiis forsitan esse suis.

Tam mala Thersiten prohibebat forma latere

15 quam pulchra Nireus conspiciendus erat.

Nec te mirari, si sint uitiosa, decebit carmina quae faciam paene poeta Getes.

A! pudet et Getico scripsi sermone libellum structaque sunt nostris barbara uerba modis:

20

et placui—gratare mihi!—coepique poetae inter inhumanos nomen habere Getas.

Materiam quaeris? Laudes: de Caesare dixi!

Adiuta est nouitas numine nostra dei.

Nam patris Augusti docui mortale fuisse

25

corpus, in aetherias numen abisse domos,

esse parem uirtute patri qui frena rogatus saepe recusati ceperit imperii,

esse pudicarum te Vestam, Liuia, matrum, ambiguum nato dignior anne uiro,

30

esse duos iuuenes, firma adiumenta parentis,

qui dederint animi pignora certa sui.

Haec ubi non patria perlegi scripta Camena, uenit et ad digitos ultima charta meos,

et caput et plenas omnes mouere pharetras,

35

et longum Getico murmur in ore fuit, atque aliquis ‘Scribas haec cum de Caesare’ dixit

‘Caesaris imperio restituendus eras.’

Ille quidem dixit, sed me iam, Care, niuali sexta relegatum bruma sub axe uidet.

40

Carmina nil prosunt, nocuerunt carmina quondam

primaque tam miserae causa fuere fugae.

At tu, per studii communia foedera sacri,

per non uile tibi nomen amicitiae,— sic capto Latiis Germanicus hoste catenis

45

materiam uestris adferat ingeniis, sic ualeant pueri, uotum commune deorum,

quos laus formandos est tibi magna datos!—

quanta potes, praebe nostrae momenta saluti quae nisi mutato nulla futura loco est

 


Alte epistole de la Tomis – până să învețe Getica, Ovidiu era speriat de Geții din Tomis

Ovidiu: „(La Tomis), barbarii nu cunosc Limba Latină iar Limba Greacă a fost învinsă de Limba Getică”. E clar, cine forma populația majoritară la Tomis? GEȚII.

„Surghiunindu-mă, mi-ai poruncit să văd regiunile Pontului
Și să despic cu nava marea scitică.
Supunându-mă poruncii am venit pe țărmurile urâte ale Euxinului.
Ținutul acesta se află sub polul cel înghețat.
Nu mă chinuiește atât clima mereu friguroasă
Și pământul veșnic ars din pricina gerului alb,
Nici faptul că barbarii nu cunosc limba latină,
Iar limba greacă a fost învinsă de limba getică,
Dar mă îngrozește faptul că sunt amenințat din toate părțile
De Marte, care se află foarte aproape de mine,
Iar zidul mic cu greu ne poate apăra de dușman.”

Arva relegatum iussisti visere Ponti,
Et Scythicum profuga scindere puppe fretum.
Iussum ad Euxini deformia litora veni Aequoris,
– haec gelido terra sub axe iacet –
Nec me tam cruciat nunquam sine frigore caelum,
Glebaque canenti semper obusta gelu
Nesciaque est vocis quod barbara lingua Latinae,
Graecaque quod Getico victa loquella sono est;
Quam quod finitimo cinctus premor undique Marte,
Vixque brevis tutos murus ab hoste facit.

 


Ovidiu: Grecii din oraș vorbesc cu accent getic. (Geții) locuiesc (în oraș) împreună cu noi şi ocupă cea mai mare parte din case. Când aud cuvinte latinești, geții râd prostește; (Geții) se îmbracă cu pantaloni persani (n.red. Geții se îmbrăcau cu ițari – ‘ițarii’ nu erau ‘pantaloni persani’ ci foarte similari cu ai persanilor, moşteniți de la indo-europeni) (Geții) au trupurile acoperite cu piei și părul lung.(n.Red. deci geții purtau sumane adică cojoace din piele de oaie. Alecsandri despre români în Peneş Curcanul: „Purtând opinci, suman, ițari şi cuşma pe-o ureche”) „

„De-abia suntem apărați de întăritura făcută și chiar înăuntrul cetății
Gloata barbarilor, amestecată cu greci, provoacă teamă;
Căci ei locuiesc împreună cu noi, fără deosebire,
Și ocupă cea mai mare parte din case.
Chiar dacă nu ți-ar fi frică de ei, i-ai putea urî, văzându-le
Trupurile acoperite cu piei și părul lung.
Și acei pe care îi crezi că se trag din orașe grecești
Se îmbracă cu pantaloni persani, în loc de portul străbun.
Ei vorbesc între ei o limbă pe care o înțeleg;
Dar eu trebuie să mă înțeleg prin semne.
Eu sunt aici barbarul, căci nu sunt înțeles de nimeni:
Când aud cuvinte latinești, geții râd prostește;
Cu siguranță că deseori vorbesc rău despre mine pe față;
Poate îmi reproșează că sunt surghiunit;
Și dacă, așa cum se întâmplă, eu fac vreun gest de dezaprobare sau aprobare,
Când vorbesc ei ceva, îl răstălmăcesc împotriva mea.”

Vix ope castelli defendimur et tamen intus
Mixta facit Graecis barbara turba metum.
Quippe simul nobis habitat discrimine nullo Barbarus et tecti plus quoque parte tenet.
Quorum ut non timeas, possis odisse videndo Pellibus et longa corpora tecta coma.
Hos quoque, qui geniti Graia creduntur ab urbe,
Pro patrio cultu Persica braca tegit.
Exercent illi sociae commercia linguae:
Per gestum res est significanda mihi.
Barbarus his ego sum, qui non intellegor ulli,
Et rident stolidi verba Latina Getae;
Merque palam de me tuto male saepe loquuntur
Forsitan obiciunt exiliumque mihi,
Utque fit, in me aliquid, si quid dicentibus illis
Abnuerim quotiens adnuerimque, putant.

V,7,41-60. Ce-aş putea face mai bun eu, care sînt părăsit aici pe ţărmuri singuratice?
Ce leac să încerc pentru a-mi uşura necazurile?
Dacă privesc acest loc, el îmi apare neprietenos şi nicăieri, toată lumea, nu poate fi altul mai trist.
Privesc oamenii, căci abia sînt vrednici de acest nume,
văd la ei mult mai cumplită sălbăticie decît la lupi.
Nu se tem de legi, ci dreptatea cedează în faţa forţei
şi zace la pămînt învinsă de sabia cu care se duc luptele.
Se apără împotriva frigului năpraznic cu piei de animale şi cu pantaloni largi,
iar feţele lor aspre sînt acoperite cu păr lung.
La puţini dintre ei se mai păstrează urme ale limbii greceşti,
iar aceasta a devenit şi ea barbară din pricina accentului ei getic.

De notat încă un aspect important: deși înrudite ca origine (şi Daca şi Latina sunt Limbi Indo-Europene), pe vremea lui Ovidiu, Daca şi Latina nu erau limbi apropiate din care să poți să înțelegi ceva din cealaltă, dacă o ştiai pe una dintre ele. Aberația că cine ştia Daca, înțelegea mult din Latină, şi invers, trebuie să înceteze. Limbile erau înrudite, dar se separaseră la acea vreme de aproximativ 3000-3500 de ani, ca toate celelalte limbi indo-europene.

http://fluierul.ro/j

Anunțuri

One response to “Poetul Latin Ovidiu a scris la Tomis, Constanța de azi, o carte de poezii în limba Geților

  1. Legătura lui Ovidiu cu spiritualitatea românească este profundă. Ovidiu a devenit un topos permanent al culturii noastre, o coordonată fundamentală şi un punct de referinţă pentru toţi creatorii acestei arii spirituale. Românii l-au moştenit pe Ovidiu ca pe o profundă, solidară structură a întregii lor istorii. „Există în lume puţine ţări în care Ovidiu să fi căpătat atât de adânci semnificaţii pentru istoria şi cultura unui popor, puţine în care să fi fost evocat sau unde să fi fost simţită atât de aproape umbra acestui roman considerat ca un prieten şi, totodată, un frate” (A. Mitescu, „Situarea lui Ovidiu în cultura română”).
    (din Ştefan Cucu, „Publius Ovidius Naso şi literature română”, Constanța, 1997)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s