Tag Archives: Portrete

George Orwell: „Scriu din pur egoism, pentru a mă răzbuna pe adulţii care m-au umilit în copilărie”

Deși i-am citit cu siguranță cărțile, măcar 1984 sau Ferma animalelor, tot atât de sigur e că nu știm foarte multe despre el.

Născut ca Eric Arthur Blair în Motihari, Bihar, India, scriitorul şi-a schimbat ulterior numele în George Orwell. Se presupune că acesta ar fi fost preocupat de reputația părinţilor săi în timpul în care ar fi fost vagabond. A avut mai multe pseudonime, dar acesta i s-a părut cel mai anglican. “It is a good round English name.” Prenumele „George” a fost inspirat din cel al Sfântului Patron al Angliei, iar „Orwell” a fost luat de la râul cu același nume din Suffolk, Anglia. Când s-a născut, avea o soră în vârstă de 8 ani pe nume Marjorie, iar când el împlinea 8 ani, o altă soră venea pe lume, Avril. Părinţii săi au fost Ida Limozin Blair şi Richard W. Blair, plasat în Motihari pentru munca sa în cadrul Departamentului de Opiu al (British) Indian Civil Service. Orwell își amintește că tatăl său era un om aspru care întotdeauna îl refuza.

A studiat dreptul la Inns of Court din Londra. Se spune că i-a influenţat foarte mult scrisul. Ȋnsă multiplele experienţe de viaţă l-au întărit şi i-au definitivat stilul de scris:

Ȋn copilărie, era bătut adesea de un coleg de la şcoala-internat în care învăţa, Sf. Ciprian, perioadă povestită în Such, Such Were the Joys. Eseul nu a fost publicat decât după moartea lui. Tot acolo se întâlnea zilnic cu viitorul scriitor Cyril Connolley. Deşi toţi prietenii săi îl vedeau fericit, în aceeaşi perioadă el scria despre copilăria mizeră pe care a avut-o.

Venind dintr-o familie din clasa de mijloc, părinții săi nu-și puteau permite să-l trimită la o școală privată scumpă, aşa că Orwell s-a străduit să câștige o bursă și și-a acoperit cea mai mare parte din cheltuielile de școlarizare la Şcoala Eton.

În perioada 1922-1927, Orwell a lucrat ca poliţist în Birmania, pornind pe urmele tatălui său. După promovarea examenului, a devenit asistent al inspectorului de poliţie în Indian Imperial Police, Birmania. A lucrat mai ales în nordul Birmaniei, ceea ce i-a conferit informaţii de primă mână pentru romanul său Zile birmaneze şi pentru eseul Shooting an Elephant.

Ȋntre 1928 şi 1932 a locuit în Paris şi Londra. Ȋn Londra, se plimba prin împrejurimile sale și prin mahalale şi făcea cunoştinţă cu şomerii şi nevoiaşii. Ȋn Paris, a trăit într-un cartier al clasei muncitoare şi, pentru a putea scrie în continuare, şi-a găsit un loc de muncă ca plongeur (spălător de vase). Aceste experienţe i-au permis să cunoască îndeaproape clasa muncitoare şi sărăcia din Marea Britanie, probleme care au fost descrise cu detalii vii în prima sa carte, Down and Out in Paris and London.

Toată viaţa sa este plină de lucruri interesante, dar există şi multe amănunte mai ciudate pe care nu toţi le cunosc despre vestitul scriitor:

Orwell dorea să se înscrie în armată, însă problemele medicale au fost un impediment; spera chiar la un rol politic în „Home Guard”. După ce a fost respins, a lucrat, din 1940 până în 1943, pentru BBC Eastern Service. Nu-l încânta deloc faptul că lucra pentru Ministerul Informaţiilor (la BBC), informarea pe care o făcea legat de cel de-Al Doilea Război Mondial nu i se părea esenţială, aşa că şi-a dat demisia în 1943 şi a revenit la meseria de scriitor.

Odată, Eric a făcut o păpuşă voodoo din săpun unui prieten de care nu îi plăcea. Când s-a dovedit că acel copil chiar a fost rănit, Eric a abandonat ideea înspăimântat. A mai făcut năzbâtii, s-a dat drept o femeie care a scăpat de obezitate sau i-a trimis inspectorului din orașul Southwold un șobolan mort de ziua lui.

Profesorul său de franceză de la şcoala Eton era nimeni altul decât scriitorul Aldous Huxley.

Ȋn Birmania, şi-a lăsat mustaţă şi și-a făcut câteva tatuaje pe încheieturile degetelor de la mâini.

Se fac des confuzii între cartea 1984, a lui George Orwell, şi 1974, a lui David Peace; 1984 a fost finalizată de autor chiar înainte de moartea sa. Cartea se concentrează în jurul luptei fără succes a unui individ împotriva unui regim atotputernic. Poţi citi pe Hyperliteratura o recenzie a cărţii.

Ferma animalelor este o satiră alegorică a Revoluției Ruse din octombrie 1917 și, mai presus de toate, despre cum toate lucrurile au mers extrem de prost în Uniunea Sovietică.

În 1936, Orwell a trăit în nordul Angliei, investigând viața clasei muncitoare și a șomerilor din Lancashire și Yorkshire. A scris o carte bazată pe condițiile de trai, financiare și de sănătate de acolo, publicată în 1937. Ȋn cea de-a doua parte a cărţii, scriitorul discută despre relevanţa socialismului în îmbunătăţirea vieții. Cartea se numeşte The Road to Wigan Pier.

Ȋn primele 6 luni ale anului 1937, Orwell a fost soldat; a condus o unitate militară pentru P.O.U.M., un partid marxisto-anarhist care lupta pentru republicani împotriva fasciştilor lui Franco. A fost împușcat în gât pe frontul din Aragon, în Spania. Glonțul i-a ratat doar o arteră. Era deja slăbit din cauza tuberculozei, așa că a petrecut o mare parte din timp recuperându-se. Cartea sa, Omagiu Cataloniei, reprezintă unul dintre cele mai realiste jurnale ale acelui război.

Era obişnuit să aibă servitor, aşa că, atunci când a revenit în Southwold, îşi supăra familia aruncând gunoaie peste tot, aşteptând ca ceilalţi să cureţe după el.

A devenit tutore pentru un copil cu handicap și a fost profesor la Liceul pentru băieţi din Hawthorns timp de câteva semestre. În 1933, a devenit profesor la Frays College din Uxbridge, iar după ce s-a îmbolnăvit prima oară de tuberculoză, nu a mai predat niciodată.

A lucrat cu jumătate de normă într-o librărie numită Booklovers’ Corner în Hampstead Heath. Proprietatea a devenit în cele din urmă pizzerie, iar în prezent adăposteşte un fast-food.

A fost şi căsătorit. A întâlnit-o pe Eileen O’Shaughnessy la o petrecere și atunci i-a spus prietenului său: „Acesta este genul de fată cu care mi-aș dori să mă căsătoresc.” S-au căsătorit în iunie 1936 și s-au mutat în micul sat Wallington, într-o cabană numită „The Stores”. Şi-au cultivat propriile legume, şi-au deschis un magazin foarte mic în afara cabanei și au crescut capre și pui. Amândoi au iubit aventura, chiar şi faptul că trăiau într-o cabană reprezenta o aventură: era slab încălzită și curgea apă prin acoperișul de tablă care făcea un zgomot teribil atunci când ploua.

Eileen a studiat psihologia, iar odată a avut un curs de engleză susţinut de JRR Tolkien. Fratele său mai mare, de care era foarte ataşată, a fost ucis de o bombă în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Aveau un cocoş pe nume Henry Ford, o oaie pe nume Muriel şi un poodle pe care îl chema Marx. Nu departe de ferma lor se afla o altă fermă care se numea Manor Farm, nume pe care, împreună cu numele oii sale, le-a folosit în cartea Ferma animalelor.

În luna iunie a anului 1944, George și Eileen au adoptat un copil de o lună şi l-au numit Richard Horatio Blair. În luna septembrie, s-au mutat într-un apartament în Islington, la 27b Canonbury Square. Eric i-a permis fiului său Richard să doarmă cu un ciocan în pat în loc de obişnuitul ursuleţ de pluş.

Titlul iniţial al cărţii 1984 a fost “Last Man in Europe”. Cea mai mare parte a fost scrisă în 1948, anul definitivării romanului fiind una dintre ipotezele titlului cărţii (simpla inversare a ultimelor 2 cifre din an). Altă teorie ar fi că anul 1984 ar fi apărut în cartea lui Jack London, Călcâiul de fier, ca şi în The Napoleon of Notting Hill, de GK Chesterson. Iar soţia lui Eric a şi scris un poem intitulat „End of the Century, 1984”.

Exteriorul Ministerului Adevărului, din romanul 1984, este inspirat din faţada Casei Senatului, folosită de Ministerul Informaţiei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (unde a lucrat Eileen). Acum aparţine Universităţii din Londra.

În martie 1945, în timp ce Orwell era corespondent de război, Eileen a suferit de histerectomie. A murit pe masa de operație, la 39 de ani, când inima i s-a oprit din cauza anesteziei. Prietenii l-au îndemnat pe Orwell să plaseze copilul (Richard) spre a fi adoptat din nou. Orwell a refuzat și a continuat să aibă grijă de copil, singura sa legătură cu Eileen. Ulterior, disperat după o companioană și o mamă pentru Richard, Orwell a început să cunoască mai multe femei, dar nu a avut succes. Sonia Brownell, o femeie care lucra la aceeaşi publicaţie ca și vechiul său prieten Cyril Connolley, i-a fost până la urmă soaţă, dar nu pentru că îl plăcea, ci pentru banii proveniţi din vânzarea cărţilor sale. Oricum, George nu ar mai fi trăit mult timp. După moartea lui, Sonia a fugit cu averea pe care i-a lăsat-o şi nu l-a crescut pe Richard, în ciuda dorinţei scriitorului. Copilul a fost crescut de mătuşa lui, Avril, împreună cu soţul ei.

Ferma animalelor era așezată de bibliotecari la secţiunea „Literatură pentru copii” pentru ca mesajul cărții să nu ajungă la adulţi, însă George intra în fiecare bibliotecă şi muta cartea la secţiunea potrivită.

Şi-a făcut un duşman din H.G. Wells, autor pe care îl aprecia în copilărie. În eseul Wells, Hitler and the World State, Orwell scria: „perspectiva unilaterală, imaginația mărginită care pe vremea lui Eduard al VII-lea făceau din Wells un vizionar și un profet, acum îl transformă într-un gânditor superficial și depășit.” H.G. Wells i-a răspuns acestuia într-o scrisoare: „Eşti un rahat.”

Nu a fost numai jurnalist și prozator, ci și poet, chiar și numai ocazional. A scris 17 poeme, care au fost bine primite de public.

El a inventat Big Brother. Nu vestitul show de televiziune, ci omniprezentul dictator din 1984. “Big Brother is watching you”. De asemenea, acesta a fost votat cel mai înfricoşător personaj din literatură într-un sondaj de pe site-ul librăriei AbeBooks. Voldemort, personalul din seria Harry Potter, a ocupat locul doi.

A contribuit la mişcarea anti-comunistă. Ȋn 1949, a compilat şi a prezentat Departamentului de Cercetare Informaţii Persoane o listă cu 37 de scriitori şi jurnalişti care se presupuneau a fi comunişti. Lista îl cuprindea şi pe actorul Charlie Chaplin.

A scris mai mult de 350 de articole de-a lungul carierei de jurnalist. A scris de asemenea scenarii, o piesă de teatru, 29 de colecții de povestiri scurte şi trei cărți semi-autobiografice. A fost redactor literar la „Tribune” și corespondent de război pentru „The Observer”. De asemenea, a scris în mod regulat la „Manchester Evening News”, spre sfârşitul vieţii sale.

Ȋntr-un eseu din 1946, Orwell ne expune motivul pentru care scria: “Din pur egoism. Ca să par interesant, deştept, ca să se vorbească despre mine, să fiu ţinut minte după moarte, pentru a mă răzbuna pe adulţii care m-au umilit în copilărie etc. etc. Este o nerozie să pretinzi că ăsta nu e un motiv şi încă unul puternic.”

Numele lui Orwell a rezonat cu mulți artiști muzicali. David Bowie, Eurythmics și Pink Floyd, toți au înregistrat albume inspirate din scrierile lui Orwell.

Robert Colls spunea despre el că “era un dezrădăcinat. A mers la Eton, dar nu făcea parte din clasa superioară. A servit ca poliţist colonial în Birmania, dar s-a îndepărtat de Raj. A devenit un intelectual căruia îi displăceau intelectualii şi un socialist care a distrus aproape toate formele de socialism. Nu-şi avea locul nicăieri.”

George Orwell a murit de tuberculoză pe 21 ianuarie 1950, la vârsta de 46 de ani, la Londra. Din cauza tuberculozei, a fost internat în spitale de mai multe ori începând cu anul 1947. A fost înmormântat într-un cimitir din Anglia, Sutton Courtenay, Oxfordshire. Pe mormântul său scrie simplu: “Aici se odihneşte Eric Arthur Blair. Născut la 25 iunie 1903. Decedat la 21 ianuarie 1950″.

Ȋn afară de cărțile menționate mai sus, la Editura Polirom i-au mai apărut: O gură de aer, O fată de preot, Cărți sau țigări.

scrisă de Tibi Oprea

articolul integral, la sursa: hyperliteratura.ro 

 

Anunțuri

Un poet rătăcit – Nina Cassian

Scriitorul Ciprian Măceşaru: „În ziua în care nu voi mai simţi entuziasm pentru literatură să ştiţi că am murit“

indexCiprian Măceşaru este un scriitor cunoscut, dar a dat lovitura acum câţiva ani cu un excepţional volum de convorbiri cu criticul literar Dan C. Mihăilescu.
La zece ani după momentul debutului, Ciprian Măceşaru e deja un nume important pe scena literară autohtonă. Poet, prozator, jurnalist cultural, dar şi toboşar în câteva trupe cunoscute, Ciprian Măceşaru e un intelectual viu şi proaspăt, curios, mare iubitor de literatură, pe scurt, unul dintre acei oameni pe care nu-i poţi vedea altfel decât în mijlocul cărţilor. A fost de acord sa stea de vorbă cu noi despre proiectele sale trecute şi viitoare, despre colaborarea şi prietenia sa cu Dan C. Mihăilescu, dar şi despre cum arată o zi obişnuită din viaţa lui sau despre ce se întâmplă, astăzi, pe scena literară de pe la noi.
„Weekend Adevărul“: Într-o lume a ultraspecializărilor, dvs. reproduceţi un model cvasi-renascentist: scrieţi literatură în mai multe genuri, desenaţi, sunteţi toboşar, faceţi reviste culturale. Nu vă e teamă că ritmul acesta şi diversitatea preocupărilor (voiam să spun, a talentelor) vă vor risipi/ consuma?
Ciprian Măceşaru: Cred că, până la un punct, risipirea este reală. Îi admir pe cei care se ocupă serios de un singur lucru, însă eu sunt un hedonist cu o curiozitate pantagruelică. Mor de plăcere să încerc activităţi cât mai diverse. Totuşi, dintre preocupările mele, scrisului îi acord cea mai mare atenţie.
scrisă de Florina Pîrjol
Articolul integral la sursa: adev.ro/on0nlk

Florin Gheorghiţă: Fizicianul care vânează OZN-uri

Ieşeanul este primul cercetător care a scris despre fenomenele paranormale. Acesta a colecţionat sute de poze, mărturii ale existenţei OZN-urilor.
Specializat în fizică, Florin Gheorghiţă şi-a descoperit pasiunea pentru fenomenele paranormale imediat după finalizarea facultăţii. De profesie inginer şi specialist în proiectare, Florin Gheorghiţă a rămas marcat de un articol dintr-o revistă franceză denumită „Science et vie“.
„Mi-a atras atenţia un articol despre OZN şi, de atunci, am început documentarea deoarece nu concepeam ca anumite fenomene să rămână fără explicaţii“, ne-a spus cercetătorul. Acesta a început să exploreze fenomenele aerospaţiale neidentificate prin tehnica fotografică, dar şi problema raportului dintre tipurile de civilizaţii umană şi extraterestră.
Florin Gheorghiţă este al doilea român care a scris vreodată despre „enigmele din Galaxie“, într-o perioadă comunistă în care orice informaţie era considerată propagandă imperialistă. „Primul meu articol a fost publicat în 1969, într-o revistă din Anglia, denumită FSR. De la acest articol, mi-am atras o corespondenţă internaţională“, a spus el.
Recunoaştere mondială
La congresul internaţional din Barcelona, din anul 1978, toată sala a fost impresionată de cercetările lui Florin Gheorghiţă. El a ales să vorbească despre faptul că OZN-urile sunt corpuri care se bazează pe alte legi şi principii fizice. A prezentat 50 de diapozitive, fotografiile originale ale evenimentului de la Cluj. A învăţat dintr-un manual de liceu gramatica limbii spaniole pentru a face prezentarea pe înţelesul celor prezenţi.
„După ce am terminat prezentarea, toată sala, adică 200 de persoane din toată lumea s-au ridicat în picioare şi au strigat «Viva Romania», deoarece era pentru prima dată când explica cineva fenomenele OZN, după principiile fizicii“, a spus autorul. În următorul an a primit o invitaţie de la Academia de Ştiinţe de la Belgrad pentru a participa la Federaţia Internaţională de Astronautică din Iugoslavia. Prezenţa la congresele internaţionale, sau „farfuristice“, aşa cum le numeşte el, i-au adus o recunoaştere pe plan european, cel puţin, şi i-au oferit posibilitatea de a se documenta mai mult din revistele de specialitate din lume. A început să trimită articole în toată lumea. A publicat 24 de cărţi din 1973 până în 2009, a tradus în limba română alte şase cărţi şi a obţinut multe alte premii de care este prea modest să mai vorbească.
Profil
Născut: 24 august 1928, la Târgu Neamţ.
Studii: Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic din Iaşi, promoţia 1951. Familie: Căsătorit, are un copil.
Întrebări şi răspunsuri
Cum v-a influenţat perioada comunistă?
A fost greu să mă documentez în perioada comunistă şi mai ales să-mi public cărţile. A doua lucrare, „Enigme în Galaxie“ a fost ţinută ascunsă timp de patru ani în dulap deoarece directorului de atunci de la Junimea i-a fost frică să o publice. Mult mai târziu, directorul de la Cenzură i-a dat permisiunea să o publice.
Cum este percepută opera dumneavoastră de către ieşeni?
Lumea nu ştie lucrurile esenţiale despre corpurile cereşti. După o burtă mare de mâncare, băutură şi multă distracţie, unii nu au capacitatea să înţeleagă cum funcţionează spaţiul, timpul şi omul.
Ce-i place
Îi plac acele persoane care şi-au schimbat comportamentul şi modul de gândire sub impulsul cărţilor sale. Îşi iubeşte soţia care îi împărtăşeşte stilul de viaţă, îl înţelege şi îl sprijină în toate iniţiativele.
Ce nu-i place
Nu-i plac studiile realizate de cercetătorii din Statele Unite despre fenomenele paranormale deoarece folosesc fotografii trucate. Nu apreciază persoanele care au rămas în urmă cu evoluţia spirituală şi care refuză să se schimbe.

Citeste mai mult: adevarul.ro/locale/iasi/iasi-florin-gheorghita-fizicianul-vaneaza-ozn-uri-portret-1_50ae5fd87c42d5a6639c2a6e/index.html

Cea mai recentă apariţie: 

indexSufletele, îngerii şi ce ne ascunde ştiinţa

Nu sintem nici pe departe singuri, iar fiintele nevazute aflate in preajma noastra au abilitati si cunostinte mult mai avansate decit noi si doresc sa ni le impartaseasca – tot ce trebuie sa facem e sa fim receptivi si sa descifram semnalele pe care ni le trimit. Astfel pot fi explicate multe miracole, dar si ajutoarele ori pedepsele divine de care avem parte. Acestea au la baza alte legi ale fizicii, in legatura cu care cercetatorii sint deocamdata reticenti. Bogat ilustrat cu fotografii, volumul face primul pas spre cunoasterea acestei stiinte avansate si spre entitatile dezvoltate care o aplica de milenii.

Din cuprins:
Tainuiri versus dezvaluiri • Fiintele intrupate au si corpuri invizibile! • Apropiata lume a sufletelor • Incursiuni in „Lumea de Dincolo” • „Fratii buni” si „fratii rai” din invizibil • Imagini din lumea ingerilor • Aurele colorate • Beneficele emisii invizibile

AUTOR: Florin Gheorghita
COLECTIE: HEXAGON.La limita cunoasterii
DOMENIU: La limita cunoasterii
ISBN: 978-973-46-6465-8
ANUL APARITIEI: 2017
NUMAR PAGINI: 240

Alte lucrări publicate:

  • Enigme în Galaxie
  • Revenirea zeilor
  • Taine primordiale
  • Lumi invizibile
  • Veghetorii Terrei
  • Kombucha ciuperca miraculoasa
  • Nevăzuții de lângă noi
  • Lumea de dincolo
  • Karma Taina reîncarnării
  • Dezvăluiri din invizibil
  • Fenomenul Valentina
  • OZN eterice
  • Straniile inteligente unvizibile
  • Seniorii cosmosului
  • Karma si taina reincarnarii 

si altele…

Nichita Stănescu: „Eu nu mă spăl de poporul meu!”

Image result for nichita stanescu„A vorbi despre limba în care gîndești, a gîndi – gîndire nu se poate face decît numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decît exprimată în limba română… Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte îmi dau seama că ea are! Această observație, această relevație am avut-o abia atunci cînd am învățat o altă limbă”.

„Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atît de proprie, atît de familiară, atît de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente, odată este patrie de pămînt și de piatră și încă odată este numele patriei de pămînt și de piatră.

Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine viața se trăiește”.

„Cinstea vieţii mele şi idealul vieţii mele sunt acelea de a fi aşternutul pe care la nesomn să se poată odihni oricând sufletul ţării. Visul vieţii mele este să fiu cina la care stă vorbirea ţării mele când îi este sete de un vin şi de un viu”. (Nichita Stănescu, «Respirări»)

„Cel mai frumos catren, de-aș fi în stare să-l scriu vreodată, ar avea patru versuri: Eminescu, Grigorescu, Enescu, Brâncuși” – «Din dragoste pentru Nichita», înregistrare TV cu Nichita Stănescu)

„Poezia este încă singura avuție pe care omul o are încă nejefuită (…) Un conținut minunat, tainic și revelat atrage după sine o formă minunată și revelată. (…) Am fost un foarte mare iubitor de icoane românești pe sticlă …”

Doamne, apără poporul român.

Ai grijă de el şi

apără-l!

El este al tău

cu blândeţea lui de miel

şi cu răbdarea lui de taur

cu omenia lui

de floare de zăpadă

ce se vede pe geam, Doamne,

pe fereastră şi pe libertate!

Doamne!

poporul meu nu se spală de mine!

Eu nu mă spăl

de poporul meu!

Dacă-mi vine alt miros

decât mirosul lui,

mă spăl pe mâini

numai de propriile mele mâini

şi mă las legat

de boarea de zăpadă

a poporului meu.

Mărul se poate spăla

numai de măr,

de pomul mărului nu! De pom nu!

Apără, Doamne, poporul român

şi nu te spăla de el!

Pe maica mea

care m-a născut pe mine

am dăruit-o poporului român.

Dăruieşte-ţi, Doamne,

pe maica Ta, care te-a născut pe Tine,

poporului român!

(Nichita Stănescu, «Eu nu mă spăl de poporul meu»)

Sursa: Anonimus.ro

Nichita Stanescu – Perfectiunea NU atrage atentia !

Strania moarte a lui Edgar Allan Poe

by DOCUMENTARE-RO