Tag Archives: Despre traduceri

Traducatori din 14 tari participa la Atelierele FILIT 2016

În perioada 31 august – 10 septembrie 2016 se va desfășura, în cadrul FILIT 2016, proiectul cultural „Atelierele FILIT pentru traducători”, inițiat și organizat de Muzeul Național al Literaturii Române Iași, cu finanțarea Consiliului Județean Iași şi sprijinit de Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu”. Prin intermediul acestui program cultural se urmărește facilitarea unui cadru de întâlnire şi comunicare profesională pentru douăzeci de traducători din limba română într-o limbă străină, incluzând un simpozion consacrat traducerii literare, desfășurat în zilele de 7 – 8 septembrie 2016, la Ipotești.

Beneficiarii programului sunt traducători literari recunoscuți la nivel internațional: Ana-Maria Surugiu (Austria), Vanina Bozhikova, Lora Nenkovska (Bulgaria), Florica Ciodaru-Courriol, Jean-Louis Courriol (Franța), Jan Cornelius (Germania), Angela Bratsou (Grecia), Anita Bernacchia, Roberto Merlo (Italia), Alexei Kubanov (Kazahstan), Monica Moroșanu (Marea Britanie/România), Radoslawa Janowska-Lascar, Bartosz Radomski (Polonia), Tomasz Krupa (Polonia/Franța), André Ferenc, Edith Negulici (România), Dura Miočinović (Serbia), Antonia Escandell (Spania), Andrew K. Davidson (SUA), Gabriella Koszta (Ungaria). Aceștia vor traduce texte ale autorilor români, contribuind la o mai mare vizibilitate a literaturii române la nivel internațional.

„Atelierele FILIT pentru traducători, alături de Rezidențele FILIT pentru autori români și de Rezidențele FILIT pentru traducători străini reprezintă o componentă esențială a festivalului. Încurajarea traducerii și a traducătorilor este una dintre mizele principale ale FILIT-ului. Participarea internațională din acest an la Atelierele FILIT 2016 pentru traducători este, ca de obicei, una de excelență. Traducători din Austria, Franța, Bulgaria, Grecia, Germania, Marea Britanie, Italia, Kazahstan, Serbia, Statele Unite, Spania, Polonia, Ungaria vor participa la atelierele noastre. Cum rezidențele FILIT 2016 – atât cele pentru autori români, cât și cele pentru traducători străini – sunt, în acest moment, în plină derulare, putem spune că FILIT 2016 a turat deja motoarele”, a precizat Dan Lungu, managerul FILIT.

Programul Atelierele FILIT pentru traducători beneficiază de asemenea de susținerea Institutului Francez din Iași și a Fundației „Alfa, Suflet și Energie” din Botoșani. Programul a fost conceput cu scopul încurajării cooperării culturale și se aliniază celorlalte inițiative ale MNLR Iași care susțin creația contemporană și promovarea internațională a patrimoniului: Rezidențele FILIT pentru autori români și Rezidențele FILIT pentru traducători străini.

de D.S.     HotNews.ro

Revista traducătorilor din literatura română TRAutor caută colaboratori

Grupul traducătorilor literari din limba română reuniți în jurul Institutului Cultural Român de la Bruxelles a lansat în septembrie 2015 revista de traduceri literare TRAutor.

Numărul inaugural zero a fost posibil grație eforturilor conjugate ale membrilor colegiului de redacție: Anita Natascia Bernacchia, Andrei-Paul Corescu și Mariano Martín Rodríguez, traducători literari din limba română în italiană, franceză, engleză și, respectiv, spaniolă. În prezent, grupul susținătorilor benevoli ai acestui proiect depășește 15 colaboratori, printre care traducătorii Sylvain Audet, Veronica Bălă, Jan Willem Bos, Corina Bucea, Constantin Dragoș, Laure Hinckel, Jan H. Mysjkin, Ivan Pilchin și graficienii Alexandru Cristian Săvescu și Tudor Ciprian Săvescu.

Colegiul de redacție invită traducătorii literari să formuleze propuneri de contribuții pentru constituirea numărului 1 al revistei, care va apărea în mai 2016. Tema numărului 1 este Literatura română din Republica Moldova. Contribuțiile pot fi trimise până la data de 31 martie 2016, la adresa de e-mail a redacției: revista.trautor@gmail.com. Toate textele originale și traducerile se supun criteriilor de selecție menționate în Ghidul de redactare al traducătorului, disponibil la cerere. Colaborarea este benevolă.

TRAutor este un proiect independent găzduit pe site-ul Institutului Cultural Român de la Bruxelles, care își propune să creeze punți între literaturile contemporane. Ritmul de apariție se dorește semestrial.

Necesitatea promovării literaturii române în spații multilingve, dar și utilitatea unei vitrine de expunere pentru tinerii traducători la început de carieră reprezintă unele dintre punctele de plecare ale reflecției care a dus la fondarea revistei.

Membrii colegiului de redacție așteaptă cu interes propunerile traducătorilor și rămân fideli ambiției de a apăra drepturile acestora și de a asigura continuitate editorială.

2 mar 2016 01

© grafică TRAutor: Alexandru Cristian Săvescu și Tudor Ciprian Săvescu

Comunicat de presă ICR Bruxelles

sursa: observatorcultural.ro

Buget majorat si un nou regulament pentru bursele si rezidentele finantate de ICR in 2016

Programul de burse și rezidențe al Institutului Cultural Român are, în 2016, un nou regulament și dispune de un buget de 713 925 Lei ( 158 650 EUR), majorat cu 17% față de anul trecut.

Prin finanțările acordate în cadrul acestui program, România este reprezentată printr-o vastă varietate de domenii în marile centre de cercetare și artistice ale lumii și, de asemenea, cercetători și jurnaliști străini au posibilitatea să se documenteze nemijlocit în România.

Cuantumul bursei Woodrow Wilson, acordate în cadrul unui parteneriat între Institutul Cultural Român şi Woodrow Wilson International Center for Scholars din Washington, a crescut la 13 424 USD (de la 10 500 USD).

Durata rezidenței pentru traducători în formare, derulate printr-un parteneriat între ICR și Centrul Cultural Palatele Mogoșoaia, a fost extinsă la două luni.

Noul regulament al programului, detalii despre bursele și rezidențele susținute de ICR în 2016, condițiile și termenele pentru depunerea candidaturilor sunt disponibile pe site-ul ICR.

de D.S.     HotNews.ro 

Svetlana Morarenco, traducătoare de top în Moldova: Respectul de sine contează la fel de mult ca jobul pe care îl ai

În drumul spre succes, a trecut de la lectoră universitară, la diplomație, până la meseria care i-a marcat viața și pe care o practică cu multă dăruire – traducerea. Eroina noastră este Svetlana Morarenco, membra Asociației Traducătorilor Profesioniști și traducătoare de top din Moldova.

Deși a urmat dorința părinților și a făcut studii în diplomație, Svetlana a ales calea care îi este cea mai aproape de suflet și s-a dedicat traducerii. A intrat și în apele profesiei de lectoră universitară, însă dorința de a crește profesional și a atinge culmile a fost mai mare, așa că a ales să exceleze în domeniul preferat.

A tradus pentru delegații din Uniunea Europeană, experţi în diferite domenii, actori notorii și pentru oameni simpli, iar în fiecare traducere și-a lăsat o parte din emoții și căldură. Svetlana Morarenco știe că succesul vine din multă muncă, iar respectul de sine este esențial în orice job.

Cum este meseria de traducător?

Meseria de traducător este o combinație dintre mai multe roluri pe care le joacă traducătorul. Nu este vorba doar de a transpune într-o altă limbă mesajul, ci de a reda conținutul acestuia, de a reda și alte elemente componente, pe care le duce însăși limba cu ea, pentru că limbile se deosebesc foarte mult. De exemplu, româna de engleza. De asta rolul traducătorului este foarte mare. Pentru că doi oameni sau două grupuri se întâlnesc și nu au habar despre limba celuilalt grup sau persoană, iar aici intervine traducătorul.

Este ceea ce v-ați dorit să faceți de mic copil, sau ați decis ulterior?

Eu mă pregăteam să fiu diplomată. Am făcut și studii în domeniu, dar îmi place atât de mult ceea ce fac, încât am decis că acum, eu sunt foarte bună aici și pot să fac maxim aici, de aceea, deocamdată, rămân în acest domeniu. Limbile mi se dădeau foarte ușor. Mereu eram curioasă să văd cum se traduc unele fraze din engleză în română. Deseori, comparam engleza, româna și franceza. Trei limbi, trei expresii total diferite. Lumea îmi zice: – Știi, eu când mă uit la tine cum traduci, am senzația că e floare la ureche, dar când m-am apucat eu să traduc, am văzut că nu e simplu deloc.

Probabil asta vine din faptul că eu chiar primesc plăcere când traduc. Când lucrez sunt în subiect, în emoția vorbitorilor, în trăirile lor, în ceea ce vor ei să transmită. De multe ori, dacă este vorba despre niște negocieri mai dure, oamenii sunt foarte rezervați. Vrând, nevrând, toată răceala dintre ei se transmite și mie. De felul meu nu sunt o persoană rece, de aceea o asemenea ambianţă nu îmi este confortabilă. Respectiv, imediat încep să degaj ceea ce este în mine. Aceasta îmi permite să fac faţă situaţiei, indiferent de cât de complicată ar fi ea. Atenţie însă, aici mă străduiesc să redau cu autenticitate maximă mesajul vorbitorilor.

Ați făcut traduceri pentru persoane notorii?

Am făcut pentru politicieni, actori, diplomați și tot soiul de oameni. Sunt foarte diferiți, fiecare cu temperamentul său şi cu mesajul pe care vrea să-l transmită. Este la fel de interesant să lucrezi cu toți. În experiența mea am avut de-a face și cu comisari europeni, cu diplomați, cu miniștri din statele membre ale Uniunii Europene, dar și delegați din partea instituțiilor europene. Profesionişti specializaţi în subiecte mai înguste, mai tehnice – medicină, educaţie, sănătate, justiţie, apărare şi multe altele. Au fost tot felul de negocieri foarte dure, din care și eu am de învățat foarte multe. Am învăţat atât conținut, cât și anumite tehnici.

Sunt și experiențe mai neplăcute.

Sunt, evident. Fără asta nu ai cum să crești. Asta te transformă. De regulă, din experiențele negative trag învățătura și închid capitolul. Iar, de obicei, ușa care s-a închis odată nu se mai deschide a doua oară.

Pun foarte mult accent pe profesionalism și pregătirea mea. Deseori traducătorii se simt cumva jenați să concretizeze atunci când nu înţeleg. Dar e posibil. Și decât să îndrugi verzi și uscate, mai bine oprești persoana și o rogi să mai repete odată. Pentru că deși ești traducător, nu ești specialist într-un anumit domeniu. Este important să zici, pentru că oamenii înțeleg. Contează mult şi pregătirea înainte de evenimentul propriu zis.

Care a fost primul loc de muncă?

Primul meu job a fost de lectoră universitară. Mi-a plăcut foarte mult faptul că reușeam să stârnesc undeva o flăcărică la studenți. Ei veneau la ore ca să discutăm ceva nou, să-i mai pun la o încercare. După ce am plecat din această funcție, am mers în diferite proiecte internaționale, ca traducătoare, unde mă ocupam parțial de administrare și mai eram responsabilă şi de formări.

Am predat la universitatea pe care am absolvit-o, Universitatea de Studii Umanistice. Am avut parte de profesori foarte buni și de aceea am decis să rămân să predau. Când am plecat în proiect, am simțit o schimbare foarte mare, dar am considerat că acest lucru a fost mult mai bun pentru mine și dezvoltarea mea.

Dar prima remunerare?

400 lei în anul 1999. Eram mândră că, iată, cu banii aceștia nu va trebui să cer de la părinți. Pe atunci, pentru o singură persoană, era e remunerare bună.

Vă amintiți prima traducere mai serioasă pe care a trebuit să o faceți?

Eu fac traducere scrisă, consecutivă și simultană. Diferența dintre ele este foarte mare. Când traduc în scris, am timp să consult diferite surse. Traducerea consecutivă este cea mai solicitantă, pentru că sunt în mijlocul oamenilor și toată atenția este la mine. Oamenii se așteaptă ca traducătorul să le dea informația cât mai repede și cât mai exact. Iar traducerea simultană este solicitantă din alt punct de vedere, pentru că este nevoie de o reacție rapidă. Se face prin căști, câteodată șoptit, iar de regulă lucrează câte doi traducători.

Primele traduceri scrise și consecutive pe care le-am făcut încă în Universitate, dar prima traducere mai serioasă a fost cea simultană. Era în domeniul protecției copilului, un subiect care mereu stârnește în mine multă emoție. Iată am mers exact într-un așa atelier de lucru. Şi a ieşit bine. Probabil, dacă nu ar fi fost atât de bună prima experiență, cumva aș fi fost mai reticentă. Dar pe de altă parte, cum să nu meargă. Cred că mi-am ales bine profesia.

A fost vreodată când v-ați gândit să lăsați traducerea în favoarea altei meserii? De exemplu să reveniți la diplomație.

Profesia de diplomat a fost mai degrabă dorința părinților mei. Nu vreau să spun că nu sunt utile studiile și experiența pe care am acumulat-o, pentru că am și lucrat un pic în domeniu, dar la moment eu cred că pot să fac mult mai multe fiind traducător și fiind în țară.

 

Care este „starea” acestei meserii în Republica Moldova?

Până în anul 2009 lucrurile pe piața traducerii erau mai liniștite. Nici oferte nu erau multe, însă din 2009 și până în prezent lucrurile s-au schimbat. S-au intensificat relațiile cu Uniunea Europeană, au început să vină experți din diferite domenii și câteodată este o insuficiență de traducători buni pe piață, pentru anumite evenimente.

Ce ar trebui să știe o persoană care își dorește să fie traducător?

În primul rând este nevoie de foarte multă instruire. Eu aveam o profesoară care ne spunea mereu că un traducător trebuie să învețe 300 de cuvinte noi în fiecare zi. Să cunoască tertipurile domeniului, anumite tehnici practice, să exerseze în fiecare zi. Dar cred că aşa e cu oricare meserie sau cu sportul – exersând în fiecare zi atingi performanţe.

Traducătorii trebuie să investească foarte mult în abilitățile profesionale, după care mai vine și partea cu sănătatea psihologică. Este foarte greu pentru o persoană care se confruntă cu tot felul de presiuni interioare sau exterioare să facă bine traducerea. Când vii stresat la muncă, nu lucrezi bine. În traducere asta se observă și mai mult. De aceea, este foarte important ca traducătorii să atragă atenţie la echilibru.

Pe lângă toate astea, este nevoie să cunosc şi specificul culturii limbii pe care o traduc. De exemplu, deseori se fac glume, care nu sunt neapărat pe înţelesul tuturor. Dacă ai traduce mot-a-mot, oamenii nu vor înțelege. Câteodată, vorbitorii pe care îi traduceam au făcut glume care atentau la integritatea femeilor sau a culturilor.

Pe piața traducerilor se întâmplă de multe ori că trebuie să concurezi pentru locul de muncă. De aceea este important să ținem minte că nu se merită să recurgem la chestii mai puțin loiale. Este important ca între traducători să existe solidaritate. Mulți acceptă condiții mai proaste de muncă. Sunt anumite standarde acceptate, există Asociația Traducătorilor Profesioniști care a aderat la acestea. Cineva care pornește pe calea asta trebuie să știe că respectul de sine contează la fel de mult ca jobul pe care îl ai.

De ce depinde succesul unei femei lidere?

Pentru mine o femeie lideră este cea care știe să inspire, indiferent de domeniul în care este implicată. Femeia poate să aplice instrumente ca să aplaneze orice conflict și să dea energie pentru tot felul de activități. Femeilor le reușește lucrul acesta foarte bine. Doar că în deosebi femeile au nevoie de sprijin, iar acesta poate veni de oriunde: fie partenerul de viață, prietenii, rudele, copiii.

 

Prin sprijin am în vedere o aprobare, poate chiar şi tacită, să știi că există cineva care îţi este alături, iar în așa fel, aceasta cumva îți dă aripi ca să poți să realizezi multe. Lucruri pe care eu credeam că n-am să le reușesc, le-am făcut. Mi-am pus scopuri, m-am gândit cum să le realizez și am avut persoane care au crezut în mine. Dacă femeia are dorința de a realiza ceva, iar ceea ce vrea să facă nu va aduce distrugeri în jur sau altor persoane, cumva totul se aranjează de la sine.

Este important ca femeia să creadă. Atâta timp cât ea crede, reușește. Odată cu apariția dubiilor, totul se poate ruina. Bărbații și femeile sunt puternici în felul lor. Să fii o femeie puternică nu înseamnă neapărat să fii dură. Femeia are alte atribute.

Lider devii sau te naști?

Eu cred că totul se învață, depinde de ceea ce-ți dorești. Pentru un lider responsabilitățile devin foarte mari.

Cum vedeți implicarea femeilor din Republica Moldova în viața social – politică?

Cred că femeile se implică acolo unde este mai complicat. Părerea mea este că femeile au asta înnăscut. Dacă apar probleme, ele nu stau să aștepte, dar se apucă de treabă. Iar acest lucru este unul bun.

Am observat că în școli, deseori, directorul este bărbat, iar femeile sunt profesoare. Sunt foarte puțini bărbați profesori. Medicii de familie, iarăși, femei. Eu sunt convinsă că femeile au potențial enorm. Depinde de susținere. De multe ori, femeile chiar nu prea sunt lăsate. Și am mai observat că între femei nu întotdeauna există solidaritate. Dacă femeile s-ar consolida, atunci bărbaților nu le-ar rămâne decât să le susțină. Fiecare femeie trebuie să-și realizeze valoarea, să înțeleagă că ea este o valoare.

 

De ce se întâmplă asta? De ce nu sunt femeile atât de promovate? Pentru că sunt altfel decât bărbații și, de regulă, bărbații nu cunosc cum funcționează femeile, iar femeile nu cunosc cum funcționează bărbații. Iar atunci când nu știi, apare sentimentul de frică și dorinţa de a te retrage. Dacă s-ar interesa unii de alții mai mult, eu cred că s-ar face niște coaliții foarte bune. Femeile rezolvă lucrurile altfel decât bărbații, ele sunt mai răbdătoare, încearcă să găsească cauzele, rezolvările. Şi chiar dacă uneori trebuie să fii dură, e acceptabil şi nu e nimic grav în asta.

Cred că femeile sunt foarte implicate, dar sunt puține. Chiar dacă noi promovăm femeile, nu este același lucru. Trebuie să schimbăm mentalitatea. Iar dacă la Chișinău avem progrese în acest sens, în localitățile rurale mai puțin. Avem de schimbat nu numai percepția bărbaților despre femei, dar și a femeilor despre ele însele.

Ce sfat le dați femeilor care ar vrea să se implice mai mult în viața social – politică, dar nu au suficient curaj?

Eu aș zice să-și găsească aliați, femei, bărbați care gândesc la fel. Să împărtășească cu ei ideile. Totul este posibil, depinde de cât de mult vrei să te implici și să te dedici, pentru că este vorba de dedicație. Este important să verbalizezi ideile și dorințele cu persoane în care ai încredere și atunci cu siguranță se va găsi sprijin.

Notă! Acest material este publicat în cadrul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia Programului.

Interviu realizat de Doina Salcuțan

Fotograf: Igor Rotari.

sursa: unimedia.info

 

 

 

Antoaneta Ralian şi arta traducerii

Imagini pentru romanian translationsDe 1 decembrie, iarăşi, pe la radio şi la televizor s-a vorbit despre chestii româneşti. Şi-a făcut loc – cum nu se întîmplă în celelalte zile – şi niscaiva cultură: şi-a adus aminte lumea de scriitori, artişti, oameni de ştiinţă cu care ne mîndrim. Mi se pare un pic ipocrită dragostea de cultură folosită o dată pe an din “mîndria de a fi român” şi neglijată în restul zilelor.

Mi se pare ipocrit şi felul în care, o dată pe an, sînt căutate cu lumînarea chestii “pur româneşti”, cît mai româneşti, în virtutea unei vechi stereotipii propagate prin educaţie, conform căreia sîntem un soi de insulă pe care se plimbă românismul în sus şi-n jos, mereu acelaşi, din cele mai vechi timpuri şi pînă azi. De la mîncăruri pînă la costume tradiţionale, orice e prezentat, de 1 decembrie, ca fiind o probă a românismului, iar termenul de “românism” e pronunţat ca şi cum toată lumea ştie ce înseamnă. Numai că, de la mîncăruri pînă la costume tradiţionale, în tot ce e românesc există şi o doză mai mare sau mai mică de contribuţie ori influenţă a altora, a străinilor cu care ne-am intersectat pe-aici, a culturilor care au fost în contact, pe acest teritoriu, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, superficial sau profund, cu voie sau fără de voie. Aşa că vreau să scriu despre traducători. Despre cei care îmbogăţesc cultura română aducînd “pre limba noastră” cărţi din alte culturi.

Întruchiparea deplină a acestei profesii o reprezenta doamna Antoaneta Ralian, dispărută dintre noi zilele trecute. A tradus zeci de cărţi, nici nu mai contează cîte. Le-a tradus admirabil, cu pasiune, ca şi cum ar fi vrut să le dăruiască cititorilor. Dar ceea ce mi se pare interesant este că, în ultimii ani, a devenit un personaj public foarte cunoscut şi iubit, dincolo de sfera propriu-zisă a cunoscătorilor într-ale literaturii. I s-au luat interviuri, a fost invitată la evenimente de gală, a dobîndit o anumită popularitate şi în rîndul unui public mai larg, nu neapărat pasionat de literatură. Asta nu prea se întîmplă cu traducătorii. Cei mai mulţi dintre ei rămîn toată viaţa nişte anonimi. Dintre miile ori zecile de mii de cititori ai unei cărţi, foarte puţini ţin minte cine-a tradus-o.

Traducătorii lucrează cu discreţie şi cu ea rămîn. Nici n-ar avea ce face, de altfel, cu o eventuală celebritate. Ei trebuie să se “subordoneze” autorului pe care-l traduc, să-i pună calităţile în valoare şi să “ascundă” cît mai mult propriile însuşiri. Doamna Antoaneta Ralian ştia să facă foarte bine acest lucru şi, de cîteva ori, a vorbit foarte frumos şi exact despre acest mod de a se “topi”, ca traducător, în universul, stilul şi însuşirile unui autor. Sînt mulţi traducători foarte buni la noi, deşi meseria asta – care e, în sine, una “de sacrificiu” – e prost plătită. Nu se poate trăi din ea. (Sau se poate, cu greu, traducînd mult şi la repezeală). Unele edituri plătesc mai bine şi-i tratează corect pe traducători, altele plătesc mai prost, există şi unele care-i fentează de-a dreptul. Aşa că statutul lor social e precar. Totuşi, importanţa traducătorilor pentru o cultură care vrea să se ia în serios este covîrşitoare. Mai ales în vremurile noastre, cînd ideile şi cărţile circulă rapid, cînd contactul între culturi e mai dinamic decît oricînd.

Kogălniceanu avea motive să scrie, la 1840, încercînd să stimuleze crceaţia naţională, că “traducerile nu fac o literatură”. Dar, de atunci încoace, cultura română s-a construit şi datorită traducerilor, datorită oamenilor care au adus în bibliotecile noastre, pe limba noastră, cărţile lumii. Asta se întîmplă şi azi, cînd cea mai mare parte a pieţei editoriale o reprezintă traducerile, nu cărţile scrise în româneşte.

Doamna Ralian era întruchiparea însăşi a acestei nobile activităţi, stăpînea perfect arta traducerii. Ar fi bine s-o omagiem prin înţelegerea mai bună şi mai exactă a rolului pe care îl au traducerile în configuraţia culturii române.

scrisă de Mircea VASILESCU

Articol apărut pe Blogurile Adevărul.

Greșelile de traducere din cărți și din filme

„În momentul acesta, cobra se ridică pe picioarele dinapoi şi atacă”.

Scriitorul Radu Paraschivescu și-a propus să vă vorbească în această emisiune despre greşelile de traducere din cărţi şi din filme. Nu despre toate, desigur. Ar fi imposibil, dat fiind numărul lor. După o selecţie atentă, s-a oprit asupra câtorva dintre cele cu adevărat gogonate.

Una dintre ele i-a atras atenţia în timp ce se uita la un documentar despre viaţa reptilelor. În timp ce vocea englezească a naratorului prezenta punctul culminant al întâlnirii dintre o cobră şi victima ei, i-au căzut ochii pe traducere şi a citit următoarele: „În momentul acesta, cobra se ridică pe picioarele dinapoi şi atacă”. Ar fi interesant de ştiut câte picioare are o cobră şi ce face în clipa când se ridică pe picioarele dinainte: cere un whisky fără gheaţă? Vrea să pună o întrebare? Are de gând să anunţe ora exactă?

Într-un alt documentar, difuzat de acelaşi post TV, se vorbeşte despre una dintre cele două echipe reprezentative ale fotbalului scoţian. Un reporter îi întinde microfonul unui roşcovan ciufulit de vânt, care îşi începe declaraţia simplu şi la obiect: „I support the Glasgow Rangers”. Traducătorul (sau poate traducătoarea) găseşte de cuviinţă să furnizeze varianta românească „Îi susţin pe jandarmii din Glasgow”, când traducerea corectă era, bineînţeles, „Ţin cu Glasgow Rangers”. Se prea poate totuşi ca meseria de traducător să fie mai grea decât credem, mai ales dacă ne gândim că un ministru plagiator i-a trecut în bibliografia lucrării de doctorat pe domnii Apud Stiglitz Joseph şi Apud Buzan Barry, despre care bănuia că sunt fraţi, neştiind că latinescul „apud” ţine loc de „după părerea lui” sau de „conform părerii lui”.

Vine acum rândul unui alt caz de impostură, la fel de supărător. O editură din nord-vestul ţării publică un volum cu titlul „Cele mai cunoscute cincizeci de romane ale secolului XX”, în care, tot din cauza unor erori de traducere, sunt prezentate câteva cărţi cu titluri trăşcălii, fără legătură cu titlurile corecte, prezente de ani buni în librării şi biblioteci. Dincolo de faptul că nu toate cele cincizeci de cărţi sunt romane, trebuie observate câteva aberaţii provocate de ignoranţă.

Astfel, „Portocala mecanică” de Anthony Burgess apare aici drept „Mecanismul ceasului oranj”, „Rătăcirile elevului Törless” de Robert Musil se transformă în „Dezorientarea timidului Törless”, „Pavilionul canceroşilor” de Aleksandr Soljeniţîn devine „Staţia cancerului”, „Ultimul suspin al maurului” de Salman Rushdie se preschimbă în „Ultimul suspin al zidului”, „iar Dulgheri, înălţaţi grinda acoperişului” de J. D. Salinger se dă peste cap şi se transformă halucinant în „Ridicaţi capacul podului, oameni ai camerei”.

Iar spirala greşelilor de traducere nu se opreşte aici. Editura despre care vorbește Radu Paraschivescu nu este un caz izolat. Există situaţii chiar mai grave, în care titlurile unor opere ale culturii mondiale sunt traduse greşit prin contrasensuri, confuzii de termeni, interpretări deplasate ale originalului sau poetizări alăturea cu drumul. Este cazul trilogiei „Mourning Becomes Electra” a lui Eugene O’Neill, care a apucat să intre în bibliotecile româneşti sub titlul „Din jale se întrupează Electra”, fără ca traducătorul să ştie sau să-şi aducă aminte că „to become” nu înseamnă doar „a deveni”, ci şi „a i se potrivi”, „a-i sta bine”. De asemenea, că „mourning” nu are doar sensul de „jale”, ci şi pe acela de „doliu”. În aceste condiţii, titlul corect al piesei în limba română ar fi trebuit să fie „Doliul îi şade bine Electrei”.

Radu Paraschivescu amintește în trecere şi de unele traduceri ale aşa-numitelor cărţi motivaţionale, din ciclul „Cum să…” (Cum să prepari o tartă cu fructe, Cum să-ţi înfrumuseţezi grădina, Cum să primeşti musafiri fără să te dai jos din pat etc.). Aici se poate constata o înlănţuire de atentate împotriva limbii române, iar metoda preferată de execuţie pare-a fi barbarismul. Iată şi două exemple de română pervertită: „e bine ca periodic să bonusăm angajaţii” (în loc de „e bine ca periodic să le oferim prime angajaţilor”) şi „bolnavul a fost temperaturizat” (în loc de „bolnavului i s-a luat temperatura”). Mai rămâne să frigiderizăm laptele, să caşcavalizăm sendvişul, să ciocolatizăm tortul şi să marmeladizăm felia de pâine.

sursa: digi24.ro

Atenție: Dacă nu conțin Apostila de la Haga, traducerile din Grecia nu pot fi acceptate de autoritățile române

Problematica traducerilor din limba greacă în limba română efectuate de serviciul traduceri al Ministerul Elen de Externe (cu birou de lucru cu publicul în Monastiraki) continuă să fie una nelămurită de vreme ce există diferențe între sistemele efectuării traducerilor în cele două țări Grecia – România.

În acest sens, am efectuat nenumărate întrebări atât serviciului elen de traduceri, precum și unor traducători ai serviciului amintit, dar și părții române din cadrul Ministerului de Externe.

Care este însă situația?

În România, traducerile acceptate de autorități sunt cele ale traducătorilor autorizați de Ministerul Justiției din România, cu supralegalizarea semnăturii traducătorului la notar. Tot în România mai sunt acceptate, traducerile efectuate și în străinătate dacă traducerea conține Apostila de la Haga.

Mai mulți români din Grecia s-au trezit, în ultima perioadă, la Secția Consulară din Atena, că nu pot folosi traducerile efectuate la serviciul traduceri al Ministerul Elen de Externe (cu birou de lucru cu publicul în Monastiraki). Care este cauza am încercat să aflăm de la Ministerul Român de Externe, autoritatea în măsură să menționeze dacă traducerile efectuate la Ministerul de Externe Elen sunt acceptate la Secțiile Consulare din Atena și Salonic.

Prin răspunsul nr. A1/1599 din 5 noiembrie 2015, Ministerul Afacerilor Externe, prin Direcţia Purtător de Cuvânt şi Comunicare, răspunde solicitării Ziarul Online Românesc din Grecia, Romedia.gr și menționează că:

Documentele emise de autoritățile elene, inclusiv traducerile legalizate notarial, sunt recunoscute în țara noastră, din punct de vedere formal, numai dacă sunt prevăzute cu Apostila instituită de Convenția de la Haga din 1961 cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, convenție la care atât România, cât și Grecia sunt părți. În consecință, pentru a putea fi folosite în cadrul procedurilor consulare instrumentate de Ambasada României la Atena sau de Consulatul General al României la Salonic, în special în cadrul procedurilor în materie de stare civilă, traducerile efectuate și legalizate de instituțiile elene trebuie să fie apostilate în prealabil.

În practică, s-a constatat că traducerile efectuate și legalizate de către biroul de traduceri din cadrul Ministerului Afacerilor Externe elen nu sunt prevăzute cu apostila necesară, motiv pentru care nu pot fi recunoscute ca atare de către autoritățile române„, se menționează în comunicatul emis de MAE, Direcţia Purtător de Cuvânt şi Comunicare.

Am încercat să aflăm și de la partea elenă de ce nu se apostilează aceste traduceri și ni s-a pus la dispoziție răspunsul emis de Direcția Descentralizată Atena, Serviciul Administrativ.

Serviciul elen responsabil cu apostilarea documentelor a răspuns Secției Consulare a Ambasadei României cu privire la apostilarea traducerilor în limba română efectuate de Serviciul Traduceri al Ministerului de Externe, prin adresa nr. 21925/17521 încă din 2014 și menționează:„Așa cum rezultă din Legea 197 (MO 188 t-A / 27-11-1984) adoptarea Convenției de la Haga că Apostila se pune pe document. De asemenea, în conformitate cu documentul cu nr de protocol 36718 Serviciului Producției și Simplificării Procedurilor din Ministerul de Interne, traducerile Ministerului de Externe reprezintă deja documente ale autorității administrative, iar când este vorba de traducerea unui document care conține deja Apostila, apostilarea traducerii nu oferă o valoare probantă plus documentului.”

Acesta este răspunsul Direcției Descentralizate din Atena către Ambasada României din urmă cu mai bine un an de zile, precizându-se de partea elenă că „apostilarea traducerii nu oferă o valoare probantă în plus documentului.”

Cum am precizat mai sus, referitor la această problemă Ministerul Afacerilor Externe, răspunde în exclusivitate, publicației noastre – ROMEDIA, că: „…În special în cadrul procedurilor în materie de stare civilă, traducerile efectuate și legalizate de instituțiile elene trebuie să fie apostilate în prealabil.” Pentru a lămuri și mai mult situația MAE adaugă că: „În practică, s-a constatat că traducerile efectuate și legalizate de către biroul de traduceri din cadrul Ministerului Afacerilor Externe elen nu sunt prevăzute cu apostila necesară, motiv pentru care nu pot fi recunoscute ca atare de către autoritățile române„, așa cum se menționează în comunicatul emis de MAE, Direcţia Purtător de Cuvânt şi Comunicare.

Pe scurt, MAE menționează că fără apostilarea traducerii aceasta nu poate fi acceptată de autoritățile române, iar serviciul elen de aspostilări precizează că „apostilarea traducerii nu oferă o valoare probantă în plus documentului.

N.N. Situația, în practică, înseamnă că documentul elen de stare civilă este apostilat și tradus la Ministerul de Externe, iar mai apoi se apostilează și traducerea (deci două apostile separate una pe document, una pe traducere). Sistemul din România permite ca traducerile efectuate de traducători autorizați de Ministerul Justiției din România să fie aspotilate și cetățenii le pot utiliza fără probleme în Grecia. În Grecia, nu este posibil acest lucru, deocamdată.

Pentru a veni în sprijinul cetățenilor vă punem la dispoziție link-ul unde găsiți numele și datele de contact ale traducătorilor autorizați de Ministerul Justiției din România care au birouri în GreciaTRADUCATORI AUTORIZATI. Menționăm că și Serviciile Consulare oferă servicii de traducere pentru deservirea cetățeanului.

Ana Țuțuianu – Ziarul Online Românesc din Grecia, Romedia.gr

sursa: rgnpress.ro