Aron Pumnul, profesorul care a marcat tinereţea lui Mihai Eminescu

Arune PumnulLa 27 noiembrie 1818 s-a născut omul de cultură Aron Pumnul, unul dintre fruntaşii Revoluţiei din Transilvania de la 1848, profesor al lui Mihai Eminescu, la Cernăuţi (m. 12 ianuarie 1866).

S-a născut în familia unor iobagi români din satul Cuciulata, judeţul Braşov. După 4 ani petrecuţi la Odorhei, Aron Pumnul îşi continuă studiile la Blaj şi la Cluj, unde absolvă cursurile de filozofie. În 1843 a fost numit profesor de filosofie la Blaj, în acelaşi an plecând cu o bursă de studii la Viena, la Institutul teologic „Sfanta Barbara”. S-a întors în Transilvania în 1846, reluându-şi activitatea de profesor la Blaj. A înfiinţat împreună cu Timotei Cipariu ziarul „Organul Luminărei”, dar şi alte publicaţii.

În timpul revoluţiei paşoptiste din Transilvania s-a remarcat ca unul dintre organizatorii primei Adunări Naţionale româneşti de la Blaj din din 18-30 1848.

Urmărit de autorităţile revoluţionare maghiare, Aron Pumnul se refugiază în Muntenia, unde participă la revoluţia paşoptistă din această provincie, fiind numit de Nicolae Bălcescu în funcţia de comisar cu propaganda în judeţul Râmnicu Sărat. După înăbuşirea revoluţiei muntene s-a refugiat la Cernăuţi, unde este numit prin concurs primul profesor de limba şi literatura română la liceul german, unde îl are elev pe Eminescu — tânărul poet care, la moartea lui, avea să scrie elegia „La mormântul lui Aron Pumnul”. La scurt timp îşi reia activitatea publicistică în ziarul „Bucovina”, devenind redactorul părţii româneşti.

În timpul vieţii a desfăşurat activitate de profesor, lingvist, filolog şi istoric literar. Nu s-a mai întors în Transilvania niciodată.

Este înmormântat la Cernăuţi, Ucraina, unde a murit la 24 ianuarie 1866.

sursa: descopera.ro

Dezastrul din scoala prefigureaza un viitor sumbru pentru Romania

indexLectorul universitar Mihai Maci: Multi studenti au cunostintele unor copii de 12-13 an. Ce trebuie sa stie un elev care termina liceul. Ce invatam si ce nu invatam la scoala? Care sunt putintele si neputintele sistemului romanesc de invatamant actual? Si ce schimbare sa cerem?

Romania Libera a discutat despre toate acestea cu lectorul universitar Mihai Maci, care a publicat recent volumul „Anatomia unei imposturi. O scoala incapabila sa invete”.

articolul integral, la Romania Libera

preluare de la sursa

A fost creat site-ul care poate şterge toate informaţiile despre o persoană de pe internet

Image result for delete yourself from the internetDezvoltatori din Suedia au creat un site prin intermediul căruia orice persoană care doreşte îşi poate şterge toate datele de pe internet prin intermediul unui simplu click.

Disponibil la adresa Deseat.me, Wille Dahlbo şi Linus Unneback au creat site-ul pentru oamenii care doresc să le fie şterse de pe internet toate datele despre ei. Serviciul permite vizualizarea tuturor conturilor pe care persoana este logată şi permite ştergerea acestora.

Totul este posibil prin intermediul adresei de e-mail şi a parolei prin intermediul cărora aplicaţia găseşte toate site-urile pe care persoana este conectată.

Dahlbo şi Unneback susţin că ei iau în serios intimitatea utilizatorilor, iar programul funcţionează prin intermediul computerului personal şi nu a unui server.

Deseat.me este momentan limitat deoarece este necesar ca adresa de e-mail google să fi fost utilizată pentru toate conturile online.

Sursa: Telegraph

traducere si adaptare de Oana Bujor 

preluare de pe site-ul: descopera.ro

sursa foto 

Fenomenul Knausgård

Image result for Karl Ove KnausgårdKarl Ove Knausgård s-a născut în 1968 la Oslo, a studiat literatura la Bergen, şi-a publicat primul roman în 1998, pentru care a primit un premiu al criticii. Acum trăieşte în Suedia. Cariera lui s-a schimbat total odată cu a treia carte, ”Lupta mea”, un roman autobiografic de peste 3000 de pagini, divizat în şase volume şi publicat între 2009 şi 2011. În Norvegia, Karl Ove Knausgård este un adevărat fenomen – a vândut o jumătate de milioan de exemplare unei populaţii de cinci milioane, adică 10 la sută din populaţie i-a cumpărat şi citit autobiografia!

S-a spus că seamănă cu Proust în explorarea subiectivă a propriului trecută. Alţii au vorbit despre un ”existenţialism nordic”.

Cartea este mai degrabă o autobiografie, dar editorii au insistat să-i spună roman, pentru a fi siguri că rudele incriminate nu se vor năpusti cu procese interminabile. Knausgård şi-a atras oricum mânia şi revolta familiei – pentru că în volumele sale descrie, între multe altele, alcoolismul tatălui şi bunicii, dar şi cum şi-a înşelat de nenumărate ori soţia. 14 membri ai familiei au vorbit despre ”literatura lui Iuda”.

Knausgård pare că scrie uşor şi aşterne pe hârtie tot ce-i trece prin cap, amintirile se amestecă cu descrieri despre cum înaintează în scrierea romanului, cu tirade despre identitatea sa socială, sentimentele de tată ş.a., niciodată nu încearcă să-şi justifice reacţiile sau misoginismul, uneori nu-şi duce la capăt gândurile, se instalează o anume incoerenţă, pe neaşteptate revine asupra unor momente ale vieţii care se dezvăluie uluitoare.

Toate cele şase volume au fost scrise dintr-un foc, cel puţin 20 de pagini pe zi (uneori 50). Knausgård a fost conştient că orice întrerupere sau scădere a ritmului infernal va fi dăunătoare proiectului său. Iar acum, după tumultul iscat în întrega lume, dar înainte de orice în propria ţară, admite în interviuri că a creat un monstru, o carte pe care o urăşte că a scris-o şi pe care urăşte s-o recitească. Cumva asemenea declaraţii fac parte din promovare?

Au apărut în românește trei volume.

Primul volum, ”Moartea unui tată”,  e povestea unei copilării plină de suferinţe, umilinţă şi vini, terorizată de un tată violent şi alcoolic, niciodată impresionat de lacrimile fiului. Un exerciţiu uimitor de realism subiectiv, amintirile despre tată fiind un amestec de spaimă şi atracţie în faţa unui părinte autoritar. Knausgård s-a explicat: de ani mulţi a vrut să scrie despre moartea tatălui său. N-a reuşit. Atunci a început să scrie un fel de confesiune, în care dezvăluia secrete niciodată spuse. Acesta a fost punctul de plecare al romanului – voia să descrie cotidianul, tot ceea ce, de regulă, nu e literar. În felul acesta cartea încearcă să îmblânzească lumea reală. Literatura apare, din punctul de vedere al lui Knausgård, când reuşeşti să laşi deoparte orice principiu estetic sau artistic, pentru a te menţine numai la amintiri. ”M-am debarasat de toate ideile literare. Am încetat să mă gândesc la compoziţie şi construcţia frazelor. Totul a devenit mai simplu. Normal că am idei estetice ridicate. Dar a trebuit să le las deoparte şi asta mi-a dat o forţă imensă.”

Al doilea volum – ”Un bărbat îndrăgostit”. Knausgård parcurge toate etapele unei iubiri, descrise aproape cu acceaşi intensitate cu care, în primul volum, era analizată moartea tatălui. Knausgård s-a îndrăgostit, a devenit tată (şi nu o dată, ci de trei ori) şi descrie (acesta este cuvântul exact!) lupta de zi cu zi din familie, vacanţele, multe eşuate, umilinţele îngrijirii unui copil, disputele cu vecini neînţelegători, toate cu o profundă sinceritate, care produce cititorului pe alocuri chiar o uşoară jenă. E uimitoarea ”starea de îndrăgostit, sălbatică şi dezordonată, înecată în viaţă şi exuberanţă.” Dar pe urmă, să traducă o carte, muncă despre admite că e plictisitoare, devine pentru Knausgård ”de o sută de ori mai captivantă şi inspiratoare” decât să se ocupe de fiica de un an. Knausgård se simte constant stânjenit de ”uşorul dezagreabil” încercat în faţa acestei ”dimensiuni feminine” a unui tată nevoit să schimbe şi hrănească un bebeluş. Toate îl pălictisesc ”într-un hal fără de hal.” Textul e plin de fraze naive, o recunoaşte şi Knausgård, dar admite că n-a avut puterea să rescrie.

Al treilea volum, de curând apărut (primele două au ieșit pe piața românească ân urmă cu un an) – ”Insula copilăriei” -, dezvoltă la maximum elemente cuprinse în volumele anterioare: relațiile complicate cu fratele mai mare, relațiile cu mama, o femeie de multe ori cu mintea aiurea, și cu tatăl autoritar (”după conflictele cu el, simțeam că mor”), primele iubiri platonice cu aspect de epopee în mintea de copil, școala primară etc, toate petrecându-se pe insula Tromoya, unde populația s-a înmulțit la un deceniu de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. O magmă de fapte mărunte și amintiri răzlețe care copleșește cititorul. Knausgård susține că ”memoria nu e o dimensiune pe care să te poți baza în viață. Și asta din simplul motiv că era nu consideră adevărul lucrul cel mai important. Nu criteriul advărului este cel care o face să redea un eveniment în mod corect sau nu, ci interesul propriu. Memoria este pragmatică, perfidă și vicleană, dar nu într-un fel ostil sau plin de ură; dimpotrivă, ea face orice pentru a-și mulțumi stăpânul.” Și după ce evocă zeci de personaje, se întreabă, firesc, în final: ”Cine sunt eu pentru ele acum habar n-am, probabil o amintire vagă a cuiva pe care l-au cunoscut în anii copilăriei, fiindcă de atunci până azi și-au modificat viețile în atâtea feluri, atât de multe lucruri s-au întâmplat, de o asemenea importanță, încât micile evenimente trăite în copilărie sunt azi neînsemnate ca praful ridicat de o mașină sau ca puful unei păpădii veștejite, suflat în vânt de o gură de copil. Și, ah, Dumnezeule, nu e aceasta din urmă o imagine potrivită a felului în care întâmplările se dispersează una după alta peste mica pajiște a vieții noastre, numai ca să cadă apoi între firele ascuțite de iarbă și să dispară pentru totdeauna?”

*) Karl Ove Knausgård – Lupta mea. Cartea întâi: moartea unui tată. Editura Litera, colecţia Clasici contemporani. Traducere din norvegiană de Ioana-Andreea Mureşan. Lupta mea. Cartea a doua: Un bărbat îndrăgostit, Editura Litera. Traducere din limba norvegiană de Simina Răchiţeanu. Luptea mea. Cartea a treia: Insula copilăriei. Traucere din norvegiană de Roxana-Ema Dreve.

Dublă lansare de carte la Clubul Țăranului – 6 decembrie 2016, ora 18, Muzeul Național al Țăranului Român

Dublă lansare de carte la Clubul Țăranului

6 decembrie 2016, ora 18

Muzeul Național al Țăranului Român

Muzeul Național al Țăranului Român vă invită marți, 6 decembrie 2016, la o dublă lansare de carte care va avea loc la ora 18, la Clubul Țăranului.

Chiar de Moș Nicolae, prezentăm publicului două publicații cu o miză foarte specială, apărute la Editura Martor: Volumul Maturii străzii – 15 biografii fără domiciliu, semnat de sociologul Ciprian Voicilă și cartea-obiect Case-n casă, o construcție făcută cu cărămizi, scânduri și gânduri născocite împreună cu copiii care au trecut pragul Atelierului de creativitate de-a lungul vremii.

maturii-copertaVolumul Maturii străzii – 15 biografii fără domiciliu, semnat de sociologul Ciprian Voicilă, a apărut recent la Editura Martor și este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Acesta reprezintă materializarea cercetării pe care autorul a întreprins-o în anul 2015 în rândul oamenilor străzii, a „persoanelor adulte fără adăpost” din București. Proiectul de cercetare, coordonat de Natalia Negru și Andrei Crăciun, a vizat diversitatea culturală a spațiilor de locuit din București și împrejurimi.

Din cele 26 de interviuri cu adulți ai străzii – realizate în cea mai mare parte la centrul de zi al Asociației Samusocial – autorul a selectat 15. Interviurile sunt ilustrate cu diverse fotografii care descriu contextele de viață cotidiană ale oamenilor străzii și îi sunt prezentate cititorului sub forma narativă a „poveștilor de viață”. În consistenta introducere care le precedă, sociologul – pornind de la informațiile furnizate de subiecții pe care i-a întâlnit și de la observația directă – descrie viața cotidiană a adulților străzii sub diverse aspecte: psihologic, economic, sociologic, relațional.

Dincolo de miza științifică a volumului există și una secundă, la fel de semnificativă: noi, indivizii izolați, nu îi putem reinsera socio-profesional, nu îi putem readuce, prin propriile puteri, în sânul societății. În schimb, îi putem trata pe oamenii străzii ca ființe umane. Fiindcă ei nu au încetat nicio clipă să fie oameni. Această atitudine va însemna foarte mult pentru un om al străzii: îi va reda, în parte, stima de sine, va câștiga puțină încredere în el, îl va face să își re-activeze resursele sufletești și, poate, îl va motiva să iasă din condiția ingrată și tragică de om al străzii.

*

foto-1 foto-2 foto-3

Apărută la Editura Martor, cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național, cartea-obiect Case-n casă este un proiect de carte-laborator ce-și propune o incursiune interactivă, pe mai multe voci, în universurile reale și posibile ale casei, pornind de la dialogul dintre locuința țărănească și cea urbană. Acest proiect, co-finanțat prin Administrația Fondului Cultural Național, a apărut în 2015 și are ca parteneri Ordinul Arhitecților din România și Asociația „de-a Arhitectura”.

Parteneri media ai MNȚR: Radio România, Radio România Actualități, Radio România Cultural, Radio România Internațional, Radio România București Fm, RFI România, Zeppelin, Igloo, Arhitext, Arhitectura, Observator cultural, Infinitezimal, LiterNet.ro, HotNews.ro, webpr.ro, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, onlinegallery.ro, modernism.ro, www.artline.ro, www.artout.ro, www.artactmagazine.ro, www.decosieco.ro, www.daciccool.ro, getlokal.ro, semnebune.ro, www.cooperativaurbana.ro, www.cooperativatraditionala.ro, www.thefashionspot.ro, www.learningnetwork.ro, iqool.ro, www.gratuitor.ro, www.comunicatedepresa.ro, Terra Magazin, www.mediaiq.ro.

Concurs National de Caligrafie pentru toate categoriile de varsta – editia 1/2016

Image result for caligrafie frumoasa-fara taxa de participare; -pentru toate categoriile de varsta; -concurs dedicat artei scrisului, in colaborare cu Ministerul Culturii Romania.

Nume proiect: Concurs National de Caligrafie

Organizatori: Asociatia „Liber la Educatie, Cultura si Sport”, in colaborare cu Ministerul Culturii Romania si Muzeul Contemporan al Caligrafiei, Moscova

Condiţii de participare: respectarea regulamentului

Perioadă înscriere: 31.10.2016 – 16.12.2016

Perioadă desfăşurare: 28.10.2016 – 16.12.2016

Concursul National de Caligrafie, organizat de Asoc. „LECS” si Ministerul Culturii, se adreseaza tuturor categoriilor de varsta, cu obiectivul promovarii scrisului de mana si a literaturii romane. Fara taxa de participare! Va rugam cititi regulamentul!

REGULAMENTUL, la adresa: http://staticlb.didactic.ro/uploads/news/121/50/11//0_regulament_concurs_national_caligrafiev2.pdf

sursa: didactic.ro

Nichita Stănescu: „Eu nu mă spăl de poporul meu!”

Image result for nichita stanescu„A vorbi despre limba în care gîndești, a gîndi – gîndire nu se poate face decît numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decît exprimată în limba română… Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte îmi dau seama că ea are! Această observație, această relevație am avut-o abia atunci cînd am învățat o altă limbă”.

„Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atît de proprie, atît de familiară, atît de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente, odată este patrie de pămînt și de piatră și încă odată este numele patriei de pămînt și de piatră.

Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine viața se trăiește”.

„Cinstea vieţii mele şi idealul vieţii mele sunt acelea de a fi aşternutul pe care la nesomn să se poată odihni oricând sufletul ţării. Visul vieţii mele este să fiu cina la care stă vorbirea ţării mele când îi este sete de un vin şi de un viu”. (Nichita Stănescu, «Respirări»)

„Cel mai frumos catren, de-aș fi în stare să-l scriu vreodată, ar avea patru versuri: Eminescu, Grigorescu, Enescu, Brâncuși” – «Din dragoste pentru Nichita», înregistrare TV cu Nichita Stănescu)

„Poezia este încă singura avuție pe care omul o are încă nejefuită (…) Un conținut minunat, tainic și revelat atrage după sine o formă minunată și revelată. (…) Am fost un foarte mare iubitor de icoane românești pe sticlă …”

Doamne, apără poporul român.

Ai grijă de el şi

apără-l!

El este al tău

cu blândeţea lui de miel

şi cu răbdarea lui de taur

cu omenia lui

de floare de zăpadă

ce se vede pe geam, Doamne,

pe fereastră şi pe libertate!

Doamne!

poporul meu nu se spală de mine!

Eu nu mă spăl

de poporul meu!

Dacă-mi vine alt miros

decât mirosul lui,

mă spăl pe mâini

numai de propriile mele mâini

şi mă las legat

de boarea de zăpadă

a poporului meu.

Mărul se poate spăla

numai de măr,

de pomul mărului nu! De pom nu!

Apără, Doamne, poporul român

şi nu te spăla de el!

Pe maica mea

care m-a născut pe mine

am dăruit-o poporului român.

Dăruieşte-ţi, Doamne,

pe maica Ta, care te-a născut pe Tine,

poporului român!

(Nichita Stănescu, «Eu nu mă spăl de poporul meu»)

Sursa: Anonimus.ro