Compania care a interzis cuvântul „angajat” la birou şi de ce angajaţii Apple nu au voie să folosească expresia „din păcate”

Image result for employeeDe ce anumite companii interzic unele cuvinte? Unele corporaţii interzic anumiţi termeni şi îi inlocuiesc cu alţi termeni care au o sonoritate mai pozitivă. Care este efectul?

Steve DiFillippo, CEO al Davios, lanţ de restaurante din SUA, a interzis utilizarea cuvântului „angajat” la birou. „Cred că acest cuvânt este un cuvânt oribil. Cine vrea să fie angajat? Nu este un status pentru care să te străduieşti să-l obţii”, recunoaşte DiFillippo. În schimb, angajaţii se numesc „oaspeţi interiori”.

Acesta spune că mulţi chelneri şi bucătari trec de la un restaurant la altul, iar când ajung la Davios îşi dau seama că e altfel. Şeful restaurantului spune că noul cuvânt le dă un sentiment de putere angajaţilor.

(…)

Potrivit unui raport dezvăluit în 2011 în Wall Street Journal, angajaţii Apple nu au voie să folosească expresia „din păcate”, iar în schimb să folosească „după cum reiese”, care sună mai puţin negativ atunci când apare o problemă cu produsul. De asemenea, ei nu aveau voie să folosească cuvinte precum „eroare” sau „încins” şi să folosească cuvinte sau expresii precum „nu răspunde” sau „cald”.

articolul integral, la sursa: businessmagazin.ro

Autor: Florin Casota

Anunțuri

Faceţi naibii ceva şi pentru presă!

indexMihai Tudose la RTV, Lia Olguţa Vasilescu la Antena 3, Traian Băsescu la B1 TV, Ludovic Orban la Digi 24 şi Liviu Dragnea peste tot. Posturile de radio, de la cele publice şi continuând cu cele private, puţinele ziare care mai apar pe hârtie şi site-urile de informaţii abundă de ştiri legate de ce-a mai făcut Klaus Iohannis, de ce n-a mai zis Laura Codruţa Kovesi şi de reacţiile ambasadelor la propunerile legislative ale lui Tudorel Toader. Doamnele şi domnii amintiţi, şi nu doar ei, sunt extrem de prezenţi şi pe reţelele de socializare, dar asta, în principal, prin metoda copy-paste. Copy de pe articolul din media tradiţională şi paste pe conturile de pe reţelele sociale. Gratis.

Aleşii, numiţii şi renumiţii ne vorbesc cât e ziua de lungă şi seara de scurtă că s-au majorat salariile la bugetari, că vor creşte pensiile, că profesorii trebuie să se pregătească pentru a-şi primi restanţele salariale, că medicii pot să stea liniştiţi fiindcă vine şi rândul lor, că tinerii pensionari din poliţie nu au de ce să-şi facă griji pentru că nimeni nu le va tăia pensiile, că se refac reţelele de irigaţii, că în cadrul Programului Centenar vor fi realizate lucruri nemaipomenite şi că România va fi educată. Toate faptele de vitejie trecute, prezente şi viitoare sunt preluate şi transmise mai departe de Presă sec ori cu comentariile de rigoare.

La Bucureşti şi peste tot în ţară pe unde-şi plimbă preţioasele lor trupuri, mai-marii zilei dau nas în nas cu reporteri şi cu moderatori, dar nici unul nu-şi pune problema din ce naiba trăiesc oamenii ăştia şi redacţiile din care fac parte. Fără presa asta aşa cum e ea, adică la fel ca societatea românească în ansamblul său, nici mai bună, nici mai rea, democraţia noastră, câtă e, s-ar duce naibii, şi ţara ar fi invadată de fake-news-uri, unele dintre ele extrem de periculoase, puse în circulaţie de nişte iresponsabili ori de către nişte proşti.

Cu rare, foarte rare excepţii, posturile de televiziune centrale sunt pe ducă, iar ziarele mai au un pic şi dau colţul. Colţul acela unde pe vremuri erau tarabe pline cu publicaţii. O ţară care nu produce mai nimic şi care consumă tot mai mult din import nu are la ce şi pentru ce să-şi facă reclamă, iar multinaţionalele, considerând România o ţară din lumea a patra spre a cincea, plătesc în bătaie de joc pentru apariţiile spoturilor şi machetelor publicitare. Din trei creme de dat pe genunchiul inflamat, din două pastile pentru dureri de spate şi de cot, din câteva tigăi minune şi dintr-un aparat de fugărit celulita de pe coapse nu poţi să ţii un post de televiziune ori un ziar.

În provincie situaţia este mult mai gravă. Publicitatea marilor firme se opreşte la Bucureşti şi se duce pe reţelele create de posturile centrale, industriile locale sunt la pământ, iar proprietarii pizzeriilor preferă să-şi facă reclamă pe reţelele de socializare.

Într-o ţară normală la trup şi la cap există patru Puteri: Legislativul, Executivul, Justiţia şi Presa. Într-o ţară anormală, aşa cum este România, Legislativul a fost călcat permanent în picioare, fiind total decredibilizat, Executivul joacă după îi cântă interesele de grup ale celor care pun mâna pe putere, Cotroceniul, Strada şi Ambasadele, iar Presa se află în moarte clinică. Numai Justiţia boiereşte, aceasta având un statut privilegiat, bani şi putere cât pentru celelalte trei puteri ale statului la un loc, şi chiar mai mult decât atât.

articolul integral, la sursa: cotidianul.ro

scris de Sorin Avram 

sursa foto 

Primul serial istoric despre geto-daci, la un pas de faliment

“Producţia primului serial românesc despre daci şi romani, „Getae“, este în pericol – pentru a doua oară – de a nu mai vedea lumina ecranului. Realizatorii au dezvăluit că episodul-pilot a fost abandonat din nou de cei din echipa de filmare.

Într-un comunicat oficial postat pe pagina de Facebook, echipa Getae anunţa că a ajuns într-un impas cu producţia. Singura soluţie pentru finalizarea proiectului, salutat cu deosebit entuziasm la debut, este campania de strângere de fonduri, pe care realizatorii o vor demara luna aceasta.

Iată comunicatul integral transmis de Getae:

„Comunicat Oficial «Getae: Superstiţii şi Război»

Din păcate, după un an de zile de efort intens, am ajuns într-un impas financiar cu producţia episodului pilot. În prezent există 35 de minute de material final (din 48 necesare pilotului) dar care nu vor fi niciodată difuzate din cauza unei revolte a câtorva oameni din echipă iniţială, care au refuzat să-şi dea acordul pentru difuzare (cu toate că ne-am înţeles altfel de la bun început).

În ianuarie 2017, după lansarea teaserului care a obţinut aproape 500 mii views în 12 ore, o parte din echipă s-a răsculat având anumite pretenţii care nu făceau obiectul participării lor în proiectul GETAE. În acel moment mai aveam de filmat două scene (luptă şi consiliul dinaintea bătăliei). În Februarie 2017 am reformat echipă şi am decis să refilmăm tot pilotul în perioadă iunie-iulie 2017. Cu un casting parţial nou şi mult mai bun, cu o echipă mult extinsă, am început antrenamentele/repetiţiile şi pregătirile alături de nume uriaşe din teatrul şi filmul românesc.

În iunie, anumiţi parteneri nu şi-au ţinut promisiunile contractuale şi astfel s-au amânat filmările pentru care 30 de oameni s-au antrenat zi de zi, au repetat/pregătit, şi-au luat liber şi şi-au anulat vacanţe.

În iulie, pe ultima sută de metri şi în al doisprezecelea ceas eram pregătiţi în sfârşit să refilmăm şi să fie gata totul până în august. Am întâmpinat răutăţi, dificultăţi, opoziţie şi astfel s-a amânat pentru ultima oară refilmarea pilotului.

Până acum s-au investit peste 20.000 euro în această producţie şi mult, foarte mult timp şi pasiune. Suma este infimă pentru un film de acest calibru, dar sunt bani de acasă şi contează mult. Am filmat zeci de zile în perioadă septembrie-decembrie 2016, uneori cu peste 100 de oameni pe platou, timp de zile întregi-câte 12-15 ore pe zi…, dar în zadar.

Materialul arată decent, noi suntem mulţumiţi de calitatea sa pentru un episod pilot, dar aşa cum am specificat nu poate fi difuzat din cauza unor „oameni buni”. Ar fi fost difuzabil fără doar şi poate.

În prezent, singura opţiune pentru a refilma şi difuza în sfârşit primul episod al serialului GETAE este o campanie de crowdfund pe care intenţionam să o lansăm în următoarele 30 de zile. Este singura variantă viabilă prin care publicul poate participă activ la finanţarea şi producţia total independenţa a unui serial istoric românesc, bazat pe întâmplări reale.

Noi putem realiza GETAE, materialul existent dovedeşte deja acest lucru oricui.

Vă asigurăm că regretăm cel mai mult efortul celor 6 luni de producţie şi postproducţie, este muncă şi pasiunea noastră. Cândva, acest serial va fi realizat în mod garantat-nu renunţăm. Singură necunoscută este dacă în 2017 cu susţinerea publicului într-o campanie de finanţare…. sau mai târziu când vom găsi resursele adecvate producţiei.

Echipa Getae“

„Românii, veşnic dezbinaţi şi fără caracter“

Reacţiile de susţinere au curs pe pagina de Facebook. Cel mai apreciat punct de vedere a fost exprimat de un constănţean, Sorin Popescu, care scrie: „Românii, veşnic dezbinaţi şi fără caracter. Cei care au dezbinat echipa sunt nişte oameni lipsiţi de caracter! În loc să continui un proiect românesc pe un domeniu unde chiar e mare nevoie, îţi iei jucăriile şi pleci acasă. Pur şi simplu nu ai cu cine. Televiziunile mari şi unele vândute străinilor (protv) în loc să facă seriale de retardaţi (las fierbinţi şi atletico textila) mai bine ar lucra pe proiecte legate de dezvoltarea culturii româneşti. Un film istoric e o comoară pentru poporul ăsta!“. El dă şi un sfat celor de la Getae: „Când începeţi campania de crowdfunding, mediatizaţi mult proiectul. Explicaţi-l, faceţi cunoscut subiectul şi veridicitatea istorică a întâmplărilor. Dacă proiectul este unul istoric, compatibil cu realitatea, sunt convins că veţi avea mult mai mult sprijin“.

Irina Viorica Covali regretă situaţia la care s-a ajuns, din nou: „Un serial cu un mare potential. Din pacate, se pare ca istoricul nostru, desi bogat, nu este apreciat atat cat ar trebui. Cu siguranta exista material pentru scenarii care ar putea concura cu seriale de succes ca Vikings, Dinastia Tudorilor si altele. Dar filmele romanesti din ultimul timp tratează subiecte care, după părerea mea, plaseaza producţia românească undeva în josul listei. Păcat“. Lucian Cocoloş întreabă dacă n-ar fi o soluţie difuzarea episodului-pilot chiar şi aşa, neterminat, pentru ca publicul să fie îndemnat să contribuie la finanţare dacă vrea să vadă şi continuarea. „Publicul doreşte mult-mult să vadă acest episod.. Potenţialul e mare şi sunt sigur că spectatorii vor ajuta“.

„Doar echipa noastră detine materialul integral pentru toate sesiunile de filmare. O mica parte a mai circulat si prin cercuri interne, dar controlat. Nu dorim sa ne facem reclama impotriva vointei altora. Suntem mai buni de atat, putem mai mult“, şi-a exprimat opinia echipa de realizatori de la Getae.

Istoria frământată a geto-dacilor din film

Episodul-pilot al producţiei „Geto-dacii. Superstiţii şi război“, realizată de Carpathian Pictures, trebuia să fie difuzat în primăvara anului 2017. Dacă totul mergea conform planului, o dublă premieră urma să se înregistreze în România în această primăvară.

Serialul istoric dedicat geto-dacilor era programat să fie difuzat la o televiziune naţională, după o pauză de câteva decenii de la turnarea unor producţii cu caracter naţionalist, precum „Dacii“ (1967, Sergiu Nicolaescu), „Columna“ (1968, Mircea Drăgan) şi „Burebista” (Gheorghe Vitanidis, 1980).

„Geto-dacii. Superstiţii şi război“ este primul serial românesc şi prima producţie autohtonă de acest gen apărută după 1989. Prin serialul conceput de Casa de Producţie Carpathian Pictures în colaborare cu Naţional TV se doreşte reconstituirea unor timpuri care constituie pentru români motiv de mândrie naţională.

Vezina, principalul aliat al lui Decebal

Povestea începe în anul 80 e.n., la sud de Carpaţi, în tribul getic condus de bătrânul taraboste Zuras, care are trei fii: Brassus, Davos şi Vezina. Geţii se luptă cu triburile care au făcut pact cu romanii, iar după victoria asupra Buradavensilor, ei găsesc o comoară fabuloasă. În urma unui vis premonitoriu al tatălui său, Vezina preia conducerea tribului său şi ajunge lider al geţilor, devenind principalul aliat al lui Diurpaneus – cel care avea să fie cunoscut ca Decebal, ultimul rege al dacilor.

Sezonul 1 din serial va culmina cu lupta de la Tapae din anul 87 e.n., în care puternicii romani vor fi spulberaţi de curajoşii geto-daci. Mare parte din filmările episodului-pilot, proiectat a fi difuzat în luna martie la postul Naţional TV, au fost făcute în Dobrogea, acolo unde vor fi turnate şi următoarele episoade din primul sezon. Dacă va fi un succes, serialul va continua cu alte sezoane. Până atunci, echipa „Geto-dacilor“ se pregăteşte să se mute la Medgidia unde, pe malul Canalului Dunăre-Marea Neagră, lângă Stadionul Olimpic „Iftimie Ilisei“, vor fi săpate tranşee şi vor fi înălţate palisade pentru scenele unei lupte crâncene. Dacă vremea va permite, filmările încep în februarie.

Un „Braveheart“ al României

Scenaristul, regizorul şi coproducătorul Florin Anghel (32 ani), fondatorul Carpathian Pictures, spune că este un vis din copilărie să realizeze filme istorice. Originar din Feteşti, cineastul lucrează de câţiva ani la producţii despre voievozii neamului, cum ar fi „Basarabii“. Autodidact în cinematografie şi pasionat de istorie, Anghel susţine că vrea să facă din „Geto-daci“ un „Braveheart“ al României.

„La Revoluţia din 1989, eu eram pionier. Fac parte din ultima promoţie care a învăţat istorie la şcoală după manualele vechi, astfel că am cunoscut trecutul cu ochi de copil şi am crescut visând la legendele şi faptele de vitejie ale strămoşilor noştri. Filmul «Braveheart», al lui Mel Gibson, este pentru mine un etalon în materie“, mărturiseşte cineastul.

Producătorul mai spune că a rezolvat cu partea financiară, dar se află la faza provocării mentale, când cei implicaţi în realizarea serialului trebuie să treacă peste toate obstacolele. Florin Anghel spune că echipa lui este foarte motivată să răzbească. „Ne gândim şi la potenţialul pe care l-ar crea aceste filme. Toată emulaţia care se naşte în locurile unde filmăm, oportunităţile pentru comunitate, locuri de muncă temporare sau permanente, interesul turistic – oamenii vor avea o pâine de pus pe masă. Suntem hotărâţi să învingem. Pentru România, istoria este o resursă impresionantă care poate fi folosită în interes naţional. Asta ar trebui să facem, să valorificăm această resursă“, afirmă Florin Anghel.

Dacii şi romanii

Din distribuţia episodului-pilot fac parte actori necunoscuţi publicului, profesionişti sau amatori. Distribuţia a fost susţinută de corpul figuranţilor, compus din asociaţii de reconstituire istorică, în care Asociaţia Culturală Tomis, al cărui membru este Florin Anghel, are un rol de bază în desfăşurarea filmărilor. Membrii asociaţiei apar de la primele scene ale serialului, iar unul dintre ei joacă rolul fratelui cel mare al lui Vezina, Brassus.

„Dacii“ şi „romanii“ de la Constanţa au recuzita proprie cu care participă la manifestări dedicate istoriei antice, în ţară şi peste hotare. Sunt oameni cu diverse ocupaţii (manageri, şefi de gară, scafandri, liceeni, studenţi), de vârste diferite (15-57 ani), care au două preocupări comune: istoria şi actoria. Să intri în hainele unor strămoşi este pentru ei plăcerea care-i însufleţeşte, cu care-şi ocupă timpul liber, pe care altfel l-ar pierde la televizor.

Dacul este marinar de profesie, romanul este aviator

Marinarul Radu Florin Covaliu (42 ani) este liderul celor 75 membri ai Asociaţiei Culturale Tomis (ACT). În micul său atelier de acasă este meşterită şi întreţinută recuzita asociaţiei: cămăşile, tunicile, încălţările, platoşele, scuturile, coifurile, săbiile încovoiate etc. Materialele sunt cumpărate de la producători, iar unele obiecte, care necesită prelucrare cu dispozitive speciale, sunt comandate din Germania. Îşi alcătuiesc singuri costumaţia, care trebuie să arate cât mai autentic, în respectul adevărului istoric. Vestimentaţia şi armele din dotare vor fi văzute în serial, unde toţi romanii sunt întruchipaţi de oamenii de la Constanţa.

În serialul „Geto-dacilor“, marinarul Radu îşi joacă rolul preferat, de căpetenie dacică, pe nume Tarbus. Colegul său de la ACT, Gabriel Lupaşcu, aviator la Baza Aeriană de la „Mihail Kogălniceanu“, este comandant roman. Statura sa impozantă devine înfricoşătoare când aviatorul îmbracă ţinuta de războinic şi ridică scutul greu de 10 kilograme. „O scenă a trebuit trasă de zece ori până când regizorul s-a declarat mulţumit. Era un frig de minus 5 grade Celsius, am stat ore nemişcaţi, în atmosfera de platou, iar la final abia am putut duce scutul la piept. Pare uşor, dar nu e“, recunoaşte Gabriel.

Bucate după reţetele lui Apicius

Membrii Asociaţiei Culturală Tomis (ACT) se află sub îndrumarea Muzeului Militar Ferdinand I din Constanţa, ai căror coordonatori le-au pus la dispoziţie un spaţiu pentru păstrarea recuzitei. Costin Scurtu, directorul muzeului, îi ajută pe voluntarii ACT cu materiale documentare pentru a se prezenta cât mai bine în faţa publicului. Fiecare contribuie cu propriile resurse la tabloul general: de la apariţie, până la hrana specifică acelor timpuri, preparată după reţetele lui Apicius, bogatul gurmand roman care a trăit pentru desfătarea simţurilor.”[1]

SURSE

  1. http://adevarul.ro/locale/constanta/primul-serial-istoric-despre-geto-daci-pas-faliment-oprit-producatorii-filmarile-doua-oara-1_59a951955ab6550cb88cb178/index.html
  2. Foto: adevarul.ro

articol preluat de pe site-ul: dzr.org

 

București: Scriitori contemporani la muzeu. Sâmbătă, 9 septembrie, de la ora 13.00, la MNLR

Sâmbătă, 9 septembrie, de la ora 13.00, vizitatorii MNLR vor fi așteptați de gazda unei noi ediții a proiectului Scriitori contemporani la muzeu: publicistul, criticul literar și eseistul Paul Cernat.

PAUL CERNAT s-a născut pe 5 august 1972, la Bucureşti. Lector universitar la Catedra de Literatură Română a Facultăţii de Litere, Universitatea din București. A publicat, împreună cu Ion Manolescu, Angelo Mitchievici şi Ioan Stanomir, volumele În căutarea comunismului pierdut (Polirom, 2001), O lume disparută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici (Polirom, 2004), Explorări în comunismul românesc I-II (2004, 2005). Coautor, împreună cu Andrei Ungureanu, al romanului Războiul fluturilor (2005). Debut editorial individual cu volumul monografic Contimporanul. Istoria unei reviste de avangardă (2007).

8 mari opere care l-au inspirat pe Gabriel García Márquez

Gabriel Garcia Marquez carti favorite HyperliteraturaDespre Gabriel García Márquez se crede că a scris povestiri și romane care au izvorât pur și simplu din imaginația lui, și mai puțin din întâmplări trăite de-a lungul vieții. Ceea ce e greșit, după cum susține însuși autorul: „Cel mai mult mă amuză când sunt lăudat pentru imaginarul din operele mele, deși adevărul este că nu există un singur rând în toate cărțile mele care să nu fi avut o bază reală.”

A crescut într-un mic sat din Columbia și s-a inspirat foarte mult din locurile natale pentru romanul său Un veac de singurătate. De altfel, multe dintre motivele din povestirile scurte își au rădăcini tot în satul în care şi-a petrecut copilăria. Dar în afară de experiențele proprii, și cititul a contribuit la formarea sa ca scriitor.

Într-un interviu pentru „The Paris Review” din 1981, romancierul spunea: „Am pierdut înclinația grandioasă de a citi doar „literatură”. Citesc orice. Încerc să fiu la curent cu tot”. Totuși, modul lui de a scrie a fost influențat și reprezintă o îmbinare fină între creațiile lui William Faulkner, Franz Kafka, F.M. Dostoievski sau Juan Rulfo. Iată o listă cu 8 cărți care l-au marcat profund pe scriitor încă din adolescență.

articolul integral, la sursa: hyperliteratura.ro

de Contribuitor Hyperliteratura 

Cum să-ți promovezi cartea. 8 sfaturi pentru a ajunge repede la public

Vrei

să înveți cum să vinzi un milion de exemplare?
să devii un autor de succes cu filme la Hollywood după cărțile tale?
să leșine fanii stând la coadă la lansarea ta?
să iei Nobelul în literatură în următorii cinci ani?

Ei bine, articolul ăsta nu te poate ajuta în aceste privințe, dar îți poate crea o imagine despre cum tu, ca autor, îți poți promova singur cartea, cu un minim efort.

În zilele noastre, și mai ales în România, trebuie să ții cont de faptul că dacă tu, ca autor, nu investești câtuși de puțin în titlul tău (iar aici mă refer în special la timp, nu la bani), nimeni, de la editura la care ai publicat până la librării, fizice sau online, unde se poate găsi cartea ta, chiar și până la cititori, nu o va face în locul tău.

articolul integral, la sursa: hyperliteratura.ro  

Scrisă de Andrei Ruse

Sf. Gheorghe: Ziua Limbii Române la Prima Școală Românească din Sf. Gheorghe, jud. Covasna

Sărbătorim ”Ziua Limbii Române” la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, la punctul muzeal Prima Școală Românească, în perioada 31 august-1 septembrie 2017.

Astfel în data de 31 august vă așteptăm în intervalul 10,00-15,00 cu următoarele activități: vizită ghidată la punctul muzeal Prima Şcoală Românească, scurtă prezentare despre istoricul acestei sărbători, ateliere de scriere cu pana și pe tăblițe.

Iar în data de 1 septembrie 2017 vă invităm să luați parte la evenimentului cultural-literar dedicat Zilei Limbii Române – ”O poveste a limbii române – de la Romulus Cioflec la Adrian Munteanu” ,  de la ora 15,00, la punctul muzeal Prima Școală Românească din Sfântu Gheorghe, județul Covasna.

Invitat special va fi poetul Adrian Munteanu, poet reprezentativ al literaturii române contemporane, membru al Uniunii Scriitorilor din
România, Filiala Brașov.
Sub aura limbii române, Adrian Munteanu își prezintă turneul de performanță poetică (iun.-aug.2017) desfășurat timp de aproape trei luni în SUA și Canada.

Au fost susținute 11 recitaluri în săli sau biserici din Seattle, Vancouver, Toronto, Hamilton, Quebec, Montreal și Ottawa.

Sute de români americani sau canadieni au aplaudat ridicarea poeziei la rang de spectacol, armonia și emoția comună degajate din sonetele recitalului FLUTURELE din FÂNTÂNĂ, titlul volumului lui Adrian Munteanu.

Intrarea este liberă.

Adresa la care se vor desfăşura evenimentele este: strada Váradi József 40, Sfântu- Gheorghe, județul Covasna.

Vă așteptăm cu multe surprize în aceste două zile de sărbătoare a limbii române!

Cristina Ioana Felea-Baubec
Muzeograf PR
Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni

sursa: cimec.wordpress.com