Category Archives: Uncategorized

10 Funny Language Learning Commercials

Umor în engleză (nu neapărat şi britanic)

the-broccoli-says-i-look-like-a

1. Where there’s a will, I want to be in it.

2. The last thing I want to do is hurt you, but it’s still on my list.

3. Since light travels faster than sound, some people appear bright until you hear them speak.

4. If I agreed with you, we’d both be wrong.

5. We never really grow up, we only learn how to act in public.

6. War does not determine who is right – only who is left.

7. Knowledge is knowing a tomato is a fruit. Wisdom is not putting it in a fruit salad.

8. They begin the evening news with ‘Good Evening,’ then proceed to tell you why it isn’t.

9. To steal ideas from one person is plagiarism. To steal from many is research.

10. Buses stop in bus stations. Trains stop at train stations. On my desk is a work station.

11. I thought I wanted a career. Turns out I just wanted paychecks.

12. In filling out an application, where it says, ‘In case of emergency, notify:’ I put ‘DOCTOR.’

13. I didn’t say it was your fault, I said I was blaming you.

14. Women will never be equal to men until they can walk down the street with a bald head and a beer gut, and still think they are sexy.

15. Behind every successful man is his woman. Behind the fall of a successful man is usually another woman.

16. A clear conscience is the sign of a fuzzy memory.

17. You do not need a parachute to skydive. You only need a parachute to skydive twice.

18. Money can’t buy happiness, but it sure makes misery easier to live with.

19. There’s a fine line between cuddling and holding someone down so they can’t get away.

20. I used to be indecisive. Now I’m not so sure.

21. You’re never too old to learn something stupid.

22. To be sure of hitting the target, shoot first, and call whatever you hit the target.

23. Nostalgia isn’t what it used to be.

24. Change is inevitable, except from a vending machine.

sursa: internet

Errare humanum est

Zilele acestea s-a intamplat sa dau peste o descriere pe care o redau (cu tot respectul fata de activitatea desfasurata de echipa care posteaza pe site) pentru umorul ei involuntar:

Ranunculus sunt flori minunate tăiate și pot dura până la 10 zile într-o vază. Tăiați tulpinile când mugurii de flori dau culoare, dar nu sunt încă deschise. Scoateți frunzele inferioare (astfel încât să nu tragă apa) și tăiați din nou tulpinile tulpinilor când aduceți florile în interior. (Apoi, așezați-vă imediat într-o vază.) Schimbați apa în fiecare zi pentru a vă bucura de flori pentru o perioadă îndelungată.

Sursa

„Die Die Coronavirus”

De mâncabilis

Am aflat câteva lucruri noi astăzi despre prepararea alimentelor noastre cele de toate zilele, cu parcimonie şi grijă faţă de mediul înconjurător. Poate veţi găsi în cele ce urmează câteva idei inspirate.

 

Bate vântul schimbării

Salut dragilor,

Mă gândeam să deviez o perioadă de la tema principală a blogului şi, pentru că suntem cu toţii în aceeaşi oală a schimbărilor, să încercăm să ne sprijinim emoţional unii pe ceilalţi până trecem hopul cu Guvid 19 (vorba unui nepreţuit prieten de-al meu).

Cum să ne sprijinim emoţional? Cine pe cine?  Eu mă gândeam, de exemplu, la vreo 2 sugestii:

1. Înfiinţarea unei linii telefonice verzi  la care cei care au nevoie să poată să obţină sfaturi din partea unor psihologi certificaţi în cazul în care suferă de anxietate, atacuri de panică, agorafobii, idei suicidare ş. a. cauzate de situaţia actuală.

O sursă de inspiraţie a constituit-o articolul de mai jos, preluat de la: https://ideas.ted.com/dear-guy-im-incredibly-anxious-about-coronavirus-what-can-i-do/?utm_source=recommendation&utm_medium=email&utm_campaign=explore&utm_term=ideas-blog-1

Dear Guy: “I’m incredibly anxious about coronavirus. What can I do?”

2. Se ştie că râsul este terapeutic, vindecător, deci poate că ar fi utile cât mai multe filme de comedie şi emisiuni de divertisment (de calitate) pe cât mai multe programe. Un antidot minunat într-o lume care stă să o ia razna.

De acord, nu toată lumea are acelaşi gen de simţ al umorului. Eu vă propun să ne amuzăm cu ceea ce urmează:

 

Pe curând şi multă sănătate tuturor!

Feel free to comment on or share any of the above.

1traducator

 

Fotonaturi ;)

IMG_20191226_135056

Masă de ping-sit-pong

IMG_20191226_135135

IMG_20191226_135302

O perspectivă… înălţătoare

IMG_20191226_135448

Un glob de brad ceva mai mare

Pentateuque, Fabien Mérelle

sursa:15 sculpturi spectaculoase care sfidează gravitația

Louis De Funes playing Billiards

Sâmbătă, 27 ianuarie, se împlinesc 35 de ani de la trecerea la cele veşnice a lui Louis de Funès, unul din cei mai mari actori de comedie din istorie.

Anunt oficial :)

Image result for salarii marite

Anunt oficial:
„Pentru a veni in intimpinarea dorintelor angajatilor, luna aceasta vom da salariile marite, dupa cum urmeaza:
Fluturasii vor fi tipariti pe format A4, cu litere bold, font 36. Va dorim numai bine!”

sursa: internet, tag: umor

foto

Stela Popescu – Cine știe să joace șah? (1976)

Top 10 cele mai amuzante nume românești

Christmas Through The Eyes of Children

Cum se copiază la examene în Japonia

1 iunie: Cute Babies Laughing

Umor scoţian :)

Life, as it is

water supply

Ngozi, Malawi

A Malawian child catches raindrops during a brief downpour on Feb. 2. About 14 million people face hunger in Southern Africa because of a drought exacerbated by an El Nino weather pattern, according to the United Nations World Food Programme (WFP).

sursa

Art Morphing

Titlu de un umor involuntar

indexTitlul care urmează este preluat dintr-o publicaţie online pe care nu o voi numi, de altfel respectabilă şi din care preiau chiar eu articole interesante pe care le fac vizibile pe acest blog. De data aceasta s-a strecurat un strop de umor involuntar într-unul din titluri: „Ce pot păţi bărbaţii care îşi strâng puternic cravata de gât?”

Ei bine, probabil că biata cravată va protesta sau chiar va încerca să se răzbune crunt dacă este strânsă de gât, aşa, nevinovată, şi supravieţuieşte operaţiunii de sufocare. Pe lângă asta, aflăm că cravata are  gât din moment ce poate fi strânsă de acesta. Putem prevedea, de asemenea, că cravata o va lua cât de curând la picior daca va continua să fie maltratată în felul acesta de către posesorul ei.

Concluzia: dragi bărbaţi, dacă doriţi să vă păstraţi cravatele preferate, este de dorit să nu le strângeţi de gât! Cel mult să le strângeţi la gât sau, eventual, pe gât.

1traducator

Chuck’s driving home for Christmas

PSY – „GANGNAM STYLE” PARODY – ENGLISH VERSION

Imagine

It’s a wonderful world 2

groundhog

December fun: Kiss Me

Imagine

It’s a wonderful world 1

pinguin

Nu vă lăsăm să ne furați istoria!

Un popor care nu-și respectă trecutul nu are viitor, iar noi, românii, suntem forțați, în fiecare an, să mai renunțăm la o parte din istoria noastră. Manualele de istorie tratează, din ce în ce mai mult, perioada modernă și actuală. Avem prezentarea lui Iliescu, Constantinescu sau Băsescu, ne este prezentată accederea în structurile Nord-Atlantice și în UE dar uităm de Petru Rareș, Ioan Cumplitul, Horea, Cloșca și Crișan și toate astea pentru că trebuie să se insereze în mentalul generațiilor viitoare că suntem un popor mic, recent, și ca marile noastre realizări țin de NATO și UE nu de faptul că am rezistat sute de anii în același teritoriu, indiferent de numele și numărul dușmanilor.

În ultimii anii, România și românii au fost supuși la mai multe umilințe decât își putea cineva închipui că poate poporul acesta îndura. Am asistat la prezentarea noastră în Europa ca fiind hoți și cerșetori. Am văzut politica și interesele naționale discutate prin ambasade și hotărâri luate în defavoare noastră, pe care, cu o lașitate care nu ne caracterizează, le-am aplaudat. Toate astea au culminat cu alegerea lui Klaus Iohannis în funcția de președinte al României. Dacă alegerile din 2014 au fost voința poporului sau o altă decizie luată în capitala imperiului iar Colonia România s-a conformat este mai puțin important. Foarte important pentru noi este însă că leadershipul autohton este înlocuit, treptat, cu unul cu pedigree european.

Să anulăm 1 Decembrie sau mai bine, să stergem data din calendar

Administrația prezidențială a anunțat că recepția organizată anual de președinție cu ocazia zilei de 1 Decembrie nu va avea loc anul acesta din cauza evenimentelor din clubul Colectiv și a atentatelor din Franța.

Această decizie a președintelui Iohannis este mai mult decât ciudată, ținând cont că recepția de Ziua Națională este o manifestare sobră ce nu poate intra în conflict cu acțiunile de comemorare a victimelor din Colectiv sau Franța. Poziția lui Iohannis în legătură cu celebrările Zilei Naționale au fost mult speculate de presă în campania pentru prezidențiale, spunându-se că a refuzat, în repetate rânduri, să participe la parada de 1 Decembrie, din postura de primar al orașului Sibiu.

Asistăm la un furt. Nu, nu ne este furat centrul vechi, flota sau copiii, ne este furată istoria. Este diminuată importanța Zilei Naționale. Probabil se crează un precedent. Poate anul viitor nu vom mai ține nici parade militare pentru că suntem un stat sărac și fără armată, iar peste 10 ani vom uita cu totul de 1 Decembrie pentru că nu ne vom mai aminti ce sărbătoream. Este natural să ieșim în stradă să ne cerem drepturile, dar este obligatoriu să ne apărăm istoria.

Autor: Alexandru David

sursa: https://2blackjack1.wordpress.com/2015/11/27/nu-va-lasam-sa-ne-furati-istoria/

Târgul de carte Kilipirim, între 28 octombrie şi 1 noiembrie, în Bucureşti

indexCea de-a XX-a ediţie a Târgului de carte Kilipirim va avea loc între 28 octombrie şi 1 noiembrie, între orele 10.00 şi 21.30, la Unirea Shopping Center din Bucureşti.

În Capitală debutează o nouă ediţie a târgului de carte cu discount Kilipirim. Evenimentul va avea loc din nou la Unirea Shopping Center, etajul 2, Aripa Călăraşi, în perioada 28 octombrie – 1 noiembrie, zilnic între 10.00 şi 21.30, intrarea fiind liberă, informează un comunicat remis MEDIAFAX.

„Vă aşteptăm, cu mic, cu mare, la ediţia din această toamnă a Kilipirim, cel mai important târg de carte cu discount, să descoperiţi ofertele expozanţilor. Nu contează din ce direcţie veniţi înspre noi, suntem aproape: Unirea este locul unde au staţii nu mai puţin de 30 de linii RATB şi zona de intersectie METROREX. Încă o dată, dorim să le mulţumim prietenilor noştri fideli, expozanţi şi cititori, pentru că ne sunt alături încă din 1994, când a fost creat conceptul evenimentului”, a declarat Louisa Udrescu, organizator.

Kilipirim reprezintă o ocazie unică pentru iubitorii de lectură din Bucureşti de a achiziţiona cărţi cu reduceri substanţiale din oferta unora dintre cele mai importante edituri autohtone. Humanitas, Rao, Polirom, Cartea Românească, Nemira, Trei, Herald, Aramis, Prut, Corint, All sunt doar o parte dintre editurile ale căror oferte pot fi regăsite la Kilipirim. Sute de titluri la standul fiecărui expozant şi reduceri substanţiale de preţuri, de până la 90%.

De asemenea, vor participa colecţionari cu produse de colecţie şi negustori de antichităţi care expun la Kilipirim obiecte cu poveşti fascinante – preţurile depind de abilităţile de negociere ale fiecăruia.

În paralel, se va desfăşura Festivalul de Spiritualitate şi Terapii Complementare „A Noua Dimensiune”, unde vizitatorii vor putea achiziţiona cărţi şi produse ezoterice şi pot participa la programul permanent de conferinţe pe teme generale de dezvoltare personală sau tehnici de îmbunătăţire a calităţii vieţii.

Lansat în acest format în 2005, Kilipirim, ajuns la cea de a XX-a ediţie, este unul dintre cele mai populare proiecte dedicate cărţii din Capitală, fiind nelipsit din agenda culturală a tuturor iubitorilor de carte.

Mai multe informaţii se găsesc pe pagina de Facebook a Kilipirim: https://www.facebook.com/pages/Kilipirim-targ-de-carte-cu-discount/521533497941684.

scrisă de Dorina Calin

sursa: mediafax.ro 

O ştire şi comentariu la ştire: Câinii vor putea călători în mijloacele de transport în comun din Cluj numai dacă au bilet

Imagini pentru pets in busesAici avem ştirea – pentru iubitorii de patrupede în general, printre care mă număr şi eu: Câinii vor putea călători în mijloacele de transport în comun din Cluj numai dacă au bilet

Concluzii la articol, pe scurt:

Pisicile pot călători în continuare clandestin…

Locul care va fi eliberat de un patruped poate fi ocupat apoi de pasagerii bipezi, în toată siguranţa… fără să-i calce norocul dacă patrupedul a avut emoţii în timpul transportului şi fără să plece cu pasageri în plus la coborârea din mijlocul de transport (purici sau infamele căpuşe, de exemplu)…

1traducator

Winston Churchill- un mic citat

Image result for winston churchill

Mi-am adus aminte un citat savuros, probabil şi foarte cunoscut, din Winston Churchill şi mă gândeam să vă înviorez puţin duminica :). El zice aşa:

If you’re going through hell, keep going.

Simpatic, nu?

P. S. Lui Sir Winston Leonard Spencer-Churchill i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură în 1953, cum menţionează Nautilus într-un comment. (Mă întreb dacă şi l-a dorit şi ce părere a avut despre această decernare.)

P.P.S. Un articol pe care îl recomand: Top 10- Premii Nobel controversate

Gluma serii :)

Dacă există gluma zilei, atunci de ce nu să nu o numim, la ora asta…

 Gluma serii

Toţi îţi vor binele.
Nu-i lăsa să ţi-l ia!!

1traducator

Cuvinte dacice păstrate în limba română

Există mai bine de 150 de cuvinte dacice păstrate în limba română, potrivit mai multor oameni de ştiinţă, ca Dimitrie Cantemir, Bogdan Petriceicu Haşdeu sau istoricul Ioan Iosif Russu, care s-au dedicat studierii limbilor vechi. Multe dintre cuvintele care se presupune că sunt moştenite din limba dacă sunt folosite astăzi în mod frecvent în vorbirea comună, altele mai sunt rostite doar în unele regiuni ale ţării.

Pentru că urme certe şi descifrate ale limbii traco-dacilor nu s-au păstrat, istoricii şi lingviştii care s-au ocupat de studierea limbilor arhaice, se referă la această „zestre“ de cuvinte româneşti, care, probabil, sunt moştenite din limba dacă. Au rămas însă fragmente pe care istoricul Ioan Iosif Russu, după cum nota lingvistul George Pruteanu, le-a împărţit în cinci categorii: inscripţia de pe inelul de la Ezerovo (şi ea încă neelucidată), aproape 70 de cuvinte, misterioase şi ele, păstrate de lexicografi greci fără explicaţii etimologice, nume dace de plante medicinale, reţinute de botanistul şi farmacologul grec Petanius Dioscoride, nume de persoane şi inscripţii frigiene, în alfabet grecesc, multe confuze.

Haşdeu, Vraciu, Russu, printre savanţii care au indentificat cuvinte dacice păstrate în limba română

Mai mulţi savanţi şi istorici s-au dedicat studierii originii limbii vorbit. Aşadar, Bogdan Petriceicu Haşdeu, în lucrarea „Etymologicum Magnum Romaniae“,  Ioan Iosif Russu, cu studiul „Limba traco-dacilor“,  Ariton Vraciu, cu o carte despre  „Limba daco-geţilor“ precum şi Grigore Brâncuş în „Vocabularul autohton al limbii române“ compun o listă de aproximativ 160 de cuvinte din limba română actuală, care provin, după toate probabilităţile, din acel grai străvechi, pre-roman. Un argument că aceste vocabule sunt moştenite din limba dacă este acela că  ele nu işi au originea în niciuna din limbile cu care româna a avut vreo legătură: latina, greaca, slava, turca, maghiara etc. De asemenea, unele dintre ele pot fi regăsite şi în limba albaneză, o limbă ale cărei izvoare are similitudini cu cele ale limbii tracilor.

Cuvinte dacice păstrate în limba română. Scurt istoric despre limba dacă

Inelul de la Ezerovo, pe care este gravată o inscripţie în limba tracă. Deocamdată, inscripţia nu a putut fi descifrată, deşi există diverse încercări. Una dintre traducerile propuse, de lingvistul bulgar, Dimităr Dečev , este: „Eu sunt Rolisteneas, urmaş al lui Nereneas. Tilezupta, o femeie araziana, m-a adus pe pamânt (pe lume)“.

De pildă, sunetul „ă“ este folosit în Europa doar în limbile română şi albaneză, limbi care au în alfabet şi litera corespunzătoare. Sunetele „ă“ şi „ş“ au rămas din limba dacă, respectiv iliră, care au multe caracteristici comune. Singura limbă antică europeană care avea în alfabet litera „ş“ a fost limba etruscă, în care „Ş“ era scris „M“.  Etrusca însă, nu avea sunetele „b“, „d“ şi „g“.

Datorită alfabetului grec şi cel latin, sunetul „ş“ nu putea fi reprodus în scris, aşa încât au fost preluate cuvinte din limbile dacă şi iliră, în care „ş“ a fost înlocuit cu „s“. Similar, „ă“ din limba dacă a fost înlocuit cu „a“ sau „o“, iar „î“ a fost înlocuit cu „i“, în limbile greacă şi latină. Potrivit specialiştilor, existenţa lui „ă“  în limba română nu poate fi explicată decât prin existenţa acestui sunet în limba dacă

. Cuvinte dacice păstrate în limba română, în ordine alfabetică

Dintre ele, unele nu îşi găsesc definiţii decât prin explicaţiile unor oameni din anumite regiuni şi în dicţionarele de arhaisme, altele şi-au pierdut de mult vorbitori, însă cele mai multe sunt pronunţate zi de zi. Doina, mămăliga, sâmbure, căciulă sau viezure sunt câteva din cuvintele româneşti care au provenienţă din limba dacilor.

A: abeş,  Abrud, abur, acăţa, adămană, ademeni, adia, aghiuţă, aidoma, ală, alac, aldea, ameţi, amurg,  anina, aprig, argea, Argeş, arunca, azugă.

B: baci, baier, baligă, baltă, bară, Barbă-cot, barză, bască, batal, băga, băiat, bălan, balaur, beregată,  boare, bordei, bortă, brad, brânduşă, brânză, brâu, brusture, bucur, buiestru, bunget, burghiu, burlan,  burtă, burtucă, burtuş, butuc, butură, buză.

C: caier, caţă, căciulă, căpuşă, căpută, cătun, cioară, cioban, cioc, ciocârlie, ciomag, cârlan, cârlig, codru, copac, copil, creţ, cruţa, cujbă, culbec, curma, curpăn, cursă, custură,

D: darari, daş, dărâma, deh, deretica, descăţa, descurca, dezbăra, desghina, dezgauc, doină, don, dop, droaie, dulău.

F: fărâmă. G: gard, gata, gălbează, genune, ghes, ghiară, ghimpe, ghiob, ghionoaie, ghiont, ghiuj, gîde, gîdel, gordin, gorun, grapă, gresie, groapă, grui, grumaz, grunz, gudura, guşă.

H: hojma.

I: iazmă, iele.

Î: încurca, înghina, îngurzi, înseila, întrema.

J: jilţ.

L: leagăn, lepăda, lespede, leşina.

M: mal, maldac, mazăre, măceş, mădări, măgură, mălai, mămăligă, mărcat, mătură, melc, Mehadia, mieru, mire, mistreţ, mişca, mânz, morman, mosoc, moş, moţ, mugure, munună, murg, muşat.

N: năpârcă, năsărâmbă, niţel, noian.

O: ortoman.

P: păstaie, păstra, pânză, pârâu, prunc, pururea.

R: raţă, ravac, răbda, reazem, ridica, râmfă, rânză.

S/Ş: spânz, stăpân, stărnut, sterp, stejar, steregie, stână, străghiată, strepede, strugure, strungă, sugruma, suguşa, şale, şiră, şopârlă, şoric, şut, scăpăra, scrum, scula, scurma, sâmbure, sâmvea, sarbăd, Sarmisegetuza.

T: tare, traistă, tulei,

Ţ: ţap, ţarc, ţarină, ţăruş, ţundră, ţurcă.

U: uita (a se), undrea, urca, urcior, urdă, urdina, urdoare.

V: vatră, vătăma, vătui, viezure, viscol,

Z: zară, zăr, zburda, zestre, zgardă, zgîria, zgârma, zimbru zârnă.

http://adevarul.ro/

preluare de la sursa

Roboții vor deveni în curând o prezență cotidiană, afirmă un expert

indexRoboții au început să iasă din fabrici pentru a pătrunde în case, hoteluri, restaurante și în alte spații ale vieții cotidiene, semnalează Rich Mahoney, director al programului de robotică din cadrul SRI International, unul dintre cele mai cunoscute centre de cercetări din Silicon Valley, relatează EFE.

‘Ultima tendință este aceea că roboții ies din fabrici și începem să-i vedem prin case, companii, hoteluri’, a declarat Mahoney, într-un interviu pentru agenția spaniolă de presă, la sediul SRI, în Menlo Park (California, SUA).

Peste circa cinci ani, va fi ceva obișnuit să vedem roboți servind mâncare sau băutură, precum și umanoizi care fac curat prin casă, golesc mari lăzi de gunoi sau joacă tenis cu proprietarul lor, a estimat expertul. ‘Nu suntem prea departe de aceasta’, a apreciat Mahoney, adăugând că laboratorul său are deviza ‘robot bun’.

‘Oamenii sunt îngrijorați de posibilitatea ca roboții să preia controlul asupra lumii sau să epuizeze locurile de muncă, dar eu cred că vor fi multe cazurile în care roboții vor veni și vor face lucruri bune’, a mai spus inginerul, care conduce o echipă de 60 de persoane.

Mahoney a menționat cazul medicinei, domeniu în care roboții îi ajută deja pe chirurgi să opereze cu mai multă precizie.

‘Dacă ne gândim cum era lumea acum o sută ani, ne dăm seama că era foarte diferită. Aproape că nu erau automobile, nici calculatoare, iar activitatea era în mod fundamental agricolă. Schimbarea a fost uriașă’, a subliniat acesta.

SRI definitivează robotul ‘Proxy’, un umanoid care ar putea fi utilizat în operațiuni de salvare în caz de catastrofă, dar și în agricultură și în minerit, și pe care laboratorul din Menlo Park speră să-l scoată pe piață chiar în 2015.

‘Este un umanoid care merge și a fost conceput pentru a fi excepțional de eficient’, a afirmat Mahoney.

Robotul ‘Proxy’ va putea să culeagă fructe și legume și să realizeze numeroase activități în agricultură. Va putea, de asemenea, să înlăture dărâmături și să caute persoane dispărute în urma unei catastrofe.

‘Imaginați-vă un robot care poate să intre într-o clădire cuprinsă de flăcări și să salveze vieți sau, în cazul unui dezastru ca la Fukushima, să intre în uzina nucleară și să închidă valve’, a mai spus Mahoney.

Dezbaterea despre avantajele și dezavantajele progreselor roboticii s-a intensificat recent, după ce un robot a agățat un angajat dintr-o uzină Volkswagen din Germania și l-a trântit pe o placă de metal, provocându-i moartea. Potrivit fabricantului de mașini, se pare că incidentul s-a produs în urma unei erori umane.

AGERPRES/(AS — autor: Pepa Sița, editor: Mariana Ionescu)

sursa foto 

Cros inedit în Bucureşti: participanţii aleargă cu o carte în mână pentru a înfiinţa o bibliotecă

Image result for running and bookFestivalul de Teatru Independent Undercloud îşi propune să ofere spectatorilor o experienţă culturală complexă, iar, pe 22 august, de la ora 10.00, organizatorii şi publicul interesat fac încălzirea pentru deschiderea evenimentului, alergând cu o carte în mână pentru a înfiinţa o bibliotecă.

Potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX, Festivalul de Teatru Independent Undercloud, ediţia a VIII a, îşi propune să ofere spectatorilor o experienţă culturală complexă. Astfel, între 22 şi 31 august, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, bucureştenii îşi pot oferi „o cură de oxigen cultural”. Spectacole de teatru independent, spectacole-lectură, lansări de carte, conferinţe, ateliere, o terasă neconvenţională şi un cros cultural inedit sunt câteva dintre propunerile din acest an ale evenimentului.

Iniţiatorii crosului, care va avea loc pe 22 august, de la ora 10.00, pe traseul Arcul de Triumf – Muzeul Naţional al Ţăranului Român, sunt Chris Simion, regizoare şi scriitoare, şi Valeria van Groningen, multiplă campioană olimpică.

Condiţia înscrierii este ca participanţii să aibă la ei o carte pe care o consideră esenţială pentru cultura lor şi a celorlalţi. După ce s-au înscris şi se dă startul de gimnasta Andreea Răducanu, participanţii aleargă sau merg pe distanţa propusă cu cartea în mână. În plus, când ajung la linia de sosire, o donează bibliotecii „Undercloud”, care va funcţiona în Clubul Ţăranului.

Biblioteca va fi deschisă bucureştenilor pe toată perioada anului. Toţi iubitorii de literatură vor putea împrumuta cărţile gratuit. Pentru că este un cros atipic, numerele vor fi ataşate ca semn de carte. În acest fel, donaţia va rămâne în amintirea cititorilor şi va intra în istoria bibliotecii.

Crosul este organizat de Festivalul de Teatru Independent Undercloud împreună cu Asociaţia Bucharest Running Club.

de Dorina Calin

sursa: gandul.info 

sursa foto

Un suedez face vanzari record cu o carte ce promite ca poate adormi copii in doar cateva minute

Iepurele care-si doreste sa adoarmaPe Amazon UK cea mai vanduta carte este una neobisnuita, fiind o carte pentru copii, de numai 26 de pagini, carte ce promite ca va face ca cei mici sa adoarma in doar cateva minute. Se numeste „Iepurele care-si doreste sa adoarma” si este scrisa de un suedez care spune ca a folosit „tehnici psihologice sofisticate”. Cartea contine in text o serie de indicatii pentru parintii care, citindu-le povestea copiilor, trebuie sa caste des si sa citeasca anumite cuvinte intr-un mod cat se poate de calm, scrie The Telegraph. Jumatate dintre review-urile de pe Amazon sunt elogioase, insa aproape o treime dintre cumparatori se arata total dezamagiti.

Cartea scrisa de Carl-Johan Forssen Ehrlin are 26 de pagini si urmareste povestea unui iepure care intalneste personaje precum Unchiul-Cascat si Bufnita Somnoroasa. Autorul spune ca utilizeaza tehnici psihologice sofisticate care vor actiona asupra subconstientului copilului, determinandu-l sa adorma in cateva minute.

Practic, parintii citesc povestea, iar cartea le da in text indicatii „regizorale”: sa caste des, sa citeasca foarte calm anumite cuvinte scrise cu „italice”. Autorul spune ca modul in care cartea este construita ii ajuta pe copii sa se relaxeze, sa se concentreze la subiect , sa se integreze cu povestea si sa adoarma odata cu personajul principal.

Forssen Ehrlin spune ca a lucrat mai bine de trei ani la carte, dar se arata foarte multumit de rezultat.

Pe Amazon UK cartea este best-seller si are, pana in prezent, 69 de review-uri, dintre care 32 au dat maximul de cinci stele, iar 18 au dat minimul de o stea. Parerile sunt impartite: cei multumiti se arata impresionati de carte si spun ca a avut efect, iar copii au adormit in cateva minute.

Cei care au dat calificativul minim spun ca nu a avut niciun efect cartea si ca micutii s-au zvarcolit in pat sau au dat semne ca povestea ii plictiseste ingrozitor. Cartea a fost tradusa in sapte limbi si costa aproximativ 6 lire sterline.

Titul original este: The Rabbit Who Wants To Fall Asleep: A New Way Of Getting Children To Sleep.

MRU: “Inamicii Uniunii Europene sunt Memoria și Cultura…”

“Inamicii Uniunii Europene sunt Memoria și Cultura ….”

Dar despre care Memorie și Cultură vorbim? Categoric despre cele naționale, pentru că ele sunt inamicii Culturii Europene, a Europenizării și spălării identității naționale în contextul Uniunii Europene. Dacă avem Memoria străbunilor, dacă menținem Cultura sau Cultul național, nu ne vom putea europeniza și astfel nu ne vom încadra în ceea ce se vrea și se dorește cu atâta ardoare: Cultura Europeană, inima Uniunii Europene. Cum să înțelegi Uniunea Europeană și să te dezvolți odată cu ea, dacă nu ești adept al Culturii sale… al culturii de masă, fără rădăcină, amestecată, de aceeași culoare de la un cap la altul al Europei Unite!

“Inamicii Uniunii Europene sunt Memoria și Cultura ….”

Aceasta este una din propozițiile introductive din prelegerea “Cât mai ține Europa?” pe care o susține Mihai Răzvan Ungureanu în fața studenților, a tuturor celor care se găsesc în locurile în care domnia sa discută liber și convingător despre Cultura Europeană, sufletul Uniunii Europene. Argumentul de bază în susținerea acestei afirmații este acela al lipsei războiului, sau războaielor pe pământ European în ultimii zeci de ani, mai precis, de când există Uniunea Europeană! Niciodată în istoria Europei, spune dânsul, nu s-au întâlnit atiția ani de pace, de lipsă de răzmerițe și războaie cum sunt cei de când UE este mama noastră. Așadar există un preț care trebuie plătit pentru această pace și acest preț îl reprezintă acceptarea Culturii Europene și lepădarea de cultura și memoria trecutului …. adică națională, considerată identitară și care ne face rău!!! De ce să trăim în trecut? Viitorul este în fața noastră și trebuie să-l îmbrățișăm și să ne pregătim pentru el …. gata spălați pe creier, dacă stăm să dăm ascultare acestor prelegeri.

Nu este o glumă. Este un adevăr șocant, un program care ne este impus pe toate planurile. Trebuie să acceptam Cultura Europeană și să nu ne mai intereseze cea națională. Ce tradiție? Ce rădăcini? Suntem toți o apă și un pământ, că doar trăim toți pe continentul European….

Când predici așa ceva în fața tinerilor, riscul de a fi luat în serios este major. Mai ales atunci când cel ce predică este o persoană binecunoscută, cu un statut social de la care te aștepți să înveți ce e bine, să înveți cum să-ți croiești drumul în viață. Așadar, astfel de lucruri le sunt prezentate copiiilor noștri cu lux de amănunte și exemple imbietoare, mai ales când se aduce ca argument sumedenia de festivale din țară și de peste hotare, toate inventate și perfecționate special pentru ei, pentru a se bucura de viața frumoasă și pașnică a UE si de ce le poate oferi ea. Cu cât se amestecă mai tare culturile țărilor europene, cu atât mai bine! Oamenii se cunosc mai de-aproape, se iubesc mai bine, se dezvoltă mai bine, nu mai sunt trași în jos de un bagaj greu al obiceiurilor și ideilor naționale. Hai să fim Europeni! Fără culoare, fără identitate personală (ca să nu mai zic iar națională), fără prejudecăți, fără dureri în suflet datorită memoriei trecutului! Aceasta este linia pe care copiii noștri trebuie și li se impune să o urmeze.

Și acesta este doar un exemplu. Am asistat în ultima perioadă la o pleiadă de astfel de prelegeri, indiferent care ar fi fost locul și scopul întâlnirilor, discursuri venite și de la personalități de la care nu m-aș fi așteptat să îmbrățișeze acest subiect; până la urmă se ajunge la același numitor comun: ca să fim europeni, ca să ne putem integra în UE trebuie să aceptam Cultura Europeană, iar dacă vom continua să fim catâri și să nu ne lepădăm de Memoria și Cultura proprie, acei inamici urâți și răi… vom muri nefericiți!

Cum va arăta viitorul celor care vor veni după noi?

Mădălina Corina Diaconu

sursa: gandeste.org

sursa foto

 

En Roumanie, peut-on encore citer Cioran ?

En Roumanie, une loi mémorielle, votée le 21 juillet, sème le trouble chez les intellectuels roumains. En interdisant les idées et les symboles nazis, est-ce un crime de citer les écrivains qui, dans leur jeunesse, ont été des sympathisants fascistes ?

En interdisant le négationnisme, les organisations et les symboles fascistes, le culte de personnes reconnues coupables de génocide ou de crimes contre l’humanité, pourra-t-on encore parler de penseurs qui, comme Cioran et Mircea Eliade, ont été dans leur jeunesse sympathisants de mouvements fascistes qui ont participé pendant la Seconde Guerre mondiale à l’extermination de centaines de milliers de juifs ?

C’est ce que se demandent les intellectuels roumains. Sur son blog, l’écrivain Andrei Plesu regrette que les débats publics sur les vieux démons roumains, le nazisme et le communisme, soient verrouillés. „Je ne veux pas être considéré comme suspect ni si je lis Jean-Paul Sartre, ni si j’admire le talent de Cioran”, explique-t-il.

Source : Livres Hebdo

À voir un documentaire de Patrice Bollon et Bernard Jourdain sur Cioran pour „Un siècle d’écrivains” sur Youtube

sursa: magazine-litteraire.com

Cuvintele creează o lume

Ochii doamnei mele

Titlu: Ochii doamnei mele: o poveste despre viața amoroasă a lui Shakespeare
Autor:
Editura:
Anul aparitiei: 2015
Traducere:
Numar pagini: 292
ISBN: 978-973-689-885-3
„Toată treaba asta e teatru. Există undeva o realitate ce trebuie reprodusă și, cu cea mai cruntă ironie a lui Dumnezeu, ar putea fi înțeleasă doar printr-o joacă de-a teatrul, luând realitatea prin surprindere.”

Cuvintele creează o lume, iar cuvintele lui Anthony Burgess creează o lume în care cu greu distingi ficțiunea de realitate, firul speculativ al narațiunii fiind atât de bine urmat și încărcat de întâmplări încât la final de lectură ai crede mai degrabă că autorul a fost contemporanul marelui bard și chiar confidentul său.

Ochii doamnei mele: o poveste despre viața amoroasă a lui Shakespeare ar trebui să facă cinste mai mult decât o face deja cărților scrise de autorul Portocalei Mecanice, pentru că, deși nu se ridică la nivelul de șoc și groază al celei din urmă nu e cu nimic mai prejos din punct de vedere literar. Cu siguranță nu e la fel de memorabilă, dar romanul de față are un je ne sais quoi al lui care m-a făcut câteva zilele la rând să mă întreb ce-o mai face WS și cum îi mai merge ba cu sonetele, ba cu iubirile clandestine.

Cartea ne prezintă ascensiunea mânușarului din Stratford, devenit poet și actor ca mai apoi să se dedice dramaturgiei și într-un final să ajungă acționar al unei trupe de teatru. Dar lucrurile nu sunt atât de simple sau de lipsite de obstacole pentru că viața profesională nu face decât să urmeze mai degrabă traseul dictat de cea personală, de la căsătoria forțată cu o femeie pe care o lasă însărcinată, la prieteniile mai puțin platonice cu anumiți lorzi, la aventura mistuitoare pe care a avut-o cu prostituata Lucy Negro.

Pe lângă palpitațiile date de suișurile și coborâșurile rezultate din complicațiile amoroase, Burgess ilustrează cu talent și atenție alte evenimente din epocă, mai cu seamă intrigile ce se țes la curte și cât de ușor este să decazi din favorurile reginei, sfârșind inevitabil în ștreang, printr-o execuție publică.

Naratorul vorbește prin gura lui WS, fâcând din personaj unul detașat de evenimentele ce îl înconjoară și astfel asigurându-i un final mai puțin brutal și sângeros.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la roman e faptul că se abate și nu se abate de la canoanele unui roman istoric. Are prezente toate elementele care fac din el un roman de factură istorică, redând în detaliu manierismele acelei epoci, culoarea locală atît prin fapte cât și prin personaje, dar nu are parte de un limbaj prăfuit sau de o acțiune care se mișcă cu încetinitorul, ci din contra, intrigă și invită la descoperire.

Și că tot pomeneam de limbaj – una din fricile mele a fost că mă voi lovi de același limbaj inventat pe care l-am gustat în Portocala Mecanică și că am să-mi blestem zilele fiind prinsă într-o perioadă istorică lâncedă cu zăbrele din cuvinte menite să-ți testeze atenția și răbdarea de la un paragraf la altul. Dar n-a fost cazul. Cartea am parcurs-o destul de ușor, poate și pentru că mă așteptam la mai rău.

Iar la final vă las cu o concluzie care nu îmi aparține, dar în care cred cu tărie și anume că romanul de față îi face dreptate lui William Shakespeare pe care l-am redescoperit sub un alt chip și pe care îl recomand tuturor celor care văd în bard doar sonete și Romeo și Julieta.

Scris de  

sursa: bookblog.ro

Elevii români au obţinut două medalii de argint la Olimpiada Internaţională de Lingvistică

Elevii români au obţinut două medalii de argint la Olimpiada Internaţională de Lingvistică, unul dintre aceştia primind şi premiul pentru „Cea mai bună soluţie găsită în rezolvarea unui subiect”, a anunţat, luni, Ministerul Educaţiei.

Una dintre medalii a fost câştigată de Dan Mircea Mirea, absolvent al Colegiului Naţional „Fraţii Buzeşti” din Craiova, medaliat cu aur la ediţia precedentă, dar şi la recent încheiata Olimpiadă Internaţională de Biologie. La Olimpiada Internaţională de Lingvistică, Dan Mircea Mirea a obţinut şi premiul pentru „Cea mai bună soluţie găsită în rezolvarea unui subiect”.

Medalie de argint a obţinut şi Teodora-Elena Solovan, elevă la Colegiul Naţional „Petru Rareş” din Suceava.

Din lotul României au mai făcut parte medaliatul cu argint din 2014, Vlad Neacşu, elev la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti şi Denisa Apetroaiei, elevă la Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui.

indexOlimpicii au fost pregătiţi şi însoţiţi de Roxana Dincă şi Adina Dragomirescu, cadre didactice la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti. Lotul olimpic al României a participat pentru a treia oară la Olimpiada Internaţională de Lingvistică.

Ministerul Educaţiei a precizat că Olimpiada Internaţională de Lingvistică, una dintre cele 12 olimpiade de ştiinţe, este un concurs organizat pe două niveluri: o probă individuală şi o probă pe echipe. Subiectele solicită operarea cu analogii, prin aplicarea elementelor de logică gramaticală şi logică matematică în procesul de înţelegere a unor texte în limbi necunoscute, pornind de la premisa că lingvistica ordonează gândirea şi reglează procesul de comunicare lingvistică explicită prin construcţia de structuri care favorizează învăţarea cu uşurinţă a oricărei limbi.

La ediţia a XIII-a a Olimpiadei Internaţionale de Lingvistică, desfăşurată în perioada 20-24 iulie, la Blagoevgrad, în Bulgaria, au participat echipe din 29 de ţări: Australia, Bangladesh, Bugaria, Canada, China, Cehia, Estonia, Franţa, Ungaria, India, Irlanda, Islanda, Japonia, Kazahstan, Lituania, Olanda, Polonia, România, Rusia, Singapore, Slovenia, Coreea de Sud, Spania, Suedia, Taiwan, Turcia, Ucraina, Anglia şi Statele Unite ale Americii.

de Aurelia Alexa – Mediafax

Casa lui George Enescu din Mihăileni, aflată în ruină, este salvată prin muzică

Casa lui George Enescu din Mihăileni, aflată în ruină, este salvată prin muzicăAlexandru Tomescu şi Eduard Kunz au înmânat marţi cecul cu banii strânşi în cadrul turneului Stradivarius Enescu Experience. Cei peste 4000 de euro vor ajuta la transformarea casei aflate în ruină într-un veritabil centru educaţional pentru artişti. Proiectul are în continuare nevoie de susţinere.

Raluca Stirbăţ descoperea acum trei ani ruina de la Mihăileni. Atunci a luat o decizie: să redea casei în care a copilărit George Enescu o nouă viaţă. A urmat clasarea de urgenţă ca monument istoric a construcţiei ce stătea să cadă. Apoi a reuşit să strangă banii şi echipa care să vadă poteţialul în proiectul din sătucul din Botoşani.

Violonistul Alexandru Tomescu şi pianistul Eduard Kunz au înmânat CEC-ul cu banii strânsi în turneul „Stradivarius Enescu Experience”. Au fost zeci de concerte în ţară şi în străinatate, iar banii au fost strânşi exclusiv pentru a renova Casa Enescu.

Săptămâna viitoare, la Mihăileni, va avea loc un masterclass. Pentru că la Mihăileni nu se doreşte doar renovarea casei memoriale, ci crearea unui spaţiu de creaţie, care să adune artişti din toată lumea.

Doi studenţi la Arhitectură şi-au făcut lucrarea de diplomă cu tema Casa Enescu. Ştirile TVR au susţinut demersul început de Societatea Internaţională George Enescu împreună cu Ordinul Arhitecţilor şi Fundaţia Pro Patrimonio. Un demers care se va încheia în ziua inaugurării casei de la Mihăileni.

De Anca Apostol

sursa: activenews.ro 

Poftiți la ”Cultură’n șură” – cinci seri de teatru în șuri din satele sălăjene

indexActori de la mai multe teatre din țară se vor afla în perioada următoare în Sălaj, străbătând județul prin caravana teatrală ”Cultură’n șură”, ajunsă la cea de-a treia ediție. Ei vor prezenta piesa ”Cerere în căsătorie” de A.P. Cehov, în regia lui Victor Olăhuț, inițiatorul caravanei. Distribuția spectacolului este formată din actorii Florentina Năstase, de la Teatrul ”Toma Caragiu” din Ploiești, George Constatinescu – Teatrul de Artă București și Valentin Cristian Terente de la Teatrul ”Maria Filotti” din Brăila.

Potrivit organizatorilor, caravana teatrală va parcurge următorul traseu:

Sâmbătă, 15 august – satul Cheud din comuna Năpradea, în șură la Rodica Birta, fata lui Vasile a lu Șoarecele

Duminică, 16 august – Tihău, comuna Năpradea, la badea Vasile al Filerului

Luni, 17 august – în comuna Marca, la Mărioara Neaghii

Marți, 18 august – la Firuța Pavlenko din satul Tămașa, comuna Cuzăplac

Miercuri, 19 august – la badea Florea a lu Juvri din comuna Hida

Evenimentul este programat de la ora 21:30 și sunt așteptați atât membrii comunităților în care se va juca spectacolul, cât și localnicii din satele învecinate.

Cultură’n șură este un proiect ce își propune să reintroducă pe harta culturală un segment din populație care a fost pe nedrept și îndelung marginalizat de instituțiile de gen, respectiv populația de la sat, oferindu-i un produs artistic la care cu greu are acces în mod normal: un spectacol de teatru profesionist. Inițiat de regizorul Victor Olăhuț, care este și managerul proiectului, Cultură’n șură beneficiază de susținerea financiară și logistică a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, prin directorul său, Daniel Săuca. Din echipa de implementare mai fac parte dramaturgul Flavius Lucăcel și actrița Florentina Năstase.

Aflat la cea de a III-a ediție, proiectul s-a bucurat de un deosebit interes din partea comunităților în care s-a desfășurat până acum, la fiecare reprezentație teatrală participând circa 250 de spectatori atât din satele gazdă cât și din cele învecinate. Ca element inedit, anul acesta firma de transport CentoTrans va pune la dispoziția clujenilor care îndrăgesc proiectul un autocar ce îi va duce în comuna Hida, pentru reprezentația din 19 august.

În Cheud, la cea de a doua ediție, Rodica Birta, fata lu’ Vasile a lu’ Șoarecele, a găzduit spectacolul ”Fisura” de Flavius Lucăcel. Ea povestește cu emoție experiența pe care a trăit-o alături de consătenii săi: ”Nu mult după ora 21 au început să apară primii spectatori, sfioși se apropiau de curtea mea care îi aștepta cu porțile deschise. Și au venit cu toții, în număr atât de mare încât nu mi-a venit să cred. De la copii în cărucior până la oameni de peste 80 de ani, toți fiind primiți cu mare entuziasm de către întreaga echipă și îndemnați să intre să își ocupe locurile cele mai bune.”

Cultură’n șură este un proiect finanțat de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj și realizat cu sprijinul primăriilor comunelor Hida, Marca, Surduc, Năpradea. Parteneri: Fundația Românească pentru Artă și Informație, Teatrul de Artă din București, CentoTrans.

by  

sursa: voceatransilvaniei.ro

Acesta este textul pentru care vor să-l interzică pe Petre Țuțea: Statul acesta îi apără pe străini de noi. Ca-n colonii. Aici stă cauza indolenței noastre: în EXPLOATARE. De ce și pentru cine să muncești în plus?

Acesta este textul pentru care vor să-l interzică pe Petre Țuțea: Statul acesta îi apără pe străini de noi. Ca-n colonii. Aici stă cauza indolenței noastre: în EXPLOATARE.  De ce și pentru cine să muncești în plus?În 1935, Petre Țuțea și alți patru autori scriau Manifestul Revoluției Naționale. Textul este o analiză fără menajamente a devenirii României ca stat modern. Țuțea și ceilalți co-autori afirmă că România modernă este o creație a intereselor economice occidentale și a naționalismului românesc.
Aceștia fac o aprigă critică situației statului român modern, pe care-l numesc „o colonie”. În volum sunt criticate liberalismul, bolșevismul, dar și conservatorismul. Zilele trecute, directorul Institutului „Elie Wiesel”, domnul Alexandru Florian, spunea despre Țuțea că face parte dintre „autorii morali” ai crimelor din perioada interbelică și cultul său trebuie interzis.
Iată prefața acestui volum:
Rostul nostru
Istoria statului român modern este istoria vrajbei dintre ursitoarele Iui: banul occidental şi naţionalismul român
Banul occidental şi-a descoperit aici la gurile Dunării interese mari şi precise: interese politice: să împiedece înaintarea Rusiei către Constantinopole; interese comerciale: să cumpere produse agrare ieftine şi să vândă produse industriale scumpe, câştigând de la particulari numai diferenţa de preţ, iar de la stat (furnituri) ceva în plus; interese economice: să exploateze direct – prin personal superior străin şi slugi indigene – imensele bogăţii ale solului şi subsolului acestei ţări; interese financiare: să încaseze dobânzile pipărate cuvenite, împrumuturilor făcute atât statului român cât şi economiei româneşti private, care aveau nevoe de un prim ajutor ca s-o ia din loc (instalări, inventar, aparat) – odată pentru România Mică, altădată pentru România Mare – cât şi de-o serie de ajutoare impuse de evenimente grave pentru destinul ţării, războiul din 1877 (Independenţa), compania din 1913 (o demonstraţie de forţă necesară) războiul din 1916 (Întregirea).
Naţionaliştii români din secolul 19 nu sunt altceva decât prima încercare a poporului român maturizat de a ieşi în lumina istoriei. În ei vorbea şi lucra energia şi tenacitatea unui neam al căruia act de naştere e columna lui Traian, despre a căruia copilărie prodigioasă – o mie de ani – nu ştim nimic şi a căruia vajnică adolescenţă ne-o povestesc cronicarii.
Utilizând cu măiestrie interesele banului occidental în părţile noastre, dar mai cu seamă asigurându-i câştiguri coloniale şi safisfăcându-i dorinţe privind însăşi forma de stat, regimul politic şi acordarea calităţii de Român – lucruri inacceptabile pentru un stat cu adevărat suveran – şi chemând în fruntea ţării o dinastie în stare să ne reprezinte prin strălucitele ei legături în diplomaţia europeană (noi fiind la vremea aceea prea neam prost ca să ne reprezentăm singuri) şi să ne organizeze în interior datorită incomparabilei pregătiri dobândită în sânul unei familii regale specializată în construcţii şi diriguiri statale, naţionaliştii români din secolul 19 au întemeiat şi au pus pe drum statul român actual, care e în zilele noastre obiectul de aprigă dispută al ursitoarelor lui: al cui e?
Un tânăr inginer român şomează în cafeneaua târgului natal cu diploma de la Charlottenburg în buzunar, întâlneşte un Ovreiu, fost coleg de liceu, tot inginer, dar nu şomer, căruia îi povesteşte din vorbă în vorbă durerea lui, ca să audă imediat exclamaţiile Ovreiului scandalizat de atâta lipsă de informaţie asupra bursei internaţionale a muncii: „De ce nu te duci, dragă, în Palestina? Acolo e de lucru acum! Un căpitan de artilerie cumpără nişte nutreţ pentru cai şi îl încarcă pe jurgoane. Rămânându-i un rest – cam o căruţă ţărănească – vrea să angajeze un sătean, să i-l ducă: „Nu merg, Domnule Căpitan, zău, nu merg, că… mi-am făcut suma”.
Într-un stat, care politiceşte e vasal şi-şi varsă sângele la comanda altora, care etnic e o cloacă internaţională şi economiceşte o colonie, care îşi trimite – prin decalaj, concesii, dobânzi – peste graniţe prinosul brazdei şi prisosul muncii, ar fi o nebunie să munceşti mai mult decât strictul necesar. Statul român actual nu apără bogăţiile ţării şi nu garantează munca naţiunii. Nu, pentru că nu e statul naţional al Românilor ci, statul sucursală la gurile Dunării al burgheziei apusene. Creat cu ajutorul ei, pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative şi după modelul furnizat de ea – statul acesta nu ne apără pe noi de străini, ci pe străini de noi: siguranţa transporturilor, creditelor, plasamentelor, funcţionarilor lor. Ca-n colonii. De aceia nu e tragere de inimă în ţara românească. De ce să ari, să gândeşti, să alergi – în plus? Pentru cine? Pentru ce? Lumina va fi tot opaiţ, drumul tot cărare, casa tot bordeiu.
Pentru că cu banii câştigaţi la noi, finanţa internaţională clădeşte oile la Amsterdam sau Stockholm, iar noi rămânem tot cum am fost, săraci şi ursuzi, narcotizându-ne amarul unei vieţi naţionale intrate în fundac cu doine melancolice şi chiolhanuri abrutizante. Aici e sursa adevărată a indolentei româneşti: în exploatare. Să nu ne înşele palatele bucureştene: sunt contuarele străinilor. Să nu ne înşele vilele din noile cartiere ale capitalei: sunt ale vechililor. Să nu ne înşele o reţea telefonică, o linie ferată, o şosea nouă: nu le fac pentru noi şi unde ne trebue nouă, ci pentru ei şi unde le trebuie lor. Să nu ne înşele forfota comercială, economică, financiară, politică: nu noi ne sbatem, ei – ca să ne sugă mai bine. Naţiunea română stă deoparte: deoparte de viaţa economică, în care nu poate decât să fie spoliată, deoparte de statul liberalo-democrat, care înlesneşte spolierea. Naţiunea e în rezistenţă pasivă. De aceea se vorbeşte în România numai cu jumătate de gură şi nici-o treabă nu e întreagă. De aceea ţara asta mare şi bogată face impresia unei case de vădană: nici pustie şi nici vie. De aceea suntem ţara lui „a-da, bine-bine, lasă-lasă”.
Una dintre ursitoare – naţionalismul român – a fost înşelată: în loc de sfat propriu s-a trezit cu tejghea străină. Acest contuar al burgheziei apusene şi-al vechililor ei trebuie dărâmat fără zăbavă şi în locul, pe care l-a uzurpat cu silnicie şi minciună, trebuie să se înalţe adevăratul stat al Românilor, un stat naţional în care să se poată munci cu dragoste şi elan, un stat al Românilor în România Mare. Ştim că munca aceasta nu va fi uşoară şi nici lipsită de primejdii. Pentru că unii dintre români au intrat slugi la tejgheaua străinilor. Aceşti nemernici paznici politici ai contuarului trebuesc demascaţi şi naţiunea deslănţuită. Aceasta e dubla datorie a acestui manifest al revoluţiei naţionale. Ştim că ne aşteaptă o existenţă precară şi poate pe mulţi dintre noi o moarte violentă. Ştim că intrăm în toiul unei lupte, care va scutura ţara ca o vijelie, dar pentru cei care au un crez nu există nici târguiala, nici rezervă. Vom îndura toate mizeriile şi ne vom bate în toate luptele, dar nu vom ceda.