Dragi elevi, vă invităm să puneți în bandă desenată povestea eroilor voștri! 🙂
Concurs de BD pentru tineri 12-17 ani
Ești pasionat de benzi desenate? Desenezi BD? Atunci așteptăm lucrarea ta!
înscrieri 22 octombrie – 2 decembrie 2020
Aplică pentru a fi expus în cadrul Festivalului de Benzi Desenate Istorice Brașov, desfășurat între 18 și 20 decembrie 2020. Tot ce trebuie să faci este să desenezi cel puțin o planșă în stil bandă desenată, pe subiectul „EROII care fac ISTORIE”.
Publicat în Societate-cultură
Etichetat Actualitate, Cu şi despre copii şi tineri
139 de absolvenți de clasa a XII-a au încheiat cu media generală 10 examenul de bacalaureat, sesiunea iunie-iulie 2018. Ce i-a motivat să învețe? Cum își imaginează viitorul, având în vedere cum merge țara în care au terminat liceul și s-au ambiționat să facă performanță? Vor pleca sau vor sta în România? La toate aceste întrebări au răspuns cinci dintre ei, elevi cu 10 pe linie la examenul maturității.
sursa si continuarea articolului: republica.ro
autor: Aura Stan Contributor
Andrei-Marian Stoian, un adolescent de 17 ani din comuna Schela, pasionat de astronomie, a descoperit patru stele variabile, care vor purta numele comunei din care este originar – Schela (Schela V2, Schela V3, Schela V4 şi Schela V5). (…)
Andrei-Marian Stoian este elev la Seminarul Teologic „Sf. Ap. Andrei” Galaţi, dar şi membru al Astroclubului „Călin Popovici”, care funcţionează pe lângă Observatorul Astronomic al Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii „Răsvan Angheluţă” Galaţi.
articolul integral, la jurnalul.ro
sau la AGERPRES
Publicat în Societate-cultură
Etichetat Cu şi despre copii şi tineri, Studii şi articole
Cum putem găsi noi modalități pentru a lupta împotriva cancerului? Brian Keller și Zachary Quinn folosesc câte o căciulă pe zi pentru acest lucru. Ca să nu vă băgăm într-un con de ceață, iată povestea lor.
În anul 2012, cele două fete erau două prietene bune care urmau cursurile de antreprenoriat ale Universității „St. Thomas“ din Minnesota. Ele au avut ideea, ca temă pentru clasă, să ofere copiilor de cancer câte o căciulă croșetată. Acest lucru nu a rămas în stadiul de proiect, ci a continuat. Pentru început, au denumit standul în care vindeau căciulile „Love your Melon“. Banii rezultați din vânzări erau distribuiți apoi către spitalele pediatrice. Gestul fetelor de a vinde căciuli în scopuri caritabile s-a făcut auzit rapid, iar în cel mai scurt timp ele au devenit extrem de cunoscute în comunitatea în care locuiesc. Organizația Love Your Melon are acum 12.000 de membri, majoritatea studenți, din toată America. Aceștia se ocupă de vânzarea și de realizarea materialelor promoționale.
continuarea articolului, la sursa: cotidianul.ro
Programul educațional Ajungem MARI dă startul unui nou modul de voluntariat în țară și face apel la oameni de toate vârstele și din toate domeniile să îi ajute pe copiii din centre să Ajungă MARI. Prin două ore pe săptămână de educație și joc, voluntarii le transmit copiilor din cunoștințele lor, îi încurajează și îi motivează să lupte pentru un viitor mai bun.
Proiectul se desfașoară în 25 de județe, iar voluntarii merg săptămânal în centre de plasament în echipe de câte doi și îi învață pe copii ce îi pasionează prin metode non-formale și multă joacă. Voluntarii pot susține ședințe de pregătire școlară (la matematică, engleză, istorie etc.), ateliere creative (muzică, dans, arte plastice, teatru etc.) sau de cultură generală, educație pentru sănătate sau educație civică. Pe lângă cursuri și ateliere, voluntarii îi pot ajuta pe copii să descopere lumea din jur prin ieșiri educative în afara centrelor, la teatru, la film, în vizită la muzee sau în parcuri.
Beneficiile sunt atât de partea copiilor, cât și a voluntarilor. Copiii își îmbunătățesc rezultatele școlare, încrederea în sine și abilitățile de comunicare, iar voluntarii primesc mai mult decât dăruiesc, de la îmbrățișările și energia copiilor, până la experiență profesională.
Voluntarii nu au nevoie de experiență de predare pentru că înainte de începerea activităților participă la un training în care învață despre nevoile copiilor din centre si metode de lucru. Voluntarii trebuie doar să aibă 15 ani împliniți, să fie serioși și implicați și să își dorească să ajute.
Înscrierea pentru următorul modul (octombrie – martie) se face până pe 15 septembrie prin completarea unui formular online – http://goo.gl/XXOdCB. Pentru organizarea trainingurilor în județe este necesar un număr de minim 30 de înscrieri, așadar doritorii sunt rugați să transmită apelul colegilor și prietenilor. Mai multe detalii pe www.ajungemmari.ro, iar pe pagina de Facebook se găsesc scurte poveşti ale voluntarilor de la ore.
Programul Ajungem MARI este dezvoltat de Asociaţia Lindenfeld şi a implicat până acum 2500 de voluntari pentru a sprijini 2000 de copii din Bucureşti şi alte 25 judeţe. Proiectul “Dă-ţi pasiunea mai departe” a fost desemnat in 2015 “Proiectul anului în educaţie” la Gala Naţională a Voluntarilor.
Ajungem MARI caută voluntari în Bucureşti şi alte 25 de judeţe în care proiectul se desfașoară deja. Centrele sunt situate în orașul de reședință sau în alte localitati: Alba, Arad, Argeș (Pitești, Costești, Câmpulung), Bacău, Bihor, Brăila, Braşov (Brașov, Făgăraș), Buzău (Buzău, Râmnicu Sărat), Constanța (Constanța, Mangalia), Cluj (Cluj-Napoca, Turda, Gherla), Dâmboviţa, Dolj, Harghita (Miercurea Ciuc, Toplița), Hunedoara (Deva, Hunedoara), Iaşi, Ilfov, Mureş, Neamţ, Prahova (Ploiesti, Sinaia, Câmpina), Sibiu, Suceava, Timiş (Timișoara, Recaș, Lugoj), Vâlcea, Vrancea.
În celelalte judeţe și în Alba, Arad, Brăila, Buzău, Bacău, Cluj, Hunedoara, Prahova, Vâlcea, Timișoara, Mureș, Ajungem MARI caută coordonatori majori, persoane implicate, care să monitorizeze și să gestioneze activitățile, dedicând 4-5 ore săptămânal. Cei interesaţi pot trimite CV-ul şi o scrisoare de intenţie la adresa office@ajungemmari.ro.
______________________________________________
Programul educațional Ajungem Mari – Asociația Lindenfeld
Asociația Lindenfeld este o organizație non-guvernamentală ce are ca obiectiv facilitarea accesului grupurilor vulnerabile la domenii cheie ale societății.
Principalul program este Ajungem Mari, care susține educația copiilor din centre de plasament și medii defavorizate. Prin proiecte de voluntariat și orientare profesională, workshop-uri, ateliere creative și activități socio-recreative, programul iși propune să reducă trauma instituționalizării, a abandonului și a separării de familie, să le dea copiilor încredere în ei și să le formeze abilități pentru a deveni adulți responsabili și independenți. Detalii pe www.ajungemmari.ro.
Un elev din Costanţa a uimit mediul academic din Statele Unite. Universităţi de prestigiu precum Harvard şi Columbia s-au luptat ca să-l aibă student şi i-au oferit burse de 70.000 de dolari pe an. Elevul român a ales în cele din urmă Universitatea Columbia unde va studia din toamnă ştiinţele pământului, informează observator.news
Costin Dobrin se poate lăuda cu o reuşită la care mulţi tineri de vârsta lui nici măcar nu visează. Cele mai prestigioase universităţi din lume s-au întrecut să-l aibă student din această toamnă.
„M-am simţit bine văzându-le interesul şi cuvintele frumoase pe care le-au folosit în răspunsurile lor. Am primit oferte foarte bune atât de la Columbia cât şi de la Harvard”, a spus elevul la Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân.
La ambele universităţi, Costin a fost acceptat cu bursă: 70.000 de dolari pe an. În plus, la Universitatea Columbia, elevul din Constanţa a primit o distincţie excepţională, care îi aduce în plus 10.000 de dolari.
„Am aflat că am fost numit Science Research Fellow. Aceasta este o titulatură pe care o primesc în fiecare an numai 10 studenţi, cei mai buni pe ştiinţă, cel mai important fiind că universitatea îmi va finanţa cercetarea pe timp de vară”, a spus Costin Dobrin.
Costin a aplicat la cinci universităţi din străinătate, dar a ales Columbia.
„Am văzut acolo facilităţiile, laboratoarele şi tot ceea ce înseamnă cercetare şi viaţa în campusul de la Columbia. Pot să spun că este exact ceea ce mi-am dorit”, a adăugat elevul.
Costin George Dobrin, elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”, a cucerit anul trecut medalia de aur la Olimpiada Internaţională de Geografie.
sursa: businessmagazin.ro
În copilărie, cei mici sunt foarte uşor influenţabili. Este cel mai potrivit moment pentru ca părinţii să le insufle acestora plăcerea cititului unei cărţi.”Cele mai performante sisteme de învăţământ, precum cele din Estul Asiei, au fost foarte prudente în privinţa utilizării tehnologiilor în sălile de curs”
Din ce în ce mai multi specialişti IT, de la marile companii din Silicon Valley, precum Apple, Google, Yahoo sau Hewlett-Packard, care furnizează programe şi tehnologie pentru întreg globul aleg să-şi trimită copiii la şcoli lipside de computere şi care se axează pe cunoaşterea realităţilor imediate şi nu pe a celor virtuale, scrie cotidianul El Pais.
Publicat în Societate-cultură
Etichetat Cu şi despre copii şi tineri, Studii şi articole
Succesul în plan academic înregistrat în această ţară a contribuit la creşterea economică, iar modul în care este conceput sistemul de învăţământ poate constitui oricând un model pentru celelalte ţări ale lumii.
Potrivit CNN, Singapore a fost declarată oficial ţara cu cei mai inteligenţi copii din lume, elevii şi studenţii cu rezultate excelente la învăţătură reprezentând regula, şi nu excepţia.
“Singapore este un caz fascinant. Această ţară a fost un important port britanic înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Când britanici au părăsit-o şi şi-au închis baza militară de aici, Singapore era într-o situaţie foarte proastă. Însă, acum, ei au una dintre cele mai performante economii din lume. Au reuşit asta datorită educaţiei”, a declarat Marc Tucker, preşedintele Centrul Naţional pentru Educaţie şi Economie, din SUA.
Marc Tucker a explicat că secretul sistemului educaţional din Singapore este reprezentat de calitatea cadrelor didactice: “Profesorii sunt recrutaţi din rândul celor care au obţinut rezultate foarte bune în timpul liceului sau facultăţii”.
CNN notează că modul în care a fost conceput sistemul de învăţământ s-a schimbat la începutul anilor ’70, când economia a demonstrat că este nevoie de forţă de muncă inteligentă, pregătită să facă faţă noilor tehnologii. Astfel, s-a trecut de la un sistem în care învăţatul pe de rost era regula la unul care încurajează creativitatea elevului.
“Şi-au pus întrebarea: Ce putem face astfel încât copiii noştri să aibă succes într-o economie a viitorului? Le-a fost clar, de la început, că economia mondială nu mai recompensează oamenii pentru ceea ce ştiu. Google ştie totul. Sunt recompensaţi oamenii care ştiu ce să facă cu ceea ce ştiu. Accentul pe aplicarea şi utilizarea creativă a cunoştinţelor reprezintă un aspect important, foarte important în Singapore şi în alte ţări asiatice”, a declarat Andreas Schleicher, director în cadrul Organizaţiei pentru Cooperarea şi Dezvoltarea Economică.
Un alt aspect important al sistemului de învăţământ din Singapore îl reprezintă începerea educaţiei la o vârstă foarte fragedă.
“Primii ani din viaţa unui copil sunt foarte importanţi. Deci, atunci când copilul are încredere în el, acea încredere îl va ajuta în primii ani de şcoală. Nu ne dorim doar copii deştepţi, ci copii optimişti”, a declarat Diana Ong, educatoare la o grădiniţă din Singapore.
Andreas Schleicher a mai spus că educaţia copilului reprezintă o componentă importantă în cultura acestor ţări. “Totul pleacă de la resursele financiare. Prioritară este educaţia. În aceste ţări, părinţii şi bunicii îşi vor investi ultimele resurse, ultimii bani în educarea copiilor lor. Se vedea asta şi în politicile statului, educaţia este primordială. Acesta este viitorul”, a mai spus Andreas Schleicher.
scrisă de Adelina Mitrache
sursa: presalibera.net
„Studiile realizate până acum dovedesc că introducerea tehnologiilor digitale, a calculatorului şi a tabletei în educaţia copiilor se va răsfrânge negativ asupra procesului de învăţământ, conducând la o scădere fără precedent a abilităţilor cognitive şi a nivelului şcolar.”
“…primul efect al introducerii tabletelor va fi anularea completă a dispoziţiei şi capacităţii de a citi a tinerilor din noua generaţie.
În aceste condiţii, sporeşte nu numai riscul naşterii unei noi generaţii aproape analfabete, ci şi acela de a ne trezi într-o lume în care problemele de învăţare şi atenţie cu hiperactivitate, ca şi alte dizabilităţi mentale vor constitui una dintre marile probleme ale Instituţiilor din domenii ca educaţia şi sănătatea.”
“Aceasta teorie, conform careia manualul digital imbunatateste procesul de invatare este doar o produs al fanteziei – atunci cand nu este, mai grav, produs al unui interes comercial concret. Vom prezenta mai jos cateva studii care contrazic flagrant aceste preconceptii si demonstreaza un lucru foarte grav, si anume ca aceste manuale digitale nu sunt “inofensive”, ci sunt in fapt deosebit de daunatoare proceselor cognitive ale elevilor.”
Asociația Dascălilor Români, Asociația Părinților pentru o Educație Sănătoasă și Asociația Părinților și Profesorilor Ortodocși „Grigorie Palama” au organizat conferința de presă „Copilul între Galaxia Gutenberg și tehnologia modernă”, susţinută de Virgiliu Gheorghe, doctor în bioetică și biofizician. Utilizarea suportului digital in procesul de invatare sau in lectura recreativa are impact negativ atat asupra reconstructiei mentale a informatiilor, cat si asupra dezvoltarii neuronale si neuro-psihologice a copiilor.
Părăsirea triumfalistă a civilizaţiei Gutemberg în favoarea lumii digitale se va dovedi în următorii câţiva ani a fi unul dintre cele mai mari eşecuri din istoria şcolii moderne româneşti. De fapt, în aceste condiţii vom fi martorii apariţiei nu numai a unei generaţii practic analfabete, ci ş a unei generaţii în care problemele de învăţare şi dizabilitățile mentale vor constitui principala chestiune cu care se vor confrunta părinţii, instituţiile din domeniul educaţiei şi sănătăţii din ţara noastră. Cine va răspunde în faţa legii şi a poporului român pentru această măsură abuzivă şi iraţională prin care se încearcă înlocuirea manualelor cu tabletele în România?
Prezent la eveniment, biofizicianul Virgiliu Gheorghe a susţinut că este ocazia potrivită pentru a trage un semnal de alarmă în privinţa deciziei de a introduce manualele pe suport digital în locul manualelor şcolare imprimate pe hârtie.
„Înainte de lansarea efectivă a primelor două manuale şcolare din proiectul naţional „Un manual românesc pentru copilul tău”, proiect derulat de Asociația Dascălilor Români și de Asociația Părinților și Profesorilor Ortodocși „Grigorie Palama”, voi spune câteva cuvinte despre această nouă măsură guvernamentală privind soarta şi viitorul învăţământului românesc.
Deşi manualele digitale au fost destul de lăudate în anumite cercuri ale mass-media româneşti, nu ştim dacă numai din ignoranţă sau chiar motivat de anumite interese, nu credem că există până la acest moment o expertiză ştiinţifică sau un studiu pilot pe care să se fundamenteze aceste opinii”
Virgiliu Gheorghe a afirmat că studiile demonstrează efectele negative ale introducerii manualelor digitale asupra educaţiei şi a copiilor.
„Dimpotrivă, studiile realizate până acum dovedesc că introducerea tehnologiilor digitale, a calculatorului şi a tabletei în educaţia copiilor se va răsfrânge negativ asupra procesului de învăţământ, conducând la o scădere fără precedent a abilităţilor cognitive şi a nivelului şcolar. Aceste afirmaţii sunt susţinute de studiile realizate în ultimele două decenii care au ajuns la următoarele concluzii:
– lectura pe suportul digital este de la 20% până la 30% mai înceată decât pe suport de hârtie şi cu 50% dacă este vorba de lectura online;
– Lectura efectuată pe monitor consumă mai multe resurse mentale decât cea pe hârtie şi totodată face mai dificil procesul de reamintire a textului citit odată ce cititorul termină de parcurs materialul respectiv.
-Lucrul pe computer conduce la un nivel mai înalt de oboseală şi la o senzaţie crescută de stres aferentă respectivei sarcini.
– Citirea de naraţiuni lineare şi texte descriptiv-explicative pe un ecran conduce la o înţelegere mai slabă a textelor lecturate decât citirea aceloraşi texte de pe hârtie;
– Din punctul de vedere al memoriei, citirea de pe ecran reduce capacitatea memoriei de lucru, dar şi memoria de lungă durată, deoarece procesarea informaţiei de pe support digital, cand este implicat multitsking-ul, nu se face pe hippocampus, zona din creier care răspunde de procesul de memorare, ci în striatum“.
Biofizicianul se întreabă dacă suntem martorii unui experiment la adresa copiilor din România.
„Toate acestea vor conduce în mod sigur la configurarea unor reţele neuronale care nu vor mai favoriza lectura, pentru că nu vor mai oferi satisfacţia necesară pentru desfăşurarea acestui proces. Este cunoscut faptul că atunci când citirea se desfăşoară mult prea încet, iar lectorul se confruntă cu problema memoriei de scurtă durată, el nu va mai înţelege uşor ceea ce citeşte, ceea ce-l va determina să renunţe la acest proces care-i necesită mai multe resurse cognitive decât este dispus că consume, pentru un lucru care nu-i aduce satisfacţie. Practic, primul efect al introducerii tabletelor va fi anularea completă a dispoziţiei şi capacităţii de a citi a tinerilor din noua generaţie.
În aceste condiţii, sporeşte nu numai riscul naşterii unei noi generaţii aproape analfabete, ci şi acela de a ne trezi într-o lume în care problemele de învăţare şi atenţie cu hiperactivitate, ca şi alte dizabilităţi mentale vor constitui una dintre marile probleme ale Instituţiilor din domenii ca educaţia şi sănătatea.
Ne-am interesat şi nu am putut afla de existenţa unei comisii formate din experţi la nivelul Ministerului Educaţiei şi învăţământului din ţara noastră care să fi luat în considerare aspectele negative ale educaţiei cu ajutorul tabletei, a mijloacelor digitale, în general. De asemenea, nu cunoaştem să fi existat vreun studiu pilot realizat pe câteva şcoli din ţara noastră pe care să se fundamenteze hotărârea introducerii manualelor digitale în România.
În acest context, ne întrebăm, oare cei care conduc astăzi sistemul de învăţământ românesc şi-au asumat sarcina de a ne demonstra faptul că doctorul Alfred Spitzer are dreptate când afirmă în cartea sa Digitale Demenz, că noile media vor induce o răspândire fără precedent a demenţei digitale în sânul noilor generaţii? Suntem martorii unui nou experiment realizat la scara noilor generaţii din România? Sau este vorba de o nouă mare afacere despre ale căror profituri vom afla prea târziu pentru a repara afecţiunile mentale şi educaţionale a câteva sute de mii de copii?
În încheiere, ţinând cont de gravitatea temei avută în discuţie, ca reprezentant a două asociaţii a dascălilor şi a părinţilor din România, vom pune întrebarea: Cine în ţara noastră îşi asumă în faţa legii succesul introducerii manualelor şcolare digitale? Pe cine vom putea trage la răspundere privind distrugerea sănătăţii mentale a unei întregi generaţii de adolescenţi?”.
Ca raspuns real la framantarile parintilor ce vor să iși educe copiii într-un spirit autentic românesc, in cadrul conferinței au fost lansate primele manuale școlare, facand parte din proiectul național „Un manual românesc pentru copilul tău” derulat de Asociația Dascălilor Români și de Asociația Părinților și Profesorilor Ortodocși „Grigorie Palama”.Manualele sunt concepute conform curriculei naționale propusă de Ministerul Educației Naționale şi le permit atât dascălilor, cât şi părinţilor, să le ofere celor mici o educație bazată pe valori.
Îndrumător de Arte Vizuale pentru clasa pregătitoare și clasa I este primul instrument de lucru în domeniul artelor pentru această grupă de vârstă, cu o viziune novatoare, o alternativă interesantă la ghidurile didactice și caietele de lucru deja existente.Indrumătorul a fost conceput pe parcursul a şapte ani de 30 de cadre didactice şi specialişti în diverse domenii, care au pus în lumină inclusiv valorile pedagogiei de artă din perioada interbelică—valori autentice care au creat elite în învăţământul românesc. In întregime ilustrat (pictură, colaj, arte textile, origami, bricolaje, sculptură şi grafică) de către copii, ofera teme plastice atractive şi subiecte fascinante pentru cei mici, o abordare în cheie ludică, spirituală, ce valorizează binele, adevărul și frumosul.
Memorator – Îndrumător de matematică pentru clasa a V-a își propune și reușește, pentru prima dată, să arate drumul corect spre înțelegerea matematicii, „ca o știință frumoasă, ascunsă elevilor din cauza unor programe școlare greșit alcătuite, prea încărcate, cu chestiuni secundare și fără suficiente legături cu viața”, potrivit autorilor. (Sursa: Active News)
“[Introducerea manualelor digitale] este un moment important in evolutia scolii si in dezvoltarea societatii romanesti. Introducerea manualelor digitale este un pas necesar spre modernitate, o adaptare a sistemului de invatamant la lumea tehnologiei si la ceea ce se intampla in mod concret in viata generatiilor actuale de copii. Practic, prin intermediul manualelor digitale, scoala romaneasca se apropie de elevi si raspunde mai bine nevoilor si asteptarilor acestora”.
Citatul de mai sus, apartinand ministrului educatiei, are ca scop sa ne informeze despre motivul pentru care statul roman cheltuie sume imense de bani pentru inrautatirea educatiei romanesti.
De ce “inrautatire”? Deoarece, in ciuda propagandei ministeriale, manualele digitale in realitate nu “raspund mai bine nevoilor si asteptarilor acestora”. Aceasta este doar o idee preconceputa a diriguitorilor moderni ai invatamantului. Studiile in domeniul neurologic si comportamental au scos la lumina, in ultimele decade, exact inversul acestor afirmatii. De aceea, atunci cand autoritatile romane vorbesc despre imbunatatirea educatiei la nivelul primelor doua clase primare prin introducerea manualelor digitale, nu au in vedere vreun studiu pe care l-ar fi derulat care sa le releve o asemenea realitate. Aceasta teorie, conform careia manualul digital imbunatateste procesul de invatare este doar o produs al fanteziei – atunci cand nu este, mai grav, produs al unui interes comercial concret.
Vom prezenta mai jos cateva studii care contrazic flagrant aceste preconceptii si demonstreaza un lucru foarte grav, si anume ca aceste manuale digitale nu sunt “inofensive”, ci sunt in fapt deosebit de daunatoare proceselor cognitive ale elevilor.
In ultima vreme, asadar, au fost intreprinse o serie de studii care au comparat cititul digital cu cititul clasic, scotand la lumina o seama de probleme. Un astfel de studiu, intreprins de Patricia M. Boechler de la Universitatea din Alberta, Canada, in 2001, arata ca cititul de hipertext (forma sub care este prezentat textul digital) conduce la supraincarcare cognitiva si dezorientare. Cu alte cuvinte, explica autoarea, textul digital se citeste mai greu – adica este mai obositor pentru creierul uman – mai ales din cauza faptul ca cititorul este nevoit, in timpul citirii, sa ia tot felul de decizii, cum ar fi ce legaturi sa urmeze si pe care sa le ignore sau in ce ordine; de asemenea este necesar ca el sa aiba in minte tot timpul un fel de “harta” a locatiilor informatiilor pe care le-a vizitat, pentru a se putea intoarce (“naviga”). Problema se agraveaza odata cu cresterea volumului textului, si duce de multe ori la dezorientare – cititorii descopera ca nu mai stiu de unde au venit si unde trebuie sa se indrepte cu cititul. Evident ca astfel de probleme se intalnesc in mult mai mica masura in cazul cititului liniar.
Un alt studiu, din 2004, desfasurat de Zimming Liu de la Universitatea San Jose din California, SUA, a analizat schimbarile in comportamentul cititorilor in perioada 1994-2004 (perioada in care a avut loc “explozia” internetului). Rezultatele studiului sau sunt foarte importante pentru intelegerea modului in care manualele digitale ii vor afecta pe cei mici (avand in vedere in ce mod ne-a afectat pe toti).
Iata-le prezentate sumar: 67% dintre participantii la studiu au declarat ca citesc mai mult decat cu zece ani in urma dar, noteaza cercetatorul, s-a schimbat dramatic modul de citire: modul de citire de pe ecran este caracterizat de petrecerea unui timp mai indelungat pentru parcurgere si scanare, vanarea de cuvinte cheie, citirea singulara (o singura data), citirea ne-lineara si citirea selectiva, in vreme ce este mai scazut timpul petrecut pentru citirea in profunzime si concentrat, odata cu scaderea atentiei sustinute.
Aceste schimbari de comportament, generate de cititul electronic, sunt confirmate de efectele lor:
“Un studiu din 1989 arata ca cititorii de hipertext ajungeau deseori sa apese distrasi mouse-ul «prin pagini in loc sa le citeasca cu atentie». Un experiment din 1990 a aratat ca cititorii de hipertext deseori «nu isi puteau aminti ce au citit si ce nu». Intr-un alt studiu din acelasi an, cercetatorii au rugat doua grupuri de oameni sa raspunda unei serii de intrebari consultand un set de documente. Un grup a folosit documente electronice cu hipertext, in timp ce celalalt a folosit documente traditionale tiparite. Grupul care a folosit documentele tiparite a depasit grupul cu hipertext in completarea temei cerute. Analizand rezultatele acestui experiment si a altor experimente, editorii unei carti din 1996 despre hipertext si perceptie scriau ca, deoarece hipertextul «impune o incarcatura mai mare cognitiva asupra cititorului», nu este nicio surpriza «ca comparatiile empirice intre prezentarea tiparita (o situatie familiara) si hipertext (o situatie noua si solicitanta din punct de vedere cognitiv) nu favorizeaza intotdeauna hipertextul.» Dar ei au prezis ca, pe masura ce cititorii vor castiga o mai mare «pricepere in domeniul hipertextului», probleme cognitive probabil ca vor scadea”. Acest lucru insa nu s-a intamplat.Chiar si astazi, cercetarile contemporane “continua sa arate ca oamenii care citesc text liniar inteleg mai mult, isi amintesc mai mult, si invata mai mult decat cei ce citesc text presarat cu legaturi” (citate din cartea lui Nicholas Carr, “The Shallows: What the Internet Is Doing to Our Brains”, care analizeaza indeaproape fenomenul cititului digital).
Acestea sunt doar cateva minuscule franturi din abundenta literatura de specialitate care arata ca aceasta presupozitie ca textul digital este preferabil celui clasic nu are suport stiintific. Inca mai mult, in acest scurt text nu a fost abordata problema impactului textului digital asupra memoriei pe termen lung, memoriei de lucru si atentiei, realitati neurologice asupra carora textul electronic are efecte devastatoare.
Este deci pacat ca cei care ar trebui sa fie rigurosi si stiintifici, conducatorii invatamantului, se dovedesc lipsiti de dorinta de a fundamenta avansul educatiei pe cercetarile de specialitate, preferand sa actioneze “dupa cum bate vantul”, in dauna elevilor si a viitorului acestora.
Pentru ca daca scoala are un rol, acesta este mai ales acela de a oferi tinerilor pe care ii educa perspectiva alternativa a unei lumi a culturii, a frumosului, a linistii, in care procesele lor cognitive sa se desfasoare armonios. Asta asteptam de la ea, nu sa constate, prin ministrul Educatiei, ca “cea mai mare parte a copiilor traiesc in era digitala”. Prin aceasta afirmatie si prin actiunile sale, Ministerul Educatiei ne arata ca nu mai are de gand sa promoveze o lume alternativa la cea a tabletelor, telefoanelor, jocurilor video si textelor de 2 paragrafe. Acea lume a cartilor, a bibliotecii, a romanului, a poeziei, a Domnului Trandafir, este destinata pieirii, pentru ca cei care ar fi trebuit sa o apere vor sa o abandoneze, pe drumul fauririi neabatute a omului nou, bun de dus pe cele mai inalte culmi ale progresului tehnologic. (Paul Cocei)
Sursa: In apararea familiei
Cafenea publică. Bibliotecă Vie. Teatru Forum. Dezbateri publice. Acestea sunt metodele creative prin care tinerii din Spanțov (Călărași), Valea Corbului (Argeș), Făcăeni (Ialomița) și Găujani (Giurgiu) adună idei și soluții din comunitate, pentru nevoile lor. Ei vă invită să le fiți alături în Luna Interculturală, folosind metodele în 4 evenimente specifice, pentru a arăta care sunt problemele cu care se confruntă și a identifica soluții alături de comunitatea lor.
În urma celor 16 evenimente, ce se axează pe nevoile tinerilor, abandonul școlar, căsătoria timpurie, educația și nevoia de modele pozitive din comunitate, tinerii din cele patru comunități vor crea un plan de acțiuni, pe baza soluțiilor și resurselor descoperite, pe care îl vor prezenta autorităților locale.
Luna Interculturală este o activitate ce face parte din proiectul Împreună pentru comunitate, indiferent de etnie – tinerii din rural provoacă schimbarea și aduce în prim-plan tinerii din mediul rural, de etnie romă și neromă.
Despre metodele folosite
Biblioteca Vie pune în prim-plan oamenii și poveștile lor. Mai exact, oamenii devin cărți, se întâlnesc cu publicul, iar fiecare cititor poate să își aleagă pe rând câte o carte. Această metodă are în vedere conștientizarea stereotipurilor și prejudecăților cu care fiecare dintre noi se poate confrunta.
Teatrul Forum este un tip de teatru al oprimaților. Această formă de teatru este un mijloc de împuternicire și rezolvare a problemelor, în special pentru că publicul este implicat în „piesa” jucată. Ei pot urca pe scenă pentru a înlocui unul dintre personaje și a juca „rolul” diferit, oferind soluții.
Cafeneaua Publică este o metodă de dezbatere și consultare prin care participanții sunt implicați în găsirea unor răspunsuri pe anumite teme, pas cu pas. Aceștia sunt așezați la mese, fiecare masă având o temă dată și o gazdă. După un anumit timp, prin rotație, participanții trec de la o masă la alta, discutând astfel toate temele din „cafenea” și propunând soluțiile pe care ei le cred potrivite.
Scris de bookblog.ro
Concursul literar “New Voices 2015″ al PEN International a fost creat în 2013 pentru tineri poeți și prozatori între 18 și 30 de ani, din lumea întreagă, care nu au publicat încă un volum la o editură, dar care pot să fi publicat în diverse reviste pe hîrtie sau pe siteuri electronice.
O fundație bucureșteană derulează de 20 de ani un program prin care copii din orfelinate sau care trăiesc în canale învață numere profesioniste de circ.
„Șpiț, Alina! Șpiț!“, strigă antrenoarea Florina Buduruși. Vârful piciorului se supune comenzii, gamba se încordează. Mâinile fetei se încleștează în cele ale colegului ei de antrenament, umerii proptiți în tălpile lui, picioarele în echer perfect. Alina strânge din dinți, mușchii feței sunt crispați, mâinile tremură în strânsoare.
„E obosită, a venit la antrenament direct de la muncă“, spune antrenoarea, fostă gimnastă și artist de circ. Aici, în mica sală de sport a Fundației Parada, zeci de copii ai străzii sau din familii dezorganizate lasă canalele, familiile dezbinate sau casele de copii pentru câteva ore pe zi pentru a învăța jonglerii și acrobații.
Când nu face echilibristică la Parada, Alina Constantin e menajeră la un hotel central din Capitală. Zi de zi, Alina spală, șterge, aspiră, strânge gunoiul. Apoi intră în hainele de antrenament și forțează limitele propriului corp. Alina e un fost copil al străzii, copilăria și-a trăit-o în orfelinate, case de copii și canale.
„A fost rău. M-au abandonat la trei săptămâni. Știu că mama nu mă iubește, n-a interesat-o niciodată despre mine“, spune tânăra care nu are mai mult de 1,4 m și părul tuns băiețește. Alina mai are patru frați; toți trăiesc cu familia, ea a fost singura abandonată. “Nu știu de ce doar eu. Cre’ că am fost cea mai mică și cea mai urâtă“, spune fata și râde spart. Alina are 31 de ani și, în urmă cu 15 ani, a trecut prima dată ușa Fundației Parada. Aici și-a găsit un țel și o activitate care îi dau încredere în sine. „Viitorul îl văd bun, știu că pot mai mult“, spune ea.
Obiectivul principal al programului nu e să-i transforme pe copiii străzii în mari artiști de circ, deși unii dintre ei au ales această cale.
„Ideea e să le dăm o idee despre ce înseamnă disciplină, igienă, satisfacție. Învață să se respecte pe sine și pe ceilalți“, spune Florina Buduruși.
Coleg de echilibristică al Alinei este astăzi Riccardo, de 16 ani. Cu părul negru tăciune, tuns stilat, sprâncene pensate și pantaloni cu tur jos, Ricky pare un băiețaș de cartier pus pe harță.
Ricky locuiește într-un canal, împreună cu familia sa numeroasă. “Acum, că se încălzește afară, o să caute o casă părăsită, așa fac vara. Mulți dintre copiii care vin la noi nu au casă și sunt în astfel de situații“, spune Claudia Petre, psiholog al Fundației Parada.
Ricky face tumbe pe spate de-a lungul sălii și apoi împietrește în poziție de scenă, cu mânile în sus, ca apoi trupul să-i zvâcnească în câteva mișcări de dans pe ritmurile de manea ce răsună din boxă.
„Manelele sunt un compromis pe care-l fac ca să-i pot struni. Trec prin crize, nu știu ce înseamnă dedicare și disciplină, azi vin, mâine nu. Mai las de la mine ca să-i atrag“, spune antrenoarea. Prin mâinile ei trec copii de doar 5-6 ani, dar și adulți de peste 30. Pe toți trebuie să-i țină în frâu pentru că artiștii Paradei au spectacole la ambasade, la centre culturale, sau pe scene internaționale.
„Activitatea de circ este o ocazie pentru acești copii de a se afla pe scenă și de a fi aplaudați de cei care ieri îi îndepărtau“, spune Buduruși.
Când iese pe ușa sediului fundației, cu totul altfel arată viața și pentru Alex Bălan, 22 de ani, unul dintre cei mai buni jongleuri de la Parada. Îl poți deseori întâlni în zona Unirii, ghidând șoferii pe locurile de parcare în schimbul câtorva lei. Dar în această dimineață Alex e binedispus, popicele aruncate spre tavan revin ascultătoare în mâinile lui. Întâi două, apoi trei, patru, cinci… Viteza mâinilor crește cu fiecare piesă adăugată. La final, Alex se înclină și mulțumește, afișând un zâmbet știrb.
„Deodată, a apărut un clovn!“
Când își începe numărul, Marius Șerbănică, 32 de ani, magicianul grupului, își imaginează că este pe o mare scenă a lumii. Nu îi e greu, a fost pe scene din Spania și Italia și în alte țări unde l-au dus spectacolele Paradei. În mâinile sale, o minge de ping-pong apare și dispare ca din neant, îi iese apoi din gură, ca prin minune. O carte de colorat își pierde culorile paginilor la o simplă atingere. Acum 15 ani, Marius, un copil al străzii, căra bagajele călătorilor din Gara de Nord în schimbul mărunțișului necesar supraviețuirii. Într-o zi, a văzut un clovn.
„Deodată a apărut! Era pictat pe față, zâmbea și jongla. Ne-am strâns toți în jurul lui, am râs“, spune Marius și-și netezește sacoul negru ponosit, pe care-l poartă peste un pulovăr gri prea lung. Cel care i-a ieșit acum 15 ani în cale lui Marius era Miloud Oukili, un cunoscut clovn francez care în 1996 înființa Fundația Parada. Deși retras între timp din proiect, Miloud Oukili este cel care a venit cu ideea circului social, prin care să-i atragă pe copiii străzii din București și să le deschidă orizontul.
„M-a întrebat dacă nu vreau să vin la fundația lui. Am zis da. De atunci vin aici mereu“, spune Marius. Ar face asta toată ziua, dar Parada nu este un loc de recuperare socială, ci unul în care beneficiarii primesc îndrumarea necesară pentru construirea individuală. Pe timpul zilei, magicianul descarcă marfă în angrourile de la periferia Capitalei.
„Am 32 de ani, nu mai pot să stau la milogeala altuia. O casă, o familie, asta îmi doresc“, spune tânărul și privește absent în jos, la bocancii murdari de noroi uscat.
„Aici învață cum să se pună singuri în valoare, să creadă în ei, să îi ajute pe ceilalți“, spune directorul Fundației, Ionuț Jugureanu.
După numărul de astăzi, echipa de circari pleacă spre cartierul Titan, unde vor descărca un camion de cutii cu lapte praf, donat Fundației Parada și destinat generației care le urmează: copii ai foștilor copii ai străzii.
„Ne confruntăm astăzi cu o a doua generaţie de copii ai străzii. Acei copii fără adăpost ai anilor ’90, deveniţi adulţi astăzi, au la rândul lor copii ai străzii. Încercăm să le oferim un ajutor direct – asigurarea hranei, igienei“, spune Jugureanu.
Parada oferă și servicii de asistență socială. O caravană a fundației face vizite săptămânale în canalele Bucureștiului pentru a duce ajutoare copiilor și pentru a-i atrage la cursuri. Tinerii primesc haine, hrană și un loc unde să facă un duș. Unii sunt ajutați să se înscrie la școală, iar cei mari să–și găsească un loc de muncă. Câțiva sunt angajați la Parada, pe post de traineri în programul prin care copii ai străzii învață numere de circ. Dar la orele serii Parada își închide porțile și tinerii sunt din nou pe cont propriu. Alina se întoarce în cămăruța hotelului unde este menajeră, Marius – la adăpostul pentru săraci din Theodor Pallady, iar Ricky – în canalul în care locuiește temporar familia sa.
Foto: Tudor Vintiloiu și Ilie Marian
Video: Tudor Vintiloiu
Vacanta de vara, momentul mult asteptat de toti copiii, le ofera acestora prilejul sa-si creeze amintiri de neuitat, de care sa isi aminteasca cu drag mult dupa ce au facut primii pasi in viata de adult.
In timp ce ei se gandesc la distractie non-stop, momente petrecute de dimineata pana seara alaturi de prieteni, fara grija scolii, parintii se gandesc inevitabil ca nu ar strica daca ar mai deschide o carte in tot acest timp si daca ar mai invata ceva util.
In aceasta vara, nu exista loc de compromis, dorintele parintilor si ale copiilor se indeplinesc deopotriva, pentru ca cei mici vor descoperi ca pot sa se distreze de minune si sa invete in acelasi timp numai in Tabara Coolturala BookLand, singura tabara din Romania care imbina distractia cu o lista lunga de activitati stimulante pentru cultura si disciplina copiilor.
Avand la baza un concept inovator, care se bazeaza pe educatia alternativa, Tabara Coolturala BookLand pune accent pe dezvoltarea personala, sanatatea fizica si mentala a copiilor printr-un mix echilibrat de activitati educationale si distractive – workshop-uri de literatura, teatru, muzica, dans, astrologie, psihologie practica, antreprenoriat, oratorie dar si sesiuni de calarie, inot, fotbal, tiroliana, drumetii si treasure hunting, concurs foto, jocuri in echipa, teatru interactiv, karaoke.
Iar cu ajutorul invitatilor din randul actorilor, scriitorilor, artistilor plastici si antreprenorilor, tinerii vor primi inspiratia necesara pentru a-si descoperi adevaratul potential.
In acest an Tabara Coolturala BookLand se desfasoara in trei locatii: Muntii Apuseni (29.06 – 05.07), Valea Lotrului (12.07 – 19.07) si Galway-Irlanda (17.08 – 23.08) si se adreseaza copiilor cu varste intre 8-18 ani.
CONCURS: Castiga un loc in Tabara Coolturala BookLand, locatia Muntii Apuseni
Trimite pe adresa tabara@book-land.ro un eseu cu tema „O amintire de vacant” si poti castiga un loc in Tabara Coolturala Bookland din Muntii Apuseni! Concursul se desfasoara pana pe 5 Iunie 2015, iar castigatorul va fi anuntat in data de 9 Iunie 2015. Castigatorul va fi desemnat de catre o comisie alcatuita din reprezentanti Bookland, pe baza urmatoarelor criterii: creativitate, originalitate, respectarea regulilor de ortografie si gramatica a limbii romane.
Mai multe detalii despre Tabara Coolturala BookLand pe www.book-land.ro/tabara.
Sursa: Ziare.com
Criza ne pune in fata o alegere: fie ne schimbam in totalitate si re-devenim oameni, fie continuam ca si pana acum si ne indreptam spre distrugere.
“Acesta e marele moment istoric pe care il traieste omenirea, moment in care omenirea descopera puterea de a da si de a lua”, ne face atenti Florian Colceag in preambulul acestei discutii-interviu.
R: Unde gresim cel mai tare, ca parinti, ca profesori?
F.C: Cate minute pe zi i se cere unui copil sa fie genial? Dar unui adult?
Cate minute pe zi unui elev i se cere sa fie uman? Dar unui adult? Cate minute pe zi i se cere sa fie sensibil la problemele altora? Dar intelept? Dar empatic, intuitiv? Cate minute pe zi, societatea, sistemul de invatamant cere elevilor sa aiba calitati? V-a cerut vreodata societatea? Crizele va cer asta, catastrofele, pentru ca altfel nu se poate rezolva o catastrofa.
Unde gresim? Abordarea noastra e gresita. Daca nu le cerem sa-si dezvolte calitati copiii nu cresc in valoarea lor personala. Nu cresc, nu dezvolta aceste calitati, nu sunt solicitate, nu sunt hranite. Daca nu remarcam aceste calitati, daca nu le laudam, nu le ridicam la un anumit grad, nu ii invatam sa le foloseasca in mod corespunzator, copilul se aplatizeaza. Noi ce-i cerem de fapt unui elev? Sa fie obedient, sa fie punctual, sa-si faca bucatica de tema fara pasiune, sa reproduca, sa fie un magnetofon.
Ne irosim viata pe tot felul de placeri care ingrasa niste oameni de hartie, care fabrica bani si manipuleaza pe altii cu bani in loc sa ne uitam la nevoile celorlalti, sa-i ajutam cu puterile noastre.
Deci facem un prost managemant al crizelor in clipa in care nu cultivam caracteristicile inalte ale copilului, care inseamna darurile cu care s-a nascut.
Aici e marea schimbare de paradigma, care se duce pana la nivel foarte tehnic.
Trebuie sa ne gandim ca proiectam educatia pentru 20 de ani. De ce fel de calitati va fi nevoie in 20 de ani? Trebuie sa le dam posibilitatea sa-si imparta calitatile celorlalti, sa-i grupam in asa fel incat, pe abilitati sa se completeze intre ei, sa se ajute reciproc. Iata o schimbare de paradigma. Stilul de invatare trebuie respectat, inteles si cultivat.
R: Numiti trei valori in care credeti
F.C: Eu nu cred in valori. Valorile sunt cantitati perisabile. Cred in capacitatile umane de a ajunge oricat de departe si cred in coerenta acestui univers care e dincolo de valori. Si mai cred in echilibrul general al lucrurilor, dar in sistemul de valori umane nu pot sa spun ca cred foarte mult pentru, ca timpul le schimba. Le schimba profund. Un exemplu in directia asta ar fi cavalerismul, care era valoarea numarul unu al secolelor trecute si care s-a deteriorat pana la disparitie. In loc de cavalerism avem magarie.
R: Si totusi cum reasezam o scara a valorilor care astazi pare rasturnata? Este nevoie de niste valori care sa ne ghideze.
F.C: Le re-inventam, valorile sunt un sistem masurabil, iar orice este masurabil devine contradictoriu. Exista o celebra teorema care spune ca orice sistem axiomatic finit cu o metrica inclusa, deci masurabil, e contradictoriu. De fiecare data cand punem in valoare, sa vindem, sa pretuim, sa pretaluim, stricam echilibre- o entitate oarecare, om, o planta pe care incerci sa o valorifici si-i schimbi locul in care ea s-a hranit si crescut si-i schimbi atmosfera care i-a permis sa aiba tot ceea ce are extraordinar, o omori.
Dar noi gandim comercial, din pacate, in loc sa gandim uman. Din cauza asta nu doresc valori. Ceea ce doresc e ceea ce face sa creasca totul si acestea sunt calitatile.
Calitatile sunt cele mai importante pentru ca, pe masura ce le imparti, cresc. Inteligenta este o calitate, imparti inteligenta, creste inteligenta. Bunatatea e o calitate. Imparti bunatate creste bunatate. Intelepciunea e o calitate. Imparti intelepciune, creste intelepciune. Omenia e o calitate.
Banii sunt o valoare- ii imparti ii pierzi. Faima e o valoare, O imparti, o pierzi. Nu te poti duce sa te bati cu caramida in piept fara sa te deteriorezi, ca faima, ca imagine.
Valorile sunt perisabile. Calitatile sunt nemuritoare.
R: De ce ne este atat de greu sa facem trecerea, schimarea de paradigma?
F.C: Ne vine greu pentru ca noi suntem fortati de societate sa ne adaptam unor nise inguste, in care nu ni se cere sa facem minuni, din contra ni se cere sa facem putin, deseori nici macar bine. Suntem fortati, intr-un fel sa ne deterioram ca spirit, ca gandire, ca personalitate, iar atunci ne pierdem orizontul, ne pierdem suflul. Ajungem ca niste gaste domestice care doresc sa zboare. Mai dau din aripi un pic, mai se inalta putin deasupra drumului, dar aterizeaza inapoi pentru ca sunt domestice si sunt grase, ingrasate. Nu mai avem puterea sa ne schimbam cu usurinta decat daca ne dorim foarte tare. O gasca domestica, daca se straduieste in fiecare dimineata si munceste mult pana slabeste si isi intareste muschii, poate zbura, dar e un efort pe care nu toata lumea e dispus sa-l faca. Ca sa te schimbi, sa te dezvolti, sa te transformi, sa devii zburator e un efort adevarat. E mai confortabil, mai caldut sa te taraii cu burta pe pamant si sa te faci ca din cand in cand vrei sa zbori.
R: In sistemele de educatie Montesori si Waldorf se construieste pe tendintele naturale ale copilului catre explorare, munca si creativitate. De ce nu exista o extindere mai mare a scolilor de acest tip sau o pondere mai mare a acestui mod de gandire in sistemul clasic de invatamant?
F.C: Tendintele naturale de crestere ale copilui nu se potrivesc cu artificialitatea lumii sociale in care traim. Trebuie sa fim convinsi ca traim intr-o lume totalmente artificiala si irationala in care inlocuim adevaratele calitati ale universului in care traim cu valori episodice care deseori nu inseamna decat o forma de manipulare a societatii. De exemplu banul. Banul care reprezinta de fapt masura administratiei, nu reprezinta o valoare adevarata. O administratie competenta este in masura sa dea valoare banului, altfel, intr-o admistratie incompetenta banul isi pierde orice urma de valoare si ajunge sa fie ban inflationist. Deci este o lume artificiala a banului. N-ati vazut nici o floare facand bani. Ceea ce este adevarat si realmente pretios in Universul asta e gratis. Aerul e gratis, frumusetea naturii e gratis, bunatatea oamenilor e gratis, intelepciunea e gratis. Dar noi invatam sa cumparam placeri, care nu sunt gratis.
R: Aici as adauga ca se promoveaza in societate pe scara larga o asa-zisa libertate de a face orice de parca scopul existentei noastre ar fi placerea si evitarea durerii. Televizorul, prin faptul ca te hipnotizeaza sa stai pasiv sa-l privesti, fara sa te supuna la vreun efort de gandire e o alta “realitate” care poate induce ideea urmaririi placerii ca scop in sine.
F.C: Da, e o lume artificiala, nu e o lume adevarata. Pentru nevoile noastre noi nu am avea mult de cheltuit si mult de facut. Noi ne irosim viata insa pe tot felul de placeri care ingrasa niste oameni de hartie, care fabrica bani si manipuleaza pe altii cu bani in loc sa ne uitam la nevoile celorlalti, sa-i ajutam cu puterile noastre.
R: Suntem inca tributari comunismului, in Romania?
F.C: Desigur. Orice forma de viata conserva istoria prin care a trecut anterior. Nu se pune problema sa scapam vreodata de urmele comunismului. Ele au ramas si se manifesta din plin: suspiciune, ne-munca, profituri necinstite pe seama altora, minciuna, demagogie, lipsa de omenie. Dar se pot micsora in clipa in care noi crestem. Este ca o pata pe harta: daca harta este cat pata atunci harta devine neagra, dar daca harta creste, devine imensa, pata respectiva devine nesemnificativa. Depinde de noi sa crestem, sa devenim noi mari, distingandu-ne constiinta, distingandu-ne personalitatea si atunci, in istoria noastra, acel punct care inseamna comunismul nu va mai conta prea mult.
R: Cum ar trebui sa intre profesorul la clasa?
F.C: Cu sinceritate, in primul rand. Apoi cu multa omenie. Pentru ca daca nu are sinceritate si omenie nu va recunoaste niciodata ca nu stie tot, ca nu poate raspunde la toate solicitarile, ca are nevoie de sprijinul elevilor. In momentul in care elevii il sprijina, toata lumea profita. Si copii profita pentru ca au in fata lor un om care a invatat sa fie om, care ii poate inspira, si profesorul profita pentru ca intelege unde sunt nevoile copiilor si le poate aduce ceea ce au ei nevoie.
Ce da un profesor elevului? Da ceea ce are.
Daca profesorul a invatat sa-si cultive calitati il va invata si pe copil sa-si cultive calitati. Ei devin gifted. A fi gifted nu tine numai de bagajul nativ, ci tine de modul de hranire a acestor daruri, pe care daca le hranesti, cresc. Cresc in tine, cresc in cei din jur. Se transmit, se duc mai departe.
Sursa: Oficial Media
preluare de pe gandeste.org
Publicat în Uncategorized
Etichetat Cu şi despre copii şi tineri, Studii şi articole
Conform statisticii trimestriale realizată de Muzeul Municipiului București (MMB), privind prezența publicului la evenimentele organizate în incinta instituției, tinerii din București au devenit din ce în ce mai atrași de spațiul muzeul.
Astfel, dacă în luna ianuarie 2015, 10% din publicul prezent la evenimentele organizate în incinta Muzeului Municipiului București-Palatul Suțu se încadra în categoria de vârstă 18-25 de ani, în luna februarie 2015 mai mult de 26% dintre persoanele care au participat la evenimentele muzeului au vârste cuprinse între 18-25 de ani, transmite Muzeul Municipiului Bucureşti printr-un comunicat de presă.
Conform sursei citate, trendul este unul ascendent, dacă privim la statistica din luna martie 2015, când 27% dintre participanții la evenimentele organizate de muzeu au fost reprezentanți ai categoriei sus-menționate.
Tinerii din categoria 18-25 de ani, care nu frecventează, în general, spațiul muzeal, sunt atrași în special de conferințele de joi, organizate săptămânal de Muzeul Municipiului București, conferințe care tratează teme istorice și sociale, legate de Capitală.
Prima conferință din anul 2015, de pildă, „Mașina Timpului în București”, susținută de Cristian Radu pe 19 februarie, a atras 163 de persoane, dintre care 141 din categoria de vârstă 18-25. Muzeul transmite totodată că, din cauza numărului mare de participanți anunțat pe pagina de Facebook a muzeului, conferința a fost repetată în ziua următoare.
Alte exemple în acest sens sunt conferința „Evoluția cartierului Vatra Luminoasă”, organizată pe 12 martie și susținută de Andrei Răzvan Voinea, la care au participat 51 de tineri din categoria de vârstă amintită (dintr-un total de 87 de participanți), conferința „Bucureștiul arhitectului Petre Antonescu”, din 19 martie, la care au participat 50 de tineri (dintr-un total de 98 de participanți), dar și cea mai recentă conferință, susținută de Robert Stoiculescu pe 26 martie: „Locuirea la margine de București- între problemă socială și spațială”. La acest eveniment au participat 58 de tineri, dintr-un total de 85 de participanți, acesta fiind unul dintre evenimentele care au fost, de asemenea, reluate la o dată ulterioră, din cauza numărului mare de participanți anunțați.
Un alt aspect important care a apropiat muzeul de tineri, conform sursei citate, este prezența constantă pe Facebook. Muzeul Muncipiului București are, alături de Muzeul Țăranului Român, cea mai activă prezență pe rețeaua de socializare menționată (dintre muzeele cu sediu în Capitală).
Autorul: Tudor Matei
sursa: activenews.ro
Vineri, 30 ianuarie 2015, în Bucureşti a fost lansat modelul de intervenţie „Oportunităţi pentru Adolescenţi” şi a avut loc inaugurarea celui de-al doilea centru de resurse pentru adolescenţii vulnerabili – din cele cinci care vor funcţiona în ţară la Iaşi, Constanţa, Cluj, Bucureşti şi Bacău, unde aceştia pot beneficia de consiliere de sprijin şi recuperare. Proiectul a fost lansat de UNICEF în parteneriat cu Ministerul Tineretului şi Sportului (MTS), Primăria Sectorului 4, Bucureşti şi cu Alianţa pentru Lupta Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor (ALIAT).
Modelul va fi implementat pe o perioadă de trei ani şi se adresează adolescenţilor, fete şi băieţi, cu vârsta cuprinsă între 10 şi 18 ani, care au posibilităţi reduse de dezvoltare şi locuiesc în zone dezavantajate din sectorul 4, Bucureşti. Acesta are la bază analiza factorilor ce influenţează viaţa adolescenţilor din România, dar şi a serviciilor dedicate acestora la nivel local.
Scopul modelului de intervenţie este îmbunătăţirea integrării sociale a adolescenţilor vulnerabili din Sectorul 4, Bucureşti şi presupune deschiderea unui Centru de Resurse unde adolescenţii pot beneficia de consiliere, recuperare, intervenţii în situaţii de criză, consiliere informaţională şi în vederea dezvoltării personale, orientare vocaţională şi profesională şi evaluare psiho-socială.
Se preconizează că în primul an de implementare vor fi informaţi peste 1.500 de adolescenţi şi alţi 200 vor beneficia de oportunităţi de dezvoltare în cadrul Centrului de Resurse creat în Sectorul 4, Bucureşti (Şoş. Berceni, nr. 12A, et. 2, sector 4), iar în total, aproximativ 10.000 de adolescenţi vor beneficia de suportul din cadrul proiectului pilot. De asemenea, peste 30 de profesionişti vor participa la cursuri de formare pe teme relevante.
Ce spun statisticile despre adolescenţii români
Potrivit Institutului Naţional de Statistică, în 2013, în ţara noastră erau 1,7 milioane de persoane cu vârsta cuprinsă între 10 şi 18 ani, reprezentând aproximativ 9% din populaţia totală. În perioada adolescenţei, dezvoltarea copiilor este afectată de multiple vulnerabilităţi. Cu aproape unul din zece copii născut de o adolescentă cu vârsta între 15 şi 19 ani, România se află în primele locuri din UE la numărul de naşteri înregistrate la această categorie de vârstă.
Mai mult, în anii 2010-2011 şi 2011-2012, aproximativ 19% dintre copiii de 15-18 ani nu erau cuprinşi în sistemul educaţional. România se află pe primul loc în UE la procentul de adolescenţi şi tineri de 15-24 ani (17,4%) care nu sunt în sistemul educaţional, nu beneficiază de vreo formă de pregătire profesională sau nu au loc de muncă.
Obezitatea, sedentarismul, consumul de alcool şi tutun de la vârste mici sunt în creştere, iar 10% din adolescenţii aflaţi la vârstă de 16 ani au consumat cel puţin o dată substanţe noi cu proprietăţi psihoactive.
Alegerile făcute în adolescenţă influenţează puternic stilul de viaţă de mai târziu, de unde şi importanţa de a face alegeri sănătoase la această vârstă. În acelaşi timp, studii făcute asupra dezvoltării creierului subliniază gradul crescut de flexibilitate al acestuia în perioada adolescenţei, perioadă în care pot fi dezvoltate abilităţi care nu au fost achiziţionate în copilărie. Această a doua perioadă importantă din viaţă se prezintă ca o a doua şansă pentru adolescenţii vulnerabili.
„Cele mai recente statistici oficiale arată că adolescenţii români sunt tentaţi de alcool, de tutun şi de droguri de la vârste din ce în ce mai fragede, în medie de la 13 ani. Iar la 17 ani ajung să le consume pe toate trei, cei mai mulţi din curiozitate. Ca atare, este esenţială informarea lor cu privire la riscurile la care se expun atunci când devin consumatori. Până acum, ALIAT a oferit servicii de informare şi sprijin pentru peste 3.000 de adolescenţi români, atât în şcoli şi licee, cât şi în medii informale de socializare, o expertiză care va fi valorificată mai departe în centrele de resurse pentru adolescenţi, inclusiv în Bucureşti”a declarat Bogdan Glodeanu, director executiv la Asociaţia ALIAT.
Centrul de Resurse pentru Adolescenţi
Noul Centru de Resurse pentru Adolescenţi va oferi adolescenţilor, într-un singur loc, suport social, psihologic, consiliere în carieră şi în vederea dezvoltării personale, dar şi oportunităţi de contribuţie la societate, ajutând astfel la îmbunătăţirea abilităţilor lor noncognitive.
În mod concret, Centrul va organiza activităţi de grup în care adolescenţii vor avea posibilitatea să discute cu un expert despre subiecte importante precum relaţiile sau sănătatea; în cazul în care un adolescent semnalează o problemă anume, cum ar fi violenţa, Centrul va colabora cu Departamentul de Protecţia Copilului în identificarea unei soluţii la respectiva problemă; de asemenea, personalul centrului va merge în şcoli pentru a organiza, împreună cu consilierul şcolar, o serie de sesiuni pe diferite teme, precum consilierea în carieră, comportamentul ostil în şcoală sau fumatul.
La lansarea centrului de resurse pentru adolescenţi, Bucureşti, sectorul 4, reprezentantul UNICEF în România, doamna Sandie Blanchet, a notat că în România cele aproape 1,7 milioane de adolescenţi au de întâmpinat provocări asemănătoare adolescenţilor din întreaga lume.
Ultimele cercetări efectuate în domeniul neuroştiinţei arată că adolescenţa este o etapă crucială în dezvoltarea creierului uman. Adolescenţii sunt mai înclinaţi să se expună riscurilor deoarece creierul lor nu este încă dezvoltat pe deplin. Alegerile făcute în adolescenţă influenţează puternic stilul de viaţă de mai târziu, de unde şi importanţa de a face alegeri sănătoase în această etapă de viaţă. În acelaşi timp, studii efectuate asupra dezvoltării creierului evidenţiază gradul crescut de flexibilitate a creierului în perioada adolescenţei, când pot fi dezvoltate abilităţi care nu au fost deprinse în copilărie.
Anul trecut, aproape 17.000 de adolescente sub 19 ani erau însărcinate. De asemenea, obezitatea, consumul de alcool, fumatul şi abuzul de droguri sunt în creştere în rândul adolescenţilor. În zonele urbane, consumul de substanţe aşa numite „etno-botanice” ameninţă sănătatea şi chiar viaţa a sute de adolescenţi şi tineri, incluzând aici şi riscul de infectare cu HIV. Potrivit unui studiu recent realizat de UNICEF, 19% din adolescenţii cu vârste cuprinse între 15 şi 18 ani se aflau anul trecut în afara sistemului de educaţie, ceea ce reprezintă o ameninţare serioasă la şansa lor de a obţine o slujbă bine plătită.
Adolescenţa este o perioadă în care evenimentele negative din copilărie (precum abuzul, abandonul, violenţa, sărăcia extremă) pot avea un impact grav – este, în acelaşi timp, şi o perioadă în care adolescenţii pot fi ajutaţi să deprindă abilităţile noncognitive de care au nevoie şi pe care poate nu le-au dezvoltat în copilărie (rezistenţa, optimismul, încredea de sine, determinarea etc.). Provocarea de azi este transpunerea acestor cercetări în programe şi proiecte.
Adolescenţii îşi doresc să aibă oportunitatea de a-şi aduce contribuţia la lumea din jurul lor, dar încă sunt la vârsta la care au nevoie de protecţie. „Aşa cum ştiţi, anul trecut, unei adolescente pe nume Malala Yousafzai i-a fost atribuit Premiul Nobel pentru Pace ca recunoaştere a luptei ei pentru drepturile copiilor. Părinţii lui Malala i-au fost alături pe tot parcursul determinării ei de a-şi realiza dreptul la educaţie. Cu toţii trebuie să învăţăm de la ei: pentru o dezvoltare deplină, adolescenţii au nevoie de sprijin şi îndrumare în această perioadă de tranziţie de la copilărie la maturitate – dacă beneficiază de acest sprijin, adolescenţii pot schimba lumea. În calitatea noastră de părinţi, de comunităţi, de autorităţi centrale şi locale şi de societate civilă, e nevoie să investim mai mult în adolescenţi şi să susţinem dreptul adolescenţilor la educaţie, sănătate şi protecţie pentru a-i ajuta să îşi împlinească potenţialul”, a notat reprezentantul UNICEF în România.
În acest sens, doamna Sandie Blanchet a mai notat că este esenţial ca personalul Centrului să clădească încrederea adolescenţilor şi să afle de la adolescenţi care le sunt priorităţile, precum şi să dezvolte activităţi şi parteneriate atractive pentru alte instituţii locale relevante. Astfel, Centrul va deveni o punte între adolescenţi, în special cei vulnerabili, şi comunitate, respectiv familie.
Aceste servicii noi vor fi evaluate cu regularitate iar experienţa şi evidenţele rezultate în urma activităţii acestui Centru vor fi folosite pentru a îmbunătăţi politicile şi alocările bugetare destinate adolescenţilor din România.
Platforma online destinată adolescenţilor
Un alt instrument pus la îndemâna adolescenţilor este platforma online www.adolescenteen.ro, unde ei vor putea interacţiona cu specialişti de la nivel naţional şi local pe teme de interes şi vor putea accesa informaţii despre oportunităţile de dezvoltare disponibile în Bucureşti.
UNICEF împreună cu adolescenţii şi partenerii au creat un instrument destinat în primă fază adolescenţilor, o platformă online, unde aceştia pot accesa informaţii relevante şi de interes pentru ei. Subiectele abordate ţin de sănătate, de educaţie, dar mai ales de oportunităţile pe care le pot accesa la nivel local. Săptămânal, pagina va anunţa evenimentele organizate la nivel de Centre de Resurse pentru adolescenţi. De asemenea, platforma este un spaţiu unde adolescenţii pot intra în contact cu specialişti din diverse domenii pentru a afla informaţii de interes şi unde pot chiar ei să posteze articole dezvoltate de ei. Platforma mai conţine o hartă a furnizorilor publici şi privaţi care au servicii destinate inclusiv adolescenţilor.
scrisă de Gina Zaragiu
sursa: epochtimes-romania.com
Cea mai importantă educaţie a unui copil are loc în interiorul familiei. Primele reguli de politeţe le învăţăm de la părinţi şi bunici. Apoi, învăţăm de la doamna educatoare, de la doamna învăţătoare şi de la toţi profesorii noştri. Toţi aceşti oameni din jurul nostru ne dau sfaturi. Şi noi le dăm mai departe copiilor noştri.
Disciplina şi educaţia copilului reprezintă cartea de vizită a oricărui părinte.
Vreţi să aveţi un copil care să se poarte civilizat, trebuie în primul rând să ţineţi cont de faptul că spontaneitatea, energia şi impulsivitatea le influenţează acţiunile şi cuvintele. De asemenea, mulţi copii preiau cuvinte sau acţiuni de la oamenii din jur. De aceea este bine să acordaţi o atenţie deosebită inclusiv manierelor dvs. şi anturajului.
Mai jos aveţi câteva dintre cele mai importante reguli de comportament pentru copii.
Primii paşi în învăţarea codului bunelor maniere pentru copii:
Bunele maniere sunt mai puţin întâlnite la copiii sub vârsta de 7 ani, pentru că, de cele mai multe ori, le este greu să îşi imagineze că lumea nu se învârte în jurul lor. Însă educaţia în acest sens ar trebui să înceapă de la o vârstă fragedă, 2-3 ani, când copilul înţelege şi face conexiuni între ceea ce se desfăşoară în jurul lui.
Primele maniere se pot învăţa chiar prin joacă. Pornind de la faptul că cei mici întind jucăriile către părinţii lor, este bine să le mulţumiţi de fiecare dată când le luaţi. Aşa vor deprinde acest obicei de a mulţumi când primesc ceva. Un alt pas pe care nu trebuie să-l uitaţi când vă învăţaţi micuţii codul bunelor maniere este acela de a împărţi jucăriile lui cu ceilalţi parteneri de joacă. Acest lucru ar trebui să se realizeze de la o vârstă cât mai mică, pentru că în acest fel vă veţi obişnui copilul cu ideea că este în regulă să-şi împartă jucăriile, chiar dacă sunt momente când nu primeşte nimic în schimb.
Nu uitaţi să stabiliţi reguli şi limite, care trebuie să fie respectate!
Încă de când sunt în faşă este important să le impuneţi câteva reguli. Aşa cum mereu aţi decis ca nu îl ţineţi prea mult în braţe pentru a nu se obişnui, că nu va adormi în patul dvs. pentru a nu-şi face un obicei din asta, este la fel de important ca şi atunci când creşte să fiţi pe poziţie cu regulile şi limitele. Numai că de data aceasta ele nu mai trebuie să fie tacite, ci verbalizate şi clarificate.
Codul bunelor maniere pentru copii în societate:
1. Salutul şi mulţumirea
A saluta şi a mulţumi sunt elementele esenţiale ale bunelor maniere.
De aceea, puteţi începe cu ele atunci când vă propuneţi să îi învăţaţi pe cei mici regulile de comportament în societate.
Învăţaţi-l să mulţumească în diverse contexte şi unor persoane diferite. Îi puteţi spune că „Mulţumesc” poate fi spus persoanei care ţi-a deschis uşa şi te-a lăsat să intri, vânzătorului de la magazin care ţi-a dat restul sau produsul de pe raft, unui alt copil care te-a lăsat să te joci cu jucăria lui etc. Explicaţi faptul că a mulţumi ţine nu numai de educaţie, ci şi de respectul pe care îl arăţi celuilalt.
Învăţaţi-l să salute persoanele pe care le întâlneşte. În cazul în care cineva cunoscut trece pe lângă el şi pare a nu-l observa, este bine să îl salute cu voce tare sau să întindă o mână către el. Gestul acesta o va trezi din gânduri pe respectiva persoană şi va aprecia buna intenţie a copilului. De asemenea, băieţii trebuie să ştie că ei sunt cei care salută fetele primii.
2. Codul bunelor maniere pentru copii la masa
Nu de puţine ori, copiii mai mici devin năzdrăvani tocmai când ajung să fie puşi la masa. De aceea este indicat să le explicaţi câteva reguli de bună creştere atunci când se mănâncă în familie sau la altcineva. În primul rând orice joacă trebuie să înceteze atunci când mâncăm. De asemenea, coatele nu se aşază pe masă, ci eventual doar antebraţele pe marginea mesei. Folosirea tacâmurilor este obligatorie. De asemenea, din felia de pâine nu muşcăm, ci rupem cu amândouă mâinile bucăţi potrivite. La masa nu vorbim cu gura plină, nu se plescăie şi nu se soarbă supa sau ciorba. La fel de important este să înveţe să nu mănânce înainte ca toată lumea să se aşeze la masa.
3. Comportamentul în mijloacele de transport în comun
Şi în mijloacele de transport în comun, un copil trebuie să dea dovadă de politeţe şi de bună creştere. Îl veţi educa să ofere locul său unui bătrân sau unei persoane infirme. O altă regulă de bună creştere este aceea de a nu arunca nimic pe jos şi să ţinem asupra noastră gunoiul până când coborâm din mijlocul de transport în comun, pentru a-l arunca la cel mai apropiat coş de gunoi. De asemenea, învăţaţi-l să nu se grăbească atunci când urcă în autobuz şi să îşi ceară scuze atunci când loveşte din greşeală pe cineva.
Dacă se află împreună cu un grup de copii în autobuz, tramvai sau metrou, este bine să vorbească pe un ton mai scăzut, să fie liniştit şi să nu îi deranjeze pe cei din jur.
4. Comportamentul în locurile publice
Dacă are un telefon mobil, atunci când se află într-un spaţiu public, este bine sa îl seteze pe vibraţie.
În locurile publice nu se vorbeşte tare şi nici nu este indicat să te manifeşti agresiv. Copiii preşcolari încalcă această regulă de cele mai multe ori, pentru că încă nu înţeleg constrângerile sociale şi nu şi-au dezvoltat capacitatea de autocontrol. Îi puteţi atrage atenţia discret atunci când vorbeşte mai tare decât trebuie şi să-i propuneţi să vorbiţi împreună pe un ton mai scăzut. De asemenea, atunci când copilul are o criză de plâns în public din diverse motive, încercaţi să îl liniştiţi fără a vă enerva.
Învăţaţi-l că şoptitul într-o sală cu alţi oameni, precum şi gestul de a spune ceva la urechea unei alte persoane, atunci când se află şi o a treia persoană în apropiere, nu este deloc politicos.
5. Codul bunelor maniere pentru copii, atunci când vorbesc la telefon
Începeţi prin a-l învăţa că atunci când va efectua apeluri, va vorbi politicos, fără a ţipa şi va ţine cont de salutul obligatoriu, atât atunci când răspunde cât şi atunci când conversaţia s-a încheiat. Nu va vorbi cu mâncarea în gură sau la masa. La şcoală va fi învăţat să-l utilizeze doar în pauze, iar în timpul orelor să-l seteze pe modulul silenţios.
Rugaţi-l să nu vă respingă niciodată apelul şi indiferent de situaţie să vă răspundă.
Trebuie atrasă atenţia copilului că nu se trimit niciodată mesaje pe care nu ar avea curajul să le spună interlocutorului. Mesajele trebuie să fie politicoase. Nu se trimit poze indecente cu propria persoană sau cu altcineva.
6. Codul bunelor maniere pentru copii atunci când se află pe stradă
Regula cea mai importantă este să fie învăţaţi să traverseze numai pe culoarea verde a semaforului şi numai prin locurile marcate corespunzător. De asemenea, pe stradă copiii trebuie să înveţe că nu au voie să arunce gunoaie pe trotuar, ci numai în coşurile special amenajate. La fel ca un adult, nici copilul nu ar trebui să mănânce pe stradă, însă dacă situaţia o impune atunci este permis.
7. Comportamentul faţă de adulţii implicaţi într-o conversaţie
Una dintre primele bune maniere pe care părinţii îi învaţă pe copii este să nu îi întrerupă pe ceilalţi atunci când vorbesc la telefon, sau poartă un dialog cu alte persoane. Este şi prima regulă de comportament pe care cei mici au tendinţa să o uite.
Trebuie învăţaţi că dialogurile dintre adulţi trebuie întrerupte doar pentru motive bine întemeiate. Ajutaţi copilul să-şi dea seama de eventualele pauze din dialogul unor adulţi şi numai când le identifică să-şi permită să întrerupă, folosind cuvintele scuză-mă/scuzaţi-mă. Încurajaţi-l dacă vedeţi că te întrerupe politicos.
Deşi îi spuneţi adesea că nu are voie să întrerupă în timp ce sunteţi într-un dialog cu cineva sau la telefon, copilul, nerăbdător din fire, nu se poate abţine şi vă va trage adesea de mânecă pentru a-i acorda atenţie. În momentul în care vede că nu reacţionaţi, începe să ţipe din ce în ce mai tare, iar dacă nici această metodă nu dă rezultate, va izbucni într-un acces de furie.
Este important să vă păstraţi cumpătul şi să îi explicaţi, în repetate rânduri, cum trebuie să se poarte în astfel de situaţii. Dacă încalcă regulile constant, stabiliţi şi consecinţe (pedepse) pentru încălcarea regulilor.
8. Codul bunelor maniere pentru copii atunci când se află în vizită
Iată câteva reguli esenţiale pe care ar fi bine să le explicaţi copilul înainte de a primi vizita unor oaspeţi:
Să salute; să comunice cu invitaţii; să mulţumească dacă a primit ceva în dar.
Indiferent cine sunt persoanele care vin în vizită, limbajul folosit de copil trebuie să fie unul care arată foarte mult respect. Dacă este vorba de oameni mai în vârstă, învăţaţi-l să salute politicos, să îşi tempereze mişcările şi să răspundă politicos întrebărilor pe care aceştia le adresează.
Dacă printre musafiri se numără şi copii, cel mai bine este să-i duceţi în camera copilului şi să le puneţi la dispoziţie jucării şi jocuri pentru a petrece timpul în mod plăcut. Este indicat ca cel mic să se joace cu ei, să împartă jucăriile şi să le facă pe plac.
La plecare, un semn de bună creştere este să îşi ia la revedere de la toţi invitaţii şi să le mulţumească pentru vizită.
9. Bunele maniere atunci când copilul este musafir
Explicaţi-i celui mic faptul că atunci când va merge în vizită, nu va avea voie să alerge prin casă. De asemenea, că doar la el acasă poate căuta prin sertare, dulăpioare sau prin alte locuri. Învăţaţi-l să ceară voie atunci când vrea să vadă sau să atingă un lucru aflat în casa în care se află şi să nu deschidă un sertar sau un dulap decât dacă gazda i-a spus să facă acest lucru. De asemenea, este bine să ştie că nu are voie să ia din casa gazdei nimic din ceea ce nu îi aparţine, atâta timp cât nu i-a fost dăruit.
Gazda ta are animale de casă? Învăţaţi-l pe cel mic să se apropie de animal doar după ce a primit permisiunea gazdei de a-l mângâia. În plus, îi puteţi arăta cum sa îl mângâie uşor şi să nu îl bruscheze. Copiii de vârste mici au nevoie de aceste recomandări pentru că încă nu ştiu ce acţiuni pot răni sau deranja un animal.
Dacă s-a întâmplat să distrugă ceva din greşeală sau să spargă vreun obiect, rugaţi-l să spună imediat gazdei şi să îşi ceară scuze, să nu încerce să dea vina pe altcineva, ori să ascundă cele întâmplate.
Să îi explicaţi celui mic faptul că atunci când este musafir, nu este indicat să insiste ca el să fie cel care alege programul TV care va fi urmărit, decât dacă gazda îl invită să facă acest lucru.
Nu uitaţi să-i amintiţi să folosească frecvent cuvintele “mulţumesc frumos” şi “te rog frumos” pentru momentele în care, la masa, i se schimbă farfuria cu mâncare. De asemenea, copilul trebuie să ceară politicos ceva care se află la distanţă de el. Dacă, de exemplu, pâinea se află mai departe, ar putea să ceară cuiva să aducă mai aproape coşul de pâine.
Dacă are nevoie să meargă la toaletă, fie poate să vă spună încet, fie să se apropie de gazdă şi să o întrebe respectuos unde se află aceasta.
La plecare, trebuie să îşi ia la revedere de la gazde şi să le mulţumească pentru găzduire.
10. Codul bunelor maniere pentru copii la şcoală
Mediile sociale în care copiii se integrează de la cele mai mici vârste sunt cele ale instituţiilor de învăţământ pe care le frecventează. Astfel, printre regulile şi tipurile de comportamente pe care îi ajutaţi să le adopte în diverse contexte, un rol special ar trebui să-l aibă regulile de comportament la gradiniţă sau la şcoală.
Chiar dacă este înconjurat de elevi de vârsta lui şi se poate simţi mai liber, un copil cu bune maniere ar trebui să fie învăţat să evite să vorbească urât sau să necăjească alţi elevi. O atenţie deosebită trebuie acordată comportamentului copilului faţă de învăţător sau profesor, precum şi faţă de celelalte persoane care lucrează în şcoală.
În primă instanţă copilul dvs. trebuie să ştie să salute colegii atunci când intră în clasă; să salute profesorul (ridicându-se în picioare); să nu vorbească niciodată neîntrebat, mai ales în timpul orei de curs; să ceară permisiunea înainte de a manevra un obiect străin sau de a merge la toaletă; să înapoieze obiectele împrumutate şi să mulţumească pentru permisiunea de a le folosi; să vorbească numai după ce altcineva îşi încheie discursul; să ţină uşa deschisă pentru o persoană care intră în sala de clasă, mai ales dacă aceasta are mâinile ocupate; să respecte proprietatea altora şi să nu îşi însuşească bunuri care nu îi aparţin; să spună „te/vă rog frumos” şi „îţi/vă mulţumesc”; să păstreze liniştea în timpul orei, să nu se agite în bancă şi să menţină o postură decentă (cu spatele drept şi antebraţele sprijinite de marginea băncii); să nu folosească cuvinte jignitoare, să fie amabil, atent şi să urmeze întocmai indicaţiile profesorilor; să îşi îngrijească banca, scaunul şi dulăpiorul personal (fără să le murdărească de pix sau cerneală); să se comporte decent în recreaţii, fără violenţă şi acte de vandalism; să fie politicos cu colegii, dar mai ales cu cadrul didactic.
Rezultatele şcolare şi integrarea fericită în colectiv sunt două consecinţe sigure ale bunelor maniere la şcoală.
scrisă de A. D.
sursa: epochtimes-romania.com
Cântatul cu vocea sau la un instrument îi poate ajuta pe copiii defavorizați să-și îmbunătățească abilitățile de citire, susțin cercetătorii americani, preluați de BBC.
După ce au primit timp de un an lecții de muzică, elevii de 9 și 10 ani au avut note constante la citit, spre deosebire de cei cărora nu li s-a predat muzica, și care au avut rezultate școlare mai slabe la această materie. De asemenea, un alt grup de copii care au beneficiat de pregătire muzicală s-au dovedit mai buni în ceea ce privește procesarea imaginilor și sunetelor decât cei care nu au avut parte de lecții similare.
Studiul a relevat că lecțiile de muzică pot crește gradul de concentrare, memoria și atenția copiilor în clasă prin îmbunătățirea funcțiilor lor neuronale.
AGERPRES / (AS — autor: Ana Bîgu, editor. Cristina Mac)
Elevii români au câştigat o medalie de aur şi două menţiuni la Olimpiada Internaţională de Lingvistică, desfăşurată la Beijing, la care au participat 39 de echipe din 28 de ţări, a anunţat miercuri (30 iulie a.c.) Ministerul Educaţiei.
Medalia de aur a fost obţinută de Dan Mircea Mirea, de la Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” din Craiova, iar menţiunile au fost acordate Iuliei Marinescu, de la Colegiul Naţional „Unirea”, din Turnu Măgurele, judeţul Teleorman şi lui Vlad Neacşu, de la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti.
Toţi componenţii lotului olimpic sunt elevi în clasa a XI-a, precizează Mediafax.
Anul trecut, în Manchester, la prima participare oficială la această competiţie, România şi-a trecut în palmares o medalie de bronz şi două menţiuni. La ambele ediţii, elevii au fost pregătiţi şi însoţiţi de Roxana Dincă şi Adina Dragomirescu, cadre didactice la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, arată Ministerul Educaţiei, într-un comunicat de presă.
Olimpiada Internaţională de Lingvistică este un concurs organizat pe două niveluri: o probă individuală şi o probă pe echipe. Subiectele solicită operarea cu analogii, prin aplicarea elementelor de logică gramaticală şi logică matematică în procesul de înţelegere a unor texte în limbi necunoscute, pornind de la premisa că lingvistica ordonează gândirea şi reglează procesul de comunicare lingvistică explicită prin construcţia de structuri care favorizează învăţarea cu uşurinţă a oricărei limbi.
La cea de-a XII-a ediţie a Olimpiadei Internaţionale de Lingvistică, desfăşurată la Beijing, în perioada 21-25 iulie, au participat 39 de echipe din 28 de ţări de pe toate continentele.
Mircea Dan Mirea a mai participat recent la Olimpiada Internaţională de Biologie, care s-a desfăşurat în Bali, Indonezia, în perioada 4-13 iulie a.c şi de unde s-a întors cu medalia de argint, potrivit presei din Craiova.
De Digi24
La Pensiunea ,,Ferma Veche”, aflată la doi pași de Mănăstirea Bogdana (comuna Ștefan cel Mare, Onești, Bacău), pe unde umblau odinioară plăieșii lui Ștefan cel Mare și Sfânt, s-a preaslăvit miercuri, 4 iunie a.c., minunăție de muzichie și poezie românească, într-un florilegiu prezentat de un nume atât de pur și de frumos, născut prin Obcinile Bucovinei în urmă cu vreo 29 de ani : LUCIAN ȘTEFAN.
În fapt, a fost vorba de lansarea volumului de poezii intitulat ,,Ascunse-n văzul tuturor”, semnat de tânărul poet și cantautor, care alături de alți doi corifei ce alcătuiesc laolaltă ,,Trupa CALEnDAR”, au parcurs o minunată călătorie poetică și muzicală pe cărările cântecelor de munte.
,,Lucian Ștefan nu se teme să se exprime în vechiul stil clasic, adică nu se teme de ritm și de rimă. Nu se teme să se exprime clar, fără căutări sofisticate care de multe ori sunt șarade greu de dezlegat, dacă nu chiar imposibil. Citind poezia lui Ștefan Lucian știu că am citit poezie. Mi-a rămas în suflet un buchet de vin de viță aleasă”, scrie în prefața cărții, prozatoarea și romanciera Ileana Vulpescu, soția poetului și traducătorului Romulus Vulpescu și autoarea cunoscutului roman ,,Arta conversației”.
Lansare cu prieteni
Amfitrionul evenimentului a fost dna Maria Dohotaru, directorul general al Editurii și Tipografiei ,,Magic Print” Onești, acolo unde cartea lui Lucian Ștefan a ieșit de sub lumina tiparului, aureolată de o prezență grafică cu totul specială.
Printre invitați s-au numărat prozatorul Adrian Lungu, criticul literar Petre Isachi, poetul Nicolae Mihai (secretarul de redacție al cunoscutei reviste de cultură și atitudine ,,Plumb”), profesorul și publicistul Gabriela Gârmacea, poetul și publicistul Dan Sandu, istoricul Vilică Munteanu (directorul Direcției Județene Bacău a Arhivelor Naționale), profesorul și publicistul Ștefan Epure, elevi de liceu, cadre didactice, mass-media.
Cu această ocazie, a fost lansat și CD-ul trupei CALEnDAR, al cărui titlu sugerează pasiunea frumoșilor tineri ,,nebuni” ai marilor sau micilor orașe: ,,100 de cântece de AUR cântate pe munte”, proiect ,,ATE BUCOVINA”, sprijinit de Primăria Râșnov.
I-am lăsat pe cei în mai măsură să facă referiri asupra celor rostite și rostuite la această reuniune de spirit înobilată de acorduri de chitară, dumnezeiesc interpretate de tinerii rebeli, dar sinceri, frumoși și ,,uniți în cuget și-n simțiri”, ai trupei CALEnDAR.
Despre proiectele la care lucrează și pe care dorește să le duca la bun sfârșit, Lucian Ștefan (căci asta și voiam să aflu), mi-a spus următoarele:
,,Legat de activitatea prezentă și mai ales viitoare sub aspect literar, muzical și social, lucrez la o antologie a curentului folk românesc; împreună cu trupa am început imprimările la cel de-al doilea album (propriu) CALEnDAR, însă cea mai mare parte a atenției o concentrez pe un proiect de suflet denumit SOAREnDAR, care constă în construirea la Râșnov a unui centru de agrement destinat copiilor din centrele de plasament, cu scopul de a le oferi o vacanță adevărată în primă instanță, ca ulterior, pe o parte dintre aceștia să-i ajutăm să se califice într-o meserie.
Din punct de vedere literar am mai început un proiect, care preconizez că se va întinde pe mai bine de 4 ani și care constă într-un poem de câteva sute de strofe, cu un titlu sugestiv `De la facerea la desfacerea lumii` în finalul acestuia încercând să scot în relief importanța și mai ales utilitatea artelor în contextul evolutiv al umanității. Chiar găsesc interesant ce-ar gândi în pragul morții ultimul supraviețuitor de pe pământ, încărcat de conștiința a câtorva miliarde de suflete, privitor la artă. Toate aceste gânduri, așternute în versuri reprezintă, cel puțin în acest moment, o provocare pe măsură pentru mine. Aș fi foarte bucuros să o duc la bun sfârșit. Și pentru că tot vorbeam de aspectul social și nu doar de latura lui umanitară, am început să predau în Brașov cursuri particulare de ȘAH atât copiilor cât și adulților, iar rezultatele în aceast hobby, devenit și sursă alternativă de venit, sunt convins că nu vor întârzia să apară”.
I-am mulţumit bunului Dumnezeu că ţine treaz spiritul românesc, că există tineri ca Lucian Ştefan şi că, generaţia ce ne urmează va avea un cuvânt de spus pentru ca naţia asta românească să nu moară!
ROMULUS DAN BUSNEA
De la nivelul anului 2014, chiar in prezenta unor indicii palpabile despre dezvoltarea pietei de locuri de munca, o parte din meseriile viitorului pot parea absurde. Aflati din articol cu ce se va ocupa un chirurg specializat in augmentarea memoriei sau un expert in carantine.
Conform unui studiu realizat de Guvernul britanic si Fast Future, o companie care identifica trenduri de dezvoltare au rugat un grup de futurologi sa gaseasca si sa descrie principalele ocupatii in tehnologie ale viitorului.
1. Avocatul virtual
Pe masura ce influenta Internetului in vietile noastre creste, nevoia unor specialisti in drept care sa analizeze evolutia disputelor legale, problemelor contractuale si legale, a disputelor privitoare la proprietate sau furt intelectual in mediul virtual este din ce in ce mai acuta. Iar daca procesele legate de copyright au devenit un lucru obisnuit, provocarea vine din judecarea unor crime cu impact international realizate prin Internet. De exemplu, in jurisdictia cui intra un raufacator care comite un act de hacking cu victime in Luxemburg la bordul unui avion care apartine unei companii australiene intr-un zbor Paris-Singapore, exact in momentul trecerii deasupra Bulgariei?
Avocatii virtuali vor fi experti legali care folosesc tehnologia in avantajul lor, fiind capabili sa plaseze boti si crawlere web pentru a monitoriza diverse tranzactii si scana Internetul in cautarea de probe digitale legale. Rolul major al acestora avocati virtuali va fi de a-si sfatui clientii cum trebuie sa isi desfasoare activitatile online astfel incat sa actioneze legal intr-o serie de jurisdictii si sa previna posibilele urmariri penale viitoare in domenii precum jocuri online si descarcarea de continut.
2. Chirurg specializat in augmentarea memoriei
Acesti chirurgi se vor ocupa de adaugarea de memorie suplimentara persoanelor care isi doresc sporirea capacitatii de memorare. Noua specializare ar putea fi de ajutor celor care au memoria incarcata peste masura cu informatii dobandite de-a lungul vietiii si pur si simplu nu mai pot acumula informatii suplimentare. Procedura va fi una complexa, incepand cu un control al pacientului, care va include teste cognitive, psihologice, neurologice si emotionale care il vor chirurg sa determine daca pacientul poate urma tratamentul si care este cea mai indicata interventie chirurgicala in cazul lui. Fiecare interventie va fi planificata folosind instrumente de modelare pe calculator si va trebui sa fie evaluata de alti doi specialisti de augmentare a memoriei.
3. Specialist in organizarea de carantine
Daca un virus letal ar incepe sa se imprastie rapid, doar cateva tari si cativa oameni ar fi pregatiti sa-i reziste. Numarul de doctori si asistente este mult prea mic pentru a putea face fata unei epidemii la scala globala. De aceea, masura care se impune este carantina. Mai mult, daca rata mortalitatii creste si se impune izolarea unor anumite zone, va exista nevoia unor persoane care sa pazeasca zonele de acces. Avand in vedere ca aceasta va intra in contact cu persoane infectate, care vor incerca sa paraseasca zona de carantina, va trebui sa folosesca forta pentru a putea proteja pe toata lumea. Cerintele cheie pentru aceasta meserie sunt un sistem imunitar puternic si capacitatea de a face fata unor presiuni psihologice intense.
4. Dezvoltator de vehicule alternative
Designerii si constructorii urmatoarelor generatii de vehicule vor trebui sa foloseasca materiale si combustibili alternativi. Intrebarea este daca in urmatoarele decade visul transportului prietenos si eco va deveni realitate. Elementele cheia pentru dezvoltarea noilor vehicule vor fi inovarea si o gama larga de parteneriate – de la finantatori pana la furnizorii de componente si canalele de distributie. Rolul acestor dezvoltatori va fi acela de proiecta si realiza prototipuri de vehicule si subsisteme de vehicule, de a le testa pentru a demonstra performanta, siguranta, fiabilitatea si impactul asupra mediului.
5. Organizator de date virtuale
Organizatorul de date virtuale va fi un expert in managementul de date, securitate si retelistica si va opera in 3 moduri: va oferi o solutie care poate fi descarcata pe device-urile electronice, va furniza un software online ca solutie de servicii (SaaS) sau va furniza un serviciu complet de management al datelor pentru clientii sai.
Serviciul personalizat va fi oferit pentru cei care nu au timp sau competenta pentru a accesa dispozitivele online. Organizatorul de date virtual te va vizita sau va accesa dispozitivele de la distanta. Ei vor scana toate datele – emailuri, documente, inregistrari online si vor crea un sistem de management al datelor pentru a organiza informatiile electronice. Scopul lor va fi sa se ocupe de managementul e-mailurilor si asigurarea stocarii ordonate a datelor, managementul ID-urilor si rationalizarea aplicatiilor pe care le folosim.
Cititi aici prima parte a articolului
de Smile Media
Pompier, doctor, politist, avocat, poate chiar pilot de avion sunt cateva dintre meseriile care provoaca entuziasmul copiilor in materie de meserii. Cel mai probabil insa, elevii de scoala primara de astazi vor ajunge sa ocupe posturi despre care nu stim nimic, pentru ca nici macar nu exista. Proiectul „Meseriile viitorului“ va prezinta 5 job-uri care vor face parte din actualitate pana in 2030.
Piata locurilor de munca este acum unul dintre subiectele preferate ale futurologilor. Schimbarea de ritm cauzata de tehnologie seamana din multe puncte de vedere cu Revolutia Industriala de la mijlocul secolului al XVIII-lea. La fel ca atunci, o parte dintre ocupatiile cu care suntem obisnuiti astazi vor disparea cu totul. Altele, vor primi un update de atributii si cerinte pentru a putea ramane utile.
Guvernul britanic si Fast Future, o companie care identifica trenduri de dezvoltare au rugat un grup de futurologi sa gaseasca si sa descrie principalele ocupatii in tehnologie ale viitorului.
1. Specialist in etica stiintelor noi (new science ethicist) – Discutiile despre clonare si modificarea genetica a organismelor au fost doar inceputul unor probleme etice importante despre viitorul medicinei si stiintei. Specialistul in etica stiintelor noi isi va folosi cunostintele complexe in filosofie, medicina si biostiinte pentru a hotari daca anumite experimente pot fi continuate fara repercusiuni la nivel moral sau chiar accidente grave. Un specialist in etica stiintelor noi va avea un cuvant important de spus in departamentele de cercetare ale companiilor farmaceutice, laboratoarele de genetica.
2. Profesor virtual / Manager de avatare – Scoala viitorului nu va mai avea o tabla de scris, creta sau…profesori in carne si oase. Cel mai probabil, orele de curs vor fi sustinute in mediul virtual cu ajutorul unor avataruri care vor inlocui cadrele didactice. Desigur, va fi nevoie de o persoana care sa supravegheze procesul de predare si sa se asigure ca totul functioneaza corect si ca elevii reali acumuleaza informatii noi.
3. Specialist in controlul climatului – Pe masura ce schimbarile climatice afecteaza din ce in ce mai mult planeta se simte nevoie unui expert care sa controleze sau chiar sa inverseze efectele lor. Ei vor trebui sa gaseasca solutii pentru cresterea temperaturili, inundatii precum si sa ofere consultanta in domeniul constructiilor, transportului sau obtinerii de energie.
4. Nanomedic – Imaginati-va un tratament care presupune roboti de dimensiuni microscopice care intra in organism pentru a preveni sau lupta impotriva unor boli grave precum cancerul. Nanomedicii vor fi acei specialisti care dezvolta si coordoneaza activitatea masinariilor microscopice pentru rezultate optime precum si a implanturilor.
5. Fermier vertical – Futurologii prevad ca urmatorul pas in dezvoltarea agriculturii este plantarea culturilor pe verticala in constructii speciale plasate, chiar in mijlocul zonelor urbane aglomerate. Masura ar aduce sursele de hrana mai aproape de oamenii care le consuma reducand astfel impactul asupra mediulu precum si spatiul ocupat de culturi. Fermele verticale vor presupune numeroase provocari legate de iluminare, irigare.
de Smile Media
sursa: hotnews.ro
Adăpostul pentru cai „Steaua Speranţei”, cu sprijinul Administraţiei, Lacuri, Parcuri şi Agrement, sărbătoreşte, duminică, 1 iunie, Ziua Copilului, de la 12.00, la sediul adăpostului din Tei-Toboc, şoseaua Petricani nr.11, cu spectacole de dresaj, demonstraţii de călărie şi alte surprize.
Copiii, împreună cu părinţii, precum şi toţi iubitorii de cai sunt invitaţi să se bucure alături de cele mai blânde, mai frumoase şi mai jucăuşe animale, cu care se pot plimba şi pot face fotografii.
Caii Lolita, Chloe, Zara, Hermes şi lama Mayo aşteaptă copiii să sărbătorească împreună 1 Iunie, cu dulciuri şi multă voie bună.
Adăpostul „Steaua Speranţei” a fost înfiinţat în 2008, iar ulterior a fost amenajat un manej. Caii luaţi la „Steaua Speranţei” sunt fie confiscaţi de la persoane care îi maltratau, fie găsiţi pe câmpuri, abandonaţi. Majoritatea animalelor ajung la Toboc-Tei înfometate, slăbite, rănite sau chiar la un pas de moarte. Voluntarii îngrijesc şi hrănesc animalele din fonduri proprii sau donaţii.
Adăpostul a fost numit după iapa Speranţa, fătată în condiţii extrem de riscante de către mama sa. Aceasta din urmă a fost găsită grav rănită, gestantă şi a stat timp de două luni suspendată deasupra solului, pe un aparat special, pentru a putea făta şi a-i fi salvat viaţa.
O elevă în vârstă de 10 ani din Capitală a câştigat premiul pentru cea mai promiţătoare piesă de teatru la International Playwriting Competition, organizat de Trinity College din Londra, informează un comunicat remis MEDIAFAX.
Claudia Mihale, elevă în clasa a V-a la Şcoala Metropolitană ARC, a reprezentat România la această competiţie, fiind cel mai tânăr participant.
Piesa Claudiei, intitulată „The Friendly Yeti”, a concurat cu sute de texte din 25 ţări, toate având un nivel ridicat din punct de vedere al creaţiei.
„The Friendly Yeti” va fi publicată alături de alte piese de succes din competiţie, iar culegerea de texte va fi disponibilă la Playwriting Festival, care va avea loc la St James Theatre din Londra, în perioada 7 – 10 mai, când vor fi decernate şi premiile câştigătorilor.
de Dorina Calin
Zilele acestea, Fundația Sergiu Celibidache a anunțat premiile oferite cîștigătorilor Concursului Național „Tribut Valorilor Culturale Românești”, ce reprezintă a treia etapă a campaniei de responsabilitate socială „Români pentru o lume”.
Cîștigătorul categoriei Literatură şi Filozofie – Proză scurtă a revenit lui Ionuț Alexandru Radu Scurtu si este oferit de Headsome Communication, prin intermediul Oanei Boca Stănescu, membră a juriului campaniei „Români pentru o lume”, constand în:
• Masterclass de pregătire cu scriitorul și scenaristul Lucian Dan Teodorovici
• Lectură publică în cadrul Atelierelor „Vorba Vine”: programul de lecturi publice și dialoguri al studenților Facultății de Litere din cadrul Universității din București / mentor: criticul literar Cosmin Ciotloș
• Publicarea unei proze într-una dintre revistele culturale importante din România
• „Biblioteca afectivă”: mini-campanie de strîngere de cărți pentru o bibliotecă personalizată și afectivă – scriitori români îi dăruiesc lui Ionuț una dintre cărțile lor cu autograf, iar criticii literari îi fac recomandări de lectură. Cărțile recomandate de critici îi sînt puse la dispoziție gratuit lui Ionuț de Librăria Cărturești
„Sînt foarte încîntat de ideea bibliotecii afective și de întîlnirea cu Lucian Dan Teodorovici. Mereu am crezut că e important să adaug la tot ceea ce pot să fac eu în sfera scrisului și un întreg tablou de oameni din același domeniu care, mai aproape sau mai departe de gusturile mele, mă pot învăța ceva”, a declarat cîștigătorul.
Ionuț Alexandru Radu Scurtu are 16 ani şi este elev la Colegiul Național „Calistrat Hogaș” din Piatra-Neamț. A avut de mic o pasiune față de literatură. Acum, scrie proză scurtă, însă, pe viitor, mărturisește că i-ar plăcea să se dedice scenariului de film. Ionuț a înscris în competiția „Români pentru o lume” lucrarea „Riduri verzi pe obiectiv”, declarată cîștigătoare, de un juriu format din Sorin Alexandrescu, Ioan Crăciun, Lucian Grozea, Linda Maria Baros și Oana Boca Stănescu.
Concursul national „Tribut Valorilor Culturale Româneşti” reprezintă a treia etapă a campaniei naţionale de responsabilitate socială „Români pentru o lume”, ce îşi propune să promoveze valorile naţionale şi să încurajeze tânăra generaţie în a-şi urma visul, indiferent de segmentul cultural în care activează. Competiția a avut loc în perioada 2 septembrie-28 noiembrie 2013, la ea putîndu-se înscrie toate persoanele fizice, cetăţeni români, rezidenţi în România sau în alte ţări care aveau, în momentul înscrierii, vîrsta maximă de 25 ani.
de D.S. HotNews.ro
Yahoo! News/Dan Arsenie – Matei Vladimir Colţeanu, Beatrice Marcu, Tudor Moldoveanu şi profesoara Liudmila Ionescu
Mă întâlnesc adesea – prin tramvaie, parcuri, mall-uri etc.- cu liceeni şi remarc mereu energia lor fantastică, un avânt care face chiar şi un om de 29 de ani să pară bătrân. La documentarea unor articole despre sistemul nostru de învăţământ, am cunoscut sute de astfel tineri ajunşi în faza vieţii lor în care modul în care le este direcţionată energia este esenţial pentru viitorul lor profesional. Însă, nu am găsit niciodată, dintre elevii cu care am vorbit, un model uman pe care aş fi mândru ca propriul meu copil să îl împrumute. Şi asta deşi am cunoscut, pe lângă liceanul tipic, şi elevi eminenţi, cu realizări formidabile pentru vârsta lor. Le admiram inteligenţa unora, dar nu îmi plăcea atitudinea lor. Sau invers.
Asta până i-am cunoscut pe Beatrice, Tudor şi Vladimir, trei elevi de la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din Bucureşti. Rareori am întâlnit oameni care să vorbească cu atât de multă pasiune despre ceea ce fac şi îi reprezintă, în cazul lor pictura. Se întorseseră de puţin timp în ţară, după un dificil concurs în China, unde au obţinut un preţios loc patru în lume pentru şcoala românească de pictură. Am stat de vorbă cu ei şi profesoara lor, artisul plastic Liudmila Grăjdan-Ionescu, preţ de două ore, timp în care am ascultat superbele lor poveşti de viaţă şi am privit încântat picturile lor din China.
Beatrice Marcu este o fată de 18 ani din Miercurea Ciuc, pe care pasiunea pentru pictură a adus-o la Bucureşti. A 9-a a făcut-o în oraşul frigului, la un liceu teoretic, profil real. „Eram bună la matematică, informatică, fizică, tot ce era real”, spune ea. Însă, şi-a dat seama că pictura îi place mult mai mult. A dat vreo 15 diferenţe, le-a luat pe toate, şi dintr-a zecea a început la „Tonitza”. Aceasta e povestea „de suprafaţă”. În „culise” e şi istorioara unei familii care a trebuit să se mute cu totul dintr-un oraş liniştit de provincie în Capitală, tocmai pentru a direcţiona acea energie de care vorbeam mai sus. Lucrează superb în sepia – „are o tehnică specială”, spune profesoara ei – şi are o imaginaţie fantastică, picturile sale nefiind fotografii, ci interpretări artistice impresionante ale realităţii. Beatrice s-a gândit deja cum vrea să îşi folosească excelentele sale abilităţi în carieră. Vrea să studieze designul ambiental, la o facultate de arhitectură din ţările nordice.
Pictură realizată de Tudor Moldoveanu
„Noi asta trebuie să facem. Pictură, nu fotografie. Pot să spun că este destul de uşor să faci fotografie, să pui imaginea exactă a realităţii pe pânză ori hârtie. Dar nu mai eşti pictor, nu spre asta aspirăm”, îmi explică Tudor Moldoveanu (16 ani), pictor şi … hocheist. El este „mai artist”, fiind mai apropiat de pictura pe pânză, spre deosebire de Vladimir, căruia îi place mult mai mult partea de grafică. La „Tonitza”, Tudor studiază în special „artele murale”, socotite de celebrul pictor renascentist Giorgio Vasari drept „cel mai bărbătesc, mai sigur, mai hotărât şi mai trainic dintre toate felurile de pictură”. Vrea să-şi facă studiile universitare în ţară, la Facultatea de Arte Plastice, apoi crede că i-ar plăcea să cunoască îndeaproape şcolile de pictură din ţări ca Franţa şi Rusia.
Desen realizat de Matei Vladimir Colţeanu
Matei Vladimir Colţeanu (15 ani) m-a cucerit rapid cu o superbă reprezentare a oraşului Hong Kong (una dintre probele concursului din China), apoi cu felul lui de a fi. Vorbeşte cu lejeritate despre culturi şi civilizaţii şi pare că are cuvintele la el pentru orice discuţie pe care o începem. Şi-a căutat mult marea pasiune – a făcut şapte ani de tenis de performanţă, a tras şi cu armele de tir, cântă şi la chitară – dar pictura l-a cucerit total. A copilărit cu bunicii, în Târgovişte, iar dragostea pentru pictură l-a adus la „Tonitza”, în Bucureşti. Nu o dată i s-a întâmplat să fie dat afară de paznic din liceu sau să piardă şirul orelor acasă, pictând. Îmi explică de ce el, Beatrice, Tudor şi alţi tineri care visează la un viitor în pictură sunt nevoiţi să „stocheze” o cantitate fenomenală de cunoştinţe de cultură generală. „Nu poţi picta un cal dacă nu ştii cum are oasele”, dă el un exemplu inspirat. Uneori, un elev la pictură ajunge să ştie mult mai multă biologie decât un licean de la ştiinţele naturii. Şi mai multă istorie decât unul de la ştiinţe umane. Vladimir se gândeşte să meargă la Chicago, în State, deşi societatea americană în ansamblu nu i se pare cea mai potrivită pentru felul său de a fi. „Nu este nici pe departe cea mai bună universitate în domeniul meu, dar are o programă foarte variată, implicând cunoştinţe din foarte multe domenii”, explică, realist şi modest, adolescentul.
În faţa talentului lor evident, m-am gândit că au rude care sunt artişti plastici şi au „furat” meserie şi de acasă, nu numai de la profesorii de la şcoală. Dar secretul e cu totul altul. „Tocmai asta e, că noi nu avem. Când vezi că alţi colegi au părinţi pictori, te ambiţionezi şi mai mult să îi întreci”, îmi explică Beatrice. Am vorbit şi despre banii pe care îi poate câştiga în carieră un absolvent de pictură. Vladimir îmi explică faptul că, pe lângă vânzarea de tablouri, un artist talentat poate crea personaje pentru animaţii ori jocuri pe calculator. Chiar şi designul pentru care Beatrice vrea să meargă în Scandinavia pare o soluţie. Însă, mai presus de toate aceste calcule materiale e altceva, spune Tudor.
„Trebuie să lupţi întotdeauna, şi tânăr şi la maturitate, pentru a-ţi păstra integritatea ta de artist. Trebuie permanent să îţi menţii capacitatea de a exprima în mod plastic ideile”, spune el, aprobat de colegi.
Concursul din China
În 2012, liceenii de la „Nicolae Tonitza” au trimis lucrări pentru ca ţara noastră să se califice la International Children Painting Competition, din Honk Kong. Tema impusă a fost o pictură despre cel mai important simbol al fiecărei ţări, în imaginaţia tinerilor pictori. Pictura care a impresionat cel mai mult juriul a fost cea a Anei Romanescu, distinsă cu medalie de aur. Tânăra elevă a ales să participe în concurs cu superba reprezentare a unei mănăstiri româneşti.
State cu mare tradiţie în pictură, precum Italia, nu au reuşit calificarea la Hong Kong. Nici americanii nu au fost printre aleşi, dar România a avut onoarea să se numere printre cele 15 ţări prezente la acest important concurs de pictură pentru tineri.
În urma etapei de preselecţie, la Hong Kong urmau să meargă, alături de Ana, Beatrice Marcu (elevă în clasa a 12-a) şi Matei Vladimir Colţeanu (clasa a 10-a), ei obţinând menţiuni în etapa de calificare. Ana nu a dorit să meargă în China, aşa că locul liber lăsat de ea a fost scos la concurs, iar liceul l-a ales pe Tudor Moldoveanu.
La Hong Kong au fost cinci zile de concurs, iar elevii români au participat în grupa de vârsta 13-18 ani. Chinezii le-au asigurat cele mai bune condiţii şi cele mai bune materiale. Beatrice Marcu a cucerit juraţii cu tehnica sa şi a câştigat de două ori distincţia acordată pentru cea mai bună pictură a zilei. Concursul a fost extrem de dificil, deoarece temele erau impuse (au avut de pictat într-un centru comercial, la metrou, într-un sat de pescari, într-o grădină zoologică şi în aeroport), iar timpul – limitat (doar două ore şi jumătate pentru fiecare pictură). La finalul concursului, dintre cele 15 state cu echipe calificate la această etapă finală, România s-a clasat pe locul 4. Primele locuri au fost ocupate de Rusia, China şi Hong Kong (gazdele au avut o echipă separată de cea chineză).
De Dan Arsenie | Yahoo! News
Mai multe echipe de elevi şi studenţi din ţară s-au întrecut în idei de afaceri şi invenţii cu utilitate socială în cadrul unei competiţii naţionale de antreprenoriat organizate de Junior Achievement România (JAR).
Competiţia de antreprenoriat „Compania Anului” a desemnat două echipe câştigătoare, una alcătuită din elevi şi a doua din studenţi, care s-au remarcat prin produse inovative dedicate sănătăţii.
Echipa de elevi „L IT Tech” de la Liceul Teoretic O.C. Tăslăuanu din Topliţa, Harghita a realizat un program medical care îţi indică bolile pe care eşti predispus să le ai. Folosind această aplicaţie şi introducând datele cerute, orice pacient poate să îşi facă propria fişă medicală.
La secţiunea studenţi, echipa “Renew”, un joint venture între studenţii de la Universitatea Tehnică din Iaşi, Facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului şi Facultatea de Ştiinte Economice şi Gestiunea Afacerilor a creat o cremă exfoliantă cu ulei de arbore de ceai şi stiulete de porumb ca ingrediente principale, o combinaţie excelentă între acţiunea de exfoliere, curăţare şi hidratare a picioarelor.
Premiul pentru cel mai bun serviciu a fost acordat echipei Memoriae de la Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr din Bucureşti. Serviciul porneşte de la culegerea memoriilor (de la persoana in cauza, familie, prieteni) pe baza unor interviuri si transpunerea lor intr-o forma literara de catre tineri talentati.
Premiul pentru cea mai buna companie in IT a fost acordat echipei RAT App de la Liceul International de Informatica din Bucuresti care a creat o aplicatie IOS pentru RATB sau prestatori de transport, care urmareste masinile din flota pe harta Bucurestiului – folosind propriul sistem GPS – si arata cat timp mai este pana ajunge la statia sau locatia in care esti.
Premiul pentru cea mai buna companie in vanzari directe a fost acordat echipei Elfis Toys de la Colegiul National Emil Racovita din Bucuresti. Elevii au creat Quick Quiz, un joc (board game) de cultura generala de nivel mediu, care ii pune pe tineri fata in fata cu intrebari ale caror raspunsuri ar trebui sa fie cunoscute de toti.
Premiul pentru cea mai buna idee de afacere a fost acordat echipei MisteRo Kamena de la Colegiul National de Informatica din Piatra Neamt, Neamt, care a creat jocul social MisteRo Kamena (Misterele Romaniei: Kamena), pe baza de inscriere, fiecare participant rezolvand anumite sarcini primite, care pot fi de la activitati comunitare (Ex: sa curete un metru de zapada de pe strada x) la proiecte pe care le pot dezvolta.
Premiul „Investitia Anului 2013” – Romanian – American Foundation a acordat patru premii la aceasta sectiune.
Echipa CAARIS de la Colegiul Tehnic Alexandru Roman din Alesd, Bihor ofera servicii pentru persoanele in varsta, prin livrarea pe bicicleta a cumparaturilor la domiciliu, ajutarea in diferite activitati din gospodarie, sau petrecerea timpului liber.
Echipa YIA Travel Expertde la Colegiul National de Informatica din Piatra Neamt, Neamt se ocupa de promovarea turistica a Romaniei printr-un site si un catalog in romana, engleza si italiana.
Echipa Tagsoft Technologies de la Colegiul Economic Ion Ghica, Targoviste, Dambovita dezvolta solutii software, aplicatii pentru diferite dispozitive, gadget-uri, pagini web pentru toate sistemele de operare.
La secţiunea Studenţi, premiul pentru cel mai bun produs a fost acordat echipei Heart of Transylvania de la Universitatea Petru Maior, Facultatea de Stiinte Economice, Juridice si Administrative, Targu-Mures, care ofera pachete de produse traditionale si locale, pentru promovarea si sustinerea valorilor regionale.
Premiul pentru cea mai buna idee de afacere a fost acordat echipei Dr. Lex de la Universitatea de Vest Timisoara, Facultatea de Drept si Stiinte Administrative, care ofera un ghid practic pentru evitarea cazurilor de malpraxis – un website cu acces rezervat membrilor ce cuprinde legislatie consolidata si comentata referitoare la malpraxisul medical, sectiune de raspunsuri la cele mai uzuale intrebari din domeniu si indicatii clare de urmat in diverse situatii de malpraxis.
Premiul pentru cel mai bun plan de afacere a fost acordat echipei Come True de la Universitatea din Petrosani, Facultatea de Stiinte, care a creat produsul Smart Wash. Acesta este un nou concept al buretelui clasic de spalat vase pentru uz casnic, care usureaza aceasta activitate consumatoare de timp prin adaugarea unui rezervor pentru detergentul lichid.
Premiul pentru cel mai bun produs/serviciu IT a fost acordat echipei Electronic Roads cu membri de la Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi Iasi, Facultatea de Mecanica, Universitatea Politehnica Bucuresti, Facultatea de Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei, Academia de Studii Economice Bucuresti, Facultatea de Relatii Economice Internationale.
Electronic Roads este un nou concept, adresat in special iubitorilor muzicii electronice, ce are ca scop imbunatatirea experientei marilor petreceri si festivaluri prin oferirea unor pachete turistice unice special adaptate nevoilor clientilor.
Premiul “Hyundai Brilliant Entrepreneur Award” a fost acordat echipei The Cube de la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Matematica si Informatica si efectueaza automatizarea locuintei prin intermediul unui gadget care poate fi controlat de la distanta.
Junior Achievement este cea mai mare si cea mai dinamica organizatie internationala de educatie economica si antreprenoriala. În Romania, programele JAR de tip learning by doing sunt urmate anual de peste 153.000 de elevi din 1.000 de institutii de invatamant si se desfasoara local in parteneriat cu Ministerul Educatiei Nationale, institutiile de invatamant si comunitatea de afaceri.
Un copil de clasa a V-a, înzestrat cu talent şi ambiţie, a reuşit să câştige aprecierea celor mai mari muzicieni ai lumii. La cei 11 ani ai săi, Călin Calfa, elev al Colegiului de Arte „Octav Băncilă“ din Iaşi, a fost invitat să-şi demonstreze virtuozitatea pe una dintre cele mai cunoscute scene ale lumii, cea a Filarmonicii din Viena. Nu mulţi pianişti, mai ales la o vârstă atât de fragedă, se pot lăuda cu onoarea de a cânta pe scena pe care mari muzicieni ai tuturor timpurilor au cucerit inimile melomanilor.
Călin a fost invitat să participe la un eveniment caritabil ce urmează să aibă loc în capitala muzicii clasice în luna august a acestui an. Prezenţa sa printre marii muzicieni ai lumii este condiţionată, însă, de un aspect mai puţin artistic: banii.
Organizatorii nu asigură transportul sau cazarea la Viena pe perioada concertului, toate cheltuielile aferente urmând a fi suportate de familie. E vorba de aproximativ 3.000 de euro, bani pe care părinţii săi nu îi pot acoperi din buzunarul propriu.
„Invitaţia aceasta este onorantă, dar şi apăsătoare din punct de vedere financiar, pentru că 3.000 de euro sunt foarte mulţi bani. Noi sperăm din toată inima că vom găsi persoane care să ne ajute financiar, dar există riscul să nu găsim aceşti oameni care să înţeleagă să sprijine un astfel de copil. În cazul în care nu vom găsi aceşti oameni, nu vom mai da curs acestei invitaţii“, a spus Genina Albu, mama lui Călin.
Pe scena Filarmonicii din Viena, Călin ar urma să interpreteze Concertul „Rondo“ de Mozart, alături de Filarmonica din Baden. Invitaţia a fost înaintată copilului de către Chung Lee, profesor de pian la Graz şi Tokyo, care l-a remarcat pe Călin Calfa încă din 2011, la un concurs de interpretare a unui clasic vienez la care elevul a obţinut locul I.
„Mai merg la masterclass-uri la Viena şi este o onoare pentru mine să fiu invitat pe scena Filarmonicii de acolo. E o mare realizare pentru mine, la 11 ani, şi sper să reuşesc să ajung acolo“, a spus Călin.
PIANUL, UN ŢEL ÎN VIAŢĂ
Povestea de iubire dintre pian şi Călin a început pe când băiatul avea cinci ani şi jumătate.
„Am văzut un concert la Filarmonică, mi-a plăcut foarte mult cum sună pianul şi am vrut să încerc şi eu. Iniţial a fost doar un hobby, dar după aceea am descoperit că îmi place foarte mult şi am vrut să merg mai departe“, a povestit elevul.
În 2008, a fost admis cu nota 10 la Colegiul de Artă „Octav Băncilă“ din Iaşi, iar dintr-o simplă pasiune, pianul a devenit pentru tânăr un ţel în viaţă. Au urmat concursurile şi deplasările în străinătate, la masterclass-uri sau competiţii. Deşi se află la început de carieră, lista realizărilor în muzică este foarte vastă pentru Călin. Printre cele mai importante premii se numără un trofeu obţinut, pe când se afla în clasa a II-a, la un concurs internaţional de pian desfăşurat în Nisa, Franţa. Recent, el a obţinut locul I la olimpiada zonală la pian.
În ciuda programului încărcat, cu repetiţii zilnice şi deplasări la masterclass-uri din străinătate, băiatul spune că mai găseşte timp şi pentru activităţi specifice altor copii de vârsta sa. „Mă mai întâlnesc şi cu prietenii câteodată, mai mult prin weekend, când am terminat toate temele, mi-am făcut lecţiile“, spune copilul.
Călin Calfa se trage dintr-o familie de intelectuali, tatăl său fiind violonist la Filarmonica din Iaşi, iar mama profesoară de limbă germană. Acasă are o pianină pe care o foloseşte zilnic, în timp ce la şcoală munceşte la un pian vechi de aproape un secol.
„Sigur că există întotdeauna loc de mai bine, noi lucrăm pe un pian Bluthner care cred că are cel puţin 70 de ani şi nu a fost păstrat în cele mai bune condiţii. Un instrument de o asemenea vechime se deteriorează în timp şi este clar nevoie de ceva mult mai bun. Mai ales pentru copiii care fac performanţă“, a spus Roxana Ota, profesoara de pian a lui Călin, soră a cunoscutului pianist român Bogdan Ota.
TALENT, FĂRĂ BANI
Dorinţa de progres a elevului Călin nu este îndeajuns pentru ca acesta să ajungă un mare pianist, după cum mărturiseşte chiar el. E nevoie de participări la concursuri şi festivaluri internaţionale de muzică, acolo unde talentul lui Călin să poată fi remarcat de mai-marii muzicii internaţionale. Toate aceste lucruri nu se pot realiza decât cu o importantă contribuţie financiară, iar familia lui Călin Calfa nu are venituri îndeajuns de mari pentru a putea susţine talentul copilului lor.
În perioada următoare, Călin ar fi trebuit să participe şi la un concurs de pian în Franţa, însă nu va putea merge tot din cauza lipsei banilor. „O participare la un concurs internaţional se ridică undeva la 2.000-2.500 de euro, care acoperă cheltuielile cu transportul, cazarea, închirierea pianului pentru repetiţii“, mai spune mama copilului.
Un talent cum este cel al lui Călin Calfa nu este foarte atractiv nici pentru oamenii de afaceri cu bani, puţini fiind cei care în trecut au fost de acord să-l ajute pe talentatul pianist. Cât despre contribuţia statului român, aceasta este aproape infimă. Elevul Călin Calfa, multiplu premiat la concursurile de pian şi invitat la 11 ani pentru a cânta pe scena Filarmonicii din Viena, primeşte suma de 28 de lei pe lună cu titlu de bursă de merit. Din toamna anului trecut, însă, nici măcar această sumă nu a mai fost acordată de stat din cauza lipsei de fonduri.
Mai merg la masterclass-uri la Viena şi este o onoare pentru mine să fiu invitat pe scena Filarmonicii de acolo.
Călin Calfa, pianistO participare la un concurs internaţional ajunge la 2.500 de euro, care acoperă cheltuielile cu transportul, cazarea, închirierea pianului.
Geanina Albu, mama pianistuluiFOTO VIDEO „Micul Mozart” de la Iaşi. Invitat să cânte pe scena Filarmonicii din Viena la 11 ani, nu poate merge din cauza lipsei banilor. Statul îl „ajută” cu 28 de lei
sursa De adevarul.ro
La 14 ani Jacob Barnett ne învață multe lecții, cea mai importantă, după mine, fiind că singurul de care trebuie să te temi în viață ești chiar tu.
La 2 ani Jacob a fost diagnosticat de mai mulți specialiști cu o formă gravă de autism. Acum, după 12 ani, el are IQ-ul mai ridicat decât al lui Albert Einstein, spun specialiștii. Nu doar atît, el lucrează la o proprie teorie a relativității, teoretie care îi poate aduce Premiul Nobel. Repet are 14 ani.
Cum s-a întâmplat asta? Atunci când a fost diagnosticat cu autism, micuțul a fost dus de către părinți la terapie, însă sistemul de educație nu făcea decât ca el să se închidă și mai mult în el. Acela a fost momentul în care mama sa și-a luat inima în dinți și a luptat împotriva sistemului și a decis să-și educe singură copilul, în ciuda faptului că specialiștii o sfătuiau contrariul. Kristine, mama lui Jacob, spune că este foarte greu să lupți împotriva a ceea ce specialiștii din domeniu spun că este spre binele propriului copil, dar acum nu regretă nimic.
La 11 ani Jacob avea un IQ de 170, adică era pregătit să urmeze cursurile unei facultăți, în prezent, băiatul studiază la Universitatea Purdue din Indianapolis și, așa cum spuneam și mai sus, lucrează la o teoretie a relativității.
scrisă de Roxana Jilăveanu
Educarea tinerilor nu este numai un proces complex şi riguros, mereu provocator şi permanent, într-o continuă evoluţie, dar şi o căutare în comun a sensului în viaţa omului, o comuniune a tuturor minţilor interesate în descoperirea, promovarea şi valorizarea dragostei şi a spiritului creator, necesare unei societăţi moderne.
Am certitudinea că prin activităţile pe care le-am desfăşurat în anul şcolar trecut cu elevii de clasa a V-a de la Şcoala Gimnazială „O. Hulea” Aiud, activităţi dedicate lecturii şi finalizate cu două reviste literare, prin temele prezentate, articolele întocmite cu mare atenţie de către elevi sub îndrumarea cadrului didactic, va duce la un schimb benefic de idei şi experienţă, va deschide şi va descoperi noi oportunităţi privind modernizarea demersului didactic şi a managementului şcolar, dar şi la dezvoltarea creativităţii şi a abilităţilor practice ale elevilor.
Unul dintre cele mai minunate daruri pe care părinţii il pot face copiilor este dragostea pentru lectură, pentru cărţi. Multe studii au ajuns la concluzia că elevii care citesc mai devreme au mult mai multe şanse de a reuşi în şcoală şi în viaţă. De ce?
Copiii care işi văd părinţii citind în mod regulat şi au la dispoziţie cărţi de toate felurile învaţă să iubească şi să aprecieze cărţile – considerîndu-le surse de divertisment şi de cunoaştere de informaţii noi şi interesante. Cărţile lărgesc orizontul copiilor, ajutându-i să-şi îmbogătească vocabularul, invitându-i să gândească, să se comporte în societate, să privească lucrurile cu mai multă atenţie şi seriozitate şi le dezvoltă curiozitatea.
Nu exista o vârsta anume de la care trebuie să le citim copiilor şi nici un număr stabilit de cărţi. Un singur lucru este clar: trebuie să le citim de când vin pe lume, cât mai multe poveşti posibil. Cititul ajută la învăţarea limbii (vocabular, construcţia propoziţiei, sunetele şi ritmicitatea vorbirii), la cunoaşterea lumii înconjurătoare şi la deprinderea unor valori umane, deduse din experienţele pozitive prezentate în cărţi. Doresc să împărtăşesc cu dumneavoastră, colegii mei, această satisfacţie profesională, trimiţându-vă câteva dintre numeroasele amintiri din cadrul proiectului nostru „O oră de lectură”, spre a vă bucura ochii şi mintea.
Prof. Dinga Rusanda, Şcoala Gimnazială „O. Hulea” Aiud
In 2010, Editura Arthur a demarat un proiect deosebit, coordonat de Florentina Samihaian, profesor al Facultatii de Litere a Universitatii din Bucuresti, prin care incearca sa stimuleze atat scriitorii, cat si pe copii sa acorde o mai mare importanta literaturii romane pentru copii si tineret. Publicul vizat de cele sapte volume (planuite initial) ale colectiei este format din tineri cu varste cuprinse intre 10 si 14 ani. Pana acum, in aceasta colectie au aparut doua volume, ambele coordonate de Liviu Papadima, profesor de literatura romana la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, prorector al Universitatii din Bucuresti si, mai ales, scriitor si critic literar. Primul volum, Care-i faza cu cititul?, reuneste pe coperta numele a 25 dintre cei mai importanti scriitori romani ai momentului, in timp ce al doilea volum, Ce poti face cu doua cuvinte, este semnat doar de optsprezece dintre cele mai importante voci ale literaturii romane contemporane. Ilustratiile celor doua volume sunt semnate de Irina Dobrescu, fiind astfel destul de usor de inteles de ce copiii s-au atasat de aceste carti si la nivel grafic.
Cum unul dintre scopurile colectiei este acela de a-i stimula pe copii si adolescenti sa citeasca inclusiv prin scris, Editura Arthur a demarat un amplu concurs de scriere creativa si de ilustratie, la care au participat mai mult de 1 000 de copii din intreaga tara, rezultatul acestuia fiind participarea castigatorilor la o tabara de creatie impreuna cu autorii volumului Ce poti face cu doua cuvinte si, ulterior, publicarea textelor si ilustratiilor acestora in antologia Ce poti face cu doua cuvinte juniorii, aparuta in noiembrie 2013 la Editura Arthur.
Care-i faza cu cititul? sau despre cum ne amintim de prima noastra carte
Antologia Care-i faza cu cititul?, coordonata de Liviu Papadima, in care semneaza nume dintre cele mai importante ale literaturii romane (Mircea Cartarescu, Neagu Djuvara, Simona Popescu, Florin Bican, Ioana Parvulescu, Ioana Nicolaie, Cristian Teodorescu, Ioana Bot, Caius Dobrescu, Paul Cernat, Ioan Grosan, Dan Lungu, Robert Serban, Rodina Zane, Cezar Paul Badescu, Laura Grünberg, Calin-Andrei Mihailescu, Dan Sociu, Calin Torsan, Fanny Chartres, Vasile Ernu, Bogdan Ghiu, Vlad Zografi, George Ardeleanu si Doina Rusti), a aparut la finele anului 2010 si a fost foarte bine primita atat de copii, cat si de adulti. Fiecare dintre autorii care semneaza aceasta antologie spune povestea primei carti citite, a primei lecturi marcante, a primului volum pe marginea caruia a desenat, a primei aventuri inspirate dintr-o carte. Sunt texte sensibile si amuzante care, prin ineditul lor, le atrage atentia celor mici asupra multitudinii de moduri in care te poti raporta la o carte.
Ce poti face cu doua cuvinte sau despre jocurile fanteziei
Cel de-al doilea volum al colectiei „Cartile mele”, Ce poti face cu doua cuvinte, porneste de la ideea lui Gianni Rodari potrivit careia povestile se nasc la ciocnirea dintre doua cuvinte alese in mod aleator. Pornind de la acest joc in care autorii i-au rugat pe copiii prezenti la evenimentul de la Muzeul Taranului Roman sa le dea cuvinte pentru volum si, apoi, sa le grupeze in perechi a fost scrisa aceasta carte semnata de Simona Popescu, Adina Popescu, Dan Sociu, Dan Stanciu, Grete Tartler, Florin Bican, Florin Dumitrescu, Matei Florian, Laura Grünberg, Ioana Nicolaie, Robert Serban, Vlad Zografi, George Ardeleanu, Fanny Chartres, Adela Greceanu, Calin-Andrei Mihailescu, Radu Paraschivescu si Doina Rusti.
Cele trei perechi de cuvinte care au fost votate de cele mai multe ori si cu ajutorul carora au fost scrise povestile din carte sunt aripi-lacrima, cocolos-explorator, tatuaj-pelerina. Cum fiecare dintre autori a nascocit o alta poveste pornind de la ciocnirea dintre aceste doua cuvinte, cartea le-a oferit celor mici suficient de multa diversitate pentru a se transforma rapid in reali fani ai volumului.
Ce poti face cu doua cuvinte juniorii sau despre bucuria de a scrie si a desena
Dupa aparitia volumului seniorilor, Editura Arthur a demarat un concurs national de creatie, iar cei 21 de castigatori ai sectiunii de scriere creativa si cei 10 ilustratori au fost publicati in antologia Ce poti face cu doua cuvinte juniorii, aparuta in toamna lui 2012. Autorii cartii au varste cuprinse intre 8 si 16 ani, iar miza de la care au plecat a fost aceeasi pe care au avut-o autorii consacrati, numai ca numarul de cuvinte din care s-au format aleator perechi pe site-ul care le-a fost dedicat a fost mai mare tocmai pentru a se obtine un grad mai mare de diversitate.
Cinicii care ar putea fi tentati sa creada ca niste texte si ilustratii semnate de copii si adolescenti nu au cum sa fie valoroase ar trebui sa citeasca volumul pentru a se convinge singuri de bucuria cu care scrie un autor neconsacrat si, mai mult, de creativitatea de care da dovada un copil. Asocierile facute de cei mici sunt proaspete, lipsite de intertextualitate, dar si de rigiditatea constructiilor reluate la nesfarsit. Textele dau uneori dovada de naivitate, insa umorul remarcabil anuleaza efectul romantios al candorii, lasand, la final, un cititor care rade in hohote si se mira ca absurdul cotidianului este, brusc, binevenit si apreciat.
Material oferit de Editura Art
O interfaţă care să ajute nevăzătorii să vadă cu ajutorul limbii i-a adus unui elev de 17 ani trei premii în SUA, o bursă de 10.000 de dolari şi posibilitatea să studieze la orice universitate americană.
Ionuţ Budişteanu, elev în clasa a XI-a la Grupul Şcolar Oltchim din Râmnicu Vâlcea, este un geniu al informaticii. „Este un adolescent atât de modest încât nu aş putea să spun că are cei şapte ani de acasă, ci are 18 ani de acasă şi parcă vine dintr-o altă galaxie”, spune despre el profesorul Florin Smeureanu, directorul Grupului Şcolar Oltchim.
Este singurul copil la părinţi, mama lui lucrând cândva în cercetare, iar tatăl fiind inginer. Ionuţ trăieşte în universul informaticii, mănâncă chiar în faţa calculatorului, iar zecile de concursuri interne şi internaţionale la care a participat i-au adus zeci de diplome şi medalii.
Elevul s-a întors zilele acestea din SUA, unde a participat la două concursuri internaţionale, el făcând parte din echipa de naţională de elevi informaticieni a României, compusă din doi elevi bucureşteni şi doi elevi suceveni.
Nevăzătorii vor vedea cu limba
La „Intel International Science and Engineering Fair” (Intel ISEF), Pittsburgh, Pennsylvania, Ionuţ a concurat alături de 1.850 de participanţi, din 67 de ţări. La acest concurs a obţinut trei premii.
El a fost singurul participant din lume căruia „IEEE Foundation President’s scholarship” i-a acordat o bursă de 10.000 de dolari pe an, timp de patru ani, pe care o poate folosi la orice universitate americană.
„IEEE este cea mai mare asociaţie de inginerie electrică din lume şi are în componenţa sa oameni de ştiinţă, profesori universitari din domeniul electric, dar şi electronic sau din domeniile asociate”, a spus Ionuţ.
Proiectul său este unul revoluţionar. „Am creat o interfaţă om – calculator care să ajute persoanele nevăzătoare să vadă cu ajutorul limbii. Softul ia o imagine de la camera web, o procesează cu inteligenţa artificială şi generează un curent electric direct proporţional pe o matrice-senzor care este pusă pe limbă. Deci, pe limbă va primi o matrice electrică, în foarte scurt timp nevăzătorul se obişnuieşte şi reu;eşte să înţeleagă informaţia primită pe limbă şi să o asocieze lumii înconjurătoare”, a explicat Ionuţ despre softul său.
Tot pentru această genială creaţie, vâlceanul a mai primit din partea „China Association for Science and Technology” unul din cele patru premii acordate, în valoare de 3.000 de euro.
„IEEE Computer Society”, asociaţie americană care se ocupă cu domeniul standardizării şi dezvoltării calculatorului, cu planificarea dezvoltării ştiinţei calculatorului din punct de vedere hardware, i-a acordat locul 1 şi un premiu de 1.000 de dolari.
Softul care îi apără pe americani de uragane
Ca o ironie, Ionuţ Budişteanu a plecat în SUA pe banii proprii, adunaţi de părinţi. „Organizatorii concursului decontau cheltuielile doar dacă participam la un singur concurs, dar eu am vrut să particip şi la un altul, tot internaţional şi tot în SUA. Sumele câştigate nu mi-au fost înmânate, urmând să fie transmise prin transfer bancar”, a spus elevul.
La cel de-al doilea concurs la care a participat în SUA, „I-SWEEEP – International Sustainable World Engineering & Environment Project Olympiad”, în Houston, Texas, au fost 1.100 de participanţi din 70 de ţări ale lumii. Ionuţ Budişeanu a câştigat aici medalie de argint, tema concursului fiind de a folosi ingineria în salvarea mediului.
„Eu am creat un software care preia imagini de la satelit şi, folosind inteligenţa artificială, le procesează pentru a recunoaşte dezastre naturale. Softul este capabil să recunoască, foarte rapid, dezastre ca uragane, incendii de păduri, inundaţii, ambuteiaje de maşini. De exemplu, pompierii din Canada află de incendii când cineva merge cu maşina şi îi sună. Softul creat de mine poate să proceseze imagini de satelit şi poate să recunoască incendiile de păduri reuşindu-se astfel ca pompierii să intervină cu două-trei ore mai repede, până când cineva sesizează incendiul. La uragane, meteorologii din America primesc mii şi mii de imagini numai că ei se uită cu ochiul liber peste ele, şi, de obicei, reuşesc să spună despre un uragan peste o oră sau două de la data când s-a creat. Softul reuşeşte să recunoască în doar două minute orice uragan din lume”, a mai spus Ionuţ Budişteanu.
10.000 de dolari este suma primită de Ionuţ Budişteanu la concursul din SUA pentru invenţia sa în folosul nevăzătorilor
În România, geniile nu sunt preţuite
La intrarea în Grupul Şcolar Oltchim, directorul liceului i-a făcut un panou cu toate medaliile şi distincţiile primite. „Venirea lui la şcoala noastră, în noiembrie 2011, a stârnit o emulaţie fără seamăn în clasa unde Ionuţ învaţă.
Este foarte respectat de colegi şi admirat. Păcat însă că, pentru aceşti copii, puţini la număr, Ministerul Educaţiei nu găseşte fonduri pentru sponsorizări. În urmă cu doi ani, pentru plecarea în Mexic, l-a ajutat Consiliul Judeţean Vâlcea, oferindu-i 6.000 de lei”, a mai spus directorul Smeureanu.
„Am aflat şi noi de rezultele obţinute de acest adolescent genial după venirea sa din SUA şi îl ajutăm oferindu-i transportul ca să meargă la următorul concurs internaţional din Olanda”, a spus Ion Cîlea, preşedintele CJ Vâlcea. Americanii i-au cerut lui Ionuţ să îmbunătăţească softul cu dezastrele, altfel încât să poată recunoaşte şi scurgerile de petrol, lucru care îl va face în lucrarea pe care o va prezenta în Olanda.
Vrea să facă o maşină autonomă
Ionuţ Budişteanu merge la orele de matematică la clasa a XII-a, deşi este cu un an mai mic. „Urmează să i se acorde o plachetă din partea Asociaţiei de Electronică şi Inginerie din SUA pentru rezultatele obţinute şi cu care s-a concurat, de la egal la egal, cu mari profesori universitari din SUA”, a mai spus directoul Smeureanu.
În Taiwan, vâlceanul a fost felicitat de preşedintele Chinei, iar inventatorul român Iustin Capră i-a cerut să facă parte din asociaţia sa.
Visul lui Ionuţ este altul. „Vreau să fiu primul român care face o maşină autonomă. Armata americană a lansat un astfel de proiect în urmă cu doi ani şi la el au lucrat peste 80 de universităţi din America. Au câştigat cei de la Stanford, ei creând singura maşină autonomă. Am urmat cursurile online ale renumitului profesor universitar Sebastian Thrun, care a lansat o provocare către toţi studenţii din lume să creeze şi ei această maşină. Maşina autonomă a profesorului Thrun a circulat 70.000 de mile, fără accident, prin oraşele din SUA. Acum, la americani este în dezbatere modificarea legislaţiei pentru ca această maşină să poată fi condusă şi de nevăzători”, a mai spus Ionuţ Budişteanu.
Autor si foto: Dorel Ţîrcomnicu
Miruna Bărbulescu trăieşte în lumea cărţilor. Câştigătoarea locului I la Concursul naţional „Cultură şi spiritualitate”, dacă ar fi fost cu un an mai mare, ar fi putut face parte din lotul naţional al României pentru Olimpiada Internaţională de Limba română.
Pentru altruismul, nonşalanţa şi felul firesc de-a fi, elevii de la Colegiul Naţional Alexandru Lahovari din Râmnicu Vâlcea, acolo unde învaţă, îi spun Mirunei Bărbulescu …. „Mirupedia”, o metamorfozare a numelui ei după enciclopedia on line „wikipedia”. Elevă în clasa a VI-a, de o mare sensibilitate, Miruna trăieşte într-o lume a scrisului unde pragmatismul şi filozofia sunt pâinea şi sarea cu care se hrăneşte zi de zi. Anul acesta a obţinut locul IV la Olimpiada Naţională de Limba română şi locul I la Concursul naţional „Cultură şi spiritualitate”, desfăşurat la Câmpulung Moldovenesc. „Acest concurs interdisciplinar de Limba română şi Religie este considerat baza de selecţie pentru Olimpiada Internaţională de Limba română. Miruna, deşi a luat 98 din cele 100 de puncte, a fost cu un an mai mică decât permite regulamentul pentru a putea face parte din lotul naţional al României care să reprezinte ţara la Olimpiada Internaţională de Limba română„, a spus Ana Maria Floroiu, profesorul de limba română al Mirunei.
A scris un roman în clasa a III-a
Pentru Miruna, literatura este precum aerul sau apa. Nu este zi în care să nu citească literatură contemporană, în special autori moderni. „Am început să scriu, din clasa a III-a, un roman unde personajul principal este o fetiţă căreia îi plăcea să citească şi care trece prin tot felul de aventuri. Nu l-am publicat. Scriu poezie, eseuri, am publicat în revista şcolii. Ce-o să fac în viitor? Deşi viitorul este incert, mi-aş dori să plec în Germania, o ţară pe care am vizita-o. Îmi place foarte mult cultura germană”, afirmă cu nonşalanţă…. Mirupedia. „Bate câmpii cu graţie! Este nemţoaică în gândire”, completează prof. Floroiu, lăsând-o pe Miruna să povestească despre bucuriile şi tristeţile din universul cărţilor pe care le savurează. „Tristă am fost când am aflat că se închide şcoala din cauza zăpezilor. Bucuroasă sunt, de exemplu, când de ziua mea primesc cărţi cadouri, acestea fiind cu adevărat ceea ce-mi doresc cel mai mult”, povesteşte eleva.
Anotimpurile inimii
O întreb cât de greu a fost concursul „Cultură şi spiritualitate” şi Miruna îmi povesteşte cum li s-a dat un desen şi a trebuit să-l interpreteze. „Eu mi-am imaginat cum se metamorfozează inima, cele patru încăperi fiind de fapt patru anotimpuri, am amintit de cruce, care este simbolul profan. În faţa colii de hârtie, de multe ori încerc să ajung în Rai, de multe ori m-a ajutat un înger, alteori mi-am pierdut sufletul şi inima pe drum, şi a rămas doar trupul, dar le-am recuperat. Drumul spre Rai este anevoios şi doar cei care cred, au şansa să ajungă. Eu cred în existenţa unui univers compensatoriu”, povesteşte. Deşi părinţii ei sunt medici, Miruna nu se simte atrasă de această profesie. „De 15 ani n-am avut un aşa copil deosebit. Tot ce face, face cu mult drag. A citit viaţa părintelui Cleopa, filonul religios întrevăzându-se în scrierile ei care sunt dense, filozofice, articulate”, mai spune profesoara Floroiu. Elevă de zece, pe linie, Miruna a făcut şi dans modern, iar acum merge la aerobic. La concursuri merge doar selectiv.
Visul copilăriei
„Am trăit, simt, visez .. M-am născut într-o rază de soare, o pată de culoare, dintr-un zâmbet de înger… Încerc să străbat labirintul sufletului meu, dar sunt cea mai complicată fiinţă pe care o ştiu. Cântecul unei inimi ajunge la alte inimi. Jucării de vorbe…
Am înşirat un mugure de viaţă, de trecut, prezent, viitor pe iţele pierdute ale unei copilării de mult uitate. Copilăria mea nu este copilărie, este o înşiruire de slove aurite pe pagini de viaţă, de trecut.
De când m-am născut, caut cheia inimii mele, dar nu o găsesc. Oare a ascuns-o îngerul? În căutarea ei, pornesc spre Rai, dar sufletul şi inima se pierd pe drum… Inima mea se metamorfozează, sufletul plânge.
Eu mi-am imaginat întotdeauna Raiul ca pe o stare superioară de existenţă ,nu ca pe ceva palpabil, însa astazi am realizat ca îl pot strânge în palmă, că Raiul sta ascuns în suflet, Paradisul poate fi atins, poate fi pictat cu pensula înmuiata în culorile inimii, poate fi reconstituit cu ajutorul unor bucăţi de cer.
Iar eu… Ei bine, eu sunt o fiinţă de hârtie într-un univers compensatoriu, trăieasc într-o poveste fără sfarşit, iar lumea ia, pentru mine, forma unei zambet. Sau,poate,a unei aripi de înger? Oare mai sunt copil?” este o fărâmă din crezul artistic al… „Mirupediei”.
Autor: Dorel Ţîrcomnicu
Victor Solea (26 de ani) studiaza Astronomia la Universitatea Helsinki, unde in primavara va termina masteratul. „Astronomia a fost marea mea pasiune de cand eram mic. Am citit foarte mult in domeniu, dar in Romania nu am unde sa urmez studii de astronomie”, a declarat tanarul care in tara a absolvit facultatea de matematica-informatica la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj. Intr-o relatare pentru HotNews.ro, Victor Solea a vorbit despre dificultatile de adaptare la un alt sistem de invatamant, despre conditiile de cazare, costul vietii, despre modul in care se desfasoara cursurile, dar si despre perspectivele de angajare ale unui absolvent de astronomie.
Citeste scrisoarea integrala trimisa de Victor Solea, masterand in Astronomie la Universitatea Helsinki
„Ma numesc Victor Solea, am 26 de ani, sunt din Sibiu, si urmeaza ca in primavara sa termin masterul de Astronomie al Universitatii Helsinki, dupa care ma voi inscrie la un doctorat, tot aici.
Cum am ajuns aici
Astronomia a fost marea mea pasiune de cand eram mic. Am citit foarte mult in domeniu, dar in Romania nu am unde sa urmez studii de astronomie. Sunt cateva mici observatoare astronomice care sunt coordonate de persoane foarte pasionate, insa nu se poate face cercetare acolo si, din lipsa de bani si de personal, nu se poate participa la proiecte mari. Cateva facultati ofera cursuri introductive in astronomie pentru studentii din ani mari de la matematica si fizica. Am studiat matematica-informatica la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj (majoritatea astronomilor au ca specializare de baza fizica sau matematica) si m-am apucat sa imi caut in strainatate un masterat in astronomie.
Programul din Helsinki m-a atras datorita flexibilitatii oferite, a invatamantului gratuit si a curiozitatii mele fata de aceasta tara, limba si cultura. Si, cum se spune, ai grija ce iti doresti, fiindca risti sa se implineasca, am fost admis si, in plus, am primit si o bursa (University of Helsinki International Student Grant – din cate vad acum, au redus suma si au dat bani mai multor studenti, eu am primit 2500€). Prietenii mei au zis, mai in gluma, mai in serios, ca eu, fiind un mare fan al muzicii metal, era normal sa aleg Finlanda.
Pentru admitere este un sistem centralizat la nivel national, prin care se pot trimite documentele (test de engleza, scrisoare de motivatie, recomandari, acte de studii) pentru mai multe programe de studii deodata, dar este posibila urmarea unui singur program la un moment dat.
Despre universitate
Universitatea are patru campusuri, in patru zone diferite ale orasului. In campusul meu sunt stiintele exacte si ale naturii (matematica, informatica, fizica, chimie, geologie, etc.), locuinte pentru aproximativ 2000 de studenti din aceste domenii si o sala de sport. De acasa fac aproximativ 20 de minute cu autobuzul sau cu bicicleta si din campus pana in centru se poate ajunge in 15 minute cu autobuzul sau cu tramvaiul. Studentii beneficiaza de servicii medicale subventionate la policlinica universitatii (de exemplu, vizita la medicul generalist, fizioterapia si analizele de sange sunt gratuite, iar o plomba costa 15€), salile de sport ale universitatii (sunt in toate 4 campusurile) sunt foarte ieftine si exista multe organizatii studentesti care tot timpul organizeaza diverse evenimente de toate felurile.
Cazarea se face in blocuri ale organizatiei studentesti, de obicei apartamente cu 2-6 camere, bucatarie si baie. In functie de localizare si de conditii, o camera costa cam 200-400€. Toate sunt nemobilate, dar de la second-hand se poate gasi mobila ieftina si de calitate. Pe mine, de exemplu, mobila, plus diverse obiecte de menaj de care aveam nevoie, plus transportul, m-a costat cam 130€. Problema este insa ca sunt mult prea putine locuri de cazare fata de necesar si multi studenti raman afara. Pentru romani este dezavantajos fiindca studentii UE sunt echivalati finlandezilor, deci sunt ultimii pe lista de prioritati pentru locuinte (dupa studentii veniti cu programe de schimb, gen Erasmus, indiferent de tara de origine, si studentii non-UE). Eu in prima luna nu am avut cazare, insa din fericire am avut unde sta temporar. Sunt multi studenti straini, de prin toate tarile, inclusiv romani.
Despre programul de astronomie
Primul lucru care m-a derutat a fost flexibilitatea absoluta in stabilirea parcursului academic individual. Cursurile care trebuie urmate se impart in 3 categorii: major studies, minor studies si others. Este de dorit sa se faca la inceput un parcurs academic personalizat pentru durata studiilor. Pentru mine, venind din sistemul romanesc, care este foarte rigid si unde nu se pune mult pret pe libertatea individuala de alegere, a fost foarte derutant. Am bajbait un timp, pana sa imi dau seama ce anume doresc, ce directie vreau sa urmez, dar consilierul de studii (un profesor de la departament) a fost foarte dragut si a avut o rabdare infinita, si cu mine, si cu alti studenti, sa ne indrume pe fiecare si sa ne ajute sa gasim nisa care ne intereseaza si unde putem face performanta.
Faptul ca nu aveam studii prealabile de astronomie, in afara de cursurile de baza oferite de Cluj si ca ceea ce am invatat pe cont propriu din pasiune era relativ haotic, nefiind ghidat de nimeni, a facut ca decizia sa fie mai dificila. De asemenea, la materiile optionale din anii mari, la Cluj se intampla destul de des ca un curs sa nu se tina fiindca nu erau minim 7 studenti inscrisi sau fiindca… cine stie ce alte motive obscure. Aici am avut si un curs unde eram doar trei studenti inscrisi.
Pentru major studies era o lista de aproximativ 20-30 de cursuri din care trebuiau alese cursuri in valoare de minimum 40 de credite ECTS. Toate materiile au programele detaliate pe net, deci pot sti, de exemplu, daca nu dispun de cunostintele prealabile necesare unui curs sau daca este sub nivelul meu continutul care urmeaza sa fie studiat sau daca pur si simplu nu ma intereseaza. Exista un portal online al universitatii, unde se face inscrierea la cursuri, la examene, unde inregistreaza cadrele didactice notele si unde pun materialele de curs.
Tot prin acel portal se pot solicita diverse documente de la conducere (de exemplu adeverinta de student, extras de foaie matricola, etc.) care apoi pot fi tiparite. Nu este nevoie de stat la coada sau de mers la administratia facultatii (care are sediul intr-o superba vila din secolul 19, in mijlocul gradinii botanice de langa campus). Mai este obligatorie participarea activa la seminariile stiintifice ale departamentului si sustinerea a doua prezentari (total 10 credite).
Ca minor studies, pentru 15-25 credite ECTS, se pot alege cursuri avansate de matematica, fizica, programare, inginerie aerospatiala (pentru cei care vor sa lucreze cu sateliti), geologie, meteorologie, climatologie (pentru cei care vor sa studieze alte planete si fenomenele de pe ele). Universitatea ofera gratuit si cursuri de limba finlandeza, unde am participat si eu. La nivelul de masterat majoritatea cursurilor sunt oferite in engleza.
De obicei materialul de curs este pregatit in engleza si, daca nu sunt straini (se intreaba la primul curs), cursul se desfasoara in finlandeza. Evident ca finlandezii isi pot preda lucrarile scrise in finlandeza sau in suedeza, care e a doua limba oficiala a tarii, dar este important ca toti studentii sa poata sa beneficieze de servicii in engleza, pentru a incuraja colaborarea internationala. Cursurile pentru nivel licenta sunt insa, cu putine exceptii, doar in finlandeza si suedeza.
Mai este obligatoriu un program de practica la universitate sau la o institutie partenera (platit cu sume in jur de 1500-2000€/luna), dupa care majoritatea studentilor raman sa lucreze pe acel proiect. Eu am lucrat la o sonda spatiala a ESA (European Space Agency) care urmeaza sa fie lansata catre Mercur in 2014 si la un proiect panscandinav de studiu al magnetismului solar si terestru, unde m-am ocupat in principal de programarea componentelor care analizeaza datele. Pe primul proiect am lucrat doar cele 3 luni cat a durat internship-ul, nu m-au mai putut tine apoi fiindca erau foarte strict normati banii de la ESA, insa la al doilea am lucrat aproape un an, pana s-a incheiat proiectul.
Ce imi place este ca avem acces aproape nelimitat la publicatii stiintifice si la date observationale de la cele mai puternice observatoare astronomice (ex. Hubble, Chandra, telescoapele din Chile, etc.) si ca profesorii ne implica si pe noi in munca lor de cercetare. De exemplu, pentru lucrarea mea de diploma folosesc observatii ale unei stele stranse de-a lungul unei perioade de 30 de ani, incepand din anii ’80 si pana in 2009. Toate cadrele didactice sunt oricand disponibile pentru consultatii si discutii.
La masterat nu prea se sustin examene, la cele mai multe cursuri evaluarea se face prin proiecte finale sau temele de pe parcursul semestrului, ceea ce mi se pare un lucru pozitiv, fiindca nu este stresul sfarsitului de semestru si al sesiunii, iar studentii sunt indirect obligati sa participe activ tot timpul.
Prezenta nu este obligatorie, fiindca toate materialele sunt disponibile pe net si temele se trimit prin e-mail, insa prinde foarte bine, caci pot fi clarificate la ora aspectele neclare sau pot fi cerute detalii suplimentare. Majoritatea studentilor vin cu notitele de curs tiparite in prealabil si isi fac observatii cu creionul unde considera ca e cazul. Cursurile nefiind o prelegere liniara, de cele mai multe ori sunt discutate si aspecte conexe, nu se poate sti niciodata ce observatie sau intrebare are vreun student.
Partea frumoasa este ca la astronomie, nefiind multi, se creeaza o legatura mai „speciala” in colectiv si ne cunoastem, macar din vedere sau dupa nume, aproape toti. In plus, fiind un domeniu de nisa, toti cei care ajung sa studieze sunt foarte implicati, dedicati si pasionati.
Pentru un finlandez, pe care sistemul il obisnuieste de mic sa gandeasca si sa lucreze independent si constant, nu este o diferenta semnificativa fata de nivelele inferioare de studiu, insa pentru mine a fost o schimbare in bine semnificativa, chiar daca, dupa cum am zis, a fost si motiv de confuzie la inceput. Ore nu sunt multe, niciodata nu am avut mai mult de 20/saptamana, insa este enorm de muncit individual si foarte multi studenti (in special daca sunt angajati) nu reusesc sa termine in timpul normal, de 2 ani.
Majoritatea informatiilor de mai sus sunt valabile pentru aproape toate programele de master de la Helsinki.
Despre oras
Cele trei lucruri care sunt sesizate de orice strain in Helsinki sunt vremea, natura si preturile. In plus, absolut toata lumea vorbeste engleza cel putin la nivel conversational.
Finlanda este o tara foarte scumpa, de exemplu cea mai ieftina pizza in oras este pe la 7-8 €, o bere sub 4 € este foarte rar de gasit, un kilogram de rosii este minim 2€ si un litru de lapte in alimentara este cam 1 €.
Pentru un student insa sunt multe beneficii: transportul public la jumatate de pret (un abonament valabil in tot orasul costa in mod normal 44 €, un bilet de tren pentru o distanta de 200 km cam 30€), cazare subventionata pentru cine are noroc sa prinda loc in locuintele studentesti, invatamantul complet gratuit si mancare de amiaza ieftina si hranitoare la numeroasele cantine aflate in toate campusurile (2,40€), bilete reduse la multe evenimente si la zborurile interne ale Finnair-ului (ceea ce, considerand cat de mare si de slab populata este Finlanda, este un beneficiu mare).
Trebuie platita doar o taxa administrativa de cam 80 €/an academic. Estimarea mea este ca minimul necesar pentru supravietuire este de aproximativ 700 €/luna. Evident, cine doreste sa mai iasa in oras, sa calatoreasca sau sa isi cumpere o haina scoate mai multi bani din buzunar. Avantajul la cumparaturi este ca pana in Estonia este un drum de doar 80 km si sunt vapoare foarte frecvente si acolo aproape totul costa semnificativ mai putin.
Cand am ajuns aici era toamna si vremea era mohorata. Am avut probleme destul de mari in prima toamna si iarna, inainte sa ma obisnuiesc cu asta. S-a intamplat sa nu vad soarele deloc timp de mai mult de o luna, sa fie tot timpul innorat, cu ceata si ploaie marunta. Iarna zilele sunt foarte scurte (de exemplu, ieri, 6 decembrie, soarele a rasarut la 9.09 si a apus la 15.12). Dupa ce vine zapada este mai frumos, fiindca albul zapezii lumineaza un pic atmosfera. Si acum imi vine greu sa ma scol daca atunci cand imi suna alarma este bezna afara.
Marea ingheata in mod normal in fiecare an din ianuarie pana in martie-aprilie. Uneori se vede si aurora boreala, eu am vazut-o de doua ori. Vara, in schimb, este minunat: temperatura este placuta, timp de cam doua luni (de la mijlocul lui mai pana spre sfarsitul lui iulie) practic nu se intuneca deloc: soarele apune timp de vreo 3-4 ore, dar este o atmosfera de crepuscul, nu este noapte adevarata. De exemplu, intr-o zi am plecat de la plaja pe la 11 seara, cand a apus soarele. La inceput am fost hiperactiv din cauza luminii neobisnuit de multa, dar acum pot sa dorm fara probleme cu soarele batandu-mi in camera la 3 noaptea. Ce poate afecta multa lume este vantul constant, de obicei foarte umed si puternic.
Orasul este verde si aerisit: sunt multe parcuri, multi copaci, aerul curat si numeroase animale salbatice. Este plin de iepuri, dar sunt si vulpi, bufnite, vulturi si, evident, pasari marine. Eu, de exemplu, mai mult de jumatate din drumul pana la campus (cand merg cu bicicleta) il parcurg pe o alee de pamant, pe malul unui rau, practic prin padure, fara sa ma intersectez aproape deloc cu traficul auto. Tot orasul este acoperit de nenumarate alei destinate pietonilor si biciclistilor, iar sistemul de transport public este excelent. Doar daca este viscol, vreme neobisnuit de rea, accident sau lucrari la drum se intampla sa nu vina la timp vreun mijloc de transport.
Perspective de viitor
Pentru un absolvent de astronomie cea mai logica directie este o cariera in mediul academic, in cercetare, si pentru asta ne si pregatesc profesorii. De aceea se insista foarte mult pe lucrul independent, pe munca pe proiecte, pe sustinerea de prezentari. Este chiar de dorit ca lucrarea de masterat sa fie nucleul unui articol de publicat. Aceasta este si directia spre care ma indrept eu. Urmeaza sa termin in aprilie sau mai, dupa care ma va angaja universitatea si in momentul in care mi se aproba finantarea (banii sunt marea problema) ma pot apuca de doctorat.
Sunt insa foarte multe lucruri care se pot face: teorie pura, lucru cu telescopul, programare stiintifica, modelari si simulari de fenomene, lucru cu sateliti sau sonde spatiale, etc. Pentru cine nu doreste sa ramana in mediul academic, un absolvent de astronomie are o pregatire temeinica in matematica, fizica si programare stiintifica si isi poate gasi de lucru intr-un domeniu unde acestea sunt cerute. Concret, am vazut un organism UE de studiu al climei care angaja matematician sau fizician pentru modelarea fenomenelor atmosferice si o firma producatoare de instalatii medicale care angaja, la fel, matematician sau fizician pentru modelarea evolutiei tumorilor.
de Raluca Pantazi HotNews.ro, decembrie 2011
In institutiile de invatamant din Marea Britanie ia proportii ingrijoratoare un fenomen greu de inteles.
Copiii, chiar si cei de numai 4 ani, devin tot mai agresivi si de multe ori isi lovesc invatatorii.
Potrivit Ministerului britanic al educatiei, numai anul trecut 1.190 de copii au fost suspendati de la cursuri din cauza comportamentului agresiv.
Explicatia este ca invatatorii si profesorii nu au suficienta autoritate in fara copiilor si de cate ori intalnesc un elev dificil, prefera sa-l exmatriculeze.
600 dintre micutii penalizati au atacat si lovit chiar un profesor sau un alt adult, in timp ce numai 300 au batut un alt copil. Violentele sunt si verbale, copiii amenintand sau jignind profesorii.
Potrivit acestor statistici, in ultimii patru ani procentul copiilor suspendati de la ore a crescut cu 3%.
“Invatatorii nu stiu cum sa se impuna in fata copiiilor, ca sa castige respectul si in loc sa incerce sa-i disciplineze, prefera sa-i dea afara”, spune profesorul Frank Furedi.
1traducator's Blog 
