Cercetători de la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” dezvoltă ”cartea inteligentă,” o tehnologie care să înţeleagă singură textul unui volum

Un proiect de cercetare coordonat de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” îşi propune crearea unei tehnologii care să înţeleagă singură textul unei cărţi şi să ofere cititorilor informaţii de context suplimentare. Proiectul „MappingBooks” este coordonat de prof.univ.dr. Dan Cristea, din cadrul Facultăţii de Informatică, şi se apropie deja de lansarea primei cărţi „inteligente” – un manual de geografie de clasa a opta.

„Manualul” electronic este o aplicaţie ce poate fi descărcată pe telefonul mobil sau pe tabletă, preferabil conectate la internet şi cu acces la servicii GPS.

Deschisă pe dispozitivul mobil, cartea poate fi citită şi ca un manual obişnuit, dar are şi multe alte funcţii. Fiecare menţiune a unei locaţii geografice este automat recunoscută, iar elevului i se semnalizează posibilitatea să afle informaţii suplimentare. În plus, atunci când elevul trece pe lângă una dintre sutele de locaţii menţionate în manual, este atenţionat că acel obiectiv se găseşte în manualul său de geografie şi îi reaminteşte informaţiile din manual.

Cum ar funcţiona cartea smart? Se descarcă aplicaţia pe telefonul sau tableta utilizatorului. Odată descărcată, va genera automat „scheme” inteligente ale informaţiei din carte, bazate pe înţelegerea textului de către maşină. În funcţie de locaţia cititorului şi de momentul în care citeşte, îi recomandă vizitarea locaţiilor din carte, marchează traseele pe care le-au făcut personajele cărţii, anunţă evenimente legate de lectură şi permite comunicarea cu alţi cititori.
„Funcţionalităţile primului text inteligent de acest gen sunt doar câteva din cele pe care le avem în vedere”, a menţionat Dan Cristea.
„Dorim să creăm aplicaţii mult mai sofisticate. De exemplu, ghiduri turistice care să se actualizeze permanent cu evenimente din oraş şi să propună sugestii de activităţi pe baza locaţiei. Se poate aplica la cărţi de non-ficţiune care te atenţionează atunci când treci pe lângă locaţii geografice, clădiri sau instituţii menţionate în carte. Probabil însă că provocarea cea mai mare va fi în înţelegerea textelor de ficţiune, a relaţiilor dintre personaje, a firului narativ. Cum faci o inteligenţă artificială să înţeleagă, într-un roman, că se trece brusc la perspectiva altui personaj sau la o intrare de jurnal sau la povestirea unei amintiri? Omul este capabil să le descifreze, la fel de uşor cum respiră. Ei bine, pentru o maşină este foarte dificil,” a mai spus el.
Cum să dresezi o inteligenţă artificială să înţeleagă oamenii
La întrebarea „cum faci un program să înţeleagă un text”, răspunsul, pe scurt, este că speri să înveţe singur. „Învăţarea automată”, un întreg alt capitol al Informaticii, joacă un rol important în înţelegerea limbajului.
Practic, programului i se pun la dispoziţie texte, în care lucrurile care trebuie înţelese sunt etichetate sau marcate într-un anumit fel. Având la îndemână numeroase astfel de marcaje, programul trebuie să „se prindă”, să deducă singur reguli, apoi să le aplice pe texte noi. Funcţionează probabilistic – în sensul că uneori înţelegerea va da rateuri, dar când primeşte feedback şi este corectat, programul îşi îmbunătăţeşte singur performanţa.
Unul dintre primele texte de ficţiune folosite la antrenament a fost celebrul roman istoric „Quo Vadis” de Henryk Sienkiewicz, a cărui adnotare a durat doi ani. „Am lucrat împreună cu studenţii, împărţind textul pe segmente, ei i-au indicat programului unde apar relaţii afective, relaţii de rudenie etc., apoi segmentele au fost puse cap la cap şi corectate – atât automat, cât şi manual. Acum, sperăm să putem folosi munca noastră pentru a-i oferi programului material de învăţare,” a adăugat prof.univ.dr. Dan Cristea, coordonatorul proiectului.  Astfel, după ce adună numeroase astfel de exemple, cartea inteligentă ar fi capabilă să înţeleagă de la sine dacă personajele au o relaţie cordială sau, dimpotrivă, de conflict, dacă între personaje din text există relaţii de rudenie şi care sunt acestea.
Relaţiile din Quo Vadis au fost marcate manual de către studenţi şi profesori, pentru a antrena programul să le recunoască pe viitor. În imagine apar: diagrama relaţiilor afective dintre personaje; diagrama relaţiilor personajului principal, Vicinius; statistica relaţiilor personajului principal, Vicinius.
O abordare asemănătoare există şi în ceea ce priveşte recunoaşterea desfăşurării în timp a unei poveşti, deşi problema este chiar mai complicată de atât. Pentru recunoaşterea planurilor temporale, profesorul Dan Cristea lucrează cu masteranzii şi cu doctoranda Andreea Macovei pe un alt roman – „Harta lumii nevăzute”, de Tash Aw. La fel ca în cazul lui „Quo Vadis”, misiunea este să i se indice programului când se trece dintr-o dimensiune temporală în alta, pentru ca apoi să fie capabil să înţeleagă singur.
„Ne-am inspirat de la şinele de tren dintr-o gară”, a explicat profesorul Cristea. „Acolo există mai multe şine care intră în gară, se unesc, apoi se despart, se unesc cu altele… este o întreagă încrengătură. La fel şi destinele oamenilor. Dacă o şină ar fi destinul unui om povestit într-o carte, se întâlneşte cu un alt personaj, stau un timp împreună, apoi se despart, se întâlnesc cu alţii. Le-am botezat time tracks şi am vrea să le putem depista automat,” a adăugat el.
Prof.univ.dr. Dan Cristea
O idee inspirată de un roman de Orhan Pamuk
Ideea cărţii inteligente a pornit de la un roman de Orhan Pamuk, scriitor laureat al Premiului Nobel. Aflat în Istanbul pentru participarea la un congres, profesorul Dan Cristea a luat în bagaje şi romanul „Muzeul inocenţei”, povestea fictivă a unui muzeu construit din obiecte-mărturie a unei poveşti de dragoste din Istanbulul anilor ’70-‘80.
Unul dintre colegii turci i-a spus că Pamuk chiar deschisese un muzeu fizic în Istanbul, cu obiectele despre care era vorba în roman. La intrare, vânzătoarea de bilete i-a cerut profesorului Cristea, în loc de bani, cartea. A deschis-o la pagina 613, în locul precis din roman unde era vorba despre Muzeul Inocenţei şi unde apărea desenat un bilet. Acolo, pe desen, a fost pusă ştampila de intrare în muzeu.
Aceasta a fost intersecţia dintre realitate şi ficţiune care i-a dat profesorului Dan Cristea prima idee despre realizarea unei cărţi inteligente. Cartea inteligentă i-ar fi detectat locaţia şi l-ar fi alertat că există posibilitatea să viziteze „Muzeul inocenţei” în Istanbul, ba chiar că ar putea urma un tur ghidat al Istanbului anilor ’70 despre care vorbea scriitorul Orhan Pamuk. Cartea inteligentă i-ar fi putut semnala eventuale întâlniri cu autorul sau l-ar fi putut pune în legătură cu alţi cititori pasionaţi de Pamuk din apropiere. Conceptul putea fi chiar dezvoltat: cartea inteligentă ar fi capabilă să înţeleagă relaţiile dintre personaje şi intriga cărţii, să formeze singură arbori genealogici, rezumate, linii temporale ale acţiunii sau diagrame ale relaţiilor dintre personaje.
Cărţi care sugerează singure editorului cum ar trebui să arate
Pe viitor, echipa de cercetare speră ca aplicaţiile cărţii inteligente să fie atrăgătoare şi pentru industria editorială. Într-o nouă propunere de proiect de cercetare, profesorul Dan Cristea, alături de cercetători de la Fundaţia Bruno Kessler din Trento şi de la Vrije Universitaet Amsterdam, de informaticieni de la ArtSoft Consult Cluj-Napoca şi de un grup de mai mulţi editori din Italia şi Ungaria,, propune dezvoltarea unor instrumente pentru editorii de carte. Pe baza înţelegerii textului, programele ar fi capabile să sugereze editorului artefacte digitale care să genereze interacţiune: referinţe la evenimente sau locuri reale, scheme temporale, scheme de interrelaţionare între personaje, arbori genealogici etc. Aplicaţiile avute în vedere sunt în special dedicate ghidurilor turistice şi manualelor, dar vor putea fi aplicate şi cărţilor de ficţiune.
Un scop declarat al proiectului de reimaginare a cărţii este acela de a readuce cititul în lumea copiilor. „Copiii sunt atât de devoraţi de gadgeturi electronice, încât nici nu ştiu câte satisfacţii pot afla atunci când ţin o carte în mână şi citesc. Ne-am gândit atunci că dacă am exploata pasiunea tinerilor pentru aceste dispozitive, prin adaptarea cărţilor la ele, făcând textul interactiv, am putea renaşte interesul tinerilor pentru lectură, un univers care astăzi se pierde încet, încet.”, a explicat Dan Cristea.
Cartea inteligentă ar presupune, într-o variantă finală, inclusiv posibilitatea de a crea legături între cititorii săi, de a genera grupuri sociale în care cititorii să se întâlnească şi să poarte discuţii pe marginea celor citite – un Facebook unde singurele postări acceptabile sunt comentarii la cărţi.
În UAIC, echipa proiectului Mapping Books este formată din: prof.univ.dr. Dan Cristea, lect. dr. Ionuţ Pistol, cercet. şt.  Daniela Gîfu şi Lucian Gâdioi – de la Facultatea de Informatică; lect.dr. Mihai Niculiţă de la Facultatea de Geografie şi Geologie şi Dorina Ticu.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s