Category Archives: Literatură

Romanul cinic al anilor ’90

Într-un an care se anunţă deja foarte bun la capitolul proză (roman) românească contemporană – citez numai cîteva romane care nu trebuie ratate: Omul de la fereastră de Alexandru Vlad, Moartea lui Siegfriedde Octavian Soviany, Mierla neagră de Radu Ţuculescu, Celălalt Simion de Petru Cimpoeşu, MJC de Ion Iovan, Istoria Regelui Gogoşar de Radu Aldulescu sau În urmă nu mai e nimic de Cosmin Perţa –, prozatorul optzecist de forţă care este Cristian Teodorescu a publicat, la şase ani de la ultimul său roman, Medgidia, oraşul de apoi (2009), primul volum dintr-o proiectată trilogie, Şoseaua Virtuţii. Cartea Cîinelui (Cartea Românească, 2015). Revenit – din spre zona jurnalismului – cu arme şi bagaje pe teritoriul literaturii, pentru care a regăsit timpul necesar, deşi „cu mari întreruperi“, cum notează în „Mulţumirile“ finale, Cristian Teodorescu ne livrează un roman de excepţie, frisonant şi extrem de puternic, al „lumii noi“ (ca să reiau formula din titlul volumului său din 1996, Povestiri din lumea nouă) româneşti, postdecembriste. Roman cinic şi necruţător al fulminantelor ascensiuni economice şi mediatice de după 1990, într-o „tranziţie“ amestecată, a vechilor structuri securistice rezistente şi a noilor „legi de piaţă“ capitaliste, roman social, aşadar, de forţă – în stare să surprindă cu acuitate „ţesutul“ social şi politic teribil de amestecat al anilor ’90 (atît de departe de imaginea schematică în alb şi negru), dar şi cazurile individuale (personajul memorabil al Cîinelui) –, Şoseaua Virtuţii. Cartea Cîinelui reprezintă, trebuie spus din capul locului, un roman extraordinar, unul dintre cele mai bune romane ale lui 2015, dar şi unul dintre cele mai bune romane româneşti din postdecembrism. Aştept cu nerăbdare şi curiozitate – întrebîndu-mă ce va urma, în materie de medii şi personaje, după povestea fără menajamente a Cîinelui – celelalte două volume ale trilogiei (care are toate şansele să devină una de prim-plan a literaturii noastre contemporane).
Debutat editorial (cu două proze, Casa, respectiv Tapetul) în Desant ’83 (Cartea Românească, 1983), antologia de debut colectivă a optzeciştilor, Cristian Teodorescu a păstrat, peste timp, de acolo – şi anume, din celebra proză Tapetul, care conţinea notaţiile de jurnal ale coafezei Mina P. – acea ironie auctorială la adresa personajului, foarte gustată în epocă de optze – ciştii promotori ai postmodernismului literar. Ei bine, după revoluţia din ’89, postmodernitatea – de data asta in concreto, tehnologică şi economică, impusă de societatea de piaţă – îi ajunge din urmă pe optzecişti, transformînd fronda lor literară, şi tinerească, din anii ’80 într-o reală confruntare – politică, jurnalistică, socioeconomică – cu realităţile postdecembriste. În felul acesta, tonul ironic-ludic al naratorului din Tapetul se transformă, în Şoseaua Virtuţii. Cartea Cîinelui, de-a dreptul în cinism, pigmentat cu ironie amară şi necruţătoare la adresa protagonistului prin intermediul căruia avem acces la mediile de presă, politice şi de afaceri la nivel înalt care se dezvoltă în Bucureşti la începutul anilor ’90. Fost angajat al Institutului de Cercetări Alimentare din comunism – în care fabrica reţete de salam cu soia, caşcaval sintetic şi alte simulacre de produse alimentare –, Cîinele, căruia nu-i ştim decît această poreclă de bloc (un expert al mirosurilor, care „adulmecă“ – nu-i aşa? canin – orice tip de miros, aromă, damf ş.a.m.d.), devine, imediat după ’90, după un scurt episod de arest la poliţie în vremea Pieţei Universităţii, un „pîrlit“ de privatizat care-şi încearcă norocul – pe tarabe – cu o revistă de format mic dedicată reţetelor de bucătărie, Gastronomul (ironia sorţii! – am spune). După un scurt succes de tarabă – unde o transportă cu maşina proprie, vechea lui Ladă –, revista în care Cîinele îşi investise toţi banii se confruntă cu dificultăţi financiare, din care nu va putea ieşi decît prin asocierea cu cei patru sponsori sau „evanghelişti“ (e termenul cinic al naratorului): avocatul- senator Luca, deputata Nana şi oamenii de afaceri Mateescu şi Dumitru (ultimul, decedat rapid, urmat, la ceva vreme, de Luca). Acceptînd fără să clipească subordonarea completă în faţa acestor acţionari – care dovedesc, pe parcurs, a deţine un surprinzător (oare?) trecut (mai mult sau mai puţin) securistic – Cîinele, sau mai nou Gastronomul (căci devine vedetă de televiziune naţională, prin emisiunea care face pandant revistei – emisiune culinară şi de bune maniere), intră fără să vrea (căci nu ştie exact în ce se bagă) într-o lume de afaceri postcomunistă, controlată însă de foş – tii securişti şi spioni („interni“ şi „externi“, întorşi în ţară). Urmează o captivantă poveste detectivistică, în care Gastronomul – cursant în materie de limbi străine şi bune maniere al dnei Surugiu, vechea profesoară a securiştilor (ale cărei lecţii se încheie adesea în pat) – se trezeşte suspectat de poliţie de a fi implicat în moartea ei subită.
Romanul reprezintă un adevărat „manual“ de presă, după 1990 (autorul avînd o bogată experienţă publicistică la activ), dar şi de gastronomie – învăţate din mers, în anii aceia haotici, sau „romantici“, dacă vreţi (cu termenul Gabrielei Adameşteanu), în care arivismul, ascensiunea socială şi politică se puteau produce peste noapte. Numai aşa se explică amestecul şocant, dar cumva tipic perioadei, de rafinament (culinar) şi de grosolănie din parvenitul Cîine. Cartea e un regal al reţetelor gastronomice – un caz destul de rar în literatura noastră, nu foarte des preocupată de gastronomie –, dar şi un regal al observaţiilor olfactive: Cîinele este – aşa cum se spune – un veritabil nas, nu numai în gastronomie, dar şi în parfumerie, şi în adulmecarea mirosurilor în genere, de tot soiul (de unde, cel mai probabil, porecla), dînd dovadă de un simţ olfactiv ascuţit, pe care îl cultivă şi care se rafinează din ce în ce mai mult pe parcurs. Cristian Teodorescu manevrează – în ce-l priveşte – cu multă măiestrie un stil indirect liber care trădează psihologia protagonistului, fără să recurgă propriu-zis la o manieră psihologizantă, un stil care înlocuieşte adesea chiar şi dialogul, vorbirea directă a personajelor. Romancierul excelează, aşadar, aici nu numai în discursul gastronomic, ci şi în explorarea teritoriului olfacţiei: conducîndu- se după miros, Cîinele are acces, intuitiv, la o serie întreagă de intrigi şi informaţii ascunse despre angajaţii lui de la revista Supergastronomul (iniţial apare în text Gastronomul), dar şi despre toţi cei cu care vine în contact – diplomaţi, politicieni, afacerişti şi mai ales femei, din toate categoriile. Căci Gastronomul, pe măsură ce avansează în cariera lui mediatică şi de presă, e pîndit insidios de o criză de vîrstă, însoţită de probleme de virilitate (înfăţişate cu umor), care nu face decît să-i accentueze atenţia acordată femeilor şi, desigur, infidelităţile. Parvenirea vine la pachet cu înşelarea soţiei, Mari (fostă învăţătoare în comunism), şi cu neglijarea familiei (cei doi băieţi adolescenţi). În fond, istoria olfactivă şi gastronomică – cu melanjul ei de grosolănie, necizelare şi rafinare treptată a gustului şi simţurilor (pe măsura accederii la bani şi lux) – pe care ne-o oferă acest (puternic) personaj coincide cumva cu istoria parvenirii unei întregi clase de sus postdecembriste.
Pe lîngă relevanţa lui socială, personajul are, însă, şi o istorie familială tipică, pe care romancierul o surprinde cu subtilitate şi – să nu uităm – cinism: după un şir de tribulaţii amoroase hrănite de spaima pierderii virilităţii (Cîinele e aproape obsedat sexual – ne indică ironic naratorul), după certuri conjugale şi împăcări pasionale, Cîinele se reîntoarce acasă, la soţie şi băieţi (cărora le cumpără cîte un apartament) – romanul se încheie aici, la modul ambiguu, retrasînd un soi de umanizare a protagonistului, revenit în cadrul familiei (deşi se teme că a cumpărat- o, practic, cu conturile în bancă şi cu cele două apartamente).
„Cred că eşti un ticălos inocent, ca şi mine!“, îi spune Nana, spre final, Cîinelui, sintetizînd atît de bine parcursul acestui personaj: acceptînd subordonarea iniţială faţă de „evangheliştii“ cu trecut securistic, Cîinele sfîrşeşte prin a-şi pierde şi „inocenţa“ afaceristică pe piaţa de-a dreptul „virgină“ a tranziţiei postdecembriste; ea se transformă, încetul cu încetul – pe măsură ce preia controlul total în redacţie –, în alienare (faţă de cei din redacţie, faţă de cei de acasă şi de el însuşi). Notez şi un contrapunct plin de umor savuros, ce revine adesea în carte – monologul Cîinelui în scuarul ce adăposteşte statuia „socialistului cîrciumar“ Gherea, inspiratorul protagonistului, cel care îi însoţeşte, practic, evoluţia de la un „privatizat pîrlit“ la un afacerist mediatic, de sute de mii de dolari. De ironia sarcastică a prozatorului nu scap, aşadar, nici socialiştii (marxişti), nici afaceriştii (capitalişti: vezi „evangheliştii“), nici ariviştii, nici feministele militante sau femeile de carieră (diplomate, avocate, politiciene: vezi Nana sau Valeria, „redactoriţa-şefă“) – aflate, totuşi, la început, în anii ’90.
Cristian Teodorescu execută, în acelaşi timp, şi un tur de forţă de la periferie spre centru, de la Şoseaua Virtuţii, din cartierul (cît un sat!) Militari, unde locuieşte Cîinele, la zona Unirii, unde va cumpăra cele două apartamente destinate copiilor săi. Şi să nu uităm şi firul detectivistic al cărţii, moartea misterioasă a doamnei Surugiu, urmată de aceea a acţionarilor revistei, Dumitru şi Luca – evenimente în care marele „păpuşar“ pare să fie acţionarul principal, Mateescu.
Cronică exemplară a primilor ani postdecembrişti (care prinde inclusiv Piaţa Universităţii sau fenomene precum Caritas-ul) şi galerie de personaje memorabile (începînd cu Cîinele şi continuînd cu „evangheliştii“, Nana, Mari, secretara Alina, redactorul-şef Valeria etc. etc.), Şoseaua Virtuţii. Cartea Cîinelui este un roman extraordinar, cinic şi sulfuros, al societăţii româneşti din capitalismul incipient, în care trauma comunistă se amestecă inextricabil cu rezistenţa vechilor structuri securistice, într-un melanj frisonant, pe care Cristian Teodorescu are curajul să-l redea literar, cu mare măiestrie. Unul dintre cele mai bune romane din 2015 şi din ultimii ani.
Cristian TEODORESCU
Şoseaua Virtuţii. Cartea Cîinelui
Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2015, 328 p.
Anunțuri

Începe a șasea ediţie a concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”

AdLittera a dat startul unei noi ediții a concursului „Incubatorul de condeie” IDC. Acesta se va desfăşura în mediul online, în perioada 19 Octombrie – 12 Decembrie 2015, fiind o competiţie anuală adresată amatorilor de creaţie literară.

Ca și în precedentele ediții, concursul aflat la a VI-a ediție este structurat pe două secţiuni: Poezie şi Proză scurtă.

Înscrierile au loc în intervalul 19 Oct. – 22 Nov. 2015 pe site, conform Regulamentului.

Jurizarea va avea loc pînă în data de 29 Nov. 2015. Juriul este compus din scriitori cu experiență, dar şi din „condeiele” remarcate și premiate la ediţiile anterioare ale concursului.

Vor fi premiate în data de 12 decembrie a.c., cele mai creative, originale şi inovative texte.Creaţiile premiate vor fi publicate în Antologia IDC în ediție hard-copy și în format digital.

În paralel cu desfăşurarea concursului, scriitorii amatori înscriși în concurs vor putea participa în fiecare sâmbătă, gratuit, în perioada 25 octombrie – 22 noiembrie a.c., în Bucureşti, la o serie de ateliere de creaţie, coordoonate de scriitorul, eseistul și criticul literar Felix Nicolau.

Primul Atelier IDC din această ediție se va desfășura duminică, 25 Oct., de la ora 14:00 în Caffé D’arthé (Str. Popa Nan 7, București).

Accesul este liber în limita locurilor disponibile. Rezervările se fac pe site concurului idc.aclittera.com/atelier/.

Mai multe informații despre Concurs și Atelierele IDC se găsesc pe website-ul dedicat Concursului IDC, la adresa http://idc.adlittera.com.

Scris de  

Marlon James wins the Man Booker prize 2015

Marlon James

Marlon James holding his prize-winning work at the 2015 Man Booker prize authors photocall. Photograph: Rex Shutterstock

Author of A Brief History of Seven Killings – a fictional account of an attempt to take Bob Marley’s life – first Jamaican writer to win prestigious prize

Marlon James has become the first Jamaican writer to win the Man Booker prize, taking the award for an epic, uncompromising novel not for the faint of heart. It brims with shocking gang violence, swearing, graphic sex, drug crime but also, said the judges, a lot of laughs.

A Brief History of Seven Killings, a fictional history of the attempted murder of Bob Marley in 1976, was “an extraordinary book”, said Michael Wood, the chair of judges. “[It was] very exciting, very violent, full of swearing. It was a book we didn’t actually have any difficulty deciding on – it was a unanimous decision, a little bit to our surprise.”

scrisă de   

sursa si continuarea articolului: theguardian.com

Pe 8 octombrie se anunţă Premiul Nobel pentru literatură pe 2015

Laureatul premiului Nobel pentru literatură pe 2015 va fi anunţat joi, la ora locală 13.00 (14.00 ora României, n.r.), a precizat, luni, Academia suedeză, într-un mesaj publicat pe contul de Twitter al instituţiei.

Potrivit tradiţiei şi spre deosebire de celelalte distincţii Nobel, data la care este anunţat laureatul premiului pentru literatură este comunicată doar cu câteva zile înainte. De obicei, acest premiu este anunţat într-o joi. Pentru celelalte premii Nobel, calendarul atribuirii lor este cunoscut cu câteva luni în avans.

Premiul Nobel pentru literatură pe anul 2014 a fost acordat scriitorului francez Patrick Modiano, „pentru arta memoriilor, prin care a evocat cele mai greu de înţeles destine umane şi a dezvăluit universul ţărilor aflate sub ocupaţie”, a precizat la momentul respectiv Comitetul Nobel.

Premiul pentru medicină marchează, luni, debutul sezonul Nobel, care va continua, marţi, cu premiul Nobel pentru fizică.

Miercuri va fi decernat premiul Nobel pentru chimie.

Câştigătorul premiului Nobel pentru pace – singurul atribuit de Norvegia, conform dorinţei exprimate de fondatorul prestigioaselor distincţii, Alfred Nobel – va fi anunţat vineri.

Premiul Nobel pentru economie va fi decernat luni, 12 octombrie.

Laureaţii vor primi câte o medalie din aur şi un premiu în valoare de 8 milioane de coroane suedeze (circa 855.000 de euro), care poate fi împărţit între cel mult trei câştigători pe fiecare categorie.

Laureaţii îşi vor primi premiile Nobel în timpul unor ceremonii oficiale organizate la Stockholm şi la Oslo, pe 10 decembrie, ziua în care se comemorează moartea fondatorului premiilor, Alfred Nobel, decedat în 1896.

Premiile Nobel sunt decernate din 1901, cu excepţia celui pentru economie, instituit în 1968 de Banca centrală din Suedia, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la fondarea acestei instituţii. Premiile au fost create după moartea inginerului sudez Alfred Nobel (1833 – 1896), inventatorul dinamitei, conform voinţei sale din testament.

de Florin Badescu – Mediafax

Lansarea volumului Destinul lupului singuratic, de Adrian Christescu

ChristescuVineri, 9 octombrie 2015, ora 18:00, în cadrul librăriei Cărturești din Palas Mall Iași, va avea loc evenimentul de lansare al volumului „Destinul lupului singuratic”, de Adrian Christescu, apărut la Adenium. Vor participa: Adrian Christescu, Bogdan Ulmu, Mihai Vacariu și Daniel Șandru, director editorial Adenium.

Volumul este un roman captivant cu un personaj principal carismatic. Virgil nu este un supererou și nici un asasin plătit. El este, pur și simplu, un bărbat puternic, înzestrat cu o structură fizică de fier și cu un mental deplin echilibrat, un soldat perfect antrenat în misiunile din teatrele de război apărute în Europa la sfârșitul secolului trecut. Un maestru al supraviețuirii în condiții cumplite, un luptător implacabil pentru apărarea cu orice preț a principiilor care ar trebui să ne călăuzească oricând, oriunde.

Adrian Christescu s‑a născut în 1968 în Târgu Mureș. A absolvit Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” (1986), a urmat cursurile Facultății de Hidrotehnică din Iași (1988‑1993) și pe cele ale Facultății de Drept din cadrul Universității „Mihail Kogălniceanu” (2004‑2008). Din 1992, a lucrat în vânzări pentru diverse societăți comerciale, iar în prezent este managerul propriilor sale companii. A colaborat în calitate de editorialist la Ziua de Iași (2006‑2007), după care și‑a continuat activitatea publicistică pe blogul personal. Volumul său Trofeul (povestiri, 2011) a primit premiul pentru debut în proză la Salonul Internațional de Carte din Iași.

Lansarea va avea loc vineri, 9 octombrie 2015, ora 18:00, în librăria Cărturești din Palas Mall Iași. La eveniment vor participa: Adrian Christescu, Bogdan Ulmu, Mihai Vacariu și Daniel Șandru, director editorial Adenium.

Anunţ postat cu acceptul editurii Adenium.

Începuturi în literatura SF & Fantasy

Image result for science fiction fantasy artAndreea Chebac: De ce este nevoie de un curs special de scriere creativă pentru genurile SF și Fantasy?
Ana-Maria Negrilă:Pentru cei care-au început să scrie în anii ’90, au existat o mulţime de oportunităţi, de cenacluri, de oameni care aveau cultură şi gust pentru literatură şi cu care se putea discuta orice, de la tehnică, la filologie. Exista un cult al cărţilor, pentru că nu trebuie să uităm că nu de mult, în timpul epocii comuniste, cărţile se vindeau pe sub mână şi deseori, plăteam în plus pentru a avea acces la o lucrare SF sau un Almanah Anticipaţia. Atunci am descoperit SF-ul şi universurile minunate pe care le ascundea. Am început cu Radu Nor, dar am trecut repede la Vladimir Colin, Mihai Grămescu, Romulus Bărbulescu şi George Anania. Parcurgeam autori români şi străini în egală măsură. Citeam SF, dar nu numai, pentru că ştiam că un scriitor trebuie să fie în primul rând cititor. Cartea avea valoare, iar cuvântul scris putere.

Am început la fel ca mulţi alţii să frecventez cenaclurile din acea vreme unde se adunau scriitori deja consacraţi, dornici să împărtăşească din experienţa lor, dar şi debutanţi şi aspiranţi în ale scrisului. Apoi am participat la concursuri, tot în căutare de sfaturi pentru a-mi îmbunătăţii stilul. Din păcate, pe atunci nu existau ateliere în care cineva să-ţi spună cum e bine să procedezi şi cum să elimini problemele inerente începutului. Nu exista nici Internetul, nici accesul la informaţie, pe care-l are orice scriitor în ziua de azi, iar documentarea dura mult mai mult. Trebuia să mergi prin biblioteci şi să întrebi pe la prieteni până când cineva reuşea să te îndrume în direcţia potrivită. Trebuia să fii bun, să „furi” meserie de la alţii cât mai repede pentru a putea să publici şi să te faci cunoscut. Dacă ar fi existat un atelier de scriere creativă, aşa cum existau cursuri de pictură şi de actorie, aş fi participat cu siguranţă la unul pentru a elimina mai rapid problemele pe care le are orice începător. În absenţa lui, am ales singura cale posibilă – aceea de-a acumula experienţă cu timpul, de-a construi puţin câte puţin, şi-a învăţa din greşeli.

Andreea Chebac: Ce calități trebuie să dețină un scriitor de SF și Fantasy?
Ana-Maria Negrilă:Un scriitor este un om căruia îi place să citească şi care simte că are ceva de spus. E o persoană care începe să brodeze naraţiuni când merge pe stradă sau se uită la un film. E cineva care n-are astâmpăr până nu-şi scoate din minte aceste imagini şi nu le dă o formă coerentă.  Pe scurt, are chemare. Dincolo de asta însă, trebuie tenacitate, perseverenţă şi cunoştinţe, pentru că scrisul nu se rezumă numai la inspiraţie, ci implică şi o doză serioasă de „transpiraţie”.

Andreea Chebac: Care sunt cele mai bune cărți de SF și Fantasy
Ana-Maria Negrilă: Sigur că există cărţi bune şi proaste, dar dincolo de asta, sunt cărţi care-ţi plac şi care nu. Lista pe care-o voi da va conţine lucrările mele favorite, cele cu care aş pleca liniştită pe-o insulă pustie. Neuromancer de William Gibson, Ubik şi Visează androizii oi electrice? de Philip K. Dick, Mâna stângă a întunericului şi Lumea lui Rocannon de Ursula K. Le Guin, Carnavalul de fier de Serge Brussolo, Aşteptând în Ghermana de Dănuţ Ungureanu, Babel de Vladimir Colin, În căutarea oii fantastice şi Pasărea arc de Haruki Murakami, Baudolino de Umberto Eco şi multe altele.

***

Ana-Maria Negrilă a debutat în 1993 cu povestirea Fragile în Jurnalul SF. Prozele ei au obţinut numeroase premii la concursurile de profil. A publicat povestiri în Jurnalul SF, ArtPanorama, Ficțiuni, String, Galileo, Argos.

A participat la mai multe antologii (Nemira ‘96, Ed. Nemira, 1996; Kult. Vremea demonilor, OmniBooks, 2001; Kult. Cronicile sîngelui, ProLogos, 2001; Alte lumi, alte legende, Media-Tech, 2002; Kult. Radharc, Millennium Press, 2005, New Weird, 2008, Dincolo şi dincoace de noapte, 2012, Lumi Stranii, 2015.

A publicat la editura Diasfera culegerea de povestiri Oraşul ascuns (2005) şi romanul Împăratul gheţurilor (2006) pentru care a obţinut premiul Vladimir Colin în 2008.  În 2015, a publicat doua cărti în format ebook, Cântecul zorilor şi Când lumile se prăbuşesc. A tradus din Harlan Ellison, Lucius Shepard, William Gibson, Stephen King.

***

Mai multe despre cum să scrii SF & F poți afla de la Ana-Maria Negrilă la Atelierul de scriere SF&FantasyEvenimet pe Facebook

Scris de  

sursa: bookblog.ro

sursa foto

Nobel Prize in Literature, mic Memento

2015 Literature Prize will be announced at the earliest in: 2 days