Category Archives: Literatură

The Secret to Better Writing: Word Conservation

The California drought brings into sharp focus the value and fragility of a vital natural resource. After four years of little rain, the state is so parched and the situation so dire that the governor imposed severe restrictions on water usage, and those who appear to defy those limits find themselves in the headlines.

Like water, our words are precious resources. They give life to communications, leading to mutual understanding. Words can inspire, inform, and influence, as well as injure. Yet, like water, we take words for granted. We spew out thousands every day, throwing them into churning social rivers where they are often wasted, misconstrued, or ignored.

What if we took a different approach and treated words like a finite and precious commodity? Would our discourse be more civil? Would misunderstandings be minimized? Would communication improve? My guess is, yes. In that spirit, here are four tips for starting a word conservation plan.

Think before you speak or write. Just as Californians must think twice before doing a load of wash or watering a lawn, so, too, should we think carefully before uttering a single word. Ask yourself why you are writing the email or picking up the phone or typing a text. Be intentional about what you want to communicate. If you aren’t sure what you want to say, wait until you have a better idea. There is nothing wrong with saying you would like to think something over, don’t know the answer, or haven’t yet formed a thoughtful opinion. And when you do communicate, think about how someone on the receiving end might respond. So much of our communications is „me” focused rather than „you” or „we” focused. Be especially careful about email and texts that may sound angry, harsh, or terse. Remember, the recipient can’t see your face or hear your tone of voice.

Use words sparingly. Some of us might have been taught that longer reads smarter, when just the opposite is true. One positive note about Twitter is that it forces us to convey lots of information in a small space. While not always satisfactory, it’s good discipline to get your ideas across in as few words as possible. To boil down to your key point, start by thinking, if you had only seven words, what would those words be? For this piece, it would be, „Treat words like scarce resources. Choose wisely.” As another example, instead of saying, „He has the ability to learn quickly,” say instead, „He learns quickly.” We just saved four words and made a punchier sentence that gets to the point. Replace this: „The plan for our new strategic direction will be instrumental in saving us money and will help us reduce our rates of turnover,” with this: „Our new strategic plan will save money and reduce turnover.” Thirteen words saved.

Own Your Words. Many times, we insert words and details to moderate or even obscure intent. Not wanting to put a stake in the ground, we add needless clauses, hesitate to commit with a strong verb, or use the passive voice. We say, „I think our next step might be…,” instead of saying, „Our next step is…,” because we have misgivings or want to soften impact. Too many misunderstandings occur because we think we have been clear, but the other person heard only doubt. A colleague once told me that in her early career, she was ordered to fire an employee – someone she didn’t want to let go – and did it so poorly that the person showed up for his next shift as usual, not fully understanding that the job had gone poof. Fewer words (and more experience) might have saved both parties unnecessary grief.

Don’t Bury Your Point Under Wordy Detail. All too often, the most important information is obscured by needless detail. Years ago, while interpreting for Russian speaking patients, I noted doctors’ frustration when trying to figure out what was really wrong. A patient might take 10 minutes to describe an endlessly delayed trip to the clinic, before talking about trouble breathing and severe leg pain – something which should probably have been treated with some urgency.

Too many problems in our workplaces and personal lives occur because we don’t communicate clearly. Treating words as a valued and finite resource like water will go a long way toward helping us accurately and succinctly convey information, experiences, and thoughts.

author: – President, Wainger Group Communications

source: source 

Posted: 07/16/2015

Ce să citești în concediu

carti concediuNu există vacanţă fără cărţi. Fie că mergem la mare sau ne aventurăm pe un vârf de munte, fie că ne petrecem concediul într-o ţară îndepărtată sau într-un oraş sau sat apropiat, mereu se va găsi suficient loc în bagajele noastre pentru câteva cărţi.

Problema apare atunci când trebuie să ne decidem ce să luăm cu noi. O carte lejeră, una mai dificilă, una clasică sau cele mai noi apariţii din librării? Gusturile diferă de la o persoană la alta, şi adeseori stările noastre ne influenţează ce şi cum citim sau ce luăm cu noi în vacanţa pe care cu toţii ne-o dorim.

Una dintre cărţile pe care le-aş recomanda pentru o zi caniculară, este Travels in the Scriptorium, de Paul Auster – o carte scurtă şi oarecum simplă, dar care ne antrenează imaginaţia prin jocurile metaficţionale cu care autorul ne-a învăţat în mai toate romanele sale: cine este acest bătrân Blank, cum de şi-a pierdut memoria de pe o zi pe alta, cine sunt toate acele personaje care îl vizitează în camera sa, cum se va termina manuscrisul de pe masa sa?

O altă carte care mi-a plăcut în mod special şi pe care am citit-o într-o vacanţă la munte a fost Despre eroi şi morminte, de Ernesto Sabato, un roman ,,total”, cu un stil aparte şi cu o poveste greu de uitat, cu puternice accente de roman psihologic, dar care te face în acelaşi timp conştient de diversitatea argentiniană.

Amos Oz este un alt scriitor care poate fi luat în vacanţă şi care nu trebuie omis din lista de lectură, fie că vorbim despre Pantera din subterană, Muntele Sfântului Rău sau Să nu pronunţi: noapteun roman pentru iubitorii romanelor de dragoste, al non-cuvintelor, al tăcerii şi al deşertului.  

O altă carte de un lirism aparte este cea a Simonei Popescu, Exuvii, o carte despre identitate, despre amintiri, conturând în paginile sale un alt portret al artistului, al scriitorului.

Vieţi de tinichea de Paul Harding este alegerea perfectă pentru cei care vor să citească o meditaţie asupra vieţii şi a morţii, în care scriitorul încearcă să pătrundă în ascunzişurile sufletului uman, nu prin acţiunile săvârşite de personaje, ci prin limbaj, prin cuvintele din care setea de viaţă răsună.

În caz că nu suntem amatorii romanelor lirice, dar iubim scrierile postapocaliptice, Drumul lui Cormac McCarthy poate fi una dintre cele mai bune alegeri, o scriere mai simplă, diferită de stilul faulknerian, încărcat, cu care autorul ne-a învăţat, dar care ne face să medităm la condiţia umană şi să ne imaginăm o lume dincolo de evenimentele din 9/11, în care cele mai adânci temeri ale omenirii devin realitate.

Abatorul 5 al lui Kurt Vonnegut e o altă scriere interesantă şi captivantă, care îmbină elementele satirice cu cele ştiinţifico-fantastice şi metaficţionale, un roman istoric până la un anumit punct, despre bombardarea oraşului Dresda în timpul celui de-al doilea război mondial, şi impactul războiului asupra minţii şi vieţii omeneşti.

Scris de  

sursa: bookblog.ro

ADENIUM START – Concurs de Debut, ediția a III-a, 2015 Lista finaliștilor

Editura Adenium a lansat, la începutul anului, cea de-a III-a ediție a Concursului de Debut „Adenium Start”, pentru următoarele genuri literare: poezie, proză, literatură pentru copii. Sloganul concursului, „Rupeți rândurile!”, i-a provocat pe autori să-și afirme originalitatea.

Conform regulamentului, disponibil pe site-ul start.adenium.ro, editura a selectat cele mai bune 5 manuscrise pentru secțiunile din concurs.

Lista finaliștilor Concursului de Debut „Adenium Start” este următoarea (reproducem motto-urile cu care au fost semnate manuscrisele):

  • Secțiunea Proză:

– „Am o mulțime de idei. Din nefericire, majoritatea sunt stupide”;

– „Fiecare dintre noi e dragostea vieţii cuiva”;

– „Marile surprize sunt mute”;

– „Paranoia este doar o formă de vigilență”;

– „Prietenii sunt ca umbra: nu apar decât atunci când e soare”.

  • Secțiunea Poezie:

– „Ars longa, vita brevis”;

– „Ce fluieră cămilele pe malul marii”;

– „Nimic nu e departe când iubești”;

– „Scrie ca și cum ai săpa o vizuină”;

– „Va veni moartea și va avea ochii tăi”.

  • Secțiunea Literatură pentru copii:

– „Copiii sunt mesajele vii pe care le trimitem unor vremuri pe care nu le vom vedea”;

– „Fiecare copil vine pe lume cu mesajul că Dumnezeu nu este încă dezamăgit de oameni”;

– „Orice luminiță din gândul tău, așezată pe o filă, ar putea crea un Soare”;

– „Salcâmii salvează teii iubesc”;

– „Ţara Părinţilor cu Inimi de Aur”.

Juriul, format din Daniel Șandru (președinte), Bogdan Crețu, Radu Vancu, Emil Brumaru și Daniel Cristea-Enache, va alege manuscrisele câștigătoare pentru fiecare secțiune.

Pentru fiecare gen din concurs, vor fi declarate câștigătoare, la sfârșitul lunii august, volumele care vor obține cea mai mare medie a notelor acordate de membrii juriilor, iar editarea lor va începe imediat după anunțarea învingătorilor.

Scopul Concursului de Debut „Adenium Start” este să descopere și să promoveze autori valoroși, care încă nu au publicat în volum, oferindu-le posibilitatea să debuteze și sprijinul integral în procesul de promovare: publicitate, serviciu de presă, lansări publice. Volumele premiate vor fi lansate la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus, care se va desfășura în toamnă, la București, iar autorii câștigători vor primi câte 50 de exemplare din cărțile lor pentru propria activitate de promovare.

Mulțumim tuturor celor care au răspuns provocării lansate de Editura Adenium.

(Anunţ postat cu acordul şi la solicitarea editurii Adenium.)

Un îndrăgostit de logică merge la Scala

În preajma Crăciunului 1927, cunoscutul istoric Constantin C. Giurescu, pe atunci aflat în plină afirmare academică, face o călătorie de plăcere în Italia şi Franţa însoţit de tânăra lui soţie, fiica lui Simion Mehedinţi. Cuplul, care nu manifestă o pasiune deosebită pentru muzică, bifează totuşi un spectacol de operă. E o reprezentaţie cu Gianni Schicchi de Puccini la Teatro alla Scala de la Milano. Relatarea e succintă şi nu lasă loc de echivocuri. Citez din Amintirile autorului, publicate cinci decenii mai târziu:

La Scala, avem locuri nu la parter care, se pare, sunt foarte scumpe, ci la balcon. Se vede şi se aude totuşi foarte bine. Piesa e Gianni Schicchi. Nu mi se pare grozavă. Trebuie să mărturisesc de altfel că nu sunt partizanul acestui gen de spectacol care e opera, amestec de teatru şi de muzică. Prefer teatrul separat şi muzica, de asemenea, separat. Mi s-a părut întotdeauna ciudat că un actor e pe punctul de a muri pe scenă şi totuşi timp de cinci minute cântă. Sau un altul, care cere cântând, o bucată de pâine şi un cârnat. Poate că greşesc, dar n-am admirat niciodată lucrurile nelogice.

Sigur că nu tuturor ne place Puccini (sau această operă în mod special). Atitudinea îngustă faţă de arte surprinde totuşi, mai ales că e vorba de un istoric care ar fi putut să ştie câte ceva despre tragedia antică, ea însăşi un soi de amestec de teatru şi de muzică. Dar cu gustul omului nu te joci!

În imagine, un poster cu Gianni Schicchi din anii 1920 (de aici). 

sursa

Watch: Acclaimed writers reminisce about their “first time”

The Paris Review, an American literary magazine known for its interviews with respected writers, recently launched a video series entitled “My First Time.” In it, lit-world heavyweights such as Christine Schutt, Sheila Heti, Donald Antrim, and Tao Lin recount the trials, tribulations, anxieties, and (occasional) triumphs of the full-time writerly life. Buried between the self-deprecation and vague maxims (“just buckle down,” etc.) are some real gems of insight any aspiring writer, artist, creative-type, or modern human being can practically apply to their own work and lives.

Check out the “My First Time” series in its entirety at TheParisReview.org, with more videos to come.

We welcome your comments at ideas@qz.com.

sursa

LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Cărţi foarte bune cu puţini cititori

indexCa Breaking News editorial, anunţ că am terminat de citit micul roman (sau ce-o fi) al Adinei Kenereş, Cozonac. Transilvania. O călătorie. Voi reveni săptămîna viitoare cu impresii de lectură. Excelente. Deja un candidat la Premiul pentru Proză al Observatorului cultural pe 2016. Trăim în imediat, chiar dacă, de multe ori, ne pitim într-un trecut aburos ce ar putea să atenueze nemulţumirile şi inadecvările prezentului. Trăim printre cărţi, uneori? (deseori?), pentru că nenorocirile prezentate de televiziuni în flux continuu ne pot usca sufleteşte: la ce bun binele şi frumosul, dacă mereu nenorocirile şi urîtul ne copleşesc, fără să mai avem şanse de a interveni, util şi eficient, în mersul vieţii? Trăim printre fantasmele timpului şi ale memoriei, pentru că nu renunţăm să medităm şi să analizăm cine sîntem şi pentru ce anume. Revenind à nos moutons. Cărţile din această săptămînă. Toate de excepţie.
Sorin Radu – (relativ tînăr) istoric universitar sibian – ne oferă o excelentă monografie. Iţită din documente de epocă şi de arhivă, dar şi din mărturii bine pitite prin presa de acum peste o sută de ani, o lucrare dedicată vieţii şi activităţii/operei unei personalităţi din trecutul nostru care deja se pierde în negura uitării, cum se întîmplă cu fiecare dintre noi. Mai mult sau mai puţin nume importante, la un moment dat, mai mult sau mai puţin simpli necunoscuţi, cărora un Tolstoi (Moartea lui Ivan Ilici) sau un Thomas Mann (Moartea la Veneţia) le aduce un dram de nemurire. Am la îndemînă o carte despre juristul şi omul politic Vespasian Erbiceanu. Încă o carte de istorie s-ar putea zice, Vespasian Erbiceanu (1865-1943), Studiu monografic (Editura Cetatea de Scaun, 2014), dacă extrem de bine închegatul şi laboriosul volum nu ar însemna mult mai mult. Şi ar putea fi citit şi pe alte paliere şi în alte registre. Un „Cuvînt înainte“, frumos povestit, al autorului vine după o prefaţă cu multe inserturi biobibliografice legate de o veche familie căreia îi aparţine şi Constantin Erbiceanu, susţinătorul acestui volum despre Vespasian Erbiceanu. Mai întîi – viaţa şi cariera unui magistrat. Din copilărie şi pînă la moarte. Mai importante însă decît detaliile unei vieţi cuminţi şi aşezate în temeiul legii şi al unei asumate responsabilităţi (exemplu că nu întotdeauna ordinea şi disciplina în muncă sînt de incriminat) devin inserturile ce scot la iveală hîrţoage vechi despre evenimente din trecut. Cine se ocupă de Răscoala din 1907 nu va putea, de azi înainte, să nu ţină cont de un referat rămas confidenţial/secret decenii în şir. Geneza răscoalei dă la iveală numeroasele malversaţiuni şi, s-o spunem drept, hoţii şi înşelătorii la care erau supuşi ţăranii români. Cine se ocupă de istoria Basarabiei nu are cum să nu ţină cont de toate detaliile mun – cii unui demnitar român numit primpreşedinte al Curţii de Apel din Chişinău şi de problemele unificării legislative a României Mari. Cine se ocupă de istoria dreptului penal şi civil din România nu are cum să nu ţină cont de activitatea ştiinţifică şi publicistică a lui Vespasian Erbiceanu, care, în 1932, este ales membru corespondent al Academiei Române şi, pe 27 decembrie 1943, trece membru plin la cele veşnice. Şi va fi scutit de toate ororile pe care un regim comunist care avea să se instaleze peste doi ani avea să le ofere reprezentanţilor de frunte ai vechiului regim, devenit, după 23 august, burghezo-moşieresc. O carte de istorie care se citeşte ca o carte de literatură bună.
Dinspre Basarabia şi oamenii ei de frunte vine şi studiul – masiv şi extrem de bine armat la nivelul analizelor politico-istorice, dar şi al unei exhaustive documentări prin te miri ce arhive şi biblioteci – semnat ori de Stella Ghervas, Reinventarea tradiţiei. Alexandru Sturza şi Europa Sfintei Alianţe(Editura Cartier, 2014, traducerea din franceză de Gabriela şi Alexandru Şiclovan, după o primă ediţie ce a apărut în 2008, la Paris, Edition Champion). O lucrare de o aleasă ţinută intelectuală, ce-i aparţine unei distinse cercetătoare elveţiene de origine română din Basarabia. Stella Ghervas, nume practic necunoscut pe piaţa culturală de la noi, are o prestigioasă biografie, care se regăseşte în detaliata biobibliografie a editorului Gheorghe Erizanu de la Chişinău. Prefaţa autoarei la ediţia în limba română – scrisă la Harvard şi semnată mai 2014 – este o bună introducere într-un subiect ce-l are ca protagonist pe diplomatul şi intelectualul de anvergură europeană care a fost Alexandru Sturza (1791 – 1854). O biografie de excepţie prin toate detaliile anvergurii internaţionale, care este pusă în directă relaţie cu o anume epocă istorică şi cu protagoniştii ei. Ne place azi sau nu de Vladimir Putin, vrem, nu vrem, nu putem ocoli existenţa şi influenţa (bune, rele, nu comentăm) ale Rusiei în contact cu celelalte puteri europene. De ieri şi de azi. Cît şi contribuţia, prezenţa factorului uman, personalităţi româneşti, basarabene, care au fost implicate direct în istoria Rusiei şi a Europei. Rusia ca mare putere europeană după 1815, mai ales, s-a implicat decisiv în Chestiunea Orientală, poziţionîndu-se ca o apărătoare a ortodoxiei răsăritene în faţa abuzurilor duşmanului său natural, Imperiul Otoman. De aici au urmat o sumedenie de acţiuni politice, la care un diplomat şi un intelectual de suprafaţă europeană precumAlexandru Sturza a fost direct implicat. Cu toate că adevăratul personaj al cărţii este Europa Sfintei Alianţe, spune Stella Ghervas – alianţă semnată de Rusia, Austria şi Prusia, în 1815, şi care a durat pînă la momentul Războiului Crimeei (1853-1856), totuşi, nu avem cum să nu decupăm parcursul vieţii şi al activităţii lui Alexandru Sturza. Aducem aminte şi aici de reuşita lucrului bine făcut, de temeinicia documentării – absolut fabuloasă în sine, căci multe romane se pot naşte doar din aceste poveşti legate de documente rare sau inaccesibile – şi de naturaleţea comentariilor prin corecta lor punere în context. Numeroasele premii ale volumului – de la Premiul Guizot, al Academiei Fran ceze (2009), la Premiul Xenopol, al Academiei Române (2010) – sînt binemeritate şi ascund, şi în acest caz, politica nefastă a mediei româneşti de a ne intoxica cu subiecte mărunte şi cu subiecţi de joasă extracţie în dauna unor personalităţi de anvergură, contemporani cu noi, a căror viaţă şi muncă trec cumva neobservate. Păcat. Cine are timp să citească reinventarea tradiţiei a Stellei Ghervas îmi va da dreptate cu vîrf şi îndesat.
O altă lucrare de mare suprafaţă (la propriu şi la figurat, teză de doctorat la Sorbona, Universitatea Paris IV) se numeşteMetamorfozele Anticristului la Părinţii Bisericii(Editura Nemira, 2015, ediţia II-a, revăzută şi adăugită, traducerea din franceză de Teodora Ioniţă) şi aparţine lui Cristian Bădiliţă. Un nume deja consacrat la noi în domeniul studiilor patristice, istoric al creştinismului timpuriu, excelent eseist, traducător şi (de ce nu?) un bun poet (dar aici candidaturile la gloria prezentului şi faima posterităţii sînt mult mai multe), care, prin tot ceea ce întreprinde, se dovedeşte a fi la un nivel remarcabil. Tema aleasă şi modul în care este tratată ne pot lăsa bouche bée. Dacă e să citim pe îndelete şi fără idei preconcepute – e clar că un preot paroh din Argeş sau Dîmboviţa, care are probleme cu ANAF-ul pentru banii obţinuţi din supraevaluarea valorii terenurilor retrocedate, are o cu totul altă perspectivă asupra Răului/ Satanei/ Anticristului –, găsim nu doar o bună trecere, istorică, în revistă a temei (avem o teză de doctorat, unde un asemenea traseu prin timp şi bibliografie este obligatoriu), ci şi o extrem de severă recapitulare/ lectură a temei prin scrierile înaintaşilor. De la Evanghelia lui Marcu – tradusă exemplar de Bădiliţă în 2012 –, Irineu al Lyonului, la Anticristul lui Origen sau al lui Chiril al Ierusalimului pînă la cel al lui Ieronim, Augustin cu cei doi precedesori, Tertulian şi Ciprian, încheind periplul prin secole cu manualul de anticristologie al lui Theodoret al Cyrului şi cu tema Anticris – tului în apocrife. O bibliografie utilă pentru cei interesaţi se găseşte la finalul cărţii, aşa cum un înaintemergător cuvînt este extrem de util pentru cei care nu citesc în mod curent astfel de erudite studii. O bună lecţie de limba română, pot spune, însoţeşte acest preţios îndreptar de erudiţie teologică. În fond, sîntem în ţara lui D. Stăniloae, N. Steinhardt şi Ioan Ică Jr. Dacă timp de citit nu ne facem, degeaba dăm banii pe cărţi.
Mihai Dim. Sturza semnează un monumental volum III, din seria intitulatăFamilii boiereşti din Moldova şi Ţara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică şi biografică. Familia Cantazcuzino (Editura Simetria, 2014, care iese rar pe piaţa editorială, dar o face remarcabil, aduce mereu bunătăţi, îmi aduc aminte de un elegant op al lui G.M. Cantacuzino, ediţie bilingvă şi cu reproduceri excelente, pentru cei interesaţi Scrisori către Simon, ca şi volumul G.M. Cantacuzino. Arhitectura ca temă a gîndirii a Mariei Dicu – lescu). Sub forma unui vast grupaj de studii punctuale, la care îşi contribuie istorici din toate generaţiile, din trecut şi de astăzi – de la Odobescu, Ionescu-Gion, Xenopol şi Nicolae Iorga la nepotul Andrei Pippidi, sau Corina Popa, la mai junii Adrian Majuru şi Mihai Răzvan Ungureanu, cu un elegant şi erudit text despre logofătul Canta –, cartea adună o sumedenie (chiar multe-multe) de poveşti din trecut. Colaboratori mulţi şi de primă mînă. Fiecare aduce ceva interesant în atenţia noastră. Oameni care au fost, monumente istorice care mai sînt, altele care au dispărut. Pierderi iremediabile, au rămas doar fotografii (bune şi deseori excelente şi ele) şi comentariile istoricilor. Comentarii şi studii avizate, se simte din texte că istoricii aceştia au pus şi patos pentru un subiect sau altul, nu doar erudiţie şi răbdare benedictine în a scotoci prin arhive şi biblioteci. Istoria familei Cantacuzino, un soi de portret en miette, este bine conturată. Cu personajele ei de legendă – domnitorul care ne priveşte de pe zidurile de la Filipeştii de Pădure şi Sinaia la Maruca şi faimosul Bîzu, apoi cu ramurile mai puţin cunoscute, din Basarabia sau Bulgaria. Oricît am ţine-o noi langa cu NATO, UE şi MCV-ul, legăturile cu vecinii de peste Prut şi de la sud de Dunăre au fost şi au rămas puternice. Vechile familii boiereşti române au fost un adevărat liant al Balcanilor şi pentru Estul ortodox. Partea dedicată lui Gheorghe Gr. Cantacuzino „Nababul“ şi cea dedicată generalului Gh. (Zizi) Cantacuzino – Grănicerul – vîrît şi bine înşurubat în mişcarea legionară – acoperă şi părţi de istorie mai puţin frecventate de către marele public. Interesat nu doar de blazoane, sigilii, ferecături de carte sau genealogii, dar şi de cancanuri. Fotografiile şi reproducerile după diverse documente sînt excelente, ca şi macheta/ tehnoredactarea întregului album. Felicitări lui Mihai Dim. Sturza pentru efortul depus de a aduna atîţia autori şi atîtea studii laolaltă într-un volum-album realmente de ţinut la îndemînă în bibliotecă.

Cele mai vândute cărți la Bookfest 2015

Ce au ales vizitatorii de anul acesta de la Bookfest? Află care sunt cele mai vândute titluri ale principalelor edituri. Tu regăsești printre ele câteva dintre volumele cumpărate de tine de la târg?

Editura Litera

1 Sticletele, de Donna Tartt

2 Capitalul în secolul XXI, de Thomas Piketty

3 Lean In. Femeile, munca și voința de a conduce, de Sheryl Sandberg

Grupul Editorial Corint

1 Tărâmul viselor, o aventură în culori cu animale şi mii de flori, ilustrată de Millie Marotta

2 CAROL AL II – LEA. REGELE TRĂDAT, de Lilly Marcou

3 ISIS. Califatul terorii, de Loretta Napoleoni

Editura Nemira

1 Lumea de gheață și foc, de George R.R. Martin

2 Noroi, transpirație și lacrimi, de Bear Grylls

3 Viața de poveste a lui A.J. Fikry, de Gabrielle Zevin și O delicatesă, de Muriel Barbery

Editura Herald

1 Primește iubirea pe care o dorești, de Harville Hendrix

2 Dăruiește iubirea care vindecă, de Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt

3 Lumea și demonii ei: știința ca lumină în întuneric, de Carl Sagan

Editura Trei

1 Fata din tren, de Paula Hawkins

2 Personal, de Lee Child

3 Oona & Salinger, de Frédéric Beigbeder

Editura Polirom
Cronica de Cotroceni, de Adriana Saftoiu

2 Povestiri din Kolima (I), de Varlam Salamov

3 Numărul zero, de Umberto Eco

Editura Cartea Românească
Fotograful Curții Regale, de Simona Antonescu

2 Șoseaua virtuții. Cartea Cîinelui, de Cristian Teodorescu

3 Moartea lui Sigfried, de Octavian Soviany
Editura Humanitas

1 Cum s-a românizat România, de Lucian Boia

2 Dacopatia și alte rătăciri românești, de Dan Alexe

3 Noi vorbim, nu gândim. Noua colecție de perle românești, de Radu Paraschivescu

Editura Humanitas Fiction

1 Supunere, de Michel Houllebecq

2 Orizontul, de Patrick Modiano

3 Jocul Ripper, de Isabel Allende

Editura Publica

1 Scurtături inteligente, de Shane Snow

2 Pași mici, schimbări mari, de Caroline Arnold

3 O lume ieșită din miți. Revoluția creativă a educației, de Sir Ken Robinson

Editura All

1 Cum să te îndrăgostești, de Cecelia Ahern

2 Petru cel Mare. Viaţa şi lumea lui, de Robert K. Massie

3 Exploratorii, de Erin Hunter

Curtea Veche Publishing

1 Primul pas, de Klaus Iohannis.

Scris de   

sursa: bookblog.ro