Category Archives: Literatură

Începuturi în literatura SF & Fantasy

Image result for science fiction fantasy artAndreea Chebac: De ce este nevoie de un curs special de scriere creativă pentru genurile SF și Fantasy?
Ana-Maria Negrilă:Pentru cei care-au început să scrie în anii ’90, au existat o mulţime de oportunităţi, de cenacluri, de oameni care aveau cultură şi gust pentru literatură şi cu care se putea discuta orice, de la tehnică, la filologie. Exista un cult al cărţilor, pentru că nu trebuie să uităm că nu de mult, în timpul epocii comuniste, cărţile se vindeau pe sub mână şi deseori, plăteam în plus pentru a avea acces la o lucrare SF sau un Almanah Anticipaţia. Atunci am descoperit SF-ul şi universurile minunate pe care le ascundea. Am început cu Radu Nor, dar am trecut repede la Vladimir Colin, Mihai Grămescu, Romulus Bărbulescu şi George Anania. Parcurgeam autori români şi străini în egală măsură. Citeam SF, dar nu numai, pentru că ştiam că un scriitor trebuie să fie în primul rând cititor. Cartea avea valoare, iar cuvântul scris putere.

Am început la fel ca mulţi alţii să frecventez cenaclurile din acea vreme unde se adunau scriitori deja consacraţi, dornici să împărtăşească din experienţa lor, dar şi debutanţi şi aspiranţi în ale scrisului. Apoi am participat la concursuri, tot în căutare de sfaturi pentru a-mi îmbunătăţii stilul. Din păcate, pe atunci nu existau ateliere în care cineva să-ţi spună cum e bine să procedezi şi cum să elimini problemele inerente începutului. Nu exista nici Internetul, nici accesul la informaţie, pe care-l are orice scriitor în ziua de azi, iar documentarea dura mult mai mult. Trebuia să mergi prin biblioteci şi să întrebi pe la prieteni până când cineva reuşea să te îndrume în direcţia potrivită. Trebuia să fii bun, să „furi” meserie de la alţii cât mai repede pentru a putea să publici şi să te faci cunoscut. Dacă ar fi existat un atelier de scriere creativă, aşa cum existau cursuri de pictură şi de actorie, aş fi participat cu siguranţă la unul pentru a elimina mai rapid problemele pe care le are orice începător. În absenţa lui, am ales singura cale posibilă – aceea de-a acumula experienţă cu timpul, de-a construi puţin câte puţin, şi-a învăţa din greşeli.

Andreea Chebac: Ce calități trebuie să dețină un scriitor de SF și Fantasy?
Ana-Maria Negrilă:Un scriitor este un om căruia îi place să citească şi care simte că are ceva de spus. E o persoană care începe să brodeze naraţiuni când merge pe stradă sau se uită la un film. E cineva care n-are astâmpăr până nu-şi scoate din minte aceste imagini şi nu le dă o formă coerentă.  Pe scurt, are chemare. Dincolo de asta însă, trebuie tenacitate, perseverenţă şi cunoştinţe, pentru că scrisul nu se rezumă numai la inspiraţie, ci implică şi o doză serioasă de „transpiraţie”.

Andreea Chebac: Care sunt cele mai bune cărți de SF și Fantasy
Ana-Maria Negrilă: Sigur că există cărţi bune şi proaste, dar dincolo de asta, sunt cărţi care-ţi plac şi care nu. Lista pe care-o voi da va conţine lucrările mele favorite, cele cu care aş pleca liniştită pe-o insulă pustie. Neuromancer de William Gibson, Ubik şi Visează androizii oi electrice? de Philip K. Dick, Mâna stângă a întunericului şi Lumea lui Rocannon de Ursula K. Le Guin, Carnavalul de fier de Serge Brussolo, Aşteptând în Ghermana de Dănuţ Ungureanu, Babel de Vladimir Colin, În căutarea oii fantastice şi Pasărea arc de Haruki Murakami, Baudolino de Umberto Eco şi multe altele.

***

Ana-Maria Negrilă a debutat în 1993 cu povestirea Fragile în Jurnalul SF. Prozele ei au obţinut numeroase premii la concursurile de profil. A publicat povestiri în Jurnalul SF, ArtPanorama, Ficțiuni, String, Galileo, Argos.

A participat la mai multe antologii (Nemira ‘96, Ed. Nemira, 1996; Kult. Vremea demonilor, OmniBooks, 2001; Kult. Cronicile sîngelui, ProLogos, 2001; Alte lumi, alte legende, Media-Tech, 2002; Kult. Radharc, Millennium Press, 2005, New Weird, 2008, Dincolo şi dincoace de noapte, 2012, Lumi Stranii, 2015.

A publicat la editura Diasfera culegerea de povestiri Oraşul ascuns (2005) şi romanul Împăratul gheţurilor (2006) pentru care a obţinut premiul Vladimir Colin în 2008.  În 2015, a publicat doua cărti în format ebook, Cântecul zorilor şi Când lumile se prăbuşesc. A tradus din Harlan Ellison, Lucius Shepard, William Gibson, Stephen King.

***

Mai multe despre cum să scrii SF & F poți afla de la Ana-Maria Negrilă la Atelierul de scriere SF&FantasyEvenimet pe Facebook

Scris de  

sursa: bookblog.ro

sursa foto

Nobel Prize in Literature, mic Memento

2015 Literature Prize will be announced at the earliest in: 2 days

Concurs: Cavaler, caut scutier! Câștigă noua cartea a lui George R. R. Martin

Eşti în aşteptarea aventurii dar îţi lipseşte motivaţia? Ei bine, Cavalerul celor şapte regate, Ser Duncan Vlăjganul care cutreieră ţinuturile Westerosului chiar cu o sută de ani înainte de acţiunea din Urzeala tronurilor, este în căutarea unui partener care să-l însoţească. Sau, mă rog, un scutier poate ar fi mai bine spus!

Dacă eşti tu acela – fie că eşti băiat, fată, tânăr sau în vârstă, important este să ai curaj – atunci dă-ne de ştire. Nouă şi, bineînţeles, întregii comunităţi de internauţi!

Ce trebuie să faci: o poză cu tine cu suliţa şi scutul din dotare (pot foarte bine să fie o foaie de hârtie și creionul de la birou, ţi-am mai spus că atitudinea şi curajul sunt importante) şi arat-o întregii lumii pe contul tău de Facebook cu următorul text: „Scutier, în căutarea Cavalerului celor şapte regate”.

Apoi trimite-ne şi nouă un mesaj privat pe contul oficial bookblog cu textul Particip şi eşti automat înscri în concursul cavalerului.

Ce vei câştiga? Ei bine, pe lângă faptul că te vom declara scutierul oficial al Cavalerului celor şapte regate cu misiunea de a patrula Westerosul, primeşti din parta Editurii Nemira volumul Cavalerul celor șapte regate, proaspăt ieşit din tipografie, plus un album Lumea de gheaţă şi foc.

P.S. – Fii fără grijă, Egg, cel care îndeplineşte rolul curent de scutier pe lângă Ser Duncan, nu rămâne fărăslujbă. Dar va fi rezerva ta cât timp îţi îndeplineşti misiunea în Westeros!

Concursul va dura o săptămână. Câștigătorul va fi desemnat prin tragere la sorți. Mult succes!

Scris de

pe 6 October 2015 

Volumul „Cavalerul celor Şapte Regate”, de George R. R. Martin, lansat pe 6 octombrie

indexVolumul de povestiri „Cavalerul celor Şapte Regate”, scris de George R. R. Martin, a cărui acţiune o precede pe cea din seria fantasy „Cântec de gheaţă şi foc”, va fi lansat la nivel internaţional pe 6 octombrie.

Ediţia românească tradusă la editura Nemira apare în librării simultan cu cea în limba engleză, astfel încât cititorii români se vor bucura de carte odată cu cei din SUA, informează un comunicat remis MEDIAFAX.

Acţiunea din cele trei nuvele care alcătuiesc „Cavalerul celor Şapte Regate”, adunate pentru prima dată într-un singur volum, are loc cu un secol înainte evenimentelor din „Urzeala tronurilor”, în epoca în care dinastia Targaryenilor controlează Tronul de Fier. Încă mai trăiesc oameni care au văzut dragonii zburând deasupra oraşelor distruse. Iar Westeros este plin de urzeli regale, rivalităţi, dar şi de eroi.

Înainte de Tyrion Lannister şi Podrick Payne, au fost Dunk şi Egg. Ser Duncan cel Înalt, un cavaler novice, dar curajos, îşi întrece rivalii cel puţin prin statură, dacă nu prin experienţă. Alături de el se află varianta lui în miniatură, Egg, al cărui nume adevărat (ascuns de toţi cei pe care-i întâlnesc) este Aegon Targaryen. Deşi eroi mai neverosimili nu se găsesc în tot Westerosul, cei doi au în faţa lor aventuri extraordinare, în mijlocul intrigilor regale, al răufăcătorilor şi al celor înnebuniţi după putere.

George R. R. Martin s-a născut în 1948, la New Jersey, şi a absolvit jurnalismul cu summa cum laude la Northwestern University, Illinois. În anii 1970, George R. R. Martin a scris o serie de nuvele, printre care şi „Regii nisipurilor” (1979), pentru care i-au fost decernate premiile Hugo şi Nebula, apoi a continuat cu romane SF, fantasy şi horror. În anii ’80 a fost producător şi scenarist în televiziune, editor al seriei „Twilight Zone” la CBS Television şi producător al filmului „Beauty and the Beast”. Nuvela „Zburătorii Nopţii”, care dă şi titlul volumului publicat în anul 1985, a fost ecranizată. În 1996, Martin a început să scrie seria fantasy „Cântec de gheaţă şi foc” (din care la editura Nemira au apărut „Urzeala tronurilor”, „Festinul Ciorilor”, „Iureşul săbiilor”, „Încleştarea regilor” şi „Dansul dragonilor”).

de Dorina Calin

sursa: mediafax.ro 

Interesting Facts about Kahlil Gibran’s ‘The Prophet’

A short summary of the origins and significance of The Prophet, the 1923 book by Kahlil Gibran

Kahlil GibranHere’s a question for you. Can you name the three biggest-selling poets in the world? Shakespeare has to be in there (and he is – at number one in most accounts), but what about the other two? William Wordsworth? Homer? Alfred, Lord Tennyson? John Betjeman, maybe? His poetry sold a lot of copies in the twentieth century. No, the other two names to make the trio of bestseller-poets are ancient Chinese poet-philosopher Lao-Tzu, and Lebanese-American poet Kahlil Gibran (1883-1931), author of the 1923 book The Prophet. (Gibran is usually placed third on the list; Lao-Tzu is at number two.)

(…) continuarea articolului, aici

Image: Kahlil Gibran, 1913 (author unknown), Wikimedia Commons.

 

Borges: conversații și eseuri

borges-la-80-de-ani-conversatii-cartile-si-noaptea_1_fullsize

Titlu: Borges la 80 de ani: conversații. Cărțile și noaptea

Autor: Jorge Luis Borges

Editura: Polirom

Anul aparitiei: 2014

Traducere: Ariadna Ponta și Tudora Șandru Mehedinți

Numar pagini: 312

ISBN: 978-973-462-887-2

„Cred că pentru un autor cel mai bine e să facă parte dintr-o tradiție, să facă parte dintr-o limbă, pentru că limba continuă să existe când cărțile poate au fost uitate, sau poate că fiecare epocă rescrie aceleași cărți la nesfârșit, schimbând sau adăugând câteva întâmplări. Cărțile nemuritoare sunt poate mereu aceleași cărți. Rescriem mereu ce au scris anticii și asta ar trebui să constituie o dovadă suficientă. Cât despre mine, eu unul nu am nici o ambiție. Cred că sunt o greșeală. Că lumea m-a învestit cu prea multe valențe. Sunt un scriitor mult supraevaluat. În același timp, vă sunt recunoscător tuturor pentru că mă luați în serios. Eu nu mă iau.”

Jorge Luis Borges este unul dintre favoriții mei când vine vorba de scriitorii sud americani. Îmi plac și Gabriel García Márquez, Mario Vargas Llosa, José Saramago și încă mulți alții. Dar Borges este cel la care revin iar și iar, este de altfel singurul scriitor pe care l-am recitit de nenumărate ori. Probabil și pentru că prin el am descoperit literatura sud americană, care are în mine un fan înrăit.

Cele două volume, unul de conversații, în care poetul este provocat de mai mulți profesori și asistenți universitari specializați în literatură, precum și de poeți și scriitori să comenteze pe marginea unor teme propuse de aceștia, iar celălalt, compus din eseuri pe marginea temelor predilecte din opera sa, a obsesiilor sale și a condiției la care a fost supus din cauza orbirii, sunt compilate într-un tom adresat mai degrabă celor interesați de Borges ca om, ca literat, de felul în care funcționează mintea celui care a oferit lumii Aleph, Moartea și busola sau Cartea de nisip. Din cele două volume, se desprind câteva dintre ideile majore ale operei sale, dar și câteva aspecte care privesc direct viața personală, intimă, a scriitorului, aspecte care, deși cu siguranță i-au influențat opera, nu au constituit niciodată motive de lamentare.

Consolarea cu condiția de nevăzător

Jorge Luis Borges a început să-și piardă vederea prin 1955, din cauza unei boli ereditare. Orbirea lui, modestă, îi spune el în conversații, deoarece este parțială la unul din ochi, nu l-a aruncat – așa cum se crede la modul general, într-un întuneric total. „Pot încă desluși culori, pot încă desluși verdele de albastru. Există o culoare care nu mi-a fost infidelă, culoarea galben.” poate din acest motiv, sau poate dintr-un motiv mult mai profund, mult mai intrinsec legat de firea sa, Borges își privește condiția de nevăzător – el folosește termenul orb mai des decât pe cel de nevăzător – cu un optimism încurajator. „N-am îngăduit orbirii să mă descurajeze”, spune el. Mai mult chiar, descoperă că „faptul de a fi orb are avantajele lui”, pretextând că această condiție i-a oferit ocazia să se întâlnească cu anglo-saxona, pentru care autorul a făcut pasiune. În legătură cu percepția timpului, undeva, tot în conversații, el spune: „Unul din darurile orbirii e că simți timpul altfel decât majoritatea celorlalți, nu?” Iar pe parcursul „multelor, prea multelor mele conferințe”, Borges observă mai multe avantaje decât dezavantaje pentru orbire. În eseul Orbirea, Borges vorbește despre „strania ironie” a faptului de a fi fost numit director al Bibliotecii Naționale exact atunci când orbirea a început să-și facă simțită prezența. Această ironie l-a inspirat să scrie superbul Poem al darurilor (Poezii, Jorge Luis Borges editat de Polirom în 2005): Reproș ori lacrimi nimeni să nu poată | A socoti divina-i măiestrie, | Când El, cu o superbă ironie, | Mi-a dat și cărți, și noapte deodată.”

Așteptarea morții

Probabil din cauza orbirii, sau poate din cauza singurătății, ori poate din alte cauze, pe care nu le-a exprimat foarte clar niciodată, Jorge Luis Borges și-a așteptat moartea ca pe o mântuire, ca pe o odihnă binemeritată. …atunci când sunt nefericit, găsesc o adevărată consolare în gândul că în câțiva ani, sau poate în câteva zile, o să fiu mort și atunci toate astea n-o să mai conteze.” Borges nu vede moartea ca pe o condamnare a tuturor ființelor, ci ca pe un binemeritat final al unei lungi și obositoare călătorii. Viața trebuie să se sfârșească prin moarte, așa cum orice călătorie obositoare trebuie să se sfârșească prin odihnă. Pentru că după asta tânjește el cel mai mult: odihna. „Dacă m-aș gândi că moartea mea e o simplă iluzie și că după moarte aș exista mai departe, atunci aș fi foarte, foarte nefericit.” Pentru că așa ceva nu ar însemna în niciun caz odihnă, ci continuarea unei lupte continue de a fi, de a fi Borges, de care autorul pretinde că s-a săturat. „Aștept cu nerăbdare să fiu șters de pe firmament.”

Modestia

Caracteristica cea mai proeminentă a tuturor discursurilor lui Borges este modestia. Este însă vorba nu de acea modestie ineptă, care are la bază o timiditate exagerată sau o lipsă de încredere în propria persoană. Este de fapt modestia izvorâtă din faptul că așteptările pe care le are față de sine însuși nu îi sunt satisfăcute. Este sfiala și mirarea de a fi încadrat între corifei ai literaturii pe care îi admiră, dar față de care se simte inferior; iar inferioritatea aceasta și-o justifică – doar lui, însă – cu vârf și îndesat. Niciodată Borges nu s-a privit pe sine însuși ca pe un egal al celorlalți scriitori, iar uneori a considerat publicarea câte unei cărți o mare greșeală, cum a fost, spre exemplu, Dimensiunii speranței mele, în cazul căreia a recurs la metode extreme: a căutat cartea în librării, a cumpărat toate exemplarele pe care le-a găsit și le-a ars. „A fost un act de justiție”, a justificat el acest gest extrem.

„Eu nu scriu ficțiune, eu inventez realitatea”. Când Alastair Reid – eseist și traducător al lui Borges în engleză – îi spune autorului că el ar fi spus asta odată, Borges îi răspunde: „Cred că dumneata mi-ai făcut cadou fraza aceasta și îți mulțumesc”. când, totuși, Reid îl convinge să-și asume paternitatea frazei pentru că el este cel care a spus-o, argentinianul replică: „E bine dacă așa am făcut”. Conversațiile sunt pline de acest gen de refuz și apoi acceptare, nu atât a paternității expresiilor, cât a valorii lor reale.

Cele două obsesii

Labirintul și coșmarul sunt nu doar teme predilecte ale operei lui Jorge Luis Borges, dar și obsesii ale sale. Temele sunt inserate în conversații cu o naturalețe care denotă obișnuința de a le utiliza în argumentație. Atunci când, spre exemplu, vorbește despre opere precum Orlando furioso („deplâng faptul că nimeni nu pare să-l mai citească pe Ariosto”) sau O mie și una de nopți, Borges își încheie replica astfel: „Operele astea două […] seamănă una cu alta în sensul că sunt cu adevărat nesfârșite. Și faptul că citim scrieri lungi chiar e o virtute. Trebuie să fie lungi. Un labirint trebuie să fie lung.” Labirintul este prezent în multe dintre scrierile lui Borges, fie în mod direct prin descrierea acestuia, fie sugerat prin imensitatea posibilităților pe care povestirea le oferă.

„Visul este genul. Coșmarul este specia”. În eseul Coșmarul”, Jorge Luis Borges ne vorbește despre acest fenomen nu neapărat ca despre ceva care îngrozește. El este impresionat de „cât de uimitor, cât de straniu este faptul de a visa”. Susține că are un coșmar în fiecare a doua sau a treia noapte, iar acest lucru este mai mult o eliberare decât o încătușare. Motivul? Sunt excelente surse de inspirație pentru opere literare de mare valoare (chiar dacă pe cele scrise de el nu le consideră valoroase). Printre cele pe care le menționează se numără Divina comedie a lui Dante și The Prelude a lui Wordsworth. În ambele opere, coșmarul generează imagini literare de o valoare incontestabilă.

Volumul de față este ca un soi de cheie la toată opera lui Jorge Luis Borges. Oferă explicații pentru multe dintre temele operelor sale, descrie drumul pe care îl parcurge autorul de la inspirație la scris, dar și felul în care își percepe condiția specială, aceea de scriitor orb.

Scris de  

sursa: bookblog.ro

Recorduri: Cea mai bine vândută trilogie pentru adolescenți

Image result for hunger gamesCele trei volume ale trilogiei ”The Hunger Games” semnată de scriitoarea americană Suzanne Collins, respectiv ”The Hunger Games” / ”Jocurile Foamei” (2008), ”The Hunger Games: Catching Fire” / ”Jocurile Foamei: Sfidarea” (2009) și ”The Hunger Games: Mockingjay” / ”Jocurile Foamei: Revolta” (2010), au fost vândute numai în anul 2012, în 27,7 milioane de exemplare în întreaga lume, atât în format tipărit cât și digital, după cum se menționează în ediția 2015 a Guinness Book of Records.

Scriitoarea Suzanne Collins s-a născut la 10 august 1962 în Connecticut, SUA, și și-a început cariera în 1991, ca scenaristă. A lucrat la câteva emisiuni ale postului de televiziune pentru copii Nickelodeon, printre care ”Clarissa Explains it All”, nominalizat la premiul Emmy și ”The Mystery Files of Shelby Woo”.

În 2003, Suzanne Collins a debutat cu romanul pentru copii ”Gregor the Overlander”, primul volum al seriei de mare succes ”Underland Chronicles”. Cartea a fost bine primită de public și de critici și a fost distinsă cu numeroase premii în Statele Unite și în Marea Britanie.

A devenit cunoscută la nivel internațional prin trilogia ”The Hunger Games” (2008, 2009 și 2010), în care spune povestea lui Katniss Everdeen, o adolescentă în vârstă de 16 ani, care locuiește în Panem, o localitate săracă aflată sub tirania Capitoliului, într-un viitor îndepărtat al omenirii. În fiecare an, două dintre cele douăsprezece districte care formează Panemul sunt obligate să trimită câte un reprezentant care va participa la o întâlnire sângeroasă. Când vine rândul surorii sale să participe la acest carnagiu, Katniss este obligată să ia o decizie capitală.

Scriitoarea a primit o serie de premii pentru trilogia sa, printre care: premiul Cybils la categoria fantasy și science fiction (2008), Georgia Peach Book Award for Teen Readers (2010), California Young Reader Medal (2011).

Până în prezent, trilogia a fost publicată în 51 de limbi străine, iar cărțile s-au vândut în peste 85 de milioane de exemplare în lumea întreagă.

Trilogia „The Hunger Games” a fost transpusă pe marele ecran începând cu 2012. Prima ecranizare, în regia lui Gary Ross, avându-i în distribuție pe actorii Jennifer Lawrence (Katniss Everdeen), Josh Hutcherson (Peeta Mellark), Liam Hemsworth (Gale Hawthorne), Donald Sutherland (președintele Snow), Woody Harrelson (Haymitch Abernathy) a avut cel mai bun debut în box office-ul nord-american cu încasări de 155 de milioane de dolari.

Au urmat ”The Hunger Games: Catching Fire” în 2013 și ”The Hunger Games: Mockingjay Part I” în 2014, ambele în regia lui Francis Lawrence, potrivit cinemagia.ro. Filmul ”The Hunger Games: Mockingjay Part II”, în regia aceluiași Francis Lawrence, urmează să fie lansat în noiembrie 2015.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)