Author Archives: 1traducator

Cele mai misterioase 7 biblioteci din lume

Bibliotecile captivează imaginația. Aceste depozite de cunoștințe conțin nenumărate secrete și mistere. Din păcate, multe dintre aceste  adevărate comori ale înțelepciunii s-au pierdut de-a lungul secolelor. Cele care au rămas sunt păzite strict, astfel încât nimeni nu poate intra în ele. Nu uitaţi că cunoaşterea înseamnă putere.

continuarea articolului la sursa: http://www.recorduri.lovendal.ro/cele-mai-misterioase-7-biblioteci-din-lume/

Aristotel, omagiat la 2400 de ani de la naştere

Aristotel, omagiat de UNATC „I.L.Caragiale” București

Facultatea de Teatru a UNATC „I.L.Caragiale” Bucureşti, omagiază, asemenea instituţiilor de educaţie şi cultură din întreaga lume, figura emblematică a unuia dintre cei mai mari gânditori ai istoriei omenirii: Aristotel. De aceea, cu ocazia împlinirii a 2400 ani de la naşterea Stagiritului, UNATC organizează în perioada 15-16 decembrie 2016, Seminarul Exploratoriu cu tema Aristotel 2400 – Teatru şi Pedagogie. Abordare interdisciplinară.(…)

În cadrul Seminarului vor avea loc diverse activități, precum: lecții deschise publicului, coordonate de către profesori ai facultății; alocuțiuni ale profesorilor invitați, ce se vor încadra în tema propusă, precum și un atelier susținut de o echipă de profesori de la Central School of Speech and Drama University of London, care îmbină în metoda de lucru, idei de sorginte aristoteliană și tehnici de teatru-dans ce aparțin lui Rudolf Laban.

Programul evenimentelor si continuarea articolului, la sursa: Ziarul Metropolis > http://www.ziarulmetropolis.ro/aristotel-omagiat-de-unatc-i-l-caragiale-bucuresti/

Un articol de Petre Ivan

Lansarea revistei Misterele Dunării! La Tulcea, vineri 16 decembrie 2016, ora 18, „Casa Avramide”

Fidel Castro edita manuscrisele scriitorului Gabriel García Márquez

Fidel Castro (right) and Gabriel Garcia Marquez in Havana in 2002

Fidel Castro (right) and Gabriel Garcia Marquez in Havana in 2002

Gabriel García Márquez, laureat al premiului Nobel pentru Literatură, îi trimitea dictatorului cubanez Fidel Castro toate cărţile sale şi primea retur manuscrisele cu adnotările sale pe text şi observaţiile gramaticale, înainte de a le trimite editorului său, informează The Guardian.

Fidel Castro este celebrat drept erou revoluţionar şi demonizat drept duşman al lumii libere. Însă Fidel Castro a jucat un rol neaşteptat în literatura lumii. Preşedintele cubanez, care a murit la 25 noiembrie, a fost redactor neoficial al romancierului Gabriel García Márquez. Castro îi oferea autorului notele sale pe text şi o corectură meticuloasă, după ce au legat o prietenie strânsă la sfârşitul anilor 1970.

Stéphanie Panichelli-Batalla, lector în cadrul departamentului de Studii Latino-Americane de la Universitatea Aston, a declarat pentru The Guardian: „Preşedintele a fost un cititor pasionat. Atunci când s-au întâlnit în 1977, au avut mai multe conversaţii despre literatură şi, în cele din urmă, Fidel s-a oferit să citească manuscrisele sale, pentru că avea ochi bun pentru detalii. ”

(…)

Corectura lui Castro era în fapt gramaticală, mai degrabă decât ideologică, povesteşte lectorul. De pildă, Fidel Castro a detectat o greşeală în calculul vitezei unei nave, într-una dintre povestirile lui Márquez. Gabo, cum era poreclit scriitorul columbian, i-a cerut apoi lui Castro să citească toate manuscrisele sale.

Un alt exemplu de ajustare pe care Castro a făcut-o se regăseşte în romanul „Cronica unei morţi anunţate”. Fidel a subliniat o eroare în descrierea caracteristicilor unei puşti de vânătoare. În altă parte, Castro i-a oferit sfaturi cu privire la compatibilitatea unor gloanţe pentru armele folosite de personajele imaginate de García Márquez.

Fidel şi Gabo s-au întâlnit pentru prima dată într-un hotel din Cuba, în 1977. Deşi întâlnirea a fost o coincidenţă, Panichelli-Batalla povesteşte cum Castro e posibil s-o fi „orchestrat” dinainte, după ce a auzit că scriitorul columbian lucra la o carte de non-ficţiune despre viaţa în Cuba sub embargoul Statelor Unite, folosind mărturii ale cubanezilor de rând. Cartea nu a apărut niciodată.

scrisă de Monica Stoica

articolul integral la sursa: Mediafax

sursa foto

Hortensia Papadat-Bengescu, tânăra educată la pension care a îngrijit mai apoi în gară soldaţii răniţi. Ulterior a devenit una dintre cele mai mari scriitoare

Image result for Hortensia Papadat-BengescuLa 8 decembrie 1876, s-a născut scriitoarea Hortensia Papadat-Bengescu. Ea avut o contribuţie importantă la modernizarea romanului românesc.

Fiica generalului Dimitrie Bengescu şi a profesoarei Zoe (născută Ştefănescu), nepoata gen. G. Bengescu-Dabija, junimist, studiază, în perioada 1887–1894, la pensionul pentru domnişoare „Bolintineanu” din Bucureşti.

Căsătoria, la 20 de ani, cu magistratul Nicolae Papadat (pe care îl va urma în numeroase transferuri prin ţară) şi viaţa de familie (avea cinci copii) i-au întârziat cariera literară. Una dintre şederi a fost la Focşani, unde soţul ei a fost preşedintele tribunalului local. Aici, în calitate de soră de caritate la Crucea Roşie, Hortensia Papadat-Bengescu a îngrijit, în timpul Primului Război Mondial, în Gara din Focşani, soldaţii bolnavi.

Debutul literar, precedat în 1912 de articole în presa de limbă franceză şi în 1913 de versuri lipsite de valoare şi proză poematică, şi-l va face, practic în 1919, la vârsta de 43 de ani, cu un volum de proze scurte, Ape adânci, salutat de Garabet Ibrăileanu şi Tudor Vianu. În acelaşi an a devenit membru fondator al cenaclului „Sburătorul”, al cărui mentor spiritual a fost Eugen Lovinescu.

Foarte mândră de această realizare, Hortensia Papadat-Bengescu afirma: „Aparţin acum unei grupări literare. Acei ce nu cunosc gustul izolării, nu cunosc nici preţul unei ambianţe”. Toate scrierile sale vor fi citite mai întâi în cenaclu şi apoi publicate, cu puternică susţinere din partea criticului literar.

Următorul an se dovedeşte a fi unul de bun augur pentru ea: acum publică prozele Sfinxul şi Romanul Adrianei şi este pusă în scenă piesa Bătrânul.

Din 1923 devine membră a Societăţii Autorilor Dramatici Români. La îndemnul lui E. Lovinescu, evoluează spre o proză „obiectivă”, fapt vizibil în ciclul familiei Hallipa: Fecioarele despletite (1926), Concert din muzică de Bach (1927), Drumul ascuns (1933), Rădăcini (1938) şi Străina (1948, pierdut), o incisivă cronică a societăţii realizată cu mijloacele narative ale literaturii proustiene.

„Romanele ciclului Hallipa […], deşi scrise la intervale mari de timp şi relativ independente unul de altul, alcătuiesc a doua noastră cronică de familie, după aceea a lui Duiliu Zamfirescu, şi trebuie considerate împreună”, afirma istoricul literar Nicolae Manolescu.

Din 1933, se stabileşte în Bucureşti. În 1936 primeşte Marele Premiu al Societăţii Scriitorilor Români, iar în 1946, Premiul Naţional pentru proză.

În ultima perioadă a vieţii se îmbolnăveşte grav şi, în afară de nuvela autobiografică Spovedanie, păstrată în manuscris, toate celelalte proiecte literare rămân neterminate.

sursa: descopera.ro

sursa foto

Fake news shapes our opinions even when we know it’s not true

indexFake it till you make it. That old adage has never been so poignant in a year that has seen a surge in fake news. The rise in stories describing events that never happened, often involving fake people in fake places, has led Facebook and Google promising to tackle them. But are we really so gullible?

According to several studies, the answer is yes: even the most obvious fake news starts to become believable if it’s shared enough times.

Electing Trump

In the months running up to the US election there was a surge in fake news. According to an analysis by Craig Silverman, a journalist, during this time the top 20 fake stories in circulation overtook the top 20 stories from 19 mainstream publishers.

Paul Horner, a prolific publisher of fake news, has said he believes Donald Trump was elected because of him. “My sites were picked up by Trump supporters all the time… His followers don’t fact-check anything – they’ll post everything, believe anything,” he told the Washington Post.

Silverman previously tracked rumours circulating online in 2014 and found that shares and social interactions around fake news articles dwarfed those of the articles that debunked them. According to Silverman, fake news stories are engineered to appeal to people’s hopes and fears, and aren’t constrained by reality, which gives them the edge in creating shareable content.

I know it’s wrong

You might think you’re immune to falling for these lies, but a wealth of research disagrees. Back in the 1940s, researchers found that “the more a rumour is told, the greater is its plausibility”. They suggested this means that a rumour born out of mild suspicion can, by gaining currency, shift public thinking and opinion.

This illusion of truth was demonstrated empirically in 1977 when researchers in the US quizzed college students on the veracity of statements that they were told may be true or false. The researchers found that simply repeating the statements at a later date was enough to increase the likelihood of the students believing them.

Last year, Lisa Fazio at Vanderbilt University in Tennessee and her team found that  students become more likely to believe a statement that they know must be false if it is repeated.

“Our research suggests that false news can and likely does affect people’s beliefs. Even if people have the knowledge to know that a headline is false, reading it multiple times will make it seem more true,” Fazio says.

Reassuringly, the team found that a person’s prior knowledge still has a large influence over their beliefs, but it’s still a worrying trend given that falsehoods appear repeatedly in our newsfeeds every day.

Work it out

Can we learn to detect fake news? Despite growing up surrounded by fake news, there is little evidence that young people have grown adept at detecting it. In a recent study, US high school students were shown an image of deformed flowers purportedly growing near the ill-fated Fukushima Daiichi nuclear power plant in Japan. When asked if the photo – which appeared on an image-sharing website – qualified as strong evidence about the conditions near the plant, less than 20 per cent had doubts about the source of the photo and 40 per cent considered it strong evidence, despite the lack of information on authorship.

It gets worse: studies show that students tend to place enormous trust in search engines to deliver accurate results, often turning to the first result returned – a concern given that fake news can appear in the section for news stories displayed above Google’s search results, a problem Google is rushing to fix.

If we’re expecting such companies to be the arbiters of truth, there are other problems – including whether they have the necessary expertise. A recent investigation reported that outsourced workers used by Facebook to manually filter content flagged as abusive make their evaluations on average in just 10 seconds.

So how can you protect yourself from digital lies? An easy step is to check who produced it. Often it is clear from the URL that a website is pretending to be reputable by stealing the name and style of another publication. Also, take a look at the other stories on the website. Fake news websites often have nothing but fake content. If all the stories are outrageous, consider it a red flag. Finally, search for coverage of the story elsewhere, if a story is false you’ll often find it debunked on websites such as snopes.com.

By Simon Oxenham

sursa: newscientist.com 

Cum a fost condamnat la moarte Radu Gyr pentru poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!“

Related image„Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale poetului Radu Gyr. Poezia a fost scrisă în închisoare, memorată şi aşternută pe hârtie, după eliberare. Comuniştii au considerat-o un act de instigare şi l-au condamnat pe poet la moarte.

Poet, gazetar, doctor în litere, Radu Demetrescu Gyr s-a născut în anul 1905 la Câmpulung Muscel. A debutat la vârsta de 14 ani, cu poemul dramatic ”În munţi”, publicat în revista liceului „Carol I” din Craiova, unde era elev. Devenit student al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, a publicat primul volum de versuri ”Linişti de schituri” în 1924. Gyr a colaborat la numeroase reviste ale vremii şi a fost membru important al Mişcării Legionare, el conducând legionarii din zona Olteniei.

Radu Gyr a fost autorul textului ”Sfânta tinereţe legionară”, imnul neoficial al Mişcării Legionare. Poetul şi-a petrecut aproape 20 de ani în închisoare. Prima perioadă de detenţie a fost în timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea. Atunci a fost închis în lagărul de la Miercurea Ciuc, alături de Mircea Eliade, Nae Ionescu şi alţi intelectuali care împărtăşeau ideile extremei drepte. După eliberarea din detenţie, a fost trimis, pentru „reabilitare”, în batalioanele de la Sărata. S-a întors din război rănit, dar cu o raniţă plină de poeme pe care le-a publicat în 1942, în volumul ”Poeme de războiu”. Cartea a fost cenzurată de regim.

În 1945, regimul comunist l-a încadrat în „lotul ziariştilor creştini”, alături de Nichifor Crainic şi Pamfil Şeicaru. Justiţia l-a condamnat la 12 ani de detenţie politică. A revenit acasă în 1956. Comuniştii l-au  arestat din nou şi l-au condamnat la moarte pentru poezia-manifest ”Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, considerată de autorităţi drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist.

Poezia a fost scrisă în timpul primei detenţii. Poetul a creat-o în celulă şi a memorat fiecare vers. În perioada de libertate de după 1956, Radu Gyr a aşternut poezia pe hârtie. Versurile au fost considerate de autorităţi drept o instigare împotriva regimului comunist.

”Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,

nu pentru patule, nu pentru pogoane,

ci pentru văzduhul tău liber de mâine,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!  

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,

pentru cântecul tău ţintuit în piroane,

pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”

Pentru versurile din „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, Radu Gyr a primit, iniţial, pedeapsa cu moartea. „Tribunalul în numele poporului hotărăşte: făcînd aplicarea articolului 211 Cod Penal, cu unanimitate de voturi condamnă pe Demetrescu Radu Gyr la moarte pentru crima de insurecţie armată prevăzută şi pedepsită de articolul 211 Cod Penal prin schimbarea calificării conform articolului 292 Cod Juridic Militar din crima de uneltire contra ordinei sociale prevăzută şi pedepsită de articolul 209 punct 1 Cod Penal”, scria în sentinţa judecătorească din 1959.

Poetul a făcut recurs în aprilie 1959, dar cererea a fost respinsă.   Comuniştii îi vor comuta ulterior sentinţa la 25 de ani de muncă silnică. Închis în temniţa comunistă, Radu Gyr a aflat abia după 11 luni de modificarea sentinţei. Poetul a efectuat, în final, şase ani de detenţie. A fost eliberat din închisoare la amnistia generală din 1964.

”Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!

Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!

Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”

Radu Gyr a murit la Bucureşti, pe 29 aprilie 1975. La aproape patru decenii de la dispariţia sa, în urma demersurilor făcute de unicul său copil, Simona-Carmen Popa, poetul a fost reabilitat de instanţa românească. În 2010, fiica poetului a cerut magistraţilor de la Tribunalul Bucureşti revizuirea condamnării primite de tatăl său în baza Legii 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Fiica poetului a cerut constatarea judiciară a caracterului politic al condamnării tatălui la 20 de ani de detenţie, reabilitarea tatălui său, daune morale de 3 milioane de euro şi daune materiale de un milion de euro pentru confiscarea averii. Judecătorii de la Tribunalul Bucureşti au recunoscut caracterul politic al hotătârii din martie 1959  şi au admis daune morale de 20.000 de euro. În urma recursului făcut la Curtea de Apel Bucureşti s-a decis irevocabil că decizia de condamnare a lui Radu Gyr a avut caracter politic, dar nu s-a admis plata daunelor morale.

Astăzi poetul este din nou  lovit de o lege bolșevică, prin care se încercă ștergerea istoriei românești.  Din expoziţia „Grădina cu Îngeri” a Silviei Radu au fost scoase portretele lui Mircea Vulcănescu, Radu Gyr, Valeriu Gafencu şi Costache Oprişan, administratorul paginii de Facebook “Legende vii”, care promovează produse imprimate cu chipurile unor personalităţi, printre care şi martiri ai închisorilor comuniste – este lovit şi el de Legea antilegionară.

Administratorul unei pagini de Facebook este urmărit penal, în urma unor acuzaţii aduse Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România (INSHR) Elie Wiesel, se arată pe pagina “Legende Vii.”

Acuzaţiile sunt făcute în baza articolului 5 din legea antilegionară, adoptată în 2015 la iniţiativa institutului Elie Wiesel. Acest act normativ, care reconfirmă, practic, deciziile tribunalelor poporului instituite de comunişti, bagă la pachet, alături de fascism, legionarismul, în ciuda faptului că procesul de la Nuremberg şterge orice legătură dintre ele. Legea 217 face din elogierea legionarilor – reali sau doar etichetaţi ca atare de regimul comunist instaurat după 1944 – un act pasibil de pedeapsă.

Ultima victimă a acestei legi este administratorul paginii de Facebook Legende Vii, pagină pe care miercuri, 24 februarie, a apărut următorul anunţ:

“Datorită faptului că Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel ne-a acuzat că promovăm în public cultul persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, conform art. 5 din Legea 217/2015, deşi nu există oficial o acuzaţie clară în acest sens referitoare la aceste personalităţi, ne vedem nevoiţi că, până la reglementarea legală a acestor chestiuni să retragem de la vânzarea online a următoarelor produse ce reprezentau interpretarea artistică: Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, Mircea Vulcănescu şi Radu Gyr.Totodată, textul folosit ca motto, “ne vom întoarce într-o zi” (titlul unei poezii a lui Radu Gyr n.r.), considerat instigator de către autorităţile legale, va fi înlocuit. Facem acest anunţ din respect faţă de clienţii noştri cărora le cerem scuze pentru eventualele inconveniente şi din dorinţa de a respecta legea ţării, dorind să fim în conformitate cu acestea”.

Reamintim că acest eveniment vine la nici o lună după ce din expoziţia de pictură a Silviei Radu au fost scoase, se pare că la iniţiativa aceluiaşi Institut Elie Wiesel căruia i-au displăcut versurile lui Radu Gyr, portretele unor martiri ai închisorilor comuniste, respectiv Costache Oprişan, Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu şi … Radu Gyr. Tablourile au fost scoase din expoziţie pe 3 februarie, la numai două zile de la vernisajul la care au participat Radu Boroianu, directorul ICR, şi actorul Dan Puric.

scrisă de Adrian Marinescu

sursa: presalibera.net

sursa foto: internet