Author Archives: 1traducator

Interviu Najwan Darwish: Poezia ca istorie trăită

Najwan Darwish, écrivain, Bruxelles, mars 208La începutul lunii decembrie a avut loc la București cea de-a șaptea ediție a Festivalului Internațional de Literatură București – FILB – o inițiativă frumoasă ce a reunit scriitori din Italia, Malta, România, Ucraina, Palestina, Ungaria care au oferit cititorilor români patru zile de diversitate și originalitate literară.

De pe lista scriitorilor invitați, un nume mi-a atras atenția – Najwan Darwish – palestinian, unul dintre cei mai aclamați poeți ai generației sale, publicat cu un succes răsunător în Statele Unite ale Americii, o voce inedită a poeziei arabe și palestiniene. Diversele surse literare concordă în a oferi recunoaștere lui Darwish, menționând faptul că poezia sa aduce o forță și o complexitate emoțională nouă pe scena literară arabă și internațională.

Născut în Ierusalim, în 1978, Najwan Darwish a studiat Dreptul în Iordania, dar a renunțat la o carieră juridică pentru a se dedica poeziei. A editat două reviste culturale în Palestina și a fost critic cultural pentru prestigioasa publicație libaneză Al-Akhbar, timp de șase ani (2006-2012). A debutat în 2000, iar poeziile sale au fost traduse în peste cincisprezece limbi. Volumul său Nothing more to lose, publicat anul acesta în Statele Unite ale Americii, a avut un succes care a depășit așteptările autorului, după propriile mărturisiri.

Najwan Darwish scrie despre conflictul palestiniano-israelian, ceea ce duce percepția cititorului în zona poeziei cu mesaj politic clar, cu un activism bine reprezentat în zona culturală din care vine scriitorul. Surpriza majoră pe care am avut-o este aceea că Darwish reușește, în mod subtil, să schimbe această percepție și să transmită un mesaj profund uman, care transcede Conflictul, Ocupația (nr. ocupația israeliană în Palestina) și Istoria. Ceea ce rămâne este frumusețea pură a trăirilor sale, asumate și transmise cu o forță ce fascinează cititorul.

Najwan Darwish este un nume de care vom auzi, cu siguranță, în viitor, și sper că cititorii din România vor avea în curând prilejul să îl citească în limba română.

Raluca Elgyar: Cum ați început să scrieți ?
Najwan Darwish: Nu am o poveste despre cum am început să scriu. Este, mai degrabă, ceea ce sunt eu. Îi invidiez pe scriitorii care au o poveste despre cum au început să scrie.

RE: Îmi imaginez, totuși, că a existat un moment în care ați simțit că scrisul va deveni o preocupare pentru toată viața…
ND: Cred că un asemenea moment este întotdeauna unul fictiv. Scriitorii consideră un anumit moment ca fiind începutul, dar, în realitate, lucrurile sunt mai complicate pentru că există mai multe momente, nu numai atunci când începi să scrii, dar mai ales atunci când decizi că scrisul va fi o preocupare pentru toată viața.

RE: În 2013, ați participat la organizarea festivalului literar PalFest (Palestine Literary Festival) – un eveniment cultural marcant în Orientul Mijlociu – și cu acea ocazie, ați oferit un interviu în care spuneați În Palestina, a organiza un festival literar este ca și cum ai ieși din contextul ocupației pentru că viața noastră este construită într-un fel care cu greu ne permite să avem o viață literară… Ce înseamnă să fii scriitor în Palestina în comparație cu alte părți ale lumii?
ND: Diferența este că ai – ca scriitor – o responsabilitate mai mare. A trăi sub ocupație înseamnă a trăi într-o țară în care majoritatea instituțiilor sunt coloniale… există, bineînțeles, și organizații guvernamentale palestiniene, dar este responsabilitatea fiecăruia să se implice mai mult decât ar face-o într-o țară normală. Chiar și organizarea unui festival literar este foarte dificilă… În cazul PalFest, eu am fost doar consilier literar, alții au dus greul acestui eveniment. Fondatoarea festivalului nostru este scriitoarea egipteană Ahdaf Soueif. Ea a venit cu această idee de a aduce împreună scriitori din Palestina și din alte țări, care au ocazia de a vedea cu ochii lor ce se întâmplă în țara noastră, în contextul în care mijloacele media s-au obișnuit să prezinte o imagine fabricată a situației. PalFest a început ca o întâlnire între scriitori, și apoi, încetul cu încetul, a devenit un festival. Suntem deja la a șaptea ediție.

najwan darwish bookRE: Într-un alt interviu, ați menționat Nu sunt un activist. Nu mă gândesc la un mesaj politic atunci când scriu. La ce vă gândiți când scrieți ?
ND: Mă gândesc la ceea ce simt. Este dificil să fii activist ca scriitor. Îmi pot exprima ideile politice în afara poeziei. Dar atunci când mă așez la masă să scriu poezii, scriu despre mine, despre ceea ce simt. A fi activist în poezie înseamnă să distrugi textul literar.

RE: Deci, sunt două roluri diferite – poet și activist.
ND: Exact. Eu scriu articole politice, am întotdeauna opinii despre ceea ce se întâmplă, pe care le exprim în munca mea jurnalistică. Bineînțeles, putem avea idei politice în opera literară, dar în mod diferit. Câteodată, eu însumi sunt surprins de opiniile pe care le exprim. Eu îmi descopăr opiniile prin poezii.

RE: Poezia ca o călătorie spre sine…
ND: Exact, poezia este conștiinta mea… este ca un GPS care îmi spune cu exactitate unde mă aflu acum.

RE: Nothing more to lose marchează debutul dumneavoastră în limba engleză. În poeziile din acest volum, tema conflictului palestiniano-israelian depășește simpla meditație sentimentală. Sunt texte foarte puternice, ce combină umorul negru cu o realitate foarte dificilă și care transmit un mesaj profund uman. Ne puteți spune câte ceva despre acest volum ?
ND: De fapt, Nothing more to lose este o selecție de poezii din mai multe volume. Autorul real al cărții este traducătorul Kareem James Abu-Zeid. El este cel care a făcut selecția și a construit cartea – dacă pot spune așa. Unele dintre aceste poezii sunt scrise cu cincisprezece ani în urmă. Volumul este, de fapt, versiunea lui despre mine. Mărturisesc că succesul cărții a fost o surpriză pentru mine, Nothing more to lose a intrat în topurile literare americane, fiind singura carte de poezie de pe lista celor mai bune opere ale New York Review Publisher, de anul acesta.

RE: Vor fi mai și alte cărți traduse în engleză ?
ND: Nu știu. Aceasta este decizia traducătorilor. Eu nu spun niciodată „nu” atunci când mi se propune traducerea unei cărți și am avut noroc de traducători foarte buni, cărora le-au plăcut textele mele și au pus pasiune în munca lor. Sun fericit de fiecare dată când una dintre cărțile mele este tradusă, dar aceasta nu a fost o preocupare pentru mine. Din păcate, cunosc foarte mulți poeți foarte buni care nu au fost niciodată traduși.

RE: Sunteți născut și crescut în Ierusalim, orașul celor trei mari religii monoteiste. Poeziile dumneavoastră includ foarte multe referințe la figuri emblematice ale acestor religii. Cum a influențat Ierusalimul, cu toată istoria și cultura lui fascinantă, poeziile dumneavoastră ?
ND: Istoria Ierusalimului se regăsește în poezia mea. Pentru majoritatea oamenilor, Ierusalimul este o metaforă, pentru mine, este orașul care suferă nu numai de pe urma ocupației israeliene, dar și din cauza încercărilor israeliene de a șterge celelalte identități ale Ierusalimului. Este un efort concentrat de a impune identitatea evreiască a orașului în detrimentul celorlalte identități, ceea ce este foarte periculos. Ierusalimul nu a fost niciodată orașul unei singure identități. Dacă ne uităm la istoria locului, conducătorii arabi ai Ierusalimului au apărat întotdeauna diferitele identități sociale, religioase, culturale ale orașului. Este păcat că se încearcă acum ștergerea acestora.

RE: Purtați același nume (Darwish) cu unul dintre cei mai mari poeți palestinieni – Mahmoud Darwish… poate cel mai cunoscut exponent literar al luptei palestinienilor.
ND: Este o coincidență.

RE: Este și o povară ?
ND: Este, mai degrabă, o provocare să porți același nume cu un mare scriitor.

RE: Multe dintre poeziile dumneavoastră vorbesc despre istorie, despre evenimente istorice care au marcat Orientul Mijlociu. Care este rolul Istoriei în poezia dumneavoastră ?
ND: Din punctul meu de vedere, un poet este un istoric, dar un istoric în felul lui personal. Eu însumi sunt fascinat de istorie și citesc foarte multe cărți istorice. Și cred că și trăiesc Istoria… Eu am crescut înconjurat de multe figuri și personalități istorice și, uneori, nu știu dacă este vorba de personaje istorice sau de oameni normali. De exemplu, Iisus este, pentru restul lumii, Dumnezeu, pentru mine, El este un băiat din cartierul meu. Iar acest sentiment este diferit și are de-a face cu a crește în locuri ca Ierusalim sau Bethleem. În această geografie a sacrului, Istoria este realitatea de fiecare zi.

Najwan filbRE: În poeziile dumneavoastră, întâlnim diferite identități etnice (armeni, kurzi). Care mai este sensul termenului de identitate într-o lume sfâșiată de conflicte interetnice ?
ND: Într-un fel, eu sunt de partea tuturor identităților care sunt oprimate, pentru că eu cred că aceasta este datoria intelectualilor, a poeților. Noi trebuie să apărăm toate acele identități, națiuni, grupuri sau indivizi cărora li se refuză, uneori, dreptul la existență și la exprimare liberă, oriunde s-ar afla. Cred că acesta este rolul meu nu numai ca și scriitor, dar și ca cetățean al lumii. Dar, am și o altă opinie asupra identității. O mare parte din opera mea vorbește despre faptul că toate identitățile etnice sunt similare. Dincolo de această mască sau etichetă, suntem cu toții bărbați și femei… Totuși, această idee nu mă va împiedica niciodată să văd nedreptatea acolo unde ea se produce, fie că vorbim de o națiune sau de un individ.

RE: Ce carte pregătiți acum ?
ND: Anul viitor va apărea o antologie de poezii în limba arabă. Am adunat suficient material pentru încă trei cărți, dar, din păcate, timpul nu îmi permite să le editez în următoarele luni. De asemenea, Nothing more to lose va apărea în limba spaniolă anul viitor, dar sunt în pregătire și traduceri ale volumului în alte limbi.

RE: O ultimă întrebare… Cum ar arăta un top 5 cărți favorite ale lui Najwan Darwish ?
ND: Este foarte dificil să numesc doar cinci cărți… poate cincizeci. Totuși, aș menționa cărțile clasice care m-au influențat: Coranul, Noul Testament, poezia arabă clasică, poezia pre-islamică (al Mu‘allaqāt). Cred că este foarte multă experiență umană în aceste cărți și cu ele ar trebui să începem înainte de a ajunge la operele moderne. Nu pot să înțeleg o persoană care citește literatură modernă, dar nu știe nimic despre Homer sau Sofocle, așa cum nu pot înțelege o modernitate care nu are ca bază operele clasice.

Scris de  

sursa: bookblog.ro

Recompensarea excelenţei: Premiile Muzeului Naţional al Literaturii Române (video)

Joi (11.12.2014), la Institutul Cultural Român a avut loc decernarea Premiilor Muzeului Naţional al Literaturii Române(MNLR). Juriul care a decis destinaţia premiilor de anul acesta a fost prezidat de prof. univ. dr. Eugen Simion, aflat alături de alţi trei profesori universitari, anume, Silviu Angelescu, Lucian Chişu şi Nicolae Mecu, împreună cu conf. univ. dr. Ioan Cristescu, directorul MNLR.

În afara premiilor deja consacrate: “Perpessicius” – pentru ediţii critice, “Petru Creţia” – pentru filologie clasică şi “Şerban Cioculescu” – pentru scrieri memorialistice şi istorie literară, acum au fost decernate şi categorii noi de premii. Acestea sunt: “G. Călinescu” – pentru întreaga operă, “Alexandru Piru” –pentru încurajarea tinerilor cercetători şi “Tudor Vianu” – pentru eseuri critice.

Acestea au îmbogăţit panoplia de distincţii acordate pentru merite literare de către MNLR şi, după cum anticipează Ioan Cristescu, alte premii noi s-ar putea adăuga, în viitorul apropiat, celor prezente.

În rândurile de mai jos listăm laureaţii premiilor MNLR, afişaţi după categoriile literare considerate:

Premiul Perpessicius – ediţii critice a fost împărţit de Toma Velici şi de Tudor Nedelcea – pentru îngrijirea ediţiei Ion D. Sîrbu, Opere. I. Jurnalul unui jurnalist fără jurnal. II. Corespondenţă, lucrare editată de Academia Română, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2013.

Premiul Şerban Cioculescu – memorialistică şi istorie literară i-a revenit doamnei Mariuca Vulcănescu – pentru îngrijirea ediţiei Mărgărita Ioana Vulcănescu. Memorii-Jurnal, vol. I, Editura Vitruviu, 2013.

Premiul Petru Creţia – filologie clasică s-a acordat ex aequo Ioanei Costa – pentru volumul Antichităţile noastre, Editura Ratio et Revelaţio, col. Philologia Classica, Oradea, 2013 şi lui Alexander Baumgarten – pentru traducerea şi comentariile sale la volumul Aristotel. Opere. Despre suflet, Ediţia a II-a, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2013.

Premiul Alexandru Piru – pentru încurajarea tinerilor cercetători i-a revenit Biancăi Burţa-Cernat, iar Premiul pentru eseu critic i-a fost acordat prof. univ. dr. Ion Vartic.

În final, Premiul Special a fost înmânat lui Andrei Grigor – pentru coordonarea volumelor I – X – Cronologia vieţii literare, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2010-2012.

Pentru a da naştere unei atmosfere distinse şi armonioase în cadrul acestui eveniment cultural important, şi-au dat concursul în redarea unor piese clasice doi instrumentişti de mare talent: flautistul Ion Bogdan Ştefănescu şi pianistul Ştefan Doniga.

scrisă de Daniel Magdalen

sursa + video: epochtimes-romania.com

Valeriu Butulescu / Şi-a lansat cartea în limba esperanto…

La Piteşti, în cadrul Simpozionului „155 de ani de la naşterea lui L.L. Zamenhof, iniţiatorul limbii esperanto” a avut loc lansarea volumului „Fragmentarium – Frgmentaro”, elaborat în limba esperanto de un colectiv valoros de traducători coordonaţi de dr. Doru Neagu.
 La această acţiune au participat nume importante ale esperantismului din România: Cristian Sabău, Iosif E. Nagy, Marian Vochin, Gheorghe Mihail, Emil Tudorache, Eugen Boia, Laurenţiu Guţică etc.
Cartea lui Valeriu Butulescu a apărut mai întâi în format electronic, la Editura „Asers Publishing”. Ea a trezit reacţii pozitive, autorul fiind desemnat „Omul zilei” de către prestigioasa publicaţie bucureşteană „Jurnalul Naţional”. Acum a fost lansată ediţia pe hârtie, în format clasic, într-o ţinută grafică impecabilă. Sugestivă şi cuprinzătoare, în ce priveşte această ediţie, este prefaţa semnată de profesorul ieşean Constantin N. Străchinaru, intitulată „Gândirea în ascensiune”, eseu publicat şi în volumul “Trepte ale devenirii umane”, Editura PIM, Iaşi, 2014. (Al. H.)

Ion Pena: recuperarea poetului umanitarist al melancoliei ontologice

Ion C Pena: Perceptorul - scriitor; publicist, poet, epigramist, prozator. (Wikipedia)

Ion. C. Pena a fost un poet, prozator, publicist şi epigramist care a trăit doar 33 de ani (de la 25 august 1911 până la 29 iulie 1944), care s-a format în cadrul Şcolii de Comerţ Superior din Turnu Măgurele. Viaţa sa modestă nu i-a permis să dobândească celebritatea de care poate s-ar fi bucurat dacă alta ar fi fost traiectoria destinului său. Debutul literar al lui Pena s-a produs în 1932, cu poezia Alpinism scrisă cu 4 ani mai devreme şi publicată în revista SO4H2. Epigramele sale au caricaturizat diverse figuri publice şi personalităţi ale societăţii sale contemporane, cum ar fi Ion Minulescu, Nicolae Crevedia, sau chiar Tudor Arghezi şi Nicolae Iorga.

Pena a publicat în revista Păcală” înaintea sosirii trupelor sovietice diferite texte cu conotaţii clar anti-bolşevice, iar, apoi, în “Universul literar”. Pe lângă poezii, Pena a publicat şi proză de anticipaţie de tip SF, cum este cazul “Monedei fantazienilor”, scrisă între ani 1937 şi 1938. De abia cu prilejul împlinirii unui secol de la naşterea poetului, în anul 2011, au fost cu adevărat strânse laolaltă toate scrierile sale rămase şi publicate în volum.

***

În acest articol dedicat lui Ion Pena, vom zăbovi puţin asupra creaţiilor poetice ale acestui autor, prea puţin cunoscut, din nefericire şi, cu toate acestea, într-o anumită măsură, recuperabil prin lectură.

În zugrăvirea scenelor naturale ori pitoreşti din unele versuri ale sale, Ion Pena nu s-a dovedit a fi un creator de scene lirice idealizante, ci un poet care trăia un fel de durere imanentă, ontologică şi o amărăciune organică faţă de condiţia oamenilor de rând, mereu cufundaţi în suferinţă. El a simţit această durere universală, această Weltschmerz, şi i-a dat un glas, o expresie a limbajului firesc. Ambiţiile oamenilor mici, dar cu un mare spirit al onestităţii, se regăsesc în calitatea de reprezentare a sinelui poetic umanitarist. Viaţa în sine se manifestă ca o mare încercare, cu umbra morţii mereu prezentă într-o măsură sau alta în viziunea poetică. Totuşi, descoperim alături de starea de deprimare pricinuită de povara vicisitudinilor cotidiene şi un anumit curaj, o dorinţă de a trăi şi de a înfrunta perspectiva eşecului şi morţii cu mândria şi ironia unui suflet care îşi cunoaşte valoarea. Să luăm, spre exemplu, poezia sa de debut, “Alpinism”:

“Pe piscuri goale, fără viaţă,
Unde nici vulturi nu s-avântă
Eu mi-am târât povara sfântă
A trupului flămând de viaţă.[1]

Melancolia trecutului şi povara memoriei încercărilor unei vieţi se relevă în multe versuri de-ale lui Ion Pena, care vădesc categoriile negative amplu descrise de Hugo Friedrich în opera sa despre lirica modernă. Prin ”instrumentarul” imagisticii naturale şi pitoreşti, precum şi prin diminutivele folosite ironic în poezia lui Pena, am putea fi tentaţi sa îl încadrăm în rândul tradiţionaliştilor, însă, această permanentă morbiditate şi tristeţe existenţială, precum şi concretizarea acestor stări prin apelul la categoria grotescului (de exemplu, în “Cîntecul din urmă”, unde aduce imagini familiare versurilor argheziene, ale ‘esteticii urâtului’) îi oferă şi o caracteristică tipică artiştilor lirei moderne.

Iată câteva versuri ilustrative pentru paseismul sinelui poetic, pe care Pena ni-l zugrăveşte în poezii precum “Amintirea vîrstei”, publicată pentru prima dată în revista “Drum”, la finele anului 1939:

“Vârsta trecută, mamă eşti uitată,
Acum am crescut, umărul e mare:
Furtuni de neguri, apă tulburată,
Cruce pe gânduri peste amplă zare,

Duc prin viaţă trecutul, colbul aprins,
Pasăre cu lat de picior, aplecat,
Efigie de stele pe cerul întins
Sau lac din care nuferii albi au secat.”

Stihiile care sunt asimilate stării psihismului poetic înnegurate, catabatice, se arată în nişte imagini foarte izbutite, care vădesc şi un anumit rafinament al construcţiei de formă şi de semnificaţie, care contrabalansează aportul categoriei morbidului grotesc, foarte concret, din alte versuri cu aceeaşi tematică. Un alt exemplu al vaporilor melancoliei dense, dar subtile este versul din poezia care poartă numele acestui sentiment, publicată în 1938, şi care sună astfel: “Plânge aripa ruptă, vag infinit/ În care coboară pâraiele vieţii”. Atmosfera din acest poem tinde, în chip interesant, spre mediul clar-obscur al metaforelor onirice.

O altă temă semnificativă este cea a repulsiei faţă de societatea înecată în depravare şi mercantilism, unde răutatea gratuită se întrevede pretutindeni, iar scopul obţinerii de câştig prin strivirea omului de rând pare să nască cele mai josnice mijloace de tratare a fiinţei umane. Sinele poetic apare aici într-o ipostază care ne duce cu gândul la binecunoscutul personaj romantic Peter Schlemihl. Versurile poeziei “Opriţi-vă” ne introduc în acea atmosferă a conştiinţei revoltate faţă de cruzimea meschină a societăţii. Iată un univers al deşertăciunilor, al fiinţelor de tipul mitologicului Tantal:

“În drumul meu, opriţi-vă fierbinţi,
În carnea mea cu târnăcoape.
Am să vă dau mistere şi arginţi,
Ca fumul, bogăţia să vă-ngroape.[2]

Poezia lui Ion Pena s-a aflat într-o strânsă legătură cu viaţa sa, metamorfozele resimţite în realitatea din ce în ce mai tulburătoare au fost transpuse în creaţia poetică. Viaţa lui Ion Pena a fost brusc curmată de avalanşa tragică a ororilor celui de-al Doilea Război Mondial, el fiind mobilizat din Domneşti şi pierzându-şi viaţa pe front la aproape 33 de ani. Astăzi, îi putem vedea mormântul la Cimitirul Eroilor din Alba Iulia şi ne putem aminti de curajul înfruntării încercărilor vieţii de către un om care punea preţ pe caracterul moral şi care nu se dădea înapoi chiar în clipa înfruntării morţii, nu doar în versuri, ci şi în realitate. Încrederea sa în conceptul de valoare şi forţa sfidării noianului decadenţei umanităţii, care, printre altele, a provocat şi Războiul în care s-a prăpădit poetul, transpare pregnant din strofa de încheiere a înseşi primei sale poezii publicate:

“Prăpăstii mi-au surâs sarcastic,
Guri de-abia înfiorătoare,
Dar prins de culme cu ardoare,
Am râs şi eu – la fel – sarcastic…”

Note

[1] Poeziile sunt preluate de pe http://poezii.citatepedia.ro/de.php?a=Ion Pena.

[2] Text preluat de pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_C._Pena.

scrisă de Daniel Magdalen

sursa: epochtimes-romania.com

Ce recomandă scriitorii şi criticii literari ca lecturi de Crăciun: Autori premiaţi cu Nobel, cărţi de poezii şi pentru copii

Scriitori, critici literari şi reprezentanţi ai editurilor româneşti recomandă pasionaţilor de literatură să citească în vacanţa de Crăciun titluri ale unor scriitori laureaţi ai premiului Nobel, volume de poezii, dar şi cărţi pentru copii, acestea fiind doar o parte dintre “ofertele” de sărbători.

Scriitorii Florin Iaru şi Ioana Nicolaie, criticii literari Daniel Cristea-Enache şi Alex. Ştefănescu, dar şi reprezentanţi ai unor edituri româneşti au precizat pentru MEDIAFAX ce cărţi ar recomanda să fie citite în vacanţa de Crăciun. Oferta editorială este una diversă, pasionaţii de literatură având o gamă variată de titluri din care să se inspire, dacă vor să acorde timp şi lecturii, în această perioadă.

Astfel, poetul Florin Iaru recomandă pentru vacanţa de Crăciun “1001 şi una de nopţi”, “Gottland”, de Mariusz Szczygieł, desemnată cartea europeană a anului 2009, şi “Scriitor în comunism – nişte amintiri”, de Ştefan Agopian.

La rândul său poeta Ioana Nicolaie are pentru cititori trei recomandări pentru vacanţa de Crăciun, având câte o propunere atât pentru cei cărora le place proza, cât şi pentru pasionaţii de poezie. Astfel, Ioana Nicolaie le recomandă românilor să citească volumele “Cui i-e frică de computer? Juniorii”, o antologie în care au scris mai mulţi copii care au câştigat un concurs naţional, “Sfârşit de sezon”, de Marius Chivu, o carte foarte interesantă, cu poveşti neconvenţíonale, dar să nu uite nici de poezie în această vacanţă, o idee în acest sens fiind volumul “Cum continuă povestea”, de Ioana Pârvulescu.

Criticul literar Daniel Cristea-Enache le recomandă pasionaţilor de literatură să citească în vacanţa de Crăciun cartea “Marea petrecere”, de Petre Barbu, “fiindcă nu e nimic mai intens-omenesc decât dragostea pentru cei apropiaţi şi durerea de a asista la boala şi moartea lor” şi “numai un romancier de vârf poate scrie o carte cu un asemenea subiect”. De asemenea, criticul literar recomandă şi “111 cele mai frumoase poezii”, de Ştefan Aug. Doinaş, “pentru că despre Doinaş nu s-a vorbit în ultimii ani decât negativ sau deloc, de parcă s-ar fi uitat ce poet a fost şi va rămâne el, într-o literatură cu atâtea valori lirice”. Totodată, în vacanţa de Crăciun, mai poate fi citit, potrivit criticului literar, volumul “Scrisori către Mihai”, de Răzvan Petrescu, “deoarece vedem aici pre-literatura unuia dintre cei mai originali scriitori români de azi: o serie de scrisori trimise din România ceauşistă unui prieten drag fugit în Occident”.

Şi criticul literar Alex. Ştefănescu are câteva propuneri captivante care pot fi luate în calcul de cei care acordă timp lecturii chiar şi în vacanţa de Crăciun. Acesta spune că, în vacanţa de Crăciun, ar trebui ca românii să citească măcar o carte scrisă de Patrick Modiano, câştigătorul premiului Nobel pentru literatură pe anul 2014, recomandând, dintre volumele traduse în România, “Micuţa Bijou”. De asemenea, Alex. Ştefănescu recomandă şi o carte de poezie care poate fi citită în vacanţa de Crăciun – “Întoarcerea barbarilor”, de Mircea Dinescu. Criticul literar spune despre Mircea Dinescu că “este singurul poet din a doua jumătate a secolului XX şi începutul secolului XXI care a lăsat istoria să pătrundă în poezia lui”. Un alt volum pe care criticul literar îl recomandă este dedicat copiilor, dar nu numai. Este vorba despre “Fetiţa din Floare”, o carte de basme pentru copiii din prezent scrisă de Petre Crăciun. În plus, Alex. Ştefănescu propune cartea de caricaturi a lui Costel Pătrăşcan “Negru pe alb”.

Viorel Zaicu, director editorial All, recomandă pentru amatorii de cărţi “de vacanţă” “Iliada” şi “Odiseea” în varianta trunchiată şi romanţată, adică cele două romane noi ale lui Valerio Massimo Manfredi din ciclul “Numele meu este Nimeni: Jurământul şi Întoarcerea”. Pentru cititorii genului “heavy”, acesta propune “Stoner”, de John Williams, unul dintre cele mai bune romane care s-au bucurat în ultimul deceniu de febra “dezgropării”. Viorel Zaicu are o propunere de lectură şi pentru doamne, acesta recomandându-le să citească o carte sensibilă, plină de umor şi foarte îndrăzneaţă – “Iubesc să fiu femeie”, de Hedi Hoka. Este bestsellerul toamnei la editura All, fiind un elixir psiho-narativ pentru toate femeile, dincolo de vârstă şi poziţie socială.

La rândul său, Marin Vidraşcu, directorul executiv al editurii Litera, are o serie de propuneri de care românii pot ţine cont în alegerea cărţilor de citit în vacanţa de Crăciun. Acesta le recomandă pasionaţilor de cultură, istorie şi geopolitică volumul “Răzbunarea geografiei”, de Robert D. Kaplan. De asemenea, directorul executiv al editurii Litera recomandă şi volumul “Adio arme”, de Ernest Hemingweay, dar şi “Prea multă fericire”, de Alice Munro, o carte care o să schimbe percepţia oamenilor despre cum ar trebui privite lucrurile triste din viaţă.

Alina Hlinski, redactor-şef editura Univers, recomandă pentru cei mai mici dintre cititori, care se pregătesc, cuminţi, să vină Moş Crăciun, volumul “La culcare, Veronica!”, de Tove Appelgren şi Salla Savolainen. “Misterul de Crăciun”, de Jostein Gaarder, este o carte pe care o propune pentru toţi cei care se lasă cuprinşi de spiritul acestei sărbători, iar pentru lungile seri de iarnă indică “Donul liniştit”, de Mihail Şolohov, un volum pentru cititorii care se lasă transpuşi în vremurile Revoluţiei ruse.

De asemenea, Roxana Petrescu, PR Manager Grupul Editorial Corint, recomandă pentru sărbătorile de Crăciun volumul 6 din seria “Generala”, de James Patterson -“Salvaţi-l Pe Rafe!”, dar şi “Copilărie regală”, un album realizat cu ilustraţii obţinute cu ajutorul Arhivelor Naţionale ale României şi text semnat de Filip-Lucian Iorga. O altă carte pe care o recomandă pentru a fi citită în vacanţa de Crăciun este volumul 3 din trilogia “Divergent”, de Veronica Roth.

Cititorii editurii Nemira se pot bucura de vacanţă retrăind plăcerea copilăriei de a citi basme cu un roman fantasy inedit, pentru copii şi pentru adulţi deopotrivă, despre lumea poveştilor şi a viselor – “Basmania. Răspântia gândurilor” (cartea I), de Valentin Nicolau, cu ilustraţii realizate de Tudor Popa. Alexandra Florescu, coordonator Marketing & PR Nemira Publishing House, le propune cititorilor o călătorie într-un New York magic şi romantic alături de personajele din “Poveste de iarnă”, de Mark Helprin, iar fanii seriei “Cântec de gheaţă şi foc” trebuie să treacă pe lista de cadouri dorite volumul “Din înţelepciunea lui Tyrion Lannister”, o culegere de vorbe înţelepte ale micului Machiavelli, cel mai îndrăgit dintre personajele lui George R.R. Martin.

Miruna Meiroşu, PR Curtea Veche Publishing, recomandă pentru vacanţa de Crăciun volumele “Economiseşte cu Jamie”, de Jamie Oliver – proaspăt venit din tipar -, “Crăciunul regal”, de Principesa Margareta şi Principele Radu ai României, şi din seria “Save the Story”, cu repovestiri realizate de mari scriitori ai lumii: “Călătoriile lui Gulliver”, repovestită de Jonathan Coe, şi “Logodnicii”, repovestită de Umberto Eco.

Nu în ultimul rând, reprezentanţii editurii Vellant oferă câteva sugestii de lectură în perioada sărbătorilor de Crăciun. Astfel, pasionaţii de lectură pot citi “Cum îţi poate schimba Proust viaţa”, de Alain de Botton, “Prâslea cel Voinic şi merele de aur”, de Maria Surducan, “Serafimul şi Zambezi. Integrala prozei scurte”, de Muriel Spark, şi “Operele alese ale lui T.S. Spivet”, de Reif Larsen.

de Dorina Calin

sursa: mediafax.ro 

foto

Soweto Gospel Choir – Oh Happy Day

The Familiar Electronic Device That Could Be Ruining Your Sleep and Health

Using e-readers, like an iPad, that emit blue light can disrupt both sleep and general health if read before bedtime, a new study concludes.

Researchers at Brigham and Women’s Hospital compared the effects of reading an iPad in the hours before sleep with reading a traditional paper book.

Dr. Anne-Marie Chang, the study’s first author, explained the results:

“We found the body’s natural circadian rhythms were interrupted by the short-wavelength enriched light, otherwise known as blue light, from these electronic devices.

Participants reading an LE-eBook took longer to fall asleep and had reduced evening sleepiness, reduced melatonin secretion, later timing of their circadian clock and reduced next-morning alertness than when reading a printed book.”

In the two-week long study, published in the Proceedings of the National Academy of Sciences, 12 people read an iPad or a printed book for four hours before bedtime over five consecutive nights (Chang et al., 2014).

When people read the iPad they felt less sleepy in the evening, spent less time in rejuvenating REM sleep and their bodies produced less of the sleep-inducing hormone melatonin.

After eight hours sleep, the iPad readers were less alert and felt sleepier.

The results are likely not specific to the iPad, but apply to any devices which emit blue light, like LED monitors, cell phones and laptops.

E-readers such as the original Kindle, which does not emit light, are probably fine.

Professor Charles Czeisler, a distinguished sleep researcher and one of the study’s authors, said:

“In the past 50 years, there has been a decline in average sleep duration and quality.

Since more people are choosing electronic devices for reading, communication and entertainment, particularly children and adolescents who already experience significant sleep loss, epidemiological research evaluating the long-term consequences of these devices on health and safety is urgently needed.”

autor:  Dr Jeremy Dean

sursa

About the author

Dr Jeremy Dean is a psychologist and the author of PsyBlog. His latest book is “Making Habits, Breaking Habits: How to Make Changes That Stick“. You can follow PsyBlog by email, by RSS feed, on Twitter and Google+.