Author Archives: 1traducator

Scrisul de mână nu va mai arăta la fel. Invenţia unui inginer turc face ca litere să arate de parcă s-ar desprinde de pe foaie

Tolga Girgin a postat imagini cu noua sa invenţie, la îndemnul soţiei lui.

Inginerul turc Tolga Girgin are o îndeletnicire mai puţin obişnuită. El transpune pe foaie cuvinte în format 3-D, dându-le perspectivă şi umbre. După cum se poate observa mai jos, literele par să se desprindă de pe hârtie.

„Soţia mea, Zeynep, m-a încurajat să mă apuc de caligrafie. Mi-a spus că am un scris frumos şi că ar trebui să îl arăt tuturor pe internet. Un cuvânt simplu îl pot scrie în circa 20 de minute, însă, când vine vorba de propoziţie sau o frază mai complexă, munca mea poate dura chiar şi două-trei ore”, a declarat Tolga Girgin.

Foto: boredpanda.com

Foto: boredpanda.com

Foto: boredpanda.com

Sursa: boredpanda.com

scrisa de Alin Motogna

preluare de pe descopera.ro

 

Otilia Cazimir- “poeta sufletelor simple”

Dintre fetele învăţătorului Gavrilescu, pe cea mai mică o chema Alexandra şi se născuse în 12 februarie 1894, la Cotul Vameşului, aproape de Roman. Și-a petrecut copilăria în satul natal, iar în anul 1898 familia sa se mută la Iași, unde urmează școala, liceul, apoi cursurile Facultății de Litere și Filosofie, dar fără a susține examenul de licență. A debutat în anul 1912 în revista “Viața românească”, cu poezie, iar cea dintâi proză a văzut tiparul în publicația “Însemnări ieșene” din 1919. Cel dintâi volum de poezii, “Lumini și umbre” i-a fost publicat în anul 1923.

lumini_si_umbre

Părinţii îi spuneau Luchi. Cum tânăra poetă, la începutul carierei, nu-şi scrisese numele, semnând cu trei steluţe, Mihail Sadoveanu şi Garabet Ibrăileanu, conducătorii de la Viața românească, i-au devenit naşi, primul spunându-i Otilia, iar al doilea Cazimir. Pseudonim ce avea să-i rămână pentru veşnicie, ca o „plăsmuire de legendă“, mulţi citindu-i gingaşele sale versuri, dar fără să ştie cine le scria, fiind un mister chiar şi pentru obişnuiţii redacţiei. Poeta mărturisea: “Daţi-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani, că numele acesta, pe care totuşi l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi «Otilie» pe care am întâlnit-o în viaţă – fetiţa cu care am stat în bancă în clasa primară – era proastă, grasă şi buboasă…” (nefericită amintire din copilărie pentru scriitoarea recunoscută îndeosebi datorită textelor sale pentru copii…!).

Garabet Ibrăileanu

„Duduia Otilia“, își va alege un domiciliu aprate cu un scop deosebit. Într-un colț la Iașului (care va deveni mai târziu strada Otilia Cazimir nr. 4) dorea păstreze în suflet, ca într-un sipet, amintirile strămoşeşti. S-asculte înlăcrimată durerile nenumăraţilor prichindei din mahala şi ale părinţilor necăjiţi. Să privegheze ca nimeni să nu clintească o aşchie din colţul de istorie al Beilicului. Denumirea își are originea în cuvântul “bei”, reprezentantului Porţii otomane. Palatul lui se numea „Beilic” şi de aici îşi va lua numele şi partea aceasta a Iașului. În jurul palatului mai erau câteva clădiri care atârnau de el şi formau „curtea”. În acest palat, beiul a invitat pe domnul Moldovei Grigore Ghica şi i-a tăiat capul cu ienicerii (1777) pentru că protestase contra cedării Bucovinei către Austria, de Înalta Poartă (1775). Pe locul fostului palat, s-a făcut mai târziu o modestă grădină publică şi un şi mai modest monument: capul lui Grigore Ghica înfipt ca pe-o prăjină. Pe lângă istoria Moldovei, Duduia dorea să păstreze și istoria personală: amintirea poetului George Topârceanu (1886-1937), redactor la „Viaţa românească“, prietenul ei nemuritor şi subiectul multor versuri duioase.

Pierdut după o boală gravă şi neiertătore, rămânea ca o icoană în casa duduii Otilia, prezent pretutindeni, pe banca din gradină, în cadrele de pe pereţi şi de pe birou, rostul viaţii ei încetând la 7 mai 1937, o dată cu bătăile inimii lui Top. Troiţa sa, totdeauna înflorită, rămânea singura ţintă a drumurilor poetei. La mormântul din dealul Eternităţii găsea alinare şi linişte sufletească, murmurând versurile şoptite odinioară împreună: „Cum stăm iar alături – şi e sară / Dar mâna-ţi uită parcă să m-alinte /O, nu-ntreba ce gânduri mă-nfioară:/ Eu n-am uitat, tu nu-ţi aduci aminte…“

Al[turi de Topârceanu

Războiul, ajuns, în martie 1944, la marginile oraşului, ieşenii fugeau înspăimântaţi spre Muntenia, Ardeal şi Banat. Pleca şi dânsa, părăsindu-şi micul avut: casa, biblioteca, vechile covoare moştenite de la bunica şi noianul de amintiri înghesuite în sertare, în pod şi într-o magazioară. Angajată inspectoare a teatrelor, mergea cu Teatrul Naţional la Jimbolia şi la Timişoara, lăsând sufletul la Iaşi, unde se întorcea imediat după armistiţiul din 23 august 1944. La 25 noiembrie, seara, sosea în „mica gară“ amenajată în Păcurari, căci gara mare era ocupată pentru transportul trupelor sovietice către front. În drum spre casă parcurgea, emoţionată, strada Păcurari. Arsă şi nimicită de lupte, aceasta devenise „un lung şir de ruine. Ici-colo, prin câte un fund de curte, pâlpâia o lumină săracă, o lampă chioară sau un capăt de luminare“. Găsea casa întreagă şi modestul ei avut ocrotit de un evreu. În mahala locuind şi mulţi evrei, de-a lungul timpului se ajutaseră, în timpul prigoanei procurându-le hrană şi adăpostind fetele unui vecin. În Iaşii de după război, lipsurile fiind mari, iar funcţia teatrală neplătită, începeau zilele grele când nu avea ce pune pe masă şi nici lemne de foc.

La 31 decembrie 1945, scria unor prieteni la Timişoara: „Sunt umilitor de nenorocită. Mâine e Anul nou şi noi nu avem nimic în casă“. Venea şi anul 1946, cu seceta cumplită fără pâine, alimente şi cu ogoarele pârjolite de arşiţă. Fiind îndepărtată vechea conducere a Direcţiei Generale a Teatrelor din Ministerul Artelor, datorită schimbărilor politice, la 1 martie 1947, poeta rămânea fără modesta ei slujbă teatrală, fără nici un mijloc de trai şi cu îngrozitoarea durere de a nu putea cumpăra medicamente pentru iubitul ei nepot, Jănel, fiul surorii Elena (Nuţa), grav bolnav de TBC, ce se topea văzând cu ochii. Pentru a obţine internarea lui la spitalul din Moroeni, unde era un medic vestit, scria disperată profesorului ieşean Petru Comarnescu, demnitar în Bucureşti, şi fostului vecin, Lucreţiu Pătraşcanu, care locuise cu părinţii, la mătuşa, Cornelia Stoica, vecină de gard.

Lucrețiu Pătrășcanu

Răspunzând apelului disperat, la 15 septembrie 1947, scria:
„Dragă duduie Otilia, Am primit rândurile matale. În ce priveşte soarta nepotului matale, te rog să nu ai nici o grijă. Mai serioasă mi se pare situaţia nouă pe care Ministerul Artelor ţi-a creat-o. Fii bună şi pune din mâna pe condei şi fă-mi o propunere privitoare la situaţia matale pe care am putea să ţi-o asigurăm, în condiţiile actuale ale Iaşilor. Voi face tot ce-mi stă în putinţă să-ţi satisfac dorinţa. Dar să ştiu concret ce ar fi de făcut. Cu cele mai bune sentimente, L. Pătrăşcanu“. Urmărit, arestat în anul următor, anchetat vreo 6 ani, socotit trădător de unii colegi de partid, Lucreţiu Pătrăşcanu era executat în aprilie 1954, îngrozind-o pe duduia Otilia.

Îşi câştiga existenţa traducând din rusă şi franceză

poezii-otilia-cazimir-126054

Neobţinând nicio angajare, a trebuit să trăiască traducând din limba rusă şi franceză şi stilizând lucrări pentru editurile bucureştene. Scria necontenit, mai ales noaptea, dormind doar câteva ore şi uitând să mănânce, fapt pentru care, între 1947-1954 avea la activ, traduse, aproape vreo 50 de volume cu versuri şi proză. Observând situaţia, Zaharia Stancu îi scrie: „Ar fi o mare pierdere să te ocupi numai de traduceri“. Dar nu-i spunea nimeni din ce să trăiască dânsa şi toţi din jur, pe care-i ajuta cu „bunătate nefirească“: rude necăjite fosta femeie din casă, Agripina, bătrână şi nevolnică pe care o ţinea mai departe hrănind-o îngrijind-o, plătindu-i o pensie, medicamentele şi medicii, cum proceda şi cu alţi vecini din cartier. Ar fi dorit câteva zile libere, o vacanţă, „Cuvânt atât de fraged pentru mine/ Şi astăzi, când vacanţa nu mai vine“. Nu se mai putea, căci avea de terminat lucrări cu scadenţă. Se multumea amintindu-şi vacanţa copilăriei:

Zaharia Stancu

„Vacanţă însemna, pe vremea ceia,/ Pupitrul şcolii zăvorit cu cheia,/ Apoi o casă într-un sat bătrân,/ Concert de greieri risipiţi prin fân,/ Plăcinte aurii cu poale-n brâu/ Şi peşte prins cu undiţa la râu,/ Şi dinţi vopsiţi în violet cu mure;/ Apoi, plimbări pe drumuri de pădure,/ Romane răsfoite pe furiş (Când cerul viu te spiona in desiş/ Cu mici şi-albastre cioburi de faianţă./ Pe vremea ceia, da, aveam vacanţă!“ („Licurici“). Acei care o vizitau, păşeau pragul căsuţei ca în alt veac. Camera ei dinspre stradă, cu vechi mobilier părintesc, părea un muzeu Topîrceanu. „Pretutindeni, pe pereţi, în ramele oglinzii mari, pe mese şi mesuţe, fotografii de-ale lui Topîrceanu“. Şi un „roi de băieţaşi cu părul zburlit şi fetiţe ochioase, purtând în surâsul lor ceva misterios, întrebător, o întreagă familie de prichindei“. Potrivit tradiţiei, îşi servea musafirii cu o delicioasă dulceaţă de trandafiri ori o cafea fiartă pe loc şi apoi se întorcea la lucru.

Casa memorială

În cumpăna nopţii între vise cu necăjiţi şi copilaşi ce-i cereau ajutorul, o vizitau şi foştii vecinii, spătari, paharnici, stolnici, logofeţi postelnici, veniţi din lumea umbrelor să-i spună că pământul mahalalei lor pitoreşti – centrul de odinioară al vechilor Iaşi – era ameninţat de tăişul buldozerelor ce trebăluiau cu înverşunare pe coastele apropiate, ridicându-se pădure de blocuri. Căsuţa urma să-i fie dărâmată, liliecii smulşi cu crâncenie şi pitoreasca ei străduţă umbrită de arbori centenari să dispară. Pentru Otilia Cazimir, poeta sufletelor delicate, asta însemna asasinarea întregului ei trecut, a tuturor amintirilor legate de acei pereţi înlăuntrul cărora fusese şi ea, odată, fericită.

otilia

Aici s-a bucurat primind, în anul 1927, Premiul Academiei Române, apoi Premiul Femina şi, în 1937, Premiul Naţional pentru Literatură, ce-o consacrase scriitoare de seamă a ţării. S-a zbătut, a făcut plângeri şi rugăminţi pretutindeni, la Iaşi şi Bucureşti, obţinând iertarea căsuţei, pentru o vreme sau. La 8 iunie 1967, după cinci decenii de prestigioasă creaţie literară, duduia Otilia pleca după Topârceanu, lăsând dragului ei oraş, modesta sa odaie cu pridvor şi geamlâc – altar scriitoricesc al fostului Iaşi, donat de familie şi declarat muzeu în iunie 1972.

sursa: istorie-pe-scurt.ro

Lansare de carte: Dicționar Enciclopedic de Pedagogie

indexFacultatea de Ştiinţe ale Educaţiei din Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Suceava şi Casa Corpului Didactic organizează marţi, 16 februarie 2016, ora 17, în Aula Corpului E a Universităţii “Ştefan cel Mare” Suceava Conferinţa Proiectarea curriculară, susţinută de Prof. univ. dr. Sorin Cristea, de la Universitatea Bucureşti, cu prilejul lansării cărţii Dicţionar enciclopedic de pedagogie.

Lansare de carte: Dicționar Enciclopedic de Pedagogie

Sorin Cristea este profesor universitar doctor la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, membru marcant al comunităţii academice româneşti, fiind Secretar de Stat în Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei, în perioada 1990-1992.

A publicat 27 de cărţi, obţinând Premiul Academiei Române pentru volumul Fundamentele pedagogiei. Este coordonatorul colecţiilor IDEI PEDAGOGICE CONTEMPORANE şi ISTORIA GÂNDIRII PEDAGOGICE, de la Editura Didactică şi Pedagogică RA. Are rubrici permanente în presa de specialitate: Tribuna învăţământului,  Didactica Pro…, Studii Universitatis etc.

Câteva preocupări constante ale autorului se materializează în cele cinci cărţi despre reformă, apărute în intervalul de 20 de ani, de la fundamentarea pedagogică a reformei, în teza de doctorat, Fundamentele pedagogice ale reformei învăţământului (1994), la conferirea dimensiunilor istorice, internaţionale şi prospective, în ultima carte, elaborată împreună cu doctoranzii săi, Reforma învăţământului între proiectare şi realizare (2012).

Dicţionarul enciclopedic de pedagogie continuă, la un alt nivel, alte două dicţionare realizate cu mai bine de un deceniu în urmă şi optează pentru analiza extinsă şi aprofundată a conceptelor, în acord cu perspectiva globală ce se impune în ştiinţele educaţiei moderne şi postmoderne. Alegerea conceptele pedagogice, sistematizate cu ajutorul primelor trei litere din alfabet, în peste 800 de pagini, a angajat două scopuri generale, reconstrucţia epistemologică a conceptelor pedagogice din dicţionarele anterioare şi cristalizarea unor noi concepte.

Cartea va fi prezentată de către  Prof. univ. dr. Rodica Nagy, Conf. univ. dr. Otilia Clipa şi Conf. univ. dr. Aurora Adina Colomeischi.

 

Autor: Emima Genoveva 

sursa: newsme.ro

Fara latina in scoli? Ministrul Educatiei raspunde Academiei Romane: Dezbaterea e deschisa

Imagini pentru proverb latinMinistrul Educatiei, Adrian Curaj, precizeaza ca pana in acest moment nu s-a luat o decizie cu privire la materiile ce vor fi predate in continuare la gimnaziu, dezbaterea fiind una deschisa.

Reactia vine ca urmare a pozitiei exprimate de Academia Romana, care a cerut ca limba latina sa nu fie eliminata din scoli.

Avertisment de la Academia Romana: Nu scoateti latina din scoli!

Intr-un comunicat remis Ziare.com se precizeaza ca pana acum nu s-a luat o decizie, iar procesul de elaborare a planului-cadru pentru invatamantul gimnazial este in derulare, termenul asumat pentru adoptarea acestuia prin ordin de ministru fiind sfarsitul lunii februarie.

„Propunerile de plan-cadru pentru clasele V-VIII au generat o vie dezbatere publica, ceea ce ma bucura foarte mult, pentru ca arata interes si preocupare in societate. Aceasta a fost si ideea cu care am pornit la drum, aceea de a fi deschisi, transparenti, de a dezbate si de a-i asculta pe toti cei implicati si interesati de subiect.

Am primit 18.000 de opinii prin chestionarul online, iar acestora li se adauga cele formulate in cadrul dezbaterilor judetene, precum si cele expuse de grupul consultativ pe care l-am infiintat in decembrie 2015”, a declarat ministrul Educatiei, domnul Adrian Curaj.

De asemenea, ministrul Curaj a subliniat faptul ca nu s-a luat inca nicio decizie cu privire la orele de limba romana, istorie sau limba latina, asa cum s-a vehiculat in spatiul public.

„Avem nevoie de stabilitate in domenii-cheie, cum este, de exemplu, istoria nationala, dar si de inovare si tehnologii noi in educatie. In mod cert, numarul de ore dedicat unei discipline este important, insa pentru aceasta faza a dezbaterii este la fel de util sa discutam si despre ce vrem sa se intample in acele ore, despre instrumente si metode de predare inovative, despre atractivitatea materiei, despre ce cunostinte si competente vrem sa obtina elevii.

Dezbaterea centrata exclusiv pe aspecte cantitative este contraproductiva. Cea mai buna solutie nu poate veni decat din dialog, prin urmare invitatia de a participa argumentat la aceasta consultare este in continuare deschisa”, a subliniat ministrul Adrian Curaj.

In acest context, Ministerul Educatiei a decis ca martea viitoare, pe 16 februarie, sa organizeze la Biblioteca Centrala Universitara „Carol I” din Bucuresti, o dezbatere in care vor fi discutate toate optiunile care au rezultat din procesul de consultare publica derulat pana in prezent.

Sursa: Ziare.com

Organizarea Festivalului de Literatură Iaşi, incertă: scriitorii se plâng de autorităţile locale

Organizarea Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (FILIT) stârneşte din nou controverse, după ce doi dintre iniţiatori, Dan Lungu şi Lucian Dan Teodorovici, au anunţat că autorităţile locale au impus ca evenimentul să fie desfăşurat exclusiv prin Muzeul Literaturii Iaşi.

Scriitorul Lucian Dan Teodorovici, unul dintre iniţiatorii FILIT Iaşi în 2013, alături de scriitorii Dan Lungu, managerul festivalului, şi Florin Lăzărescu, director de programe al primelor două ediţii, a făcut publice pe contul său de pe platforma de socializare Facebook problemele cu care se confruntă organizatorii evenimentului.

„Încă înainte cu câţiva ani de prima ediţie a FILIT, cea din 2013, am fost unul dintre cei trei oameni care au iniţiat festivalul, alături de Dan Lungu şi Florin Lazarescu. Apoi, am petrecut multă vreme gândind şi scriind proiectul. Am făcut lobby, în echipă. La un moment dat, a existat o deschidere din partea autorităţilor judeţene, iar festivalul a început să se transforme din idee şi entuziasm în ceva concret. Am fost director de programe al primelor două ediţii şi, fireşte, împreună cu aceiaşi doi oameni, am făcut parte din consiliul director. Am invitat alături de noi şi alţi oameni, formând o echipă excelentă, cred eu. Luni întregi, apoi, am făcut pe dracu-n patru să aducem nume importante la FILIT, având nenumărate întâlniri, scriind sute şi sute de emailuri şi dând alte sute de telefoane unor scriitori, agenţi literari, editori cu care de-a lungul carierei mele m-am intersectat. Sau pe care nu-i cunoşteam, dar ştiam că pot să ne ajute. Intra în atribuţiile directorului de programe. Sigur însă că n-am făcut-o singur: de astă dată, existând o echipă, am împărţit munca. După ce am stabilit invitaţii şi am primit confirmările, am lucrat la programele festivalului, cu cele peste o sută de evenimente concentrate în cinci zile. Iar dacă pe hârtie asta pare ceva simplu, cine se ocupă de asemenea lucruri ştie ce se află dincolo de o asemenea frază banală. Însă, pentru că şef la Consiliul Judeţean era la acea vreme un om de o anumită culoare politică, am primit la schimb, după o primă ediţie de succes, nenumărate lături direct în capetele noastre. În special prin ziarele angajate în lupta politică şi situate de cealaltă parte. Am trecut peste, deşi n-a fost deloc uşor. Poate unii sunt obişnuiţi şi au devenit imuni. Noi nu eram deloc obişnuiţi”, a scris Lucian Dan Teodorovici.

Acesta a precizat că, în ciuda greutăţilor, a existat o a doua ediţie şi mai apreciată a festivalului. „În ţară şi în afara ţării, FILIT-ul a fost elogiat. În Iaşi, s-au găsit lături şi mai multe, şi mai murdare cu care să se arunce-n noi. Căci Iaşiul e capitala culturii, nu? În concluzie, treburile au stat cam aşa: noi (şi aici mă refer în special la autorităţi) ştim să apreciem cultura: ne fandosim în costume elegante când suntem în dreptul unei camere video care să ne surprindă pofta de cultură, apoi ne vedem de măruntele noastre interese şi-i bălăcărim, îi mânjim pe cei care s-au apucat să facă ceva în oraşul ăsta cultural. Aşa încât la un moment dat ne-a ajuns”, spune Lucian Dan Teodorovici.

Scriitorul precizează că, din aceste motive, echipa festivalului a anunţat că renunţă la a treia ediţie.

„Atacurile prin presa angajată se înmulţiseră insuportabil, susţinute însă acum de o implicare a politicului: atât vizibilă, prin comunicate, cât şi invizibilă pentru public. Care politic se simţea prea exclus, probabil, de la o asemenea manifestare ce îi putea aduce notorietate şi popularitate. Anunţul că renunţăm la a treia ediţie a creat brusc un mare interes în zona autorităţilor, care ne-au chemat la «negocieri». Ni s-a promis apăsat o fundaţie, în care să fie implicate universităţile ieşene şi administraţiile locale (municipale şi judeţene). Ne doream asta, ca să nu mai existe suspiciuni, ca lucrurile să poată fi transparente, ca munca noastră să poată fi cuantificată, ca, mai ales, birocraţia care ne-a sufocat la primele două ediţii să se diminueze (printre nenumărate altele, spre exemplu, această fundaţie ne-ar fi permis să păstrăm bani de la o ediţie la alta, astfel încât să putem invita nume mari ale literaturii internaţionale cu doi ani înainte, nu doar cu câteva luni, când programele lor sunt în general deja făcute). Ni s-a promis ferm. Aşa că, în ideea continuităţii, a fost făcută o a treia ediţie restrânsă, la care eu, personal, nu am mai participat, la fel ca mulţi alţii dintre membrii echipei iniţiale, ocupându-se de ea doar angajaţii Muzeului Naţional al Literaturii Române din Iaşi. Fiindcă oamenii din MNLR disponibili şi compatibili cu o asemenea manifestare sunt totuşi puţini, a ieşit o ediţie plăcută, acceptabilă, profesionist făcută (căci au rămas Dan Lungu şi Florin Lăzărescu), dar mult redusă ca număr de participanţi, ca număr de evenimente şi, prin urmare, ca impact. Însă ni s-a promis ferm că doar acea ediţie va fi realizată în condiţiile astea, vă amintiţi?”, a mai spus Lucian Dan Teodorovici.

Potrivit acestuia, la începutul lui februarie, când echipa festivalului s-a săturat să aştepte îndeplinirea promisiunii, „Consiliul Judeţean a anunţat triumfător că a alocat banii pentru FILIT aceluiaşi MNLR”. „Şi că fundaţia nu va mai fi făcută! Adică au zis: noi dăm banii, descurcaţi-vă. Doar că au subliniat ferm: fără externalizarea serviciilor. Mai pe româneşte: faceţi un FILIT ca odinioară, dar numai cu angajaţii MNLR. Nu e cazul să vorbesc eu prea mult despre asta, o face deja Dan Lungu, ca director al Muzeului. E imposibil. Fără externalizarea serviciilor, e absolut imposibil de dus festivalul la cotele din primii doi ani. E o bătaie de joc la adresa MNLR-ului şi a oamenilor de acolo. Şi o bătaie de joc la adresa FILIT-ului, aşa cum şi-a propus el să fie”, spune Lucian Dan Teodorovici.

Acesta precizează că, întrucât nu este angajat al Muzeului, nu se va putea ocupa de festival. „(…) Consiliul Judeţean a decis astfel să-mi văd de treabă, căci am destulă, nu? Îmi oferă, în fine, timp să mai şi scriu ceva. Un fel de: şi ce dacă ai iniţiat FILIT-ul, şi ce dacă ai muncit atâta vreme pentru el, şi ce dacă te-ai identificat cu festivalul? Păi, eşti fraier c-ai făcut-o, nu-i treaba noastră. Noi dăm banii. Iar tu eşti «extern», deci nu ai ce căuta în festival. Ok. Într-adevăr, am ce face. Dincolo de amărăciune, am ce face. Doar că voiam să povestesc şi-aici cum stă treaba cu Iaşiul cultural. Şi cu autorităţile lui actuale, îndrăgostite la maximum de cultură”, mai afirmă Lucian Dan Teodorovici.

Pe de altă parte, contactat de MEDIAFAX, scriitorul Dan Lungu, managerul festivalului şi directorul Muzeului Literaturii Române, Filiala Iaşi, a spus că „talia FILIT-ului rămâne incertă”.

În urma discuţiilor din vară, am agreat constituirea unei fundaţii pentru organizarea FILIT-ului, cu Consiliul Judeţean membru fondator, alături de Primărie, Universitatea «Al. I. Cuza» şi Universitatea de Arte «George Enescu». S-a trecut şi prin plenul CJ din septembrie intenţia de a face o astfel de fundaţie. Am întocmit statutul şi l-am propus spre discuţie, în şedinţele din octombrie, noiembrie şi decembrie, însă nu a intrat pe ordinea de zi în niciuna din ele. În ianuarie am fost anunţat că nu se mai face fundaţie, că totul trebuie organizat pe MNLR, cu recomandare de a nu externaliza servicii”, spune Dan Lungu.

Acesta precizează că Muzeul Literaturii Române Iaşi nu are capacitatea logistică şi de resurse umane să organizeze singur un eveniment de talia FILIT.

„În plus, pentru un astfel de festival e nevoie de o echipă stabilă, care să muncească tot anul, ceea ce nu se poate face decât printr-o fundaţie. Rulând FILIT-ul prin muzeu, practic timpul de organizare este între externalizarea serviciilor (dacă se aprobă), care are loc după comunicarea bugetului, şi desfăşurarea evenimentului, adică în cel mai bun caz şase luni. Nu poţi invita mari scriitori, eventual un premiant Nobel, cu şase luni înainte, pentru că scriitorii de talia asta au agenda făcută deja pe următorul an. În plus, în absenţa unei fundaţii, în fiecare an eşti obligat să lucrezi cu altă echipă de organizare, necapitalizând astfel experienţa anului anterior. Aşadar, chiar dacă avem un buget pentru un festival mare, din pricina constrângerilor de tot felul, în acest moment, talia FILIT-ului rămâne incertă. Cred că în România autorităţile locale au o mare problemă să înţeleagă că un festival nu înseamnă doar un buget, că filosofia lui «zi merci că ţi-am dat bani!» nu e una câştigătoare”, a mai spus Dan Lungu.

În iulie 2015, organizatorii FILIT anunţau suspendarea în semn de protest, a celei de-a treia ediţii a manifestării, care ar fi urmat să aibă loc în perioada 30 septembrie – 4 octombrie 2015. Organizatorii festivalului acuzau atunci „încercările repetate de a confisca politic evenimentul, continua denigrare a echipei de organizare şi atmosfera tensionată de dispute politice locale”.

Ulterior, reprezentanţii Muzeului Literaturii Române din Iaşi şi cei ai Consiliului Judeţean Iaşi au stabilit, în urma unei întâlniri, ca ediţia din acel an a festivalului să aibă totuşi loc, în toamnă, într-o formulă restrânsă.

Cele două părţi au mai convenit ca FILIT să revină în formula clasică începând cu anul 2016. Totodată, s-a decis înfiinţarea unei fundaţii culturale care să organizeze evenimentul, după modelul altor festivaluri importante din Europa.

Pe de altă parte, liderul grupului de consilieri judeţeni PSD Iaşi Cristian Stanciu a lansat critici repetate privind modul în care au fost cheltuiţi banii alocaţi de Consiliul Judeţean către Muzeul Literaturii Române din Iaşi, instituţie ce a organizat primele ediţii ale FILIT Iaşi.

Consilierul PSD afirma că suma alocată pentru fiecare ediţie a FILIT a fost de 500.000 de euro şi că „opinia publică nu ştie nimic despre drumul parcurs de aeşti bani”. Potrivit lui Cristian Stanciu, exista un raport de audit cu privire la ediţia FILIT din 2014, dar că documentul este ţinut la secret în biroul preşedintelui CJ Iaşi, Cristian Adomniţei.

Muzeul Literaturi Române Iaşi a replicat că „organizarea festivalului a presupus, în mod evident, antrenarea unor cheltuieli care au fost încă de la început anunţate, bugetul festivalului fiind public”.

La primele două ediţii ale festivalului au participat, printre alţii, scriitorii David Lodge, Guillermo Arriaga, François Weyergans, Andrei Kurkov, Norman Manea şi Mircea Cărtărescu.

La ediţia restrânsă a FILIT din 2015 au luat parte scriitorii: Philip Ó Ceallaigh, Vasile Baghiu, Ştefan Baghiu, Petre Barbu, Slobodan Despot (Elveţia), Bogdan Ghiu, Ioan Groşan, Katharina Hagena (Germania), Viorel Ilişoi, Răzvan Ţupa.

FILIT a atras la primele două ediţii peste 60.000 de participanţi, mai ales tineri.

de Monica Stoica

sursa: mediafax.ro 

Scriitoarea franceză Juliette Benzoni, „regina romanului istoric”, a decedat la 95 de ani

Imagini pentru Juliette BenzoniScriitoarea şi scenarista franceză Juliette Benzoni, supranumită „regina romanului istoric”, a decedat la vârsta de 95 de ani, conform unui comunicat postat pe site-ul acesteia, informează site-ul cotidianului Le Figaro.

„Anunţăm cu regret că foarte draga noastră Juliette, autoarea noastră iubită, ne-a părăsit la sfârşitul săptămânii trecute. S-a stins uşor, în timp ce dormea, fiindu-i alături fiica ei Anne”, se arată într-un comunicat postat luni pe site-ul scriitoarei.

„Avea 95 de ani şi de peste 50 de ani ne-a oferit învăţături despre istorie şi ne-a delectat cu personaje magnifice de care suntem foarte ataşaţi! Ne-a lăsat moştenire 86 de bijuterii”, precizează site-ul autoarei.

Editura Plon a confirmat decesul scriitoarei.

Născută cu numele Andrée-Marguerite-Juliette Mangin pe 30 octombrie 1920, la Paris, scriitoarea de succes a decedat în locuinţa sa din Saint-Mandé (Val-de-Marne). Juliette Benzoni şi-a început cariera ca jurnalistă, după care a debutat, în anii 1960, cu seria de şase romane „Catherine”. A continuat cu volumele „Florentine” (patru romane), „Marianne” (cinci volume), „Le Boiteux de Varsovie” (14 romane), „Le Gerfaut des brumes” (patru romane) şi „Secret d’Etat” (trei romane), temele predilecte fiind Renaşterea italiană, cruciadele, Războiul de 100 de ani.

de Departamentul Life – Mediafax

Limba franceză devine mai simplă din această toamnă. Ce schimbări vor avea loc

indexReforma ortografică, votată în urmă cu 26 de ani şi care prevede asimilarea unor grupuri de litere şi eliminarea accentului circumflex al unor cuvinte ale limbii franceze, va intra în vigoare din noul an de învăţământ, în scopul simplificării limbii, informează site-ul postului MBFTV.

În total, circa 2.400 de cuvinte vor fi simplificate, iar accentul circumflex va dispărea în unele cazuri.

Modificările, care vor intra în vigoare în noul an de învăţământ, sunt prevăzute în reforma ortografică aprobată în anul 1990 de Academia Franceză.

Spre exemplu, cuvântul „oignon” („ceapă”) va fi scris „ognon”, iar „nénuphar” („nufăr”) se va scrie „nénufar”. Alte exemple sunt „week-end” care se va scrie „weekend”, „coût” („cost”), care pierde accentul circumflex şi devine „cout”, şi „disparaître” („a dispărea”), care va fi scris „disparaitre”. În total, 2.400 de cuvinte vor suferi modificări.

Reformele nu sunt agreate însă de toţi specialiştii. „Este adevărat că accentul circumflex nu este mare lucru”, admite Julien Soulié, profesor de limbi clasice, citat de TF1.

„Dar cum procedăm, ştergem date din istoria Franţei sub pretextul că sunt greu de memorat? Nu. Este mai uşor ca, în loc să îngrijeşti un bolnav, să îi spargi termometrul!? Este mai uşoară facilitarea scrierii decât corectarea greşelilor de ortografie ale elevilor?!”, subliniază profesorul.

„Aş vrea să asigur pe toată lumea că accentul circumflex nu va dispărea, pentru că cele două ortografii vor putea fi utilizate în continuare”, a dat asigurări ministrul francez Educaţiei, Najat Vallaud Belkacem.

Sursa: Mediafax

preluare de la sursa