Author Archives: 1traducator

Je suis écrivain : éditeurs malhonnêtes, dopage littéraire… Ce milieu est une jungle

Image result for ecrivainLE PLUS. Écrivain, un métier de rêve ? La réalité est bien plus complexe qu’on pourrait le penser. Il y a quelques années, Cédric Citharel a tout plaqué pour essayer de vivre de l’écriture. S’il ne regrette pas son choix, il se montre très critique envers le milieu de l’édition, où il est bien difficile de se faire connaître sans se compromettre. Témoignage.

Cela fait maintenant plusieurs années que j’ai plaqué mon boulot pour devenir écrivain, et je ne le regrette pas. Ce que je déplore, en revanche, c’est ce milieu dans lequel les écrivains en devenir sont prêts à tout (mais surtout au pire) pour gagner en visibilité.

Je ne parle pas des „vrais” écrivains, ceux qui émargent dans une grosse maison d’édition et à qui on verse un à-valoir avant même que leur texte arrive sur le marché. Je parle des sans-grade, de ceux qui ouvriront une bouteille de champagne lorsqu’ils verront leur roman sur les catalogues des grands distributeurs en ligne, mais qui ne savent pas encore dans quel engrenage ils ont mis le doigt.

Il y a des spécialistes du dopage littéraire

Parce que quand on signe chez un petit éditeur, on se dit qu’il a forcément aimé le texte et qu’il est prêt à prendre des risques pour le défendre. On se dit que c’est quand même bon signe. Mais on se trompe. Au mieux, le petit éditeur a lu le texte et il estime qu’il pourra le mettre en vente sans que cela lui fasse trop de travail. Au pire, c’est un escroc.

Dans le premier cas, le texte sera plus ou moins bien corrigé avant d’être mis à la disposition des grands distributeurs d’e-books, voire, pour les éditeurs les plus courageux, d’être lancé en impression à la demande.

Et ensuite… il ne se passera rien. Ce sera à vous d’en faire la promotion, auprès de vos amis, de votre famille, de vos collègues, ou de vos élèves, et une fois cette épreuve passée, votre livre tombera dans les oubliettes de la BNF ou des ventes immatérielles. Pour éviter cet écueil, il vous faudra vous compromettre avec les spécialistes du dopage littéraire.

Se préparer à une vie sociale compliquée

En effet, pour quelques euros, ou pour quelques retours d’ascenseur, des gens bien intentionnés se proposent de „liker” votre ouvrage et de lui mettre un commentaire 5 étoiles sur les plateformes de vente. Si vous disposez d’un blog un peu fréquenté, ils vous proposeront aussi une jolie chronique en échange d’un article sur leur dernier roman.

Et dans cette jungle, il ne faut pas oublier ceux qui se posent en intermédiaires et coordonnent le tout, moyennant des sommes tout à fait modestes. C’est grâce à ces gens-là que d’obscurs ouvrages bourrés de clichés, de passages racoleurs (le plus souvent sexuels) et de fautes d’orthographe trônent au sommet du top 100 des ouvrages électroniques.

Dans le second cas, l’éditeur malhonnête vous fait signer un contrat qui stipule que la correction, la mise en page et la couverture de votre ouvrage sont à votre charge, puis il vendra le produit fini „dans l’état” à quelque treize euros sous format PDF. Là encore, ce sera à vous d’en faire la promotion auprès de vos amis et de votre famille… Préparez-vous à avoir une vie sociale compliquée en tant qu’écrivain !

Faire preuve d’humilité, ne pas abandonner

Alors, comment tirer son épingle du jeu dans cette jungle qu’est le monde de l’édition ? D’abord, il faut un peu d’humilité. Après une carrière prometteuse dans des milieux aussi variés que des ministères ou des ambassades, j’ai compris qu’il ne suffisait pas de savoir écrire pour être écrivain, et j’ai repris mes études pour me retrouver en licence de lettres modernes à plus de 40 ans.

Ensuite, il ne faut pas hésiter à briser les codes. En ce moment, je suis sûr que la „libération” du livre (c’est-à-dire, le fait de rendre aux textes leur statut d’objets culturels et de leur ôter celui de marchandise) passera par le numérique. D’ailleurs, je suis en train de récupérer mes droits auprès des éditeurs pour mettre mes textes en ligne, gratuitement. Ce sera aux lecteurs de décider s’ils veulent faire, ou pas, la promotion de mes textes, et cette fois, cela se fera sans tricher.

Enfin, il ne faut pas abandonner. Dans l’état actuel des choses, des revenus réguliers sont nécessaires pour se lancer dans une carrière d’écrivain. Je le déplore, mais j’invite tous ceux qui souhaitent écrire à tenter l’expérience, quitte à connaître quelques difficultés financières. C’est une expérience formidable, à condition de ne pas laisser le système imposer ses lois.

Mais le système, c’est aussi ce que nous en faisons !

Par 
auteur

Édité par Sébastien Billard  

source 

foto

The Secret to Better Writing: Word Conservation

The California drought brings into sharp focus the value and fragility of a vital natural resource. After four years of little rain, the state is so parched and the situation so dire that the governor imposed severe restrictions on water usage, and those who appear to defy those limits find themselves in the headlines.

Like water, our words are precious resources. They give life to communications, leading to mutual understanding. Words can inspire, inform, and influence, as well as injure. Yet, like water, we take words for granted. We spew out thousands every day, throwing them into churning social rivers where they are often wasted, misconstrued, or ignored.

What if we took a different approach and treated words like a finite and precious commodity? Would our discourse be more civil? Would misunderstandings be minimized? Would communication improve? My guess is, yes. In that spirit, here are four tips for starting a word conservation plan.

Think before you speak or write. Just as Californians must think twice before doing a load of wash or watering a lawn, so, too, should we think carefully before uttering a single word. Ask yourself why you are writing the email or picking up the phone or typing a text. Be intentional about what you want to communicate. If you aren’t sure what you want to say, wait until you have a better idea. There is nothing wrong with saying you would like to think something over, don’t know the answer, or haven’t yet formed a thoughtful opinion. And when you do communicate, think about how someone on the receiving end might respond. So much of our communications is „me” focused rather than „you” or „we” focused. Be especially careful about email and texts that may sound angry, harsh, or terse. Remember, the recipient can’t see your face or hear your tone of voice.

Use words sparingly. Some of us might have been taught that longer reads smarter, when just the opposite is true. One positive note about Twitter is that it forces us to convey lots of information in a small space. While not always satisfactory, it’s good discipline to get your ideas across in as few words as possible. To boil down to your key point, start by thinking, if you had only seven words, what would those words be? For this piece, it would be, „Treat words like scarce resources. Choose wisely.” As another example, instead of saying, „He has the ability to learn quickly,” say instead, „He learns quickly.” We just saved four words and made a punchier sentence that gets to the point. Replace this: „The plan for our new strategic direction will be instrumental in saving us money and will help us reduce our rates of turnover,” with this: „Our new strategic plan will save money and reduce turnover.” Thirteen words saved.

Own Your Words. Many times, we insert words and details to moderate or even obscure intent. Not wanting to put a stake in the ground, we add needless clauses, hesitate to commit with a strong verb, or use the passive voice. We say, „I think our next step might be…,” instead of saying, „Our next step is…,” because we have misgivings or want to soften impact. Too many misunderstandings occur because we think we have been clear, but the other person heard only doubt. A colleague once told me that in her early career, she was ordered to fire an employee – someone she didn’t want to let go – and did it so poorly that the person showed up for his next shift as usual, not fully understanding that the job had gone poof. Fewer words (and more experience) might have saved both parties unnecessary grief.

Don’t Bury Your Point Under Wordy Detail. All too often, the most important information is obscured by needless detail. Years ago, while interpreting for Russian speaking patients, I noted doctors’ frustration when trying to figure out what was really wrong. A patient might take 10 minutes to describe an endlessly delayed trip to the clinic, before talking about trouble breathing and severe leg pain – something which should probably have been treated with some urgency.

Too many problems in our workplaces and personal lives occur because we don’t communicate clearly. Treating words as a valued and finite resource like water will go a long way toward helping us accurately and succinctly convey information, experiences, and thoughts.

author: – President, Wainger Group Communications

source: source 

Posted: 07/16/2015

Inscrieri la Concursul National de Proza „Mihail Sadoveanu”, editia a VI-a

indexMuzeul Literaturii Române Iași lansează înscrierile pentru cea de-a VI-a ediție a Concursului Național de Proză „Mihail Sadoveanu”, organizat în luna noiembrie 2015.

Concursul este destinat autorilor români de orice vârstă, din România și din afara granițelor țării, care nu au debutat în volum și nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor. Participanții pot trimite 1-3 lucrări în proză, inclusiv fragmente de roman, dactilografiate în două exemplare, la 1,5 rânduri, de până la 15 pagini fiecare lucrare.

Lucrările, semnate cu un motto și având formatul A4, vor fi trimise pe adresa Muzeului Literaturii Române Iași (str. V. Pogor nr. 4, cod 700110, Iași), cu mențiunea Pentru Concursul Național de Proză „Mihail Sadoveanu”, până la data de 12 octombrie 2015 (data poștei). În coletul poștal va fi introdus și un plic închis (având același motto) care va conține numele și prenumele autorului, un CV de prezentare și date de contact (nr. de telefon, e-mail).

Premierea participanților se va face sâmbătă, 14 noiembrie 2015, la Muzeul „Mihail Sadoveanu”, în cadrul Zilelor Sadoveanu. Juriul Concursului, stabilit de Muzeul Literaturii Române Iași și Uniunea Scriitorilor din România, filiala Iași, va acorda Premiul „Mihail Sadoveanu”, premiile I, II, III, precum și o serie de mențiuni. De asemenea, lucrările premiate vor fi publicate, cu acceptul autorilor, în Antologia Concursului Național de Proză „Mihail Sadoveanu”, editată de Editura Muzeelor Literare Iași.

Anul trecut, la Concursul Național de Proză „Mihail Sadoveanu” au fost înscrise peste 100 de lucrări, se arata in comunicatul institutiei muzeale.

de D.S.     HotNews.ro

INP: Ansamblul Brâncuşi a primit din partea UNESCO recomandare de neînscriere. Va fi repropus

Imagini pentru ansamblul brancusi targu jiuDosarul de candidatură al Ansamblului Brâncuşi din Târgu-Jiu pentru înscrierea în patrimoniul mondial UNESCO a fost retras la decizia statului român, după ce a primit recomandarea de neînscriere din partea acestei organizaţii, documentele pentru nominalizare urmând să fie completate şi redepuse.

Cu ocazia celei de-a 39-a sesiuni a sa, care a avut loc la Bonn, Germania, în perioada 28 iunie – 8 iunie, Comitetul mondial UNESCO a făcut o recomandare de neînscriere a dosarului de candidatură a Ansamblului Monumental Calea Eroilor din Târgu-Jiu, o operă a sculptorului Constantin Brâncuşi, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX de Institutul Naţional al Patrimoniului (INP).

INP face această precizare ca urmare a apariţiei în presă a informaţiilor potrivit cărora dosarul de nominalizare a Ansamblului Brâncuşi a fost respins de la înscrierea pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Recomandarea de neînscriere dată de Comitetul mondial UNESCO nu este o procedură excepţională, spune INP, ea fiind aplicată şi de alte state care au considerat că ar putea avea mai multe şanse pentru propunerile lor în sesiunile viitoare.

Dacă nu s-ar fi luat decizia de a retrage dosarul, iar acesta ar fi fost respins, exista riscul ca opera lui Constantin Brâncuşi să nu fie inclusă niciodată pe lista patrimoniului mondial, potrivit INP.

În conformitate cu regulamentele şi procedurile aferente sesiunilor Comitetului Patrimoniului Mondial cuprinse în Ghidul Operaţional privind implementarea Convenţiei UNESCO 1972, înainte de sesiunea Comitetului Patrimoniului Mondial, toate documentele de lucru, inclusiv proiectele sale de decizii se publică, astfel încât fiecare stat parte să îşi formuleze poziţiile.

În documentele de lucru ale celei mai recente sesiuni a comitetului UNESCO, dosarul de candidatură propus de România a primit recomandarea de neînscriere, nu decizia de neincludere, mai spune INP.

După publicarea acestei recomandări şi urmare a unor consultări naţionale cu specialiştii care au lucrat efectiv la întocmirea dosarului, partea română a luat hotărârea de a retrage dosarul de nominalizare, decizia permiţând păstrarea şanselor unei revizuiri a dosarului, în vederea depunerii lui spre aprobare într-o sesiune viitoare.

În perioada imediat următoare, experţii naţionali în domeniu se consultă cu experţi UNESCO şi ICOMOS (The International Council on Monuments and Sites), astfel încât dosarul să fie completat, revizuit şi redepus spre evaluare în cadrul unei noi sesiuni a Comitetului UNESCO.

Oficialii Institutului Naţional al Patrimoniului sunt optimişti privind şansele dosarului, având în vedere că Declaraţia de valoare universală a Ansamblului Brâncuşi a fost acceptată de ICOMOS, potrivit aceluiaşi comunicat.

România a transmis, în octombrie 2014, dosarul de nominalizare a Ansamblului Monumental Calea Eroilor din Târgu-Jiu la Comitetul patrimoniului mondial UNESCO. Documentaţia a fost elaborată de INP, împreună cu specialişti în domeniul operei brâncuşiene şi beneficiind de sprijinul autorităţilor locale din Târgu-Jiu.

Toţi factorii de decizie implicaţi în procesul de elaborare şi transmitere a Dosarului de nominalizare îşi afirmă angajamentul de a colabora în vederea prezentării şi promovării Ansamblului Monumental Calea Eroilor din Târgu-Jiu la justa sa valoare universală excepţională, potrivit aceluiaşi document.

Ansamblul Brâncuşi a fost inclus în 1991 pe lista tentativă.

Din România, în prezent, pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO se află Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (înscrisă în 1991), ansamblul de sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999), Mănăstirea Horezu (1993), bisericile din nordul Moldovei (1993), cetăţile dacice de la Orăştie (1999), bisericile maramureşene din lemn (1999) şi centrul istoric al oraşului Sighişoara (1999).

Deciziile UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură privind patrimoniul mondial) au de cele mai multe ori şi o mare miză economică, deoarece clasarea siturilor facilitează deblocarea finanţării în vederea lucrărilor de conservare a acestora şi aduce o creştere a numărului de turişti. Principala provocare a UNESCO este însă conservarea siturilor aflate în pericol din cauza lipsei de îngrijire, a practicării turismului necontrolat şi a dezvoltării unor activităţi economice cu consecinţe devastatoare asupra mediului.

Potrivit site-ului Institutului Naţional al Patrimoniului, Ansamblul de la Târgu-Jiu este o capodoperă a geniului creator uman, datorată unuia din promotorii de frunte a artei moderne. Ansamblul realizat în România este singura lucrare de artă monumentală de amploare creată de Constantin Brâncuşi care avea la data conceperii ansamblului (1935 – 1936) o recunoaştere mondială.

Întregul ansamblu monumental este un omagiu adus eroilor căzuţi în timpul primului război mondial. Componentele ansamblului sunt situate de-a lungul arterei de circulaţie „Calea Eroilor”, având o lungime de 1,5 kilometri cu orientarea generală est-vest. Componentele ansamblului sunt: Masa tăcerii – situată în grădina publică lângă malul râului Jiu, realizată în 1938 din piatră (calcar de Bampotoc) şi înconjurată de 12 scaune de piatră rotunde (în forma de clepsidra) -, aleea scaunelor – 24 scaune din piatră, pătrate (în forma de clepsidră), dispuse de o parte şi de alta a aleii în grupuri de câte trei, fac legătura înte grupul Mesei tăcerii şi Poarta sărutului situată spre est, la intrarea în parc, fiind realizată între 1937 şi 1938 -, Poarta sărutului – un portal de mari dimensiuni din travertin, fiind realizată între 1937 şi 1938 – şi Coloana – situată în parcul cu acelaşi nume, considerată în general componenta cea mai importantă a ansamblului.

Axa „Calea Eroilor” are o lungime de circa 1,8 kilometri. Aceasta a fost realizată în 1937-1938, cu fonduri alocate de Liga Naţională a Femeilor Române din Gorj, condusă de Arethia Tătărescu, soţia primului-ministru liberal Gheorghe Tătărescu.

Constantin Brâncuşi (născut pe 19 februarie 1876, în localitatea Hobiţa, judeţul Gorj – decedat pe 16 martie 1957, la Paris) a fost un sculptor român cu contribuţii majore la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană. Figură centrală în mişcarea artistică modernă, Constantin Brâncuşi este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea.

de Patricia Marinescu

sursa: mediafax.ro 

Lumea albastră a copiilor cu autism. Cum devine arta o cale spre ieșirea din labirint

Desene făcute de copii cu tulburări din spectrul autist în cadrul programelor ARICA. Foto: ARICA

În această vară, bucureștenii pot admira în mai multe localuri din capitală lucrări de artă realizate de copii care suferă de tulburări din spectrul autist.

Campania-expoziție “Prin artă mă formez” își propune să atragă atenția asupra importanței integrării sociale a copiilor care suferă de autism sau de afecțiuni similare.

Expoziția are ca scop strângerea de fonduri pentru susținerea ședințelor de terapie prin artă pentru copiii cu diverse dizabilități care sunt beneficiari ai Asociației ARICA, o organizație neguvernamentală înființată în 2014, ce are ca obiect de activitate oferirea de servicii psihologice complete copiilor cu vârste cuprinse între 2 și 10 ani care au tulburări din spectrul autist, precum și familiilor acestora.

Vizitatorii care vor să îi ajute pe copii pot cumpăra lucrările de artă.

Astfel, ei pot susține campania “Prin artă mă formez” donând pe arica.galantom.ro, donațiile de 50 lei și peste primind o lucrare din cadrul expoziției. Donațiile susțin dezvoltarea acestor copii și misiunea terapeuților Asociației ARICA de a-i ajuta în drumul lor spre o viață normală.

„În lupta cu dizabilitatea, acești copilași trebuie să muncească zilnic”

„Lucrările din cadrul expoziției sunt realizate cu multă dragoste și răbdare de către copiii din programele asociației în cadrul orelor de art-terapie, fiecare reprezentând o integrare, o înțelegere a diverselor elemente din mediul înconjurător. Terapia prin artă îi ajută pe acești copii cu nevoi speciale să-și dezvolte capacitățile de exprimare și creativitatea, să exploreze și să descopere culori, texturi, forme și astfel să se înțeleagă pe sine și lumea din jur. Pentru un copil special mediul înconjurător reprezintă o necunoscută, un factor declanșator al anxietății ce duce la o respingere din partea sa pentru tot ce îl înconjoară. În lupta cu dizabilitatea, acești copilași trebuie să muncească zilnic, oră de oră, alături de terapeuți, rezultatul fiind integrarea și depășirea acestor obstacole și șansa la o viață normală”, se arată într-un comunicat de presă al ARICA remis GreatNews.

prin artă mă formez
Foto: Asociația ARICA

Expoziția se desfășoară în perioada iulie-august, în localurile Ludic, Lente, Epic Bar și Grădina OAR.

Aici, cei interesați pot admira rezultatele ședințelor de terapie prin artă și pot susține campania donând 50 de lei pentru a lua acasă lucrarea preferată din cadrul expoziției.

În cadrul Asociației ARICA, fiecare copil beneficiază de un program individualizat bazat pe evaluare funcțională, sub atenta îndrumare a terapeuților.

“Prin experiența și rezultatele noastre de până acum, ne-am asumat cu responsabilitate fiecare caz ce ne-a trecut pragul. Am reușit să oferim calitate, profesionalism și… speranță! Am lansat această campanie pentru a face vizibilă nevoia de integrare și acceptare a acestor copii speciali ce necesită susținerea noastră, a tuturor, pentru a avea o șansa reală la o viață normală”, a declarat Carmen Hotar, președintele Asociației ARICA, psiholog clinician și fundraiser al campaniei.

Donațiile se pot face AICI.

scrisă de Andreea Dogar

sursa: greatnews.ro 

Lectură în aer liber. Proiecte inedite pentru ieşenii care iubesc cartea

„Biblioteca din Parc“ şi „Literatură sub acoperiş verde“ îi invită pe ieşeni să lectureze în aer liber, în Parcul Expoziţiei şi în grădina Muzeului Literaturii Române Iaşi.

Copiii din Iaşi sunt invitaţi la Mini Biblioteca de vacanţă, ce-şi are sediul, în aer liber, în Parcul Expoziţiei din Copou. Aceasta este deschisă în perioada iulie-august, în fiecare weekend, şi oferă posibilitatea cititorilor să răsfoiască peste 100 de cărţi: poveşti cu zâne şi eroi, cu poezii şi ghicitori, albume şi atlase, cărţi de divertisment şi cărţi practice pentru cei mari.

Prichindeii pot colora cărţile din rafturile puse special pentru ei. De asemenea, cei care doresc să împrumute cărţile în parc, o pot face prin declararea datelor personale şi completarea unui formular. „Biblioteca din Parc“ este un eveniment organizat de Asociaţia „Ateliere PRO“, cu sprijinul Primăriei Municipiului Iaşi şi SC Sedcom Libris SA Iaşi. Cei care doresc să doneze cărţi în cadrul acestui proiect şi să completeze rafturile o pot face atât prin donarea propriuzisă, cât şi prin donarea de bani pentru cumpărarea acestora.

Tot în această perioadă, iubitorii de carte vor găsi în grădina Muzeului Literaturii Române din Iaşi căsuţele Upside Down din paleţi refolosiţi, ce conţin volume de beletristică şi dezvoltare personală. Proiectul intitulat „Literatură sub acoperiş verde“ este finanţat de YouthBank Iaşi şi este coordonat la nivel local de Fundaţia Comunitară Iaşi. Doritorii pot accesa biblioteca oricând şi pot lua volumul dorit acasă, singura condiţie fiind aceea de a-l înlocui cu unul care să respecte domeniile menţionate mai sus.

AUTOR: Paula SCÎNTEIANU 

sursa: ziaruldeiasi.ro

205 ani de la nașterea filologului și istoricului August Treboniu Laurian

Filolog, istoric, publicist și om politic, August Treboniu Laurian s-a născut la 17 iulie 1810, în Fofeldea, județul Sibiu, potrivit dicționarului ”Membrii Academiei Române 1866-2003”, apărut la Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române/2003. Studii liceale la Sibiu și Cluj, și universitare la Viena și Hanovra, unde și-a luat doctoratul în filologie.

De-a lungul anilor a desfășurat o intensă activitate didactică, deținând funcții însemnate: profesor de filosofie, limbă și literatură latină la Colegiul ”Sf. Sava” din București (numit în 1842); inspector general al școlilor din Iași (1852); redactor la revista pedagogică ”Instrucțiunea publică” (1859); director al Bibliotecii Naționale; membru al Eforiei Școalelor din București; a depus eforturi însemnate în vederea înființării Universității din București (1864), unde a fost primul profesor de latină al Facultății de Litere și Filosofie (1864-1881).

Marele om de cultură a reorganizat învățământul din Moldova, a înființat școli și a introdus studiul obligatoriu al latinei.

S-a implicat în editarea a numeroase manuale de istorie și geografie: ”Istoria românilor” (I. ”De la fondarea Romei până la căderea Imperiului roman de Apus”; II. ”De la căderea Imperiului roman de Apus până la luarea Constantinopolii prin turci”; III. ”De la căderea Constantinopolii până în zilele noastre”, 1853-1857) și ”Elemente de istorie și biografii pentru clasa II a școlilor primare din Moldova” (1850).

De asemenea, a tradus unele manuale străine de filosofie (”Manual de filosofie”, de A. Delavigne, 1846; ”Manual de filosofie și literatură filosofică”, de W.T. Krug, 1847), contribuind astfel la formarea terminologiei filosofice în limba română.

Preocupările sale lingvistice s-au concretizat în lucrările ”Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae romanae in utraque Dacia vigentis vulgo Vallachicae” (1840) și ”Disertatio de linquis latina derivatis et in speciae de romana in Daciis vigenti” — în care a dezvoltat spiritul latinist, până la exagerarea principiilor acestuia.

Împreună cu I.C. Massim a întocmit, la solicitarea Societății Academice Române, ”Dicționarul limbei române” (I-II, 1871, 1876), care este o lucrare însemnată în istoria lexicografiei românești. A mai publicat în 1871 un interesant ”Glosariu care coprinde vorbele din limba română streine prin originea sau forma loru, cum și cele de origine induiosa”.

A colaborat cu articole de lingvistică și filologie la reviste precum ”Foaia literară”, ”Foaie pentru minte, inimă și literatură”, ”Universu” (1848).

Activitatea sa politică a constat în participarea directă la Revoluția de la 1848 din Țara Românească și din Transilvania, fiind membru în Asociația literară (1845); a colaborat la redactarea programului revoluționarilor români ardeleni, citit chiar de el la Marea Adunare de pe Câmpia Libertății de la Blaj; a făcut parte din delegația care a prezentat revendicările românilor în fața împăratului Austriei. După înfrângerea Revoluției, a militat pentru Unirea Principatelor.

În domeniul istoriei, August Treboniu Laurian a continuat tradiția Școlii Ardelene, inaugurând, alături de N. Bălcescu și M. Kogălniceanu, studiul sistematic al istoriei naționale (”Discurs introductiv la istoria românilor”, 1845; ”Brevis conspectus historiae Romanorum in utraque Dacia de gentium”, 1846; ”Coup d’oeil sur l’histoire de la Roumans”, 1846; ”Temișiana sau Scurtă istorie a Banatului temișian”, 1848; ”Die Romanen der osterreichischen Monarchie” — I-III, 1849-1851; ”Documente istorice despre starea politică și ieratică a românilor din Transilvania”, 1850), a întocmit o hartă a Daciei (”Charta țărilor române cunoscute mai înainte sub numele de Dacia”).

Foto: (c) books.google.com

Alături de Nicolae Bălcescu a întemeiat prima revistă de istorie din Țara Românească, ”Magazin istoric pentru Dacia” (1845), în care au fost publicate și importantele sale studii de istorie a poporului român, numeroase colecții de documente, cronici. Această revistă a avut un rol hotărâtor în cristalizarea ideologiei pașoptiste, în dezvoltarea conștiinței naționale, a contribuit la fundamentarea istoriografiei moderne românești.

August Treboniu Laurian a fost membru fondator al Societății Academice Române (2 iunie 1867); secretar general (31 august 1867 — 3 septembrie 1870) și președinte (3 septembrie 1870 — 18 august 1872; 16 august 1873 — 18 septembrie 1876) al Societății Academice Române; președinte al Secțiunii Literare a Societății Academice Române (1867-1879).

Unul dintre cei mai importanți cărturari români din secolul al XIX-lea a murit la 25 februarie 1881.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)