Povestea lui Antioh, geniul precoce care l-a surclasat în perfomanţe literare pe celebrul său tată, Dimitrie Cantemir

Povestea lui Antioh, geniul precoce care l-a surclasat în perfomanţe literare pe celebrul său tată, Dimitrie CantemirAntioh Cantemir, fiul cel mic al cărturarului Dimitrie Cantemir, este un personaj mai puţin cunoscut românilor, dar cultura rusă îl prezintă ca un exponent de seamă.

Antioh Cantemir s-a născut în anul 1709 la Constantinopole, fiiid cel de-al patrulea copil al familiei Dimitrie şi Casandra Cantemir.

Copilăria a petrecut-o în Rusia, acolo unde fostul domnitor al Moldovei Dimitrie Cantemir avea un domeniu dăruit de ţarul Petru cel Mare. La vârsta de patru ani, Antioh îşi pierde mama, o femeie extrem de cultivată, care a avut ca principală sarcină educaţia copiilor, iar anul următor Dimitrie Cantemir se căsătoreşte cu prinţesa Anastasia şi se mută cu întreaga familie la Moscova, apoi la Petersburg.

Acolo, Antioh are parte de profesori de excepţie, care i-au insuflat acestuia dragostea nu numai faţă de literatură şi de cultura latină, ci şi faţă de ştiinţă. A fost un elev strălucit la matematică, atât la geometrie, cât şi la algebră. De altfel, la vârsta de 15 ani, la un an după moartea tatălui său, Antioh i-a scris ţarului Rusiei să-i permită plecarea la studii în străinătate, pentru a-şi aprofunda cunoştinţele în istorie veche şi nouă, geografie, jurisprudenţă şi alte obiecte care să-l ajute în politică: „Am nu puţină pasiune şi pentru ştiinţele matematice şi de asemenea şi pentru miniatură”.

Cererea sa nu a găsit un răspuns, astfel că în anul următor îl regăsim ca student al Academiei de Ştiinţe din Petersburg, unde studia în principal filozofia şi matematica, cu profesori străluciţi ai vremii. Unul dintre ei, Christoph Friedric Gross, profesor de filozofie, s-a ocupat în mod special de educaţia lui Antioh.

„Antioh a învăţat de la Gross metoda de a învăţa limbile şi ştiinţele, cultivarea în idei distincte a raţionamentului şi a demonstraţiei, respectul pentru adevăr şi certitudine, dragostea pentru frumuseţe şi armonie, voluptatea incursiunii în lumea ştiinţelor. Opera literară, opera de traducere, opera diplomatică adăposteşte mult din acest filon primordial” , scrie istoricul Cornelia Cristea, în volumul „Antioh Cantemir”.

Antioh diplomatul

În 1732, pe când avea doar 22 de ani, Antioh Cantemir îşi vede împlinit un vis, de a pleca în străinătate, unde avea posibilitatea să-şi aprofundeze studiile. Este numit ambasador imperial la Londra, împotriva curentului diplomatic englez, care nu vedea cu ochi buni această misiune.

Cu toate acestea, Antioh reuşeşte cu abilitate să înlăture din asperităţile ruso-engleze, lucru care l-a făcut extrem de apreciat în Albion, denumirea veche dată Marii Britanii. A stat nu mai puţin de şase ani în Anglia, cunoscută şi atunci ca ţară a libertăţii şi progresului, iar aici a studiat operele lui Descartes, Newton, Leibniz şi Maupertuis.

În 1738, primeşte o nouă misiune, de ambasador al Rusiei la Paris, realizându-şi astfel o altă dorinţă, în ciuda animozităţilor existente între cele două state. O misiune foarte grea, pentru că relaţiile acestuia cu guvernul francez s-au derulat tot timpul sub semnul suspiciunii.

„Activitatea lui diplomatică în Franţa se deosebeşte foarte mult de cea din Anglia. Protocolul îi obliga pe ambasadorii străini să participe la somptuoasa punere în scenă a vieţii de la Curte, menită să contribuie la strălucirea monarhiei franceze… Spre marea sa mirare, constată că la Paris nu exista vreun aşezământ similar celui unde petrecuse clipe atât de plăcute la Londra, deşi, în rest, recunoaşte că Parisul era centrul plăcerilor”, scrie istoricul Ştefan Lemny în volumul „Cantemireştii”.

Prieten cu Voltaire şi Montesquieu

Ca om de cultură, are însă şansa să facă ceea ce îl preocupa mai mult, frecventând foarte des saloanele literare.

Aici se cunoaşte cu Montesquieu, dar şi cu cel mai important om de litere al secolului, Voltaire, cu care are şi momente de prietenie, dar şi de divergenţe pe anumite subiecte, Montesquieu fiind chiar gelos pe el pentru apropierea de o frumoasă doamnă din înalta societate.

Criticii literari îl descriu ca unul dintre iniţiatorii clasicismului în literatura rusă, fiind considerat primul poet rus de stil occidental. A publicat în acelaşi timp satire, fabule şi epigrame şi a reuşit în timpul scurtei sale vieţi să publice opera tradusă în engleză şi franceză a tatălui său, „Istoria Imperiului Otoman”.

Istoricul Ştefan Lemny spune că omul de litere, poetul şi traducătorul Antioh Cantemir a scris 42 de lucrări despre istoria ecleziastică şi teologie, 30 de lucrări de filozofie, 46 de lucrări ştiinţifice, alte 25 despre geografie şi călătorii.

A murit în floarea vârstei

Antioh a murit la vârsta de 35 de ani, în Franţa, din cauza gravelor probleme de sănătate.

„Antioh avea o constituţie fragilă, suferea de o boală de stomac care a evoluat, se pare, în cancer. Cert este că în ultimii ani ai vieţii boala s-a agravat, stomacul ajungând în imposibilitatea de a digera. S-au adăugat şi unele complicaţii pulmonare, care au grăbit sfârşitul survenit la 11 aprilie 1744, în Franţa”, scrie Cornelia Cîrstea.

Antioh Cantemir nu a fost căsătorit şi nici nu a avut copii. În biografia scrisă de prietenul său, Octavien de Guasco, un erudit italian, acesta relatează ce i-a scris Montesquieu după moarta lui Antioh: „Abatele Venutti mi-a comunicat durerea cauzată de moartea prietenului nostru, prinţul Cantemir şi de proiectul domniei voastre de a călători în provinciile noastre meridionale pentru a vă reface sănătatea. Veţi găsi peste tot prieteni care vor înlocui pe cel pe care l-aţi pierdut; dar Rusia nu va înlocui atât de uşor un ambasador de calitatea lui Cantemir”.

În testamentul său, Antioh şi-a exprimat dorinţa de a fi a fi înmormântat în cripta familiei sale de la Moscova. Întrucât transferul sicriului din Franţa în Rusia era o operaţiune costisitoare chiar şi pentru Curtea Imperială Rusă, familia a fost nevoită să-i vândă vasta bibliotecă, astfel încât rămăşiţele sale pământeşti au fost trimise la Moscova abia după un an şi jumătate. Vă mai recomandăm: Mărturii inedite despre aducerea în ţară a rămăşiţelor pământeşti ale lui Dimitrie Cantemir. A fost întâmpinat cu înalte onoruri în şapte oraşe Dimitrie Cantemir, cărturar şi domn al Molodvei, a murit la nici 50 de ani, în 1723, şi a fost înmormântat la Moscova, într-o biserică pe care o ctitorise înainte de refugierea sa din ţară. La peste 200 de ani distanţă, în 1935, rămăşiţele sale au fost aduse în ţară, iar cronicarul îşi găseşte odihna veşnică la Iaşi.

http://adevarul.ro/

preluare de la sursa

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s