Un îndrăgostit de logică merge la Scala

În preajma Crăciunului 1927, cunoscutul istoric Constantin C. Giurescu, pe atunci aflat în plină afirmare academică, face o călătorie de plăcere în Italia şi Franţa însoţit de tânăra lui soţie, fiica lui Simion Mehedinţi. Cuplul, care nu manifestă o pasiune deosebită pentru muzică, bifează totuşi un spectacol de operă. E o reprezentaţie cu Gianni Schicchi de Puccini la Teatro alla Scala de la Milano. Relatarea e succintă şi nu lasă loc de echivocuri. Citez din Amintirile autorului, publicate cinci decenii mai târziu:

La Scala, avem locuri nu la parter care, se pare, sunt foarte scumpe, ci la balcon. Se vede şi se aude totuşi foarte bine. Piesa e Gianni Schicchi. Nu mi se pare grozavă. Trebuie să mărturisesc de altfel că nu sunt partizanul acestui gen de spectacol care e opera, amestec de teatru şi de muzică. Prefer teatrul separat şi muzica, de asemenea, separat. Mi s-a părut întotdeauna ciudat că un actor e pe punctul de a muri pe scenă şi totuşi timp de cinci minute cântă. Sau un altul, care cere cântând, o bucată de pâine şi un cârnat. Poate că greşesc, dar n-am admirat niciodată lucrurile nelogice.

Sigur că nu tuturor ne place Puccini (sau această operă în mod special). Atitudinea îngustă faţă de arte surprinde totuşi, mai ales că e vorba de un istoric care ar fi putut să ştie câte ceva despre tragedia antică, ea însăşi un soi de amestec de teatru şi de muzică. Dar cu gustul omului nu te joci!

În imagine, un poster cu Gianni Schicchi din anii 1920 (de aici). 

sursa

Anunțuri

2 responses to “Un îndrăgostit de logică merge la Scala

  1. Interesantă mărturie. Sigur că omul cunoștea istoria teatrului și a operei, dar se pare că asta nu a fost suficient pentru a o admira pe cea din urmă. Logica acționează de multe ori ca o ”cenzură” a ficțiunii, iar eu sunt de acord până la un punct cu asta, sunt în principiu ”pentru”. Povestea trebuie turnată în forme logice (nu neapărat însă în cele clasice), așa cum vinul se toarnă în pahare.

    Când se expune o teorie, se poate face o prezentare în ordinea ”logică” (de la principii la concluzii), ori în ordinea ”psihologică”, corespunzând în bună parte cu istoricul formulării teoriei, pentru că de la viață până la principii e cale lungă. Iubitorul de logică preferă prima variantă, majoritatea oamenilor- pe a doua.

    • Sau când ceva îți place foarte mult (poate chiar muzica clasică) ai tendința să placi acel lucru fără ca logica să intervină iar când îți displace ceva, logica se grăbește să-ți ofere o mie de motive și argumente în aceeași direcție…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s