Günter Grass (1927-2015): Fratele Grimm modern

Image result for günter grass
sursa foto

Dacă istoria e o poveste pentru adulţi, Grass e probabil povestitorul ei. Controversate, abundente, sinistre, miraculoase, SF, incredibile, dramatice, nebuneşti – opera lui Günter Grass şi secolul XX. O voce cu puternice tuşe politice, inconsistent şi controversat el însuşi, Grass ilustrează discordanţele unui secol.

Descris de Reich-Reinicki ca un „politician amator care dăunează literaturii fără a îmbunătăţi politica”, prozatorul a fost cu siguranţă greu de înghiţit ca figură publică. Pentru cei pentru care cărţile contează, literatura rămîne. Cum a ajuns să scrie, o spune chiar el într-un interviu: „de mic, eram un mare mincinos”.

Günter Grass e cunoscut pentru „Toba de tinichea”, roman care descrie luxuriant absurdul nazismului şi al celui de-al treilea Reich, de fapt, comedia oribilă a istoriei. Aceeaşi comedie îl face pe Grass să ţină secret zeci de ani apartenenţa sa la trupele Waffen SS, în timp ce condamnă cu vehemenţă nazismul şi orice formă de opresiune în opera sa. „Sinuciderea morală” a scriitorului nu face, totuşi, ca autobiografia sa, „Decojind ceapa”, să fie mai puţin valoroasă. Multe dintre romanele sale pot fi descrise prin sintagma preferată pentru literatura sud-americană, realism magic, Grass însuşi considerând că scrie o „realitate extinsă”, în care fantezia, grotescul, absurdul, copleşesc realitatea, iar graniţa dintre ficţiune şi nonficţiune e o glumă. Excesul, abundenţa, barocul se repetă şi înfloresc în scrierile lui Grass, de la „Ani de câine” la „Calcanul” (citește recenzia), fiind unul din marii scriitori cu o viziune cuprinzătoare, amplă şi integrativă: Think big! i se potriveşte ca o mănuşă.

Printre autorii care l-au influențat pe Günter Grass se numără Vladimir Nabokov, Thomas Mann, Albert Camus, Friedrich Nietzsche și Goethe.

Potrivit declarațiilor proprii, una dintre operele care au avut o foarte mare influență asupra sa a fost „Mitul lui Sisif” de Albert Camus. Interpretarea dată de acesta mitului – rostogolirea pietrei la deal este, practic, un scop în sine, iar dacă piatra nu s-ar mai rostogoli înapoi, ar interveni sentimentul de inutilitate – a fost pe placul scriitorului pentru că, spune el într-un interviu, „nu cred într-un scop final”. Este fascinant felul în care Günter Grass comentează această idee: „dacă cineva i-ar lua [lui Sisif] bolovanul, el ar fi nefericit. […] Este ceva ce trebuie să facem. Piatra ne aparține”.

cuvintele-fratilor-grimm_74113_1_1396247595 (1)Mi-am amintit de pasiunea cu care a descris munca – exact sisifică – a fraților Grimm de a crea dicționarul lor. La momentul când am scris recenzia pentru „Cuvintele Fraților Grimm” (citește recenzia), apreciam munca lui Günter Grass de a crea un soi de poezie în care predominau cuvinte care începeau cu litera care desemna respectivul capitol. Acum, însă, apreciez cu totul altfel elogiul adus muncii celor doi frați, care, ca niște Sisifi, au adunat toată viața lor cuvinte, iar pentru explicarea lor, citate. Ceea ce la început a părut a fi un scop, s-a transformat într-un mod de viață. Viziunea aceasta, mi se pare acum, a avut-o în permanență atunci când a scris cartea.

Pe lângă activitatea literară, Günter Grass a desfășurat o asiduă activitate politică, opiniile sale având ecou la nivel internațional. Deși a debutat cu poezie, un volum și cu teatru, trei volume, s-a făcut cu adevărat remarcat prin primul volum în proză, „Toba de tinichea”, care deschide ceea ce este cunoscut sub numele „Trilogia Danzig”.  Chiar începând de atunci, opiniile sale șochează de-a dreptul, fie că este vorba de cititori, critici literari sau oameni politici. Comitetul Nobel a susținut că acest roman a revigorat literatura germană, care de decenii deja se afla într-o stare profundă de degradare.

Prin activitatea sa politică, Günter Grass și-a făcut nenumărați dușmani. Era și normal, susținător fervent al Sozialdemokratische Partei Deutschlands (SDP), apoi, când a venit vorba despre unificarea celor două Germanii, Günter Grass a susținut menținerea separării, argumentând că o Germanie unită ar fi o putere militară prea puternică. Au fost publicate mai multe cărți care conțin discursuri de-ale sale pe teme politice.

În 2012, inspirat de ideea că Germania s-a oferit să sprijine militar statului Israel – trebuia să furnizeze submarine nucleare –  Grass a scris poemul „Was gesagt werden muss” („Ce trebuie spus”). Deși politically correct, poemul a fost considerat ofensator de către statul Israel, în speță de către Beniamin Netanyahu, prim ministru al Israelului, care l-a și declarat persona non grata pe întreg teritoriul izraelian.

calcanul-97x150O altă intervenție radicală a fost reacția sa foarte zgomotoasă cu privire la tratamentul la care Uniunea Europeană a supus Grecia. Günter Grass a acuzat că UE condamnă la sărăcie țara „a cărei minți a conceput Europa”. Evident, reacțiile anti-Grass nu s-au lăsat așteptate.

Prin varietatea domeniilor în care s-a făcut remarcat – romancier, dramaturg, poet, sculptor, activist politic etc. –, prin temele abordate atât în literatura beletristică și memorialistică, cât și în activitatea politică, prin premiile câștigate – pe lângă Premiul Nobel pentru literatură, Premiul Georg Büchner în 1965 (cel mai important premiu pentru literatură germană), Premiul Hermann Kesten în 1995 (premiu acordat în strânsă legătură cu activitatea sa politică, dar pentru cea literară) – Günter Grass a fost unul dintre cei mai reprezentativi oameni din cultura germană  a secolului XX și începutului de secol XXI.

Mihaela Butnaru și  Ovidiu Leonte

Scris de

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s