După 50 de ani de activitate publicistică: Criticul şi istoricul literar Marian Barbu renunţă la scris!

Filiala Oltenia a Uniunii Scriitorilor a acordat Premiul „Opera Omnia“ criticului şi istoricului literar, romancierului, poetului şi publicistului Marian Barbu, la 75 de ani de viaţă (împliniţi pe 29 septembrie anul trecut) şi peste 50 de ani de activitate. Într-un interviu acordat GdS, laureatul premiului „Opera Omnia“ a afirmat că, începând cu acest an, renunţă la scris deoarece în aceste vremuri de criză scrisul nu mai aduce nici un beneficiu financiar, ci doar un fel de prestigiu ieftin. Marian Barbu este preşedintele Cenaclului „Alexandru Macedonski“, din cadrul Societăţii Scriitorilor Olteni, cenaclu care își va desfășura reunirile la „Tradem“, iar luni, 12 ianuarie, va avea loc prima întâlnire cu o temă de mare actualitate, Eminescu, de la a cărui naștere se împlinesc 165 de ani. 

Pe 22 decembrie 2014, Filiala Oltenia a Uniunii Scriitorilor a acordat premiile anului literar trecut, iar printre laureaţi s-a aflat şi prof. dr. Marian Barbu, membru al Uniunii Scriitorilor din 1986. Cariera deosebită a fost elogiată printr-un „laudatio“ de scriitorul Jean Băileşteanu, directorul editurii MJM, editură care a publicat în 2014 cartea „Cercuri de vârstă – 75“, volum dedicat lui Marian Barbu. Scriitorul a debutat în „Ramuri“ (1965) şi a colaborat la revistele „Argeş“, „Luceafărul“, „România literară“, „Orizont“, „Ramuri“, „Analele Universităţii din Craiova“, „Literatorul“, „Caiete critice“, „Steaua“, „Tribuna“, „Astra“, „Lamura“ (fiind şi redactor-şef), „Contemporanul“, „Literatura şi arta“, „Convorbiri literare“ etc. A debutat cu versuri în revista „Argeş“ (1968), la recomandarea lui Ion Caraion, şi tot cu un ciclu de versuri intră în Caietul debutanţilor (1979), al Editurii Albatros. Editorial, a debutat individual cu studiul „Romanul de mistere în literatura română“ (1981). După 1990, este şi redactor-şef al revistei „Meridian“ (1990–1992), profesor la Universitatea „Mihai Viteazul“ din Craiova. În octombrie 2005 i s-a conferit titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Craiova, iar în februarie 2006 – Premiul Naţional „Marin Sorescu“, oferit de Academia Română şi Primăria Municipiului Craiova „pentru statornicia ca profesor, critic şi istoric literar, susţinând specificitatea culturii române în context european“, în cadrul ediţiei a VI-a a Zilelor „Marin Sorescu“ de la Craiova.

„Fără duşmani nu se poate, mai ales în Craiova“

Ce înseamnă 50 de ani de scris pentru prof. dr. Marian Barbu? La această întrebare, seniorul Marian Barbu a rezumat astfel răspunsul: „Ce să însemne? Au trecut, s-au consumat, i-am sărbătorit la vremea potrivită. Ziceţi că au însemnat multă muncă, mult stres…? Adăugaţi: şi foarte multe bârfe! Doar suntem în Oltenia! Dacă n-ai bârfe, înseamnă că nu ai duşmani. Şi fără duşmani nu se poate, vai de mine, mai ales dacă eşti la Craiova, în Oltenia. Aş putea vorbi mult despre acest subiect, cei 50 de ani ai mei de activitate: despre începuturile mele în publicistică – de la prima semnătură a mea, «coresp.» (1958), în unicul cotidian din anii ’50, «Înainte» Craiova, până la cărţile mele din 1979 încoace…“.

Scrisori olografe oferite Bibliotecii „Aman“

În urmă cu câţiva ani, Marian Barbu şi-a publicat, într-o carte, corespondenţa, un volum inedit: e vorba de multe scrisori primite de cunoscutul critic şi istoric literar craiovean de la personalităţi precum Ion Agârbiceanu, Iorgu Iordan, George Ivaşcu, Gh. Bulgăr şi alţii. Cartea se numeşte „Amurgul zeilor… olografi“ şi a apărut la editura Sitech din Craiova în 2010. Marian Barbu intenţionează să doneze Bibliotecii „Alexandru şi Aristia Aman“ toate scrisorile primite de Domnia sa şi incluse în volumul amintit. „Am oferit Bibliotecii «Aman» toată corespondența mea, dar deocamdată nu s-a identificat un loc unde să fie depozitată…“, a punctat acesta.

Reunirile Cenaclului „Alexandru Macedonski“, la „Tradem“

Fiind preşedintele Cenaclului „Alexandru Macedonski“, din cadrul Societăţii Scriitorilor Olteni, Marian Barbu a alcătuit antologii şi dicţionare, încununându-şi eforturile cu o carte etalon, adresată învăţământului preuniversitar, denumită Medalionul literar – structură permanentă de cultură şi educaţie (2006). Marian Barbu s-a dus zilele trecute la directorul Casei de Cultură „Tradem“ cu o propunere de cafenea literară: „Propunerea mea este ca la începutul fiecărei luni, în prima zi de luni, ora 17.00, «trecute fix», la «Tradem» să ne întâlnim – cei care scriu, prietenii acestora, presa – la o cafea… literară, un fel de mică «Capşă», la «Tradem». De fapt, este vorba de reunirile cenaclului «Alexandru Macedonski» și care se vor desfășura la Casa de Cultură a Băniei. Luni, 12 ianuarie, la ora 17.00, va avea loc prima reunire pe acest an a cenaclului la «Tradem», cu un subiect care se subînțelege în luna ianuarie: Eminescu. Toate bune şi frumoase, ideea mea a fost acceptată, dar… Există un «dar». «Partea a doua» a acestor întâlniri literare nu se poate desfăşura în locaţia de la „Tradem“. Partea a doua înseamnă, la unele reuniri aniversare, o bere, o cafea… Scriitorii şi prietenii acestora vor ca la o aniversare să şi sărbătoarească. Ei, deocamdată, această parte a doua nu se poate desfășura la «Tradem»… Directorul Casei de Cultură «Tradem», Cosmin Dragoste, invocă unele legi. Nu se poate fuma, nu se poate bea o bere, asta-i legea… Accept, mă supun legilor. Probabil că o să facem aceste întâlniri, prelungirile agapelor literare, în vreo cârciumă. Am avut însă asemenea întâlniri, în urmă cu ani, la Muzeul Olteniei. Şi au fost reuşite. La un moment dat, au fost aproape 200 de oameni la o întâlnire scriitoricească aniversară!“.

„Începând cu 2015, nu mă mai interesează scrisul“

Îl ştiam pe Marian Barbu ca redactor-şef al revistei „Lamura“ (Craiova), al publicaţiei „Raţiunea“ (Craiova), colaborator la multe reviste literare româneşti, şi nu numai. Chestionându-l despre preocupările Domniei sale actuale, Marian Barbu a făcut o declaraţie oarecum surprinzătoare: „Nu mă mai interesează colaborarea la publicaţii literare sau de altă natură, nu mă mai interesează scrisul! Am ajuns egoist… Cum nimeni nu mai plăteşte, am decis să renunţ la scrisul ăsta voluntar, ca să zic aşa. Este însă adevărat că mai colaborez cu o revistă din Canada, «Destine literare», publicaţie care apare trimestrial la Montreal. Sunt «consultant literar». Ce carte voi publica în acest an? Îmi cer scuze, dar înseamnă că nu aţi înţeles decizia mea: nu public nici o carte! V-am spus, am încetat cu scrisul! Nu aduce nici un beneficiu. Doar un fel de prestigiu ieftin. Nu este nici o declaraţie şocantă, este o realitate…“.

scrisă de  

sursa: gds.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s