Category Archives: Literatură

The 20 Best Books in Translation You’ve Never Read

Chad W. Post, director of Open Letter Books, which specializes in great books in translation, as well as the Web Site Three Percent, gives us the benefit of his years of working with world literature–he’s narrowed his best books in translation list to 20.

As the director of Open Letter Books and Three Percent—and former Associate Director of Dalkey Archive Press—I’ve spent most of my adult life reading literature in translation. Why? In part because I find it fascinating to learn about other parts of the world, but mostly because there are so many incredibly good works in translation available to English readers.

On the surface, this seems to run counter to the commonly cited statistic that only 3% (or less) of the books published in the United States are originally written in another language. Quantity doesn’t necessarily relate to quality though. Even though there are just over 400 original translations of fiction and poetry being published in the States every year, the vast majority of these are top notch books—titles that are critically acclaimed in their own country, and often are written with a style and structure that can expand your ideas of what’s possible in fiction.

When Stephen Sparks of Green Apple Books and I started talking about putting together a 20-book list of translations, we immediately wanted to get away from some of the more obvious authors that populate lists of this sort—Garcia, Cortázar, Proust, Kafka, Tolstoy, etc. Not that these books aren’t amazing—they definitely are—but those are authors that most engaged readers have already heard of, oftentimes in a college class, or from one’s reading buddies.

So instead, we chose 20 of our favorite translations from around the world. Obviously, this could be expanded and expanded, but hopefully you’ll find at least a few new works of international literature to check out.

The Box Man, Kobo Abe, translated from the Japanese by E. Dale Saunders (Vintage)

Imagine a Japanese Samuel Beckett. But weirder. Multiply that weirdness by two and add a dose of extra intellectualism and humor. Now you have a sense of what The Box Man is like.

Act of the Damned, António Lobo Antunes, translated from the Portuguese by Richard Zenith (Grove Press)

Along with José Saramago and Fernando Pessoa, Antunes is considered to be one of the literary giants of Portugal. Unlike Saramago and Pessoa, his work is much more Faulknerian in the way it incorporates a range of unique voices and complex literary structures. Act of the Damned details the dismantling of a once wealthy, now incredibly dysfunctional family trying to escape the socialist revolution.

Concrete, Thomas Bernhard, translated from the German by David McLintock (Vintage)

Everyone’s favorite misanthrope, any number of Bernhard books could be included on this list. His single-paragraph, ranting style has influenced dozens of writers and continues to be just as scathing and poignant to read today as when it was first written.

Dolly City, Orly Castel-Bloom, translated from the Hebrew by Dalya Bilu (Dalkey Archive Press)

Castel-Bloom’s satire on everything from motherhood to the state of Israel is as scathing as they come. Doctor Dolly, a doctor in name only who practices illegally in her home laboratory, finds a baby in a plastic bag, names him Son and grows increasingly, hysterically concerned about this well-being. It might not help you understand the political situation in Israel, but it’ll give you an idea of its insanity.

Zero, Ignacio de Loyola Brandão, translated from the Portuguese by Ellen Watson (Dalkey Archive Press)

Brandão, the author of eight novels and a dozen other works, is one of Brazil’s greatest contemporary writers. A number of his works—including Zero, which is definitely his best—focus on the period of the military dictatorship in Brazil, while also incorporating certain dsytopic, sci-fi elements.

The Obscene Bird of Night, José Donoso, translated from the Spanish by Hardie St. Martin and Leonard Mades (David R. Godine)

Although many of the other “boom” writers may have received more attention—especially Fuentes and Vargas Llosa—Donoso and his masterpiece may be the most lasting, visionary, strangest of the books from this time period. Seriously, it’s a novel about the last member of an aristocratic family, a monstrous mutant, who is surrounded by other freaks so as to not feel out of place.

The Zafarani Files, Gamal al-Ghitani, translated from the Arabic by Farouk Abdel Wahad (American University in Cairo Press)

A refreshingly atypical Egyptian novel, The Zafarani Files is a hysterical novel about a wicked curse that a sheikh puts on Zafarani Alley, causing all of the men to suddenly become impotent. Related through a series of notes and observations from an unnamed observer, al-Ghitani’s novel reads like a comic Arabian version of a French Nouveau Roman novel.

Mysteries, Knut Hamsun, translated from the Norwegian by Sverre Lyngstad (Penguin)

Hamsun is most well-known for Hunger, his first novel about a starving artist, but Mysteries is a much more seductive, beguiling book. Centering around a mysterious man who appears in a small Norwegian town and upends everyone’s lives with his bizarre attitudes and actions, it also contains “The Midget,” one of the best characters in all of literature.

The Blind Owl, Sadegh Hedayat, translated from the Persian by D. P. Costello (Grove Press)

A claustrophobic, feverish novel about a painter of miniatures whose life unravels after his wife cheats on him (or does she?). Hedayat’s circular novel has been compared to the work of Poe and Dostoevsky and mines a dark vein of psychological horror and black comedy.

That Smell, Sonallah Ibrahim, translated from the Arabic by Robyn Creswell (New Directions)

In flat, unaffected prose that works more by what’s left unsaid–or what, for political reasons, couldn’t be said–Ibrahim’s 1966 novel provides insight into Egypt that’s still relevant today. Written as a diary of an ex-prisoner finding his way back into the world, That Smell is a stark and haunting chronicle of life under constant threat of lock and key.

The True Deceiver, Tove Jansson, translated from the Swedish by Thomas Teal (New York Review Books Classics)

A perfectly constructed book about truth and deceit, and deceiving through truth, it’s obvious why this book won the Best Translated Book Award in 2011. And it’s the perfect accompaniment to reading all of Jansson’s Moomin books.

Kassandra and the Wolf, Margarita Karapanou, translated from the Greek by N.C. Germanacos (Clockroot Books)

Karapanou’s Kassandra is an uncomfortable mix of the girlish and wolvish. This ambiguous novel is about victims, the victimized and the gray area in-between, leaving the reader on unsteady ground as the story, told in a series of vignettes, rolls towards its inexorable conclusion.

Satantango, László Krasznahorkai, translated from the Hungarian by Georges Szirtes (New Directions)

Winner of the 2013 Best Translated Book Award, Satantango was first published in 1984 and took master translator Georges Szirtes over two decades to translate. For that reason alone it’s worth reading. Also, it’s a diabolical, haunting deconstruction of apocalyptic messianism that was made into a stunning seven-hour long movie by Béla Tarr.

Stone Upon Stone, Wiesław Myśliwski, translated from the Polish by Bill Johnston (Archipelago Books)

“Having a tomb built.” That’s the opening line of Stone Upon Stone and its main plot. Narrated by the unforgettable Szymek, a farmer who hates reading but loves him some booze and women, this is an epic novel about modernization in rural Poland.

Life, a User’s Manual, Georges Perec, translated from the French by David Bellos (David R. Godine)

A literary game and puzzle about a man who spends his life traveling around the world painting watercolors, having them made into puzzles that he then solves, before dipping them in water and watching the paintings float away. But it’s about so much more than that. Life is one of the best books to come out of the Oulipo—a French literary movement in which writers use explicit constraints to create their texts—and is about, well, life. There are a number of constraints at work in this novel, the main one being that Perec took a 10×10 gridded picture of an apartment building and applied the “knight’s move” from chess to determine each of the 100 chapters—one for each space in the building.

A Broken Mirror, Mercè Rodoreda, translated from the Catalan by Josep Miquel Sobrer (University of Nebraska Press)

One of Catalonia’s most beloved writers, Rodoreda wrote a number of books that could be included here, including In Diamond Square and Death in Spring. But A Broken Mirror is the most ambitious of her novels, a family saga that opens in the 1870s and ending in the 1930s, the storytelling evolves throughout the book, from a very Victorian opening, to something more modernist, to a very fragmented end—reflecting the lives and times of the various characters.

The Event, Juan José Saer, translated from the Spanish by Helen Lane (Serpent’s Tail)

Saer’s novels—which read like a cross between Alain Robbe-Grillet and Javier Marias—are all magical and worth reading, but this one, about a discredited magician trying to recover his life in the Argentine pampas is particularly moving and well-crafted. Besides, everyone loves magic, right?

Maidenhair, Mikhail Shishkin, translated from the Russian by Marian Schwartz (Open Letter Books)

One of the best books I’ve read in the past decade, Maidenhair is the sort of densely beautiful book where, after reading 50 pages, you may not know what’s going on—there are three distinct storylines, all of which bounce off one another, without completely connecting until the very end—but you’ll know that what you’re reading is an absolute masterpiece of world literature.

The Museum of Unconditional Surrender, Dubravka Ugresic, translated from the Croatian by Celia Hawkesworth (New Directions)

If the world were a fair place, Dubrakva Ugresic would win the Nobel Prize. A great chronicler of contemporary Europe, nostalgia, and life in exile, Ugresic’s novels, essays, and stories are all worth reading—especially this book comprised of such a wide variety of literary forms.

Five Spice Street, Can Xue, translated from the Chinese by Karen Gernant and Zeping Chen (Yale University Press)

It’s safe to say that there’s no other writer in China like Can Xue. Over the past thirty years she’s produced a ton of work—120 stories, a dozen novellas, five novels—all of which are strange, surreal, and very compelling. Reading Can Xue is like participating in a literary performance as you puzzle out the logic beneath these engrossing dreamscapes. A number of her works are available in English, but this novel is probably the best place to start.

By Chad W. Post |
Sep 27, 2013 


Scriitori faimoși în Rusia sovietică

Departe de ochii iscoditori ai străinilor, Rusia sovietică era un adevărat infern. O demonstrează cel mai bine Aleksandr Soljenițîn, în Arhipeleagul Gulag. La suprafață însă, guvernul sovietic a fost interesat de promovarea unei imagini imaculate a Lumii Noi pe care promitea că o construiește.

De aceea, a primit, de-a lungul anilor, numeroși scriitori occidentali cunoscuți, cărora le-a prezentat o imagine atent regizată a regimului, invitându-i apoi pe aceștia să povestească, în scris, ceea ce-au văzut în URSS. A rezultat ceea ce s-a numit „literatură de călătorie”. Acesta este subiectul abordat de Codruț Constantinescu în volumul de față. Autorul prezintă impresiile de călătorie ale unor personalități cunoscute precum André Gide, Dorothy Thompson, George Bernard Shaw, John Steinbeck și, în cazul românesc, Geo Bogza, reconstruind un „dureros capitol al istoriei intelectualității occidentale”, atrase în mirajul utopiei sovietice.

Mirajul utopiei. Călătoriile în URSS: control și propagandă

Autor: Codruț Constantinescu

Editura Vremea; număr pagini: 336; preț: 30 lei

Autor: Andreea Lupşor ; sursa:

12 Famous Quotes That People Always Get Wrong

Wordsmiths like Shakespeare and Robert Frost loved their sarcasm. But when you take comments like that out of context, they can mean the exact opposite of the author’s intention.

That hasn’t stopped us from spouting famous lines, many from classic literature, however we see fit.

We created a list of some frequently used quotes that people just don’t understand. Some came from this Quora post. Others, we added from bits and pieces of our high school lit classes.

1. “I took the road less traveled.” In Robert Frost’s culturally omnipresent poem, “The Road Not Taken,” he tries to decide which of two paths he should take. He looks down one but chooses the second, “just as fair” and “worn really about the same.”

If you read the entire poem, the last stanza regales how he’ll say “with a sigh” that his decision “made all the difference.”

In reality, Frost arbitrarily chose his path, which didn’t matter in the long run. He just wants to hide his pessimism.

Of course everyone today uses the quote as evidence of “forging your own path,” “going your own way” and all those other tautologies about fate and individualism.

2. “Money is the root of all evil.” Not really. The love of money is the root of all evil, according to Timothy 6:10 from the King James Bible.

3. “Nice guys finish last.” Nice guys actually finish seventh. Leo Durocher, nicknamed Leo the Lip, served as the field manager for the Brooklyn Dodgers during the height of the Giants-Dodgers rivalry. He made some comment about Mel Ott, right-fielder for the Giants, being too nice, which made the team finish in seventh place. “Baseball Digest” later reprinted the column in which his quote appeared but changed “seventh” to “last place,” according to Freakonomics blog.

Leo’s misquoted words soon became a credo for over-aggressive coaches and guys with no romantic game everywhere.

4. Romeo, Romeo, wherefore art thou, Romeo? In most high school adaptations of Shakespeare’s well-known play, Juliet raises a hand to her furrowed brow, searching for her lover from a balcony. But “wherefore art” doesn’t mean “where.” It means “why.” Juliet questions why fate made Romeo a Montague, her family’s sworn enemy.

5. “I disapprove of what you say, but I will defend to the death your right to say it.” Most attribute this insight to Voltaire. In reality, Evelyn Beatrice Hall, a writer born two hundred years later, paraphrased a quote from Voltaire’s “Treatise on Tolerance,” which begged for understanding between religions.

Still, some report the original reads, “Think for yourselves and let other enjoy the privilege to do so too.” But those words never appear in Voltaire’s essay either.

6. “Love makes the world go ’round.” The Duchess, a hideous character in Lewis Carroll’s “Alice in Wonderland,” makes this comment in passing right after she advocates beating her baby for sneezing. In context, the author meant the sweet quip sarcastically. But that didn’t stop Ashlee Simpson from making a terrible song.

7. “Some are born great, some achieve greatness, and some have greatness thrust upon ‘em.” In Shakespeare’s “Twelfth Night,” Maria writes a letter to Malvolio, trying to convince him that another character, Olivia, loves him — dramatic, right? Maria uses the quote to appeal to Malvolio’s ego, that Olivia (the false author) cannot deny his greatness. Thanks, Sparknotes.

8. “Oh East is East and West is West and never the twain shall meet.” Talking heads in foreign policy sometimes use this quote as evidence that opposite sides of the globe will never see eye-to-eye. But if they read just a little farther in Rudyard Kipling’s ballad, the next lines read, “But there is neither East nor West, Border, nor Breed, nor Birth/When two strong men stand face to face, tho’ they come from the ends of the earth.”

Essentially, world colonization will happen regardless of geo-political borders, and we should all just get along.

9. “The Devil is in the details.” Lazy people somehow bastardized a brilliant German architect’s words to mean the exact opposite. Ludwig Mies van der Rohe really said, “God is in the details.” He’s also credited with another famous aphorism: “Less is more.”

10. “Good fences make good neighbors.” Once again, Bobby Frost wrote a widely misunderstood poem. In “Mending Wall,” a fence separates two neighbors’ yards. Every spring, they collaborate and fix it. But in the process, they disagree on whether they need a barrier at all. Frost makes the last line of the poem ironic. These two curmudgeons simply keep their fence out of tradition, even though it means more work for them.

11. “Shall I compare thee to a summer’s day?” More than one slick love letter has included this phrase. But arguably Shakespeare’s most famous sonnet praised a man, not a woman. He actually wrote hundreds of sonnets about this guy, his dearest friend.

12. “Blood is thicker than water.” This gets uttered around awkward family photos on the mantel of nearly every home in the country. The original phrase, however, meant the opposite. An earlier proverb preached, “The blood of the covenant is thicker than the water of the womb.” In this case, “water of the womb” refers to family while “blood of the covenant” means blood shed by soldiers. So really, military bonds trump your siblings and parents.

sursa foto  (Ornamental Typography by Michael Padua)

Topul cărţilor care îi inspiră pe cititori să călătorească

indexRomanul “Mic dejun la Tiffany” (“Breakfast at Tiffany’s”), de Truman Capote, se află pe primul loc într-un top al cărţilor care îi inspiră pe cititori să călătorească în diverse zone de pe Glob.

“Cărţile au puterea de a-i transporta pe cititorii cu multă imaginaţie în ţinuturi îndepărtate prin simpla putere a limbajului. Însă, se pare că anumite romane pot să îi transporte şi în realitate”, afirmă autorul acestui articol apărut pe site-ul tabloidului britanic Daily Mail.

Autorii unui sondaj au descoperit faptul că mulţi cititori se lasă convinşi să viziteze anumite locuri din lume întrucât acele zone sunt descrise în romanele lor preferate.

“Mic dejun la Tiffany”, de Truman Capote, ocupă primul loc în acest sondaj, inspirându-i pe cititorii săi să călătorească la New York. Cartea, publicată în 1958, descrie povestea personajului Holly Golightly, o tânără din societatea mondenă din Manhattan. Rolul ei a fost interpretat de Audrey Hepburn în filmul omonim, apărut în 1961.

În acest sondaj, 37% dintre respondenţi – în întregime femei – au spus că Truman Capote a reuşit prin stilul său literar să le convingă să viziteze oraşul New York.

Al doilea în topul celor mai populare destinaţii descrise în romane – aceasta fiind şi principala alegere făcută de cititorii de sex masculin – a fost romanul “Stăpânul inelelor”, de J.R.R. Tolkien.

Aproximativ 15% dintre respondenţi au călătorit în Noua Zeelandă – ţara în care a fost filmat lungmetrajul inspirat de acel roman.

Pe locul al treilea s-a clasat romanul “The Beach”, de Alex Garland, a cărui acţiune are loc în Thailanda.

Pe locurile următoare se află romanele din seria “Harry Potter”, de J.K. Rowling – ale căror ecranizări au fost turnate parţial în Castelul Alnwick din comitatul britanic Northumberland -, “Cocoşatul de la Notre-Dame”, de Victor Hugo – a cărui acţiune este plasată la Paris – şi “Captain Corelli’s Mandolin”, de Louis de Bernieres, un roman cu o acţiune plasată pe insula grecească Cefalonia.

Sondajul a fost realizat de lanţul de magazine de discount The Works din Marea Britanie.

de Florin Badescu – Mediafax

Concursul National de Poezie “IULIA HASDEU”, editia a XI-a (octombrie-noiembrie 2013)


Ne bucurăm să vă facem cunoscut că, în perioada 1 octombrie – 14 noiembrie a.c., Casa de Cultură a Municipiului Ploieşti organizează cea de-a XI-a ediţie a Concursului Naţional de Poezie „Iulia Hasdeu”.

Rămânem, astfel, fideli ideii de a descoperi şi de a promova tinerii talentaţi, de a le oferi şansa cunoaşterii operei şi personalităţii Iuliei Hasdeu, de a afla mai multe informaţii legate de istoria familiei Hasdeu, în cadrul unei excursii culturale la Muzeul Memorial „B. P. Hasdeu”, oferite de Casa de Cultură „I. L. Caragiale” a Municipiului Ploieşti. În cadrul excursiei culturale, în data de 14 noiembrie a.c., se vor decerna premiile acestei ediţii a concursului.

 Concursul este deschis tuturor liceenilor (cursuri de zi) din România. Pentru înscrierea în concurs se vor trimite cinci poezii şi un C.V., pe adresa de e-mail: Data până la care se vor primi înscrieri în concurs este:5 noiembrie 2013.

Casa de Cultură „I. L. Caragiale” a Municipiului Ploieşti oferă următoarele premii: Marele Premiu: 1000 de lei, Premiul I: 700 de lei, Premiul II: 500 de lei, Premiul III: 300 de lei, şi trei menţiuni, fiecare în valoarea de 100 de lei. De asemnea, premianţii vor primi cărţi în valoare totală de 1. 000 de lei.

Casa de Cultură „I.L. Caragiale” a Municipiului Ploieşti îşi rezervă dreptul de a publica creaţiile premiate.

Organizatorii nu îşi asumă responsabilitatea returnării lucrărilor trimise în concurs.

Informaţii suplimentare puteţi obţine de la coordonatorul de proiect, Gelu Nicolae Ionescu, la tel.: 0244/578148, 0725893134, 0730083363.



92 de povești cu cărți

indexAtâtea cărți într-o singură carte…

„Când deschizi o carte, când o citești, când o termini înaintea poveștii…”. Aceasta este una dintre cele 92 de povești cu cărți. Toate sunt mici evenimente din viață, povestite foarte pe scurt și nu-mi amintesc ca vreuna să nu fie relatată la persoana a II-a. Unele pornesc de la un personaj, trec la altul, iar la un moment dat te trezești că e relatată la persoana a II-a din nou. Poveștile nu au titlu. Ele încep brusc, brutal aproape. Se termină la fel de brusc. La fel de aproape brutal. În plus, poveștile sunt, de fapt, propoziții. Lungi sau scurte, întortocheate sau simple, cele 92 de propoziții formează 92 de povești, unele simpatice, altele dramatice, unele triste, altele neutre, dar în orice caz, toate surprinzând într-o oarecare măsură.

Stilul frust, smuls parcă, rapiditatea cu care este relatat totul, te îndeamnă la o lectură rapidă. După ce ai parcurs cartea din scoarță-n scoarță însă, te întorci să o recitești. Cel puțin asta am pățit eu (exprimarea anterioară a fost nu doar inspirată din carte; pur și simplu am scris fraza sub influența cărții).

Cartea, în 92 de povești cu cărți, este personajul principal, secundar sau terț, câteodată doar o piesă de decor, dar este nelipsită din fiecare poveste. Este un cadou, un loc de refugiu, casa cuiva, obiectul invidiei altcuiva, ciudățenie pentru unii, însoțitor (doar), pentru alții, un oracol, sau chiar un pat pe care se face dragoste. Povești optimiste, povești pesimiste, povești cu final neașteptat, povești cu happy-ending, povești vesele, povești triste… dar una dintre povești, cu precădere, mi-a captat atenția și m-a făcut să mă opresc mai mult asupra altora și să revin asupra tuturor din când în când: Povestea 27: „Natură moartă cu oameni citind cărți ca să rămână vii”. De fapt despre asta este vorba, nu? Un om citind o carte este natură moartă (mai mult moartă decât natură…), iar standardele actuale cer activitate. „Pentru o viață sănătoasă faceți cel puțin o jumătate de oră de mișcare pe zi”. Dar dacă 8 ore lucrezi, două faci mâncare, una mănânci, una te uiți la televizor, două le petreci cu familia, una pentru curățenie și ordine – inclusiv în bibliotecă – după care o jumătate de oră faci mișcare și în cealaltă jumătate te pregătești pentru somn, când să mai citești?

Într-o poveste tinerii familiei sunt atât de străini de actul lecturii (pe print) încât băiatul preferă să iasă în oraș pe banii prietenei decât să citească o jumătate de oră și să primească bani de la tatăl său în schimb. În alta, un preșcolar are o zvâcnire într-o zi: vrea ca mama lui să îi citească povești. Pentru o singură seară, mama este luată pe nepregătite: nu are nicio carte de povești în casă. Când a doua zi cumpără nu una, ci două cărți, copilul nu mai vrea povești. Revine la desenele animate. Într-o altă poveste, personajul este un bătrân care citește, rușinat de burta lui, de vârsta lui… în preajma tinerelor care fac topless pe plajă.

Imaginația lui Ștefan Caraman este debordantă. Deși aproape toate poveștile sunt inspirate din cotidian, cu siguranță mulți alți autori ar fi făcut cel puțin 30 de romane din cele 92 de subiecte (cu condiția să aibă timp să le scrie). Este tentant să utilizezi o singură idee, cel mult două, trei pentru o lucrare literară așa cum este neașteptat să descoperi o carte care conține cu adevărat 92 de idei, „irosite” în tot atâtea povestiri și povestioare adunate într-un singur volum. Este imperativ ca imaginația să fie foarte bogată, întrucât pentru următoarea lucrare, autoul va avea cu 92 de idei mai puțin pe care să le pună pe hârtie.

92 de povești cu cărți este o carte care deschide ochii. Exprimă regrete ale unei (sau ale unor) generații înstrăinate de lectură, de literatură, de cărți. Exprimă rușinea de a fi tatăl unui fiu care nu „ginește pe print” sau cea a unui om care se simte inferior celui ce a citit mult în viață. Exprimă nepăsarea cu care este privită cartea acum, în noua epocă a digitalului. Dar exprimă și speranțe pentru un „mai bine” al literaturii. Exprimă și bucuria de a citi, iar și iar, carte după carte, într-un nesfârșit ritual, care, dincolo de locul în care se petrece, dincolo de obiectele și obiceiurile pe care le implică, până la urmă nu conține decât un singur element cu adevărat valoros: cartea.

92 de povești cu cărți este acea carte pe care mulți o caută toată viața: o carte pe care oricând o poți scoate de pe raftul bibliotecii, să o deschizi la orice pagină, să citești o poveste și să o pui înapoi pe raft. Este Herodot-ul pacientului englez, un fel de talisman literar din care oricând te poți inspira sau care te poate ajuta în orice moment să te relaxezi.

Ediția este deosebită. Coperta cartonată incită, iar domnița cocoțată pe teancul de cărți, cu o carte în mână poate fi alter ego-ul oricărui cititor. Formatul (19 cm X 21 cm) este foarte comod pentru o carte cu copertă cartonată, iar hârtia groasă, extrem de plăcută la pipăit. Această carte este făcută pentru a fi citită. În bibliotecă arată destul de ciudat, considerând că, spre exemplu în biblioteca mea este singura de dimensiunile astea, iar culoarea copertei și finisajul general nu te lasă să o pitești pe undeva printr-un raft ascuns sau prin vreun cufăr.

Titlu: 92 de povești cu cărți
Anul aparitiei: 2012
Numar pagini: 126
ISBN: 978-606-8335-33-9

Scris de


Celebrul personaj Hercule Poirot, detectivul Agathei Christie, va aparea intr-un nou roman dupa 38 de ani

Celebrul detectiv creat de scriitoarea Agatha Christie, Hercule Poirot, va fi readus la viata intr-un roman nou al autoarei britanice Sophie Hannah, a precizat miercuri Acorn Productions, care detine drepturile pentru scriitoarea decedata in 1976, scrie AFP.

Acest nou roman, care deocamdata nu are titlu, va fi publicat in septembrie 2014 in Regatul Unit, la editura HarperCollins.

“Scris cu acordul deplin al familiei,” va fi prima carte care continua aventurile lui Poirot inventate de Agatha Christie, la 38 de ani dupa “Sleeping Murder”, ultima opera a sa, publicata in 1976.

Celebrul detectiv belgian a aparut prima data in 1920 in romanul “Misterioasa afacere de la Styles”.

“Sper sa creez un puzzle care il va confuza si frustra pe incomparabilul Hercule Poirot pe parcursul a cel putin cateva capitole”, a declarat Hannah, autoare a opt thrillere psihologice publicate in peste 20 de tari si adaptate de televiziune.

 de I.R.