Category Archives: Literatură

Concursul Naţional de Proză „Mihail Sadoveanu”

Muzee şi case memorialeMuzeul Literaturii Române Iaşi organizează cea de a V-a ediţie a Concursului Naţional de Proză „Mihail Sadoveanu”, ediţie care se va desfăşura în perioada 8-9 noiembrie 2014.

La concurs pot participa autori români de orice vârstă, din România şi din afara graniţelor ţării, care nu au debutat editorial şi nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor din România. Participanţii pot trimite 1-3 lucrări în proză, inclusiv fragmente de roman, dactilografiate în două exemplare, la 1,5 rânduri, de până la 15 pagini fiecare lucrare.

Lucrările, semnate cu motto şi având formatul A4, vor fi trimise pe adresa Muzeul Literaturii Române Iaşi, str. V. Pogor nr. 4, cod. 700110, Iaşi, cu menţiunea Pentru Concursul Naţional de Proză „Mihail Sadoveanu” până la data de 22 octombrie 2014 (data poştei). În coletul poştal va fi introdus un plic închis (având acelaşi motto), care va conţine numele şi prenumele autorului, un CV de prezentare şi date de contact (copie după cartea de identitate, nr. de telefon, e-mail).

Premierea se va face în ziua de 9 noiembrie, la Muzeul „Mihail Sadoveanu” în cadrul Zilelor Sadoveanu, iar juriul, stabilit de Muzeul Literaturii Române Iaşi şi Uniunea Scriitorilor din România, va acorda Premiul „Mihail Sadoveanu”, premiile I, II şi III, precum şi o serie de menţiuni. De asemenea, lucrările premiate vor fi publicate, cu acceptul autorilor, în antologia Concursului Național de Proză „Mihail Sadoveanu”, ediţia 2014, editată de Editura Muzeelor Literare Iaşi.

Mai multe informaţii se pot afla pe site-ul www.muzeulliteraturiiiasi.ro sau pe pagina de Facebook a Muzeului Literaturii Române Iaşi.

Persoană de contact: Lăcrămioara Balint (nr. de telefon: 0747.499.408).

sursa: muzeulliteraturiiiasi.ro

Cărţi care au prezis viitorul. Cele mai interesante descoperiri anticipate de scriitori

De la Jules Verne, până la H.G. Wells ori Arthur C. Clarke, mulţi dintre autorii de romane ştiinţifico-fantastice au anticipat viitorul. Care sunt cele mai interesante descoperiri şi invenţii prezise de scriitori.

Autori ca Arthur C. Clarke sau Jules Verne au pus bazele literaturii ştiinţifico-fantastice, în secolul al XIX-lea. Romanele acestora au anticipat şi au inspirat multe dintre invenţiile şi descoperirile ştiinţifice ulterioare. Cei doi nu sunt însă singurii scriitori ale căror opere prezic viitorul ştiinţei cu o precizie uluitoare. Bussines Insider a alcătuit o listă cu cele mai interesante profeţii făcute de autori în romanele lor, care s-au îndeplinit.

  • H.G. Wells

Patru dintre cărţile lui H.G. Wells apar pe lista previziunilor, fiind cel mai prezent dintre autorii incluşi. Născut în Anglia, la jumătatea secolului al XIX-lea, scriitorul este cunoscut pentru romane ca Războiul Lumilor, Maşina Timpului ori Omul Invizibil, care au vândut numeroase exemplare şi au fost adaptate pentru radio, pentru micul şi marele ecran ori pentru scenă. Volumul When the Sleeper Wakes, Când se va trezi Cel-Care-Doarme, scris în 1899, anticipează apariţia uşilor automate, cu senzori de mişcare. Acestea au fost inventate în 1960, la 61 de ani de la romanul lui Wells.

De asemenea, folosirea tancurilor în război a fost anticipată de Wells în 1903, în The Land Ironclads, Curasate terestre. Primele blindate pe şenile au fost trimise în luptă în timpul primului război mondial, în 1916, la 13 ani de la publicarea romanului. O altă predicţie a scriitorului este introducerea bombelor atomice, în The World Set Free, Lumea eliberată, publicată în 1914. Prima bombă atomică folosită în război, a fost lansată asupra Hiroshimei, în 1945, la 31 de ani de apariţia cărţii. Men like Gods, Oamenii ca zeii, publicată în 1924, anticipează introducerea mesageriei vocale. Aceasta a devenit populară abia în anii ’80.

  • Jules Verne

Cărţile lui Jules Verne, poet, scriitor şi dramaturg francez, născut în 1828, apar de trei ori pe lista alcătuită de Business Insider. Verne nu numai că a anticipat descoperirile viitoare, dar a şi influenţat cursul istoriei, romanele lui reprezentând o inspiraţie reală pentru oamenii de ştiinţă. Simon Lake, unul dintre pionierii submarinelor, spunea că a fost serios influenţat de 20.000 de Leghe sub Mări, publicată în 1870. Cartea a fost o sursă de inspiraţie şi pentru William Beebe, biolog marin, Ernest Shackleton, explorator polar, Robert Ballard, oceanograf, ori pentru celebrul Jacques Cousteau. Submarinul electric, pe care îl anticipează romanul, a fost inventat în 1960, la 90 de ani de la publicare.

De la Pământ la Lună, apărută în 1865, a servit drept sursă de inspiraţie pentru Konstantin Ţiolkovski, Hermann Oberth şi Robert Goddard, care au pus bazele astronauticii şi au contribuit la dezvoltarea primelor rachete. Frank Borman, Jim Lovell şi William Anders, membri ai echipajului Apollo 8, primul care a ajuns pe orbita Lunii, au spus că Jules Verne este “în mod real, unul dintre pionierii erei spaţiale“. Modulele spaţiale lansate din Florida, care amerizează în ocean la revenirea pe Pământ, au fost folosite pentru prima oară în 1969, la 104 ani de la publicarea romanului. Pânzele solare, descrise în carte, au fost introduse de agenţia spaţială japoneză JAXA, în 2010, la 145 de ani de la apariţia cărţii.

O zi din viaţa unui ziarist american în anul 2889 anticipează “reclamele atmosferice” – scrisul pe cer – apărute după 26 de ani, în 1915, la un miting aviatic, în San Francisco, dar şi apelurile video, introduse peste 75 de ani, la Târgul Mondial de la New York. Alţi oameni de ştiinţă, exploratori şi pionieri influenţaţi de operele lui Jules Verne sunt Alberto Santos-Dumont, inventatorul dirijabilului,  Igor Sikorski, inventatorul primului elicopter produs în serie,  Richard Byrd, aviator şi explorator polar, Edwin Hubble, astronom şi cosmolog american, speologii Édouard-Alfred Martel şi Norbert Casteret, exploratorul polar Fridtjof Nansen, inventatorul Guglielmo Marconi, ori Yuri Gagarin, primul om în spaţiul cosmic.

  • Arthur C. Clarke

Scriitorul britanic Arthur C. Clarke, născut în 1917, la Minehead, apare pe lista predicţiilor de trei ori. 2001: O Odisee Spaţială, ecranizată de Stanley Kubrick, anticipează apariţia sateliţilor de comunicaţii, încă din 1951, cu 14 ani înainte de lansarea primului satelit. The City and the Stars, Oraşul şi Stelele, publicată în 1956, intuieşte apariţia realităţii virtuale, cu 10 ani înaintea introducerii primului simulator de zbor vizual. Arthur C. Clarke are meritul de a fi prezis şi lansarea turismului spaţial, în A Fall of Moondust, în 1961. Multimilionarul Dennis Tito a devenit primul turist spaţial, în 2001, la 39 de ani de la romanul lui Clarke, atunci când a petrecut o săptămână pe Staţia Spaţială Internaţională.

Ceilalţi autori ale căror romane sunt incluse de Business Insider pe lista previziunilor impresionante în domeniul ştiinţei şi al descoperirilor sunt, în ordinea cronologică a apariiţiei volumelor, următorii:

  • Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver, 1735: Swift a anticipat, corect, faptul că planeta Marte are doi sateliţi naturali. Lunile lui Marte, Phobos şi Deimos, au fost descoperite în 1877, la 142 de ani de la publicarea romanului. Din punct de vedere al timpului scurs până la împlinirea ei, această predicţie este depăşită doar de pânzele solare, anticipate de Jules Verne cu 145 de ani înaintea lansării lor.
  • Edward Bellamy, Privind înapoi, 1888: Romanul lui Bellamy introduce “cărţile de credit”, care funcţionau, mai degrabă, ca nişte carduri de debit. Cărţile de credit au fost inventate în 1950, la 62 de ani de la publicarea volumului.
  • Edwin Balmer şi William MacHarg, The Achievements of Luther Trant, 1910: Balmer şi MacHarg, fratele soţiei sale, au anticipat inventarea poligrafului, cu 11 ani înaintea apariţiei acestuia. Primul detector de minciuni a fost inventat de John Augustus Larson şi folosit de poliţiştii din Berkeley, California.
  • Hugo Gernsback, Ralph 124C 41+, 1911: Gernsback prezice, în mod corect, apariţia radarului, cu 24 de ani înaintea inventării acestuia. În acealaşi volum, autorul anticipează introducerea energiei solare, care a început să aibă aplicaţii practice peste mai mult de 60 de ani.
  • J.B.S Haldane, Dedal; sau ştiinţa şi viitorul, 1924: Haldane a prezis apariţia fertilizării in-vitro. Procedura a reuşit pentru prima oară abia în 1977, la 53 de ani după publicarea cărţii.
  • Aldous Huxley, Minunata lume nouă, 1932: Romanul lui Huxley, care descrie o societate futuristă distopică, menţionează folosirea unor medicamente care modifică starea de spirit şi a ingineriei genetice. Medicamentele antidepresive au fost introduse în 1950, la 18 ani de la volumul scris de Huxley, în timp ce prima manipulare a ADN-ului a avut loc la 40 de ani de la publicarea cărţii, în 1972.
  • George Orwell, O mie nouă sute optzeci şi patru, 1949: Celălalt roman celebru care înfăţişează un viitor sumbru, distopic, a fost scris de Orwell în 1948 şi publicat un an mai târziu. Ideea unui guvern care îşi spionează atent cetăţenii a fost confirmată peste 65 de ani, odată cu scandalul domestic în care a fost implicată Agenţia de Securitate Naţională din Statele Unite (NSA).
  • Ray Bradbury, Fahrenheit 451, 1953: Bradbury anticipează folosirea căştilor audio introduse în urechea externă. Acestea au fost lansate la mai mult de cincizeci de ani de la publicarea volumului.
  • Robert Heinlein, Străin în ţară străină, 1961: Romanul lui Heinlein a menţionat pentru prima dată paturile cu apă. Patentul pentru acest gen de saltele a fost obţinut abia zece ani mai târziu.
  • John Brunner, Zanzibar, 1969: Volumul scris de Brunner intuieşte corect multe dintre evenimentele viitoare, în special pe cele de ordin social, economic şi politic. Pe lângă televiziunea prin satelit, maşinile electrice şi imprimantele laser, romanul anticipează formarea Uniunii Europene, decriminalizarea marijuanei, declinul economic al oraşului Detroit şi lupta împotriva industriei de tutun.
  • Martin Caidin, Cybrog, 1972: Caidin prezice folosirea membrelor bionice, cu 41 de ani înaintea introducerii acestora. Recent, specialiştii au realizat primele proteze bionice, care înlocuiesc membrele amputate ale pacienţilor.
  • Douglas Adams, Ghidul Autostopistului Galactic, 1980: Romanul lui Adams prezintă un dispozitiv care realizează traduceri audio în timp real. Anul acesta a început dezvoltarea unor aplicaţii pentru telefoanele mobile care îndeplinesc aceeaşi funcţie, la 34 de ani de la publicarea volumului.
  • William Gibson, Neuromantul, 1984: William Gibson a anticipat, în mod corect apariţia ciberspaţiului şi a hackerilor. Internetul a fost lansat la şapte ani după ce volumul său a fost publicat.
  • Ray Kurzweil, Epoca maşinilor inteligente, 1990:  Volumul lui Kurzweil prezice că, în viitor, computerele vor învinge oamenii la şah. În 1996, computerul Deep Blue, realizat de IBM, a devenit primul calculator care a câştigat o partidă împotriva unui campion mondial la şah, contra rusului Gary Kasparov. Acesta şi-a luat revanşa în următoarele partide şi a câştigat meciul. Un an mai târziu însă, Deep Blue l-a învins, din nou, pe Kasparov, de data aceasta câştigând două partide şi obţinând trei remize. Deep Blue a devenit primul computer care a câştigat un meci împotriva unui campion mondial.

     

     

    de Gabriel Burete

     sursa: mediafax.ro

Se caută 20 de talente literare

În perioada 20 iulie – 5 septembrie 2014 va avea loc prima ediție a Concursului de debut– ediția 2014 – secțiunea proză, organizat de BOOKiseala.ro. Juriul coordonat de Marius Ghilezan va selecta până la data de 20 septembrie câștigătorii.

Se acceptă numai manuscrise de proză, de la autori care nu au mai publicat nicio carte cu ISBN până la data de 20 iulie 2014. Înscrierile se vor face exclusiv în format electronic, la adresa de email carteaprinposta@bookiseala.ro.

Autorii declaraţi câştigători vor semna un contract de drepturi de autor cu Web Interactive Design SRL pe o perioadă de 2 ani. Aceştia vor beneficia de un comision de 15% brut din preţul de vânzare al cărţii.

Autorul care va vinde cele mai multe EBOOK-uri, în timp de un an, va primi premiul special al juriului: un echipament profesional.
Mai multe detalii AICI.

Scris de

MondoLit – Literatura în lume

Interviu cu Javier Cercas, despre un volum de proză scurtă al lui Gabriel Garcia Marquez, o carte despre nostalgia anilor ’70, opt case ale unor scriitori scoase la vânzare şi câteva detalii despre cel mai recent roman al lui Stephen King – iată informaţiile literare care mi-au reţinut atenţia la acest început de săptămână.

De pe independent.co.uk am reţinut interviul cu scriitorul spaniol Javier Cercas – una dintre cărţile lui o găsiţi tradusă şi la noi, la Editura Humanias -, interviu în care vorbeşte mai ales despre recentele evenimente politice din Spania şi despre volumul său de non-ficţiune The Anatomy of a Moment, apărut în 2009, volum în care scria despre lovitura de stat din Spania anului 1981. Şi recomand interviul nu neapărat pentru discuţia despre politica Spaniei, pentru că nu ştiu câtă lume de la noi ar fi interesată de asta, ci pentru că Javier Cercas vorbeşte şi despre scriitori şi scris şi face unele afirmaţii interesante. De exemplu: „Această ambiguitate este spaţiul pe care scriitorul i-l oferă cititorului, pentru a-şi însuşi cartea… Fără ambiguitate nu există literatură. În asta constă magia ei.” Sau: „Ce este un scriitor? Cineva care crede că prin intermediul formei poate să ajungă la un anumit adevăr, pe care nu ai fi avut cum să îl afli altfel.” Nu ştiu dacă v-am stârnit interesul, dar zic să încercaţi să citiţi interviul de pe independent.co.uk.

**

Pe npr.org am găsit o prezentare (nu-mi place cuvântul recenzie) a unui volum de proză scurtă al lui Gabriel Garcia Marquez. Este vorba despre cea de-a doua carte publicată de el, intitulată No One Writes to the Colonel sau El coronel no tiene quien le escriba, în original. Vorbitorii de limbă engleză spun că este vorba despre povestiri, pe când spaniolii îi spun novela corta. Nu sunt sigură dacă acest volum a fost tradus la noi, am găsit doar vagi referiri la el. Cert este că prezentarea de pe npr.org nu sună rău şi chiar detaliază pe marginea unora dintre texte. Citiţi-o şi voi şi, dacă ştiţi ceva despre o traducere apărută la noi, daţi-ne de ştire.

**

Povestea unei alte cărţi pe care mi-o doresc tradusă şi la noi am găsit-o pe prospectmagazine.co.uk. Este vorba despre Love Goes to Buildings on Fire, de Will Hermes, fost jurnalist la Rolling  Stone. În acest volum, el încearcă să vorbească despre efervescenţa muzicală ce cuprinsese New York-ul în anii ’70, pe care multă lume îl percepea atunci drept „capitala lumii”. Deşi este axată mai mult pe rock-ul acelor ani, autorul surprinde şi naşterea hip-hop-ului şi a mişcării „loft jazz”, de exemplu. De ce îmi pare o portretizare interesantă a unei epoci? Pentru că această carte nu face doar o prezentare a unor genuri muzicale apărute în acea perioadă, ci se opreşte şi asupra contextului social şi politic al vremurilor, din care s-au născut, de fapt, multe muzici. Şi, trebuie să recunoaştem, cel puţin atunci când vine vorba despre rock, încă ne raportăm la anii ’70 şi încă nu au apărut alte nume care să se ridice la înălţimea celor de atunci. Articolul din  prospectmagazine.co.uk este amplu şi destul de detaliat, îl recomand şi, cum am mai spus, sper să vedem cartea aceasta şi în limba română.

**

Cu toate că nu agreez ştirile de felul acesta, reţin astăzi un articol de pe flavorwire.com în care sunt prezentate opt case în care au locuit scriitori şi care acum sunt scoase la vânzare. „Când te gândeşti la scriitorii preferaţi, e normal să îţi pui întrebări în legătură cu viaţa lor personală şi cu locurile de unde vin. Iar când casele lor sunt scoase la vânzare nu ne putem abţine să visăm la cum ar fi să le cumpărăm” – astfel începe articolul amintit.  Prima „casă” din lista de pe flavorwire.com este… „castelul lui Dracula”. Da, exact, Castelul Bran (habar n-aveam că e de vânzare). E adevărat că Bram Stoker n-a pus piciorul la Bran, dar autoarei articolului i s-o fi părut interesantă ideea de a avea posibilitatea să devii proprietarul faimosului castel. În lista respectivă mai găsiţi o casă a lui Ray Bradbury, una în care a locuit Hemingway în copilărie, una în care a scris Rudyard Kipling şi altele, despre care vă las să citiţi singuri.

**

La capitolul noutăţi, reţin astăzi romanul Mr. Mercedes, semnat de Stephen King. Fanii acestuia se vor bucura, cartea este în librării – nu la noi, încă – şi se bucură de o primire bună. Una dintre opiniile despre acest nou volum al celui numit maestrul genului horror am găsit-o pe theglobeandmail.com, de unde aflăm că Mr. Mercedes este o nouă îmbinare fericită a imaginaţiei şi a talentului pentru care este renumit Stephen King, cu personaje bine construite, cu un ritm narativ alert şi cu o nouă incursiune în tenebrele umane. Autorul recenziei spune chiar că este unul dintre cele mai surprinzătoare romane scrise de King în ultimii ani şi că nu este deloc horror, ci, mai degrabă, un foarte bun thriller. Aşadar, dacă doriţi să aflaţi mai multe, înainte să apară şi la noi traducerea, citiţi articolul de pe theglobeandmail.com.

Aceasta a fost revista presei literare, să aveţi o săptămână plină de poveşti!

Publicat de în Voice-over 

sursa: semnebune.ro

foto

O carte îți oferă ocazia de a câștiga un milion de dolari

indexCititorii din toată lumea sunt invitați să rezolve puzzelul ascuns de James Frey în cea mai recentă carte a sa și să câștige marea recompensă de un milion de dolari, și nu oricum, ci un milion de dolari în aur.

The Calling, primul roman din seria Endgame de James Frey va fi lansat pe 7 octombrie în 36 de țări simultan. Odată cu aceasta, este lansată și o provocare pe măsură: rezolvarea unei serii de enigme din interiorul cărții, dar și din lumea înconjurătoare pentru a pune mâna pe comoară.

Seria Endgame spune povestea a 12 adolescenți, aparținând unor familii străvechi, implicați într-un treasure hunt care va decide soarta umanității. Deja se vorbește despre apariția unui joc video inspirat de carte și a unui film.
Sursa

Scris de  

sursa articol: bookblog.ro

sursa foto

Cristian Ardelean – Agenţia (roman câştigător al concursului de debut organizat de Cartea Românească în 2012)

Agenţia lui Cristian Ardelean, roman câştigător al concursului de debut organizat de Cartea Românească în 2012, pare să se înscrie în categoria cărţilor what-you-see-is-what-you-get, în sensul că ce-i în guşă-i şi-n căpuşă. Nu tu rafinamente narative, universuri sofisticate sau personaje pe care e greu să pui degetul. De la cap la coadă totul se vrea de o simplitate dezarmantă, iar strategia adoptată de autor, cea a confesiunii unui personaj narator, nu e nici nouă, nici zguduitoare ca idee în sine. Asul pe care pare să fi dorit să şi-l păstreze în mânecă romancierul este cel al poveştii bine alcătuite, fără timpi morţi, cu încheieturi bine sudate, în fine, cu „poantă” şi ar fi nedrept să nu îi recunoaştem o anume abilitate în modul în care îl joacă atunci când îi vine vremea.

Agenţia din titlu e chiar o agenţie de pariuri sportive dintr-un oraş de provincie al tranziţiei autohtone. Protagonistul, un tânăr profesor de franceză suplinitor, ratat fără mari bovarisme, trăieşte de pe o zi pe alta pariind mici sume şi ferindu-se de excese. Toate bune şi frumoase, până când apare elementul care pune în mişcare o acţiune de natură să-l captiveze pe cititor. Omul nostru pune mâna pe însemnările unui bătrân jucător, nea Curcubete, care, sinucigându-se, nu mai apucă să fructifice previziunile pe care le făcuse cu privire la rezultatele unor meciuri din sezonul respectiv. O va face protagonistul, care va constata cu uimire că acest Curcubete fusese un adevărat geniu al premoniţiei și va începe să câștige bani de pe urma moștenirii veteranului.

De aici o cascadă de întâmplări relatate nu fără un anume savoir faire, cu o frazare fără farafastâcuri şi cu o naturaleţe bine simulată. Autorul construieşte câteva personaje caricaturale, micii monştri benigni ai stabilimentului (Păr-Mărunt, bruta puţină la minte, dar care te ajută la nevoie, trupeşa Marieta („Bertha”), Liţuş lesbiana), ceva mafie locală (Sandu). Portretele sunt sumare, însă destul de reuşite şi nu lipseşte o tentativă de schiţă a unui fragment de frescă socială, repede abandonată însă în favoarea acţiunii. Dialogurile, alerte, sunt veridice, nu lipsesc formulările înzestrate cu umor („Pensionarul, ca dușmanul de clasă, nu doarme niciodată”), ba chiar ni se oferă scene de umor negru:

Și atunci s-a produs tragedia, cataclismul, comédia. Sandu a șutat cu putere într-un aparat de păcănele. Ei, se pare că muncitorii făcuseră o treabă românească tipică, proastă, ca la carte. Nu fixaseră șuruburile cum trebuie în podea, picioarele metalice erau șubrede. Probabil casa de pariuri se zgârcise și luase aparate la mâna a doua. Așa că aparatul nu s-a zgârcit când a fost vorba să se supună principiului acțiunii și al reacțiunii, apoi s-a lăsat cu totul în mrejele gravitației. A căzut cu putere și sete fix peste Sandu, încă atent în jurul agenției, să vadă dacă nu cumva îmi fac apariția. Așa că aparatul și-a făcut apariția peste el. Un zgomot oribil, un trosnit cumplit de oase i-a îngrozit pe toți. Până și Lițuș, care avea o propensiune spre sadism, spre macabru, și-a făcut cruce. Pe sticla aparatului încă se mai roteau, pentru câteva clipe, fructele. Apoi s-au oprit. Patru portocale pe orizontală, și încă patru pe verticala din mijloc. Pe „gura” stilizată kitschos a aparatului țâșneau fără oprire fise de 10 și 50 de bani, care se revărsau peste rămășițele însângerate ale mahărului cu față de contabil/profesoraș. Ca dintr-o mult prea generoasă cutie a milei, avuția (foarte) recentă a agenției se cobora peste chiar primul câștigător la acel aparat. Suntem toți egali în fața morții. De-asta își și permite să ne trateze cu umor și cinism, ca pe niște neica-nimeni ce suntem. Cât despre Sandu, se îmbogățise ca un mare artist ce se voia. Post-mortem.

La apel e prezent şi un firişor de comedie romantică, dar cuplul canonic dintre profesoara de română (Ilinca) şi suplinitorul de franceză cu noroc la pariuri de construieşte un pic forţat. Nici vorbă, el nu e menit să reziste, eroul ştie vorba strămoşilor (Fortuna labilis), iar lucrurile se sfârşesc altfel decât în comediile romantice. Prin ochiurile urzelii epice pătrunde firul etic, cel cu banii n-aduc fericirea. Agenţia seamănă în multe privinţe cu un scenariu de film (nu prea rău ca atare; unii vor găsi că povestea aduce oarecum cu cea din Filantropica, mai vechea peliculă a lui Caranfil) şi e înrudit, ca tematică şi structură, cu alte romane contemporane (Cum să faci primul milion de Bogdan Costin, despre care am scris mai demult aici). Romanul nu e recomandat amatorilor de rafinamente stilistice sau de delicii prozastice, însă îl va satisface probabil în bună măsură pe cititorul care îşi doreşte mai presus de toate claritate şcolărească, story şi ceva suspense.

 

10 cărţi despre femei puternice care au făcut istorie în literatură

Viaţa femeilor, prejudecăţile cu care s-au luptat, visele şi dorinţele lor au fost mereu un subiect atractiv pentru autorii literaturii mondiale.

De la protagoniste neînfricate, care luptă pentru realizarea visurilor lor şi până la manifeste feministe, iată 10 cărţi, propuse de Huffington Post, pe care orice femeie trebuie să le citească.

1. “Mistică feminină”, de Betty Friedan

În timpul noului val al mişcării feministe din anii ’60 din America, Betty Friedan a jucat un rol semnificativ în provocarea conştiinţei femeilor neinteresate de politică. Cartea sa, intitulată “Mistica feminină” a stârnit vii controverse privind individualitatea feminină golită de conţinut şi existenţa unui ceva dincolo de pustiul interior pe care îl descoperise la femeile pe care le intervievase.

2. “Culoarea sentimentelor”, de Kathryn Stockett

În orăşelul Jackson din  Mississippi, în anii ’60, trei femei care în mod normal nu ar fi avut nimic în comun se leagă printr-o prietenie incredibilă. Ceea ce le apropie este un proiect secret care le primejduieşte viaţa, o carte ce pune în discuţie convenţiile sociale considerate tabu ale vremii lor.

“Culoarea sentimentelor”, romanul de debut al autoarei Kathryn Stockett, este ceea ce se cheamă un fenomen literar: o carte care a fost respinsă de aproape cincizeci de editori şi agenţi, publicată în cele din urmă de “Penguin Group” şi primită cu un entuziasm extraordinar de librării, cluburi de carte, bloggeri şi critică literară.  Drepturile de traducere au  fost vândute în mai mult de 30 de ţări, iar Steven Spielberg a decis să implice studiourile DreamWorks în ecranizarea cărţii.

3. “Cum să fii femeie”, de Caitlin Moran

Cartea este o colecţie de poveşti, întâmplări şi amintiri din copilăria autoarei (şi nu numai) care au marcat-o pe parcursul vieţii.  Au transformat-o în femeia care încearcă să se ridice deasupra tuturor stereotipurilor şi să fie fericită şi mulţumită de ea.

Pe parcursul lecturii o să realizezi că nu eşti singura femeie care îşi face griji pentru cum îi stă părul, sau că este prea grasă, sau că pur şi simplu nu este perfectă. Caitlin Moran ne încurajează să acceptăm faptul că nu putem fi perfecte şi că nu ar trebui să ne lăsăm descurajate de standardele imposibile şi absurde ridicate de bărbaţi la adresa noastră.

4. “Povestirea cameristei”, de Margaret Atwood

“Povestirea cameristei” este o operă de science-fiction sau de ficţiune speculativă. Este scrisă de autoarea canadiană Margaret Atwood şi publicată prima oară de către editura “McClelland and Stewart” în 1985. Amplasată în viitorul apropiat, într-o teocraţie totalitară, care a răsturnat guvernul Statelor Unite, “Povestirea Cameristei” explorează tema subjugării femeii.

5. “Portocalele nu sunt singurele fructe”, de Jeanette Winterson

Jeanette, orfană sensibilă, inteligentă şi rebelă este adoptată de o familie de evanghelişti din nordul industrializat şi mohorât al Marii Britanii. Copilăria ei devine un amestec suprarealist de predici, catehism, zornăit de tamburină în orchestra bisericii şi adaptare târzie la rigorile sistemului educativ. Însă, pe măsură ce Jeanette se apropie de adolescenţă, cariera de misionar pentru care o pregăteau părinţii începe să-şi piardă aura, tânăra îşi descoperă o sexualitate deloc ortodoxă, iar liniştea familiei se destramă.

6. “Persepolis”, de Marjane Satrapi

“Persepolis” este revizitarea, la persoana întâi, a copilăriei pe care Marjane Satrapi şi-a petrecut-o la Teheran, într-o familie cu convingeri de stânga, implicată în mişcări politice încă de dinainte de Revoluţia Iraniană. Urmează, repovestit prin prisma propriei experienţe, conflictul dintre Irak şi Iran, anii petrecuţi la liceu în Viena revenirea în Iran şi plecarea definitivă în Franţa, toate episoadele alcătuind, puse cap la cap, un bildungsroman. Vălul care acoperă, de regulă, sensibilele chestiuni legate de politică, religie şi istorie se ridică în cartea autoarei stabilite în Franţa pentru a face loc multor nuanţe de gri camuflate în imagini exclusiv alb/negru.

7. “Clopotul de sticlă”, de Sylvia Plath

Unicul roman al marii poete Sylvia Plath, a devenit pentru tinerii din anii ’70 ceea ce era “De veghe în lanul de secară” pentru tinerii din anii ’50 – cartea arhetipală care oglindeşte propria lor experienţă, indiferent cât de distorsionată e imaginea reflectată în oglindă. “Clopotul de sticlă” prezintă un eveniment crucial al maturităţii eroinei – încercarea de a se sinucide şi salvarea ei accidentală –, dezvăluind motivele acestei tentative de a se auto-anihila: moartea tatălui ei.

8. “Culoarea purpurie”, de Alice Walker

În 1982, romanul scriitoarei Alice Walker a fost distins cu Premiul Pulitzer. Este o carte cutremurătoare, despre viaţa unei fete de culoare din statele sudiste, supusă la violenţe fizice, psihice şi sexuale de către tatăl şi apoi soţul său. Steven Spielberg a transpus aceasta dramă pe marele ecran în 1985.

9. “Jane Eyre”, de Charlotte Bronte

Una dintre cele mai puternice femei din istoria literaturii, Jane Eyre este o tânără care trece prin multe greutăţi în viaţă, după ce a rămas fără părinţi şi a fost crescută de o mătuşă rece.

Publicat în 1847 şi devenit, între timp, un clasic al literaturii britanice, romanul a fost ecranizat de peste 15 ori şi are suficiente elemente ce pot face din el un exemplu timpuriu de scriere ficţională feministă.

10. “Splendida cetate a celor o mie de sori”, Khaled Hosseini

Khaled Hosseini spune în “Splendida cetate a celor o mie de sori” povestea unei iubiri coborâte parcă din vechile poeme persane, a unei prietenii care nu se dă în lături de la sacrificiul suprem şi a unui oraş care, în ciuda tuturor vicisitudinilor, se încăpăţânează să renască din propria-i cenuşă. În timp ce pe fundal se derulează evenimentele care au marcat istoria Afganistanului în ultimii treizeci de ani – ocupaţia sovietică, jihadul dus împotriva ei, războiul civil şi teroarea instaurată de regimul taliban –, două femei cât se poate de diferite descoperă cât de mare este puterea dragostei şi ce orori pot fi îndurate în numele ei.

sursa: monitorul

sursa foto