Author Archives: 1traducator

Caragiale si analiza politica

ion_luca_caragiale_-_foto03In media romaneasca analiza politica a fost inlocuita cu propaganda de partid, ce mizeaza mai ales pe  denigrarea liderilor politici  “opozanti”. Nu se stie care-i puterea s icare-i opozitia.  Nu avem o media independenta.   Daca citim ce-au scris inaintasii vedem ca in politica nu s-a schimbat aproape nimic.

Se dovedeste ca I L Caragiale a avut o percepti foarte buna despre cauzele coruptiei din Romania.

In 1907 din primăvară până’n toamnăface o veritabila analiza politica. Texul este lung dar merita citit. Redau mai jos doar cateva paragrafe:

“Administrația e compusă din două mari armate. Una stă la putere și se hrănește; alta așteaptă flămînzind în opoziție. Cînd cei hrăniți au devenit impotenți prin nutrire excesivă, iar cei flămînzi au ajuns la completă famină, încep tulburările de stradă…

Care va să zică, în loc să derive guvernul din majoritatea reprezentației naționale, derivă unanimitatea acesteia de la guvern. Și asta se întîmplă, regulat, în cazul cel mai bun, din trei în trei ani; adică cu un an mai puțin decît o legislatură întreagă… A căzut un guvern și a venit altul, îndată, toată administrația țării, și cea de Stat, și cea de județ, și cea comunală -de la prefecți și secretari generali de ministere, pînă la cel din urmă agent de poliție și pînă la moașa de mahala – se înlocuește,… pentru mai mare expeditivitate chiar pe cale telegrafică. O clientelă pleacă, alta vine; flămînzii trec la masă, sătuii la penitență. Și asta așa mereu și pe rînd din trei în trei ani, ba și mai des uneori.

De la o administrație astfel recrutată și constituită pe termene provizorii, se înțelege că numai seriozitate și scrupuluri nu se pot pretinde.

.. Încolo, sistema lucrează fără supărare pe toată linia, afară de netăgăduite rare excepții onorabile. De aceea, cu un zîmbet plin de amărăciune, Romînul numește țara lui patria bacșișului și hatîrului. Cu așa parlamente se fac legi peste legi – cu așa administrație se aplică.

Justiția ?… Judecătorii de pace și membrii tribunalelor de primă instanță, afară de prezidenți, sînt amovibili, ca și agenții și funcționarii ordinari.

În justiție, poporul n’are încredere; ea are, astfel, autoritate, dar nu și prestigiu; și între această justiție fără prestigiu și poporul sceptic, se resfață formidabila și excesiv numeroasa clasă a avocaților – cea mai prosperă în Romînia după a arendașilor mari. Avocații constituiesc grosul intelectualilor; clasa lor este pepiniera cea mare a bărbaților de Stat.

Așa se recrutează oligarchia care stăpînește țara romînească. Nu este o oligarchie măcar statornică, de tradiție istorică, de bravură, de obligațiuni morale, de nobilitate, ori de merite; este o oligarchie mutabilă, de perpetuă premeneală, accesibilă oricui prin nemereală, prin loterie, prin aventură. Îndrăzneală multă, lipsă de orce scrupuluri, renunțare la demnitate personală, la onoarea familiei, infamie chiar, dacă trebue, și puțintel noroc – și cariera strălucită e gata.

Așa se face concurența; așa se parvine; așa se intră în rangurile nobiliare ale oligarchiei romîne. Astfel dar, nuciun salt social dela o generație la alta, oricît de enorm, nu este exclus. Dintr’un fiu de țîrcovnic ese un bărbat de Stat care umple lumea cu personalitatea sa marcantă; dintr’un fiu de familie istorică, mari boeri pînă eri, ese un escroc, care moare victima vițiului, cînd a scăpat de pușcărie, grație intervenției rudelor influente; dintr’un copil de cîrciumăraș, un avocat ilustru, care, în cîțiva ani, din sărac lipit, ajunge milionar; dintr’un fiu al unui ministru remarcabil, un mititel agitator, trepăduș electoral, la solda unui ambițios politic deja ajuns la culme, fost odinioară fecior în casă la casa răposatului ministru.

Asta, în țara romînească, se numește cu tot seriosul sistemă democratică… Și oligarchia asta, semicultă sau, în cel mai bun caz fals-cultă, pe cît de incapabilă de producție utilă or de gîndire, pe atît de lacomă la cîștiguri și onoruri, își arogă puterea întreagă a Statului: cu o crudă și revoltătoare neobrăzare, ea tăgăduiește țăranilor (imensei mase, supusă și cuminte producătoare a avuției naționale), sub pretextul ignoranței și lipsei lor de maturitate politică, orce drept de amestec, fie măcar pur consultativ, la cîrmuirea intereselor lor, la dirijarea destinelor lor. Împărțită în două bande, ce se numesc cu pretenție „istorice”- liberal și conservator, – bande mai nesocotite decît niște seminții barbare în trecere, fără respect de lege, fără milă de omenire, fără frică de Dumnezeu , – această oligarchie legiferează, administrează, calcă astăzi legile pe care le-a făcut eri, preface mîine legile făcute azi, ca poimîine să le calce și pe acelea, fără spirit de continuitate și fără altă sistemă decît numai împăcarea momentană a exclusivelor ei interese, pentru perpetuarea sacrei organizațiuni numite aci democratice.

Se ‘nțelege dela sine că tot ce spunem și aci privește generalitatea; firește, între politicienii romîni și în rîndurile profesiunilor liberale, se găsesc și mulți oameni de inimă, de caracter și de ispravă; ei văd și deplîng, ca și noi, răul patriei; dar, perduți în mulțimea celor răi n’au puterea să răstoarne blestemata sistemă, în care sînt ținuți captivi, cu zălogirea intereselor lor vitale…

Iată ce se petrece d’asupra; ceea ce se petrece de-desubt am spus, și lumea uimită asistă la prăpăstiosul faliment al oligarchiei de strînsură din Romînia, la catastrofa care era inevitabilă.

Care ar fi leacul la aceste adînci rele ?… Cu conștiința pătrunsă de nevoile mult-încercatei patrii romîne, răspundem.

Ar trebui o francă lovitură de Stat pentru realcătuirea acestuia din temelii, pe temeiul îndreptățirii raționale și echitabile a producătorilor, și înfrînării speculatorilor de tot soiul. Altfel nu se mai poate liniște în țară. Cele două facțiuni se pot perinda la putere an de an, spre a decreta pe ‘ntrecute fel-de-fel de paliative; răul va rămînea; va coace, cu cît mai năbușit cu atît mai profund, și va isbucni periodic și din ce în ce mai grozav,pînă la o statornicire adevărat sănătoasă sau la un desăvîrșit desastru – fiindcă despotismul bizantin al oligarchiei de strînsură nu mai poate fi de suferit.”

Sursa: Decantarea ideilor

Cum o duce ilustratia de carte in Romania: de vorba cu Stela Lie (UNArte Bucuresti)

M-am intalnit pentru prima data cu asociatia Clubul Ilustratorilor Romani la Romanian Design Week, etajul 3 mai exact, unde mi-a atras atentia o carte frumoasa cu zane desenate intr-o mie de feluri dupa care, copil fiind, as fi plans agatata de fusta mamei ca s-o conving sa mi-o cumpere. I-am cautat apoi pe Facebook si tot atunci mi-am amintit de un proiect de acum cativa ani, 2010 mai exact, cand asociatia a lansat impreuna cu Serban Alexandrescu (acum Creative Director/Managing Partner, Headvertising), atunci in calitate de Presedinte al ADC Romania, calendarul “Ilustrat cu ilustratii”. Atunci, 14 art directori din agentiile de publicitate au facut echipa cu tot atatia ilustratori pentru a revitaliza ilustratia ca mod de expresie in publicitate.

M-am gandit sa-i contactez ca sa aflu ce au mai pregatit, iar Stela Lie, profesor la UNArte Bucuresti si fondatoarea Clubului Ilustratorilor Romani mi-a raspuns la cateva intrebari.

IQads: Cum arata situatia ilustratiei de carte in Romania si ce difera fata de strainatate?
Stela Lie: Ilustratia de carte romaneasca este la fel de buna ca cea straina, si ar putea castiga in profesionalism daca editorii ar solicita ilustratorii mai des. In strainatate ilustratia de carte are un loc bine stabilit in societate, exista scoli specializate, editorii sunt profesionisti, librariile sunt doldora de carti ilustrate si tiparite impecabil. Si exista si traditie in toate acestea, continuitate.

IQads: Care sunt cele mai mari provocari cu care se confrunta un ilustrator de carte roman?
Stela Lie: Lipsa comenzilor, lipsa unor contracte profesional concepute de catre editori, lipsa proiectelor editoriale interesante.

IQads: Cum arata brieful unui ilustrator de carte? Cum se desfasoara procesul colaborativ intre autor-editor-ilustrator?
Stela Lie: Ilustratorul primeste textul (care nu intotdeauna se potriveste stilului sau, dar accepta, pentru ca oferta e si asa redusa) si un termen, aproape intotdeauna prea scurt pentru executie. Uneori da o proba (neplatita). Uneori primeste formatul, chiar oglinda paginii (daca editura este intr-adevar profesionista si are un grafic designer angajat). Din pacate exista inca editori care comanda si chiar primesc ilustratii fara sa fie semnat un contract care, de exemplu, sa oblige editura sa plateasca la predarea materialului (nu la publicare sau altfel).


Ilustratie: Oana Ispir

IQads: Exista o anumita categorie de ilustratii mai populare, sau preferate de edituri? Prefera ceva mai scandalos sau mai degraba cuminte? Sau le intereseaza doar sa fie ieftin si rapid?
Stela Lie:Cred ca sunt mai putin editori care doresc ceva original, mai degraba vor ceva dragut, placut, vesel, colorat, ceea ce numim “comercial”. Pretul este de obicei modest si nu prea face obiectul unei negocieri, nu am auzit sa existe royalties (procent din vanzari acordat ilustratorului).

IQads: Cum s-a format Clubul Ilustratorilor Romani?
Stela Lie: Am sa-mi arog din nou dreptul de a spune ca am avut ideea de a forma o asociatie impreuna cu cativa din absolventii mei din 2003. Am inceput sa expunem, prima noastra expozitie a fost in 2005 la Simeza (Imagini care spun povesti). Intentia mea era sa ofer absolventilor un mod de a-si castiga existenta prin ilustratia de carte. Dar pentru ca editorii nu erau prea interesati, ne-am hotarat sa expunem pana ne vad.


Ilustratie: Cristiana Radu

IQads: Cine se ocupa de coordonarea asociatiei?
Stela Lie: Exista un Consiliu director si un spatiu in care ne intalnim, cel virtual (avem blog, Facebook). Sediul este formal (la mine), o data pe an ne vedem la UNA (dept. Grafica), ne mai intalnim si in particular, pe la cate unul, in oras. Exista multe lucruri care iau timp si pe care cineva trebuie sa le regleze, legatura cu un avocat, cu o contabila, administrarea resurselor (cotizatii, web etc). Aceste lucruri revin celor care pentru “binele comun” fac parte din acest consiliu, care se schimba periodic.

IQads: Cati membri sunt inscrisi in momentul de fata in Club?
Stela Lie: Sunt cam 60, lucrurile nu sunt fixe, mai ies unii, mai intra altii. Si nu sunt doar din Bucuresti.

IQads: Ce beneficii au ilustratorii care se inscriu in Club?
Stela Lie: In principal e vorba de imagine. Daca am insistat ani de zile sa sustinem ca exista ilustratori tineri, valorosi, promitatori (asa cum existau si inainte de Revolutie), a fost de folos pentru ca acum editorii au inceput sa ne bage in seama. Dar a durat, a fost un proces – timp in care am lucrat la magine. Am facut expozitii, am colaborat cu ICR, cu Creart, ARCUB. Am tiparit carti si fanzine, singuri sau cu sponsorizari. Avem proiecte editoriale cum a fost Bookataria de texte si imagini 1.

Participam de cativa ani, datorita generozitatii AER (N.R. Asociatia Editorilor din Romania) la Bookfest, unde avem standul nostru, mic dar cautat. De aceea, pentru ca e vorba de imagine, pot trimite si pot participa si membri din provincie. Sunt edituri care si-au gasit colaboratorii vizitand Clubul (Cartea Copiilor, Art, Nemira, Corint).


Coperta desenata de Alina Munteanu (Samoschi)

IQads: Cum decideti ca un ilustrator se califica pentru a face parte din Clubul Ilustratorilor?
Stela Lie: Foarte simplu si democratic. O data pe an avem o adunare generala anuntata pe blogul nostru. Acolo sunt trecute si conditiile admiterii. Ne adunam si vedem portofoliile trimise electronic, votam toti cei prezenti la respectiva adunare generala.

IQads: Cum promovati asociatia?
Stela Lie: Promovam asociatia prin expozitii si evenimente la care anuntam editorii si presa. Iar cei care si-au facut deja un nume nu uita cum a inceput cariera lor ca membri ai Clubului (de obicei nu ies din Club numai pentru ca acum sunt “pe val”).

Individual este mai greu sa te remarci, sa-ti faci relatii in lumea editoriala. Trebuie sa ai un portofoliu, sa contactezi editurile. Dar sunt cazuri izolate care arata ca se poate, si chiar am observat ca multi incearca mai degraba sa se promoveze in strainatate (pe internet sau la evenimente precum, exista Targul International de Carte pentru Copii de la Bologna, la care se duc sa-si caute norocul si ilustratorii romani).


Ilustratie: Veronica Neacsu

IQads: Ati avut in 2010 un proiect realizat impreuna cu Art Directors Club Romania, Calendarul “Ilustrat cu ilustratii”. Ce alte proiecte ati mai desfasurat sau urmeaza sa desfasurati?
Stela Lie: Serban Alexandrescu a vrut sa arate cu respectivul calendar ca ilustratia joaca un rol si in advertising, nu doar in domeniul editorial. Nu cred ca avem multi membri care sa colaboreze cu mediul de advertising, dar exista. Am numit deja Bookataria de texte si imagini 1, un proiect editat de noi cu o sponsorizare privata si in colaborare cu Faber Studio (grafic design). E un “mostrar”, un inventar de ilustratori si scriitori romani, sunt texte pentru copii si ilustratii care dovedesc cate carti romanesti pentru copii s-ar putea edita. Avem de cativa ani o noua Bookatarie dar nu am gasit inca finantarea, cautam.

scrisă de Miruna Spataru

sursa: iquads.ro

Introducere în universul animației japoneze Anime (11-13 august)

Fundația Calea Victoriei vă invită la cursul Introducere în universul animației japoneze Anime (11-13 august) susținut de Alice Teodorescu. În cele trei întâlniri veți explora unul dintre cele mai populare aspecte ale culturii japoneze – animația și universul său colorat, familiar și diferit deopotrivă, pentru a încerca să-i descifrați natura și să-i ințelegeți fascinația.

De ce este cool sau, mai bine zis, ce este, de fapt, animația japoneză? De unde a început totul? De ce animația japoneză nu înseamnă „desene animate”? Ce reprezintă în limbajul de azi anime, manga sau otaku? Atelierul nostru pornește de la ideea de poveste animată, pentru a prezenta istoricul animației japoneze ca „imaginar masiv, dar nu pentru mase” (Mark MacWilliams, 2008), relația sa cu benzile desenate și locul său în cultura contemporană.

În cele 3 ședințe veți explora lumea Japonieianimate prin:
– Definirea și un scurt istoric al animației japoneze în contextul cultural global
– Natura sa hibridă și principiile estetice care o guvernează
– Relația animație-benzi desenate (anime-manga) în lumea producătorilor japonezi
– Animațiile lui Hayao Miyazaki și imaginarul japonez pe care îl dezvoltă

Data începere: 11 august 2014; Ora curs: 19:00
Număr ateliere: 3
Frecvența: zilnic (luni-miercuri, 11-13 august)
Cost: 140 ron; Cost redus (card fidelitate, studenți, pensionari): 130 ron
Loc desfășurare: Fundația Calea Victoriei – Str. Popa Soare nr. 40, etaj1 (în apropierea Rondului Pache Protopopescu și Bisericii Sfânta Vineri – B-dul Corneliu Coposu)
Înscriere la CONTACT@VICTORIEI.RO
Detalii la http://www.victoriei.ro

Scris de bookblog.ro

Seminar de traduceri literare din limba maghiară în limba română

Institutul Balassi – Institutul Maghiar din București, în colaborare cu Fundația Casa Traducătorilor din Ungaria și Institutul Cultural Român (ICR), organizează un seminar maghiar-român de traduceri literare în toamna anului 2014. Seminarul le va oferi tinerilor pasionați de literatură, cunoscători ai limbilor maghiară și română, posibilitatea de a se familiariza cu noțiuni de teorie și mai ales de practică a traducerii literare. O parte a traducerilor realizate în cadrul seminarului va apărea în periodice sau în volum.

Modul de desfășurare a seminarului:

Seminarul se va desfășura în Casa Traducătorilor Maghiari din localitatea Balatonfüred, în intervalul 1-6 septembrie 2014, și va reuni un număr de maximum șase cursanți. Sunt eligibile pentru participarea la seminar persoane cunoscătoare ale limbilor română și maghiară. Nu este necesară o listă de scrieri publicate sau dovada absolvirii unor specializări în domeniu.

Seminarul se va desfășura sub îndrumarea reputatului traducător George Volceanov.

Participarea este gratuită. Participanții vor primi o bursă pentru acoperirea cheltuielile curente pe durata seminarului.

Condițiile de participare:

Se pot înscrie persoane cunoscătoare ale limbilor române și maghiare interesate de traducerea literară. Candidații își vor trimite atașat CV-ul și traducerea în limba română a unei poezii sau unui text în proză de aproximativ 2000 de semne, precum și traducerea fragmentului de proză de mai jos, la adresa geovolceanov[at]yahoo.com.

Termen de depunere a candidaturii: 18 august 2014.

Adrese de contact și informații suplimentare: Adorjáni Anna – anna.adorjani[at]bumkk.ro; George Volceanov – geovolceanov[at]yahoo.com.

sursa: observatorcultural.ro

Marin Preda şi cărţile care crestează sufletul

Cu Marin Preda ca personaj aşa-zicând real, „neascuns” în eroii de hârtie, atât de vii, ce populează cărţile sale de ficţiune, ne reîntâlnim în „Imposibila Întoarcere”, în „Viaţa ca o pradă”, o capodoperă a memorialisticii, comparabilă cu mari scrieri de acest gen, precum „Fărâme de memorii” a lui Jose Saramago sau „Decojind ceapa” a lui Gunter Grass, în „Convorbiri cu Florin Mugur” şi în „Jurnalul intim”, editat de Eugen Simion şi Oana Soare.

Revăzându-le acum, după mulţi ani de la apariţie, am început să mă îndoiesc puţin că nouă, românilor, ne-ar lipsi cu totul sentimentul tragicului. Precum publicistica lui Eminescu, amintitele cărţi ne revelă o mare conştiinţă, un scriitor preocupat de drama existenţială, frământat parcă de toate câte se petrec în lume, bune şi rele. Sintagmele ce dau titlurile primelor două – „Imposibila întoarcere” şi „Viaţa ca o pradă” – au devenit din ce în ce mai definitorii şi mai emblematice pentru întreaga noastră viaţă socială, pentru istoria şi destinul României.

O mărturisire a scriitorului ar putea contrazice, la prima vedere, această observaţie, dar, de fapt, o confirmă: „Eu nu mă gândesc niciodată decât la ceea ce am cunoscut şi la ceea ce am trăit direct. Consider că numai asta are valoare. Ceea ce au trăit alţii are valoare numai pentru ei. Nu mă gândesc decât la tatăl meu şi la felul cum şi-a sfârşit viaţa. După el, pentru mine nu mai e nimic. Dacă după el urmează, în lumea lui, o tragedie sau o tragicomedie, asta e o întrebare la care trebuie să răspundă alţii, cei care au trăit acest după la faţa locului, acolo unde există mirese tinere cu miri tineri. Dintre ei trebuie să iasă scriitorul care să le cânte viaţa, să le înfăţişeze obiceiurile”.

Reflecţiile lui Marin Preda, neliniştile sale, în primul rând cele privind propria creaţie, surprind prin actualitatea lor acum, mai ales acum, după ce s-a produs o răsturnare istorică numită de unii revoluţie. Este încă un semn că marii scriitori se ridică întotdeauna deasupra evenimenţialului, prevăd seismele, îşi devansează epoca. Cine n-ar subscrie astăzi mai mult ca oricând la aceste gânduri ale lui Marin Preda?!: „…autorul român se teme să fie sincer până la capăt; dacă se va zice: i-auzi, a furat, a înşelat, a fost viclean, a făcut şcoala de jandarmi, a primit ouă, găini… avem altă fire, ne place să râdem de natura umană, e marea noastră distracţie. Atât ar trebui, să încerce cineva să-şi exploreze sufletul sub ochii tuturor, am avea de ce râde… Pentru că, să reflectăm, ce-ar fi să vină un ins corupt să facă mărturisiri? Un ţap băşinos, o purcea sifilitică? El trebuie să ne arate că e cult, are acest complex, murdăriile propriului suflet le varsă în capul contemporanilor. Bineînţeles că tot nu scapă, vine unul care tot îi schiţează adevărata biografie”.

Nu vi se pare că aceste fraze au fost scrise azi dimineaţă? Şi mă mai întreb, contaminat de spiritul moromeţian: nu cumva „porcul băşinos şi purceaua sifilitică” în cele din urmă scapă? Oare să vină acel cineva care să-l pedepsească?! Ne putem lesne imagina, recitind acest portret-robot, ce s-ar alege din „civicii” şi elitiştii noştri de azi, din pseudofilosofii şi cohortele de tocşoişti, dacă ar intra în raza de acţiune a condeiului lui Marin Preda? Dar ei, la drept vorbind, chiar au intrat, avant la lettre. Scriitorul este reconfirmat într-un mod tragicomic de realitatea acestei ţări şi a acestor vremuri cu asupra de măsură. Numai că trebuie să mai şi vrem să vedem că aşa stau lucrurile, să nu ne lăsăm prostiţi de toţi mercenarii, de toate figurile patibulare care au invadat scena publică. Şi să fim sinceri înainte de toate cu noi înşine.

În scrisoarea trimisă Aurorei Cornu, datată ianuarie 1955, Marin Preda îşi priveşte opera fundamentală, „Moromeţii”, cu o severitate de care puţini scriitori români, şi nu numai români, au fost sau sunt capabili:
„Eu ştiu acest roman pe dinafară, cu toate că nu l-am citit niciodată pagină cu pagină până la sfârşit. N-am fost niciodată tentat să fac acest lucru. Nu m-am simţit atras. Iată deci cheia care explică de ce nu l-am publicat şi problema care mă nelinişteşte, dacă e bine să-l public sau nu. Faptul mi se părea şi mi se pare şi acum că demonstrează viaţa scurtă pe care o are acest roman. El a trăit pentru mine doar cât l-am scris… Tot aşa, m-am gândit eu, va fi şi pentru cititor. Îl va citi, îi va face o bucurie, cum mi-a făcut şi mie când l-am scris şi, după aceea, după lectură, gata, cititorul îl va uita. Cititorul nu-l va purta în conştiinţă, cum poartă de pildă o carte ca Anna Karenina sau Moartea lui Ivan Ilici, cărţi care crestează sufletul, se împlântă în el, îl schimbă şi devin parte componentă a conştiinţei umane… Eu nu pot să nu ştiu deci că Moromeţii mei nu pot produce asemenea turburări şi zguduire de conştiinţă. De unde ştiu? De-acolo că, scriindu-l, eu însumi n-am avut, n-am trăit asemenea turburare şi n-am urmărit asemenea scop”.

O mărturie a ceea ce aş numi eroismul de a fi scriitor oricând şi oriunde, dar mai ales în vremuri tulburi, vitrege, precum cele în care a debutat, s-a afirmat şi şi-a scris opera Marin Preda, el însuşi cu adevărat un „mare singuratic”. O singurătate pe cât de dramatică, pe atât de fecundă. Însuşi modul de a-i privi, de a-i preţui sau de a-i judeca pe înaintaşi şi pe contemporani, dar în primul rând pe sine, intră în logica singularităţii şi singurătăţii acestui mare scriitor.

Nuntă ca la Carte

În perioada 23 iulie – 10 noiembrie Editura Litera desfășoară campania Nuntă ca la carte prin care oferă cărți pe post de mărturii tuturor invitaților la nunțile câștigătoare.

Dansul mirilor devine lectura mirilor, fiecare carte primită de către nuntași va purta un gând bun din partea mirilor pe prima pagina iar meniul serii va include nu doar bunătăți culinare, ci și literare.

Ultima zi de înscriere în tombolă pentru a câștiga o nuntă ca la carte este 10 august. În vederea înscrierii la concurs – fie pentru nunta lor, fie pentru nunta unui prieten – cititorii trebuie să intre pe pagina de Facebook Cărți Romantice și să dea tag (eticheteze) într-un comentariu la postarea concursului minimum 10 invitați la nuntă sau prieteni. Cărțile sunt multe, dar oferta este limitată: doar 10 nunți se vor bucura să fie organizate ca la carte! Norocoșii vor fi aleși prin tragere la sorți.

Mai multe detalii despre campanie și regulamentul acesteia găsiți pe http://www.litera.ro, secțiunea Concursuri.

Scris de

Un medic acuza: Ebola n-are leac pentru ca afecteaza africani saraci si nu se justifica investitia

Un medic acuza: Ebola n-are leac pentru ca afecteaza africani saraci si nu se justifica investitiaProfesorul John Ashton, presedintele Facultatii de Sanatate Publica din Marea Britanie, sustine ca Occidentul ar trebui sa se ocupe de Ebola ca si cum boala ar afecta cartierele bogate din Londra, nu doar o tara ca Sierra Leone.

Profesorul britanic compara reactia internationala fata de Ebola cu cea fata de SIDA, care a omorat milioane de africani, cu mult inainte ca aceasta sa se raspandeasca in SUA si in Marea Britanie, iar industria farmaceutica sa gaseasca tratamente, scrie The Independent.

“In ambele cazuri, pare ca implicarea unor grupuri minoritare fara putere a contribuit la intarzierea unei reactii si la esecul mobilizarii unui raspuns medical adecvat pe plan international”, scrie John Ashton.

“In cazul SIDA, a fost nevoie de ani de zile pana cand sa fie finantata cercetarea medicala si momentul a avut loc abia cand au fost afectate asa numitele ‘grupuri de inocenti’ – femei si copii, pacienti cu hemofilie si heterosexuali.

Abia atunci presa, politicienii, comunitatea stiintifica si organizatiile de strangere a fondurilor au actionat si au devenit atente”, arata profesorul britanic.

“Trebuie sa raspundem acestei urgente ca si cum s-ar intampla in cartierele Kensington, Chelsea sau Westminster. De asemenea, trebuie sa sanctionam lipsa de implicare scandaloasa a industriei farmaceutice de a investi in cercetare, pentru gasirea unor tratamente si vaccinuri, ceva ce ei refuza sa faca pentru ca numarul celor bolnavi e prea mic si nu justifica investitia. Aceasta reprezinta un faliment moral al capitalismului in absenta unei cadru moral si social”, adauga Ashton.

Crearea unui vaccin este intr-un stadiu primar in SUA, dar efortul este izolat si nu exista mari sperante ca va fi gasit un remediu care sa fie utilizat in actuala epidemie care afecteaza Africa de Vest.

Profesorul Anthony Fauci, directorul Institutului National pentru Sanatate din SUA, a declarat ca planuieste sa inceapa testarea unui vaccin experimental pentru Ebola pe oameni la mijlocul lui septembrie, dupa ce a obtinut rezultate incurajatoare in teste pre-clinice facute pe maimute.

Pana acum, peste 700 de oameni au murit din cauza Ebola in Liberia, Guinea, Sierra Leone si Nigeria.

Sursa: Ziare.com
Autor: Alex Varzaru