Author Archives: 1traducator

TOP 100 cele mai bune cărţi din toate timpurile

Cele mai bune 100 de cărţi din toate timpurile au fost alese de 100 de autori din 54 de ţări, la iniţiativa Norwegian Book Clubs şi a Institutului Nobel din Norvegia. Deşi alegerile nu au fost organizate sub forma unui clasament, “Don Quijote” a primit cu 50 la sută mai multe voturi decât orice altă carte.

Editorii Norwegian Book Clubs, împreună cu Instititutul Nobel din Norvegia, au efectuat un sondaj asupra a o sută de autori din 54 de ţări cu privire la “cele mai bune şi de referinţă cărţi din literatura universală”, scrie The Guardian. Printre autorii chestionaţi au fost Milan Kundera, Seamus Heaney, Salman Rushdie, John Irving şi Carlos Fuentes.

Lista nu este prezentată într-o ordine anume, întrucât nominalizarea cărţilor nu a fost făcută sub forma unui clasament, ci fiecare autor a ales zece cărţi. “Don Quijote de la Mancha”, de Miguel de Cervantes, a primit cu 50 la sută mai multe voturi decât orice altă carte.

  • Chinua Achebe, Lumea se destramă
  • Hans Christian Andersen, Povesti şi povestiri
  • Jane Austen, Mândrie şi prejudecată
  • Honore de Balzac, Moş Goriot
  • Samuel Beckett, Trilogia Molloy, Malone moare
  • Giovanni Boccaccio, Decameronul
  • Jorge Luis Borges, Ficţiuni
  • Emily Bronte, La răscruce de vânturi
  • Albert Camus, Străinul
  • Paul Celan, Poeme
  • Louis-Ferdinand Celine, Călătorie la capătul nopţii
  • Miguel de Cervantes, Don Quijote
  • Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury
  • Anton Cehov, Povestiri
  • Joseph Conrad, Nostromo
  • Dante Alighieri, Divina Comedie
  • Charles Dickens, Marile speranţe
  • Denis Diderot, Jacques fatalistul
  • Alfred DoblinBerlin Alexanderplatz
  • Feodor Dostoievski, Crimă şi Pedeapsă; Idiotul; Demonii; Fraţii Karamazov
  • George Eliot, Middlemarch
  • Ralph Ellison, Omul invizibil
  • Euripide, Medea
  • William Faulkner, Absalom, Absalom; Zgomotul şi furia
  • Gustave Flaubert, Doamna Bovary; O educaţie sentimentală
  • Federico Garcia Lorca, Balade tiganesti
  • Gabriel Garcia Marquez, Un veac de singurătate; Dragoste în vremea holerei
  • Anonim, Epopeea lui Gilgameş
  • Johann Wolfgang von Goethe, Faust
  • Nikolai Gogol, Suflete moarte
  • Günter Grass, Toba de tinichea
  • Joao Guimaraes Rosa, Pact cu Diavolul
  • Knut Hamsun, Foamea
  • Ernest Hemingway, Bătânul şi marea
  • Homer, Iliada; Odiseea
  • Henrik Ibsen, O casă de păpuşi
  • Anonim, Cartea lui Iov
  • James Joyce, Ulise
  • Franz Kafka, Povestiri complete; Procesul; Castelul
  • Kalidasa, Recunoaşterea Sakuntalei
  • Yasunari Kawabata, Vuietul muntelui
  • Nikos Kazantzakis, Zorba Grecul
  • D. H. Lawrence, Fii şi îndrăgostiţi
  • Halldor K. Laxness, Oameni independenţi
  • Giacomo Leopardi, Poeme complete
  • Doris Lessing, Carnetul auriu
  • Astrid Lindgren, Pippi Longstocking
  • Lu Xun, Jurnalul unui nebun si alte povestiri
  • Anonim, Mahabharata
  • Naguib Mahfouz, Copiii lui Gebelawi
  • Thomas Mann, Buddenbrooks; Muntele magic
  • Herman Melville, Moby Dick
  • Michel de Montaigne, Eseuri
  • Elsa Morante, Istorie
  • Toni Morrison, Mult iubită
  • Murasaki Shikibu, Povestea lui Genji
  • Robert Musil, Omul fără însuşiri
  • Vladimir Nabokov, Lolita; Saga lui Njal
  • George Orwell, 1984
  • Ovidiu, Metamorfoze
  • Fernando Pessoa, Cartea neliniştirii
  • Edgar Allan Poe, Poveşti complete
  • Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut
  • Francois Rabelais, Gargantua şi Pantagruel
  • Juan Rulfo, Pedro Paramo
  • Jalalu’l-Din Rumi, Mathnawi
  • Salman Rushdie, Copiii din miez de noapte
  • Sheikh Saadi Shiraz, Bustan (Livada)
  • Tayeb Salih, Sezonul migraţiei spre nord
  • Jose Saramago, Orbirea
  • William Shakespeare, Hamlet; Regele Lear; Othello
  • Sophocle, Regele Oedip
  • Stendhal, Roşu şi Negru
  • Laurence Sterne, Viaţa şi opiniile lui Tristram Shandy
  • Italo Svevo, Conştiinţa lui Zeno
  • Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver
  • Leo Tolstoy, Război şi pace; Anna Karenina; Moartea lui Ivan Ilici şi Ather povestiri
  • Mark Twain, Aventurile lui Huckleberry Finn
  • Valmiki, Ramayana
  • Virgil, Eneidele
  • Walt Whitman, Frunze uscate
  • Virginia Woolf, Doamna Dalloway; Spre far
  • Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian

sursa: mediafax.ro

Premiile Superscrieri, ediția a IV-a

Fundația Friends For Friends deschide înscrierile la cea de-a patra ediție a competiției Premiile Superscrieri, non-ficțiuni care schimbă lumea.

Fundația invită toți autorii de creative non-fiction să participe cu cele mai bune lucrări de anul acesta, până pe 30 septembrie 2014, pe site-ul http://www.ffff.ro -  exclusiv pe baza unui formular online.

Cu un istoric la primele trei ediții de 500 de participanți cu aproximativ 1000 de lucrări înscrise, cu peste 50 de câștigători și premii în valoare totală de 15 000 de euro, competiția își propune să încurajeze în România acele povești puternice și texte de calitate care informează corect, emoționează, modifică percepții și atitudini.

Materialele pot fi înscrise la cele cinci categorii de concurs (Reportaj, Eseu, Opinie, Portret și Fotojurnalism) și vor fi evaluate de un juriu reprezentat de: Mona Dîrțu - președintele juriului, Ani Sandu, Cătălin Tolontan, Cristian Movilă, Dan Duca, Gabriel Dobre, Liviu Iolu, Luca Niculescu, Marius Chivu, Mihnea Măruţă, Paul Radu, Simona Tache, Teodor Tiță, Vlad Mixich și Vlad Petreanu.

Se vor oferi  17 premii, din care: cinci premii I pentru fiecare categorie, în valoare de 500 de euro fiecare, premiul special Superscrierea Anului în valoare de 1000 euro și Premiul Special al Juriului. 

Pentru mai multe detalii despre Premiile Superscrieri 2014, explorați http://ffff.ro/superscrieri/.

Scris de

Fronda a peste 900 de scriitori americani contra site-ului Amazon

Conflictul comercial a început mai demult şi de o manieră clasică.

Convins că lumea cititorilor va bascula iremediabil pe alte suporturi decât cele imprimate, gigantul Amazon şi-a propus să grăbească acestă tendinţă propunând un tarif atrăgător – 9,99 $, adică în jur de 7,5 euros – pentru versiunile electronice ale cărţilor pe care le distribuie.

Actualmente preţurile variază între 12,99 $ şi 19,99 $. Ideea a fost însă refuzată de editorul francez Hachette, filială a grupului Lagardère. Treptat lucrurile au luat o turnură defavorabilă pentru Hachette. Amazon a multiplicat mai întâi obstacolele ca să încetinească vânzările de cărţi apărute la respectiva editură : timpul de livrare a fost lungit, precomenzile au dispărut iar reducerile de preţuri de care puteau beneficia până atunci anumite cărţi au fost şi ele suprimate. Tot atâtea observaţii amintite de sutele de scriitori semnatari ai petiţiei din New York Times.

Ca să-i atragă pe autori de partea sa, Amazon le-a propus acestora în iulie să le cedeze toate drepturile pentru ediţile electronice. Nici acest subterfugiu nu a mers, autorii au refuzat interesanta propunere sub pretextul că ea nu e decât o soluţie pe termen scurt.

Contraofensiva a fost apoi lansată de Douglas Preston, un autor de succes de romane de groază. Batalionul de scriitori care s-a format deîndată somează acum Amazon să ajungă cât mai repede la un acord cu Hachette şi să pună capăt zâzaniei pe care o seamănă între autorii lui Hachette şi cititorii americani.

De notat că nu toţi autorii care semnează tribuna din New York Times sunt publicaţi de filiala americană a lui Hachette. Răspunsul lui Amazon se aseamănă cu un tir de artilerie grea.

Prevenit de apariţia duminicală a petiţiei, site-ul i-a invitat încă de sâmbătă pe cititori să-l « bombardeze » cu mailuri pe responsabilul american de la Hachette sub pretextul că « o carte accesibilă este un lucru bun pentru cultură ». Ca să grăbească atacul, Amazon făcea totodată publică adresa electronicà a lui Michael Pietsch. Într-un lung răspuns acesta le-a scris celor care l-au interpelat afirmând printre altele că « Amazon nu caută decât să facă mult profit. Hachette dimpotrivă apără o industrie în care talentele sunt respectate”. În fine, responsabilul editurii franceze în America mai spune că “Hachette îşi fixează singur preţurile pentru variantele electronice făRă să se înţeleagă în prealabil cu cineva ».

Trebuie spus că pentru Amazon şi Hachette mizele nu sunt deloc comparabile. A renunţa la câteva mii de cărţi electronice nu ar avea un impact mare pentru distribuitorul american care a realizat anul trecut o cifră de afaceri de 75 de miliarde de dolari. Pentru Hachette însă prejudiciul s-ar anunţa mult mai mare.

Cum notează şi ziarul Le Monde, ceeace se joacă în fapt acum, independent de acest război comercial, este viitorul disctribuţiei cărţii electronice. O piaţă din care Amazon deţine 60 de procente în SUA.

Un articol de: Vasile Damian 

sursa: rfi.ro

Publicat: Marţi, 12 August 2014

În Franţa, „vedeta” sezonului literar din această toamnă este Dumnezeu

Emmanuel Carrère a fost recompensat cu premiul Renaudot în 2011 pentru volumul "Limonov"     (Foto: AFP)

Emmanuel Carrère a fost recompensat cu premiul Renaudot în 2011 pentru volumul “Limonov” (Foto: AFP)

Nu are nici editor, nici agent, dar apare în diverse forme în mai multe romane aşteptate cu nerăbdare de cititori, dintre care unele sunt semnate de scriitori atei, precum romancierul Emmanuel Carrère. Astfel, în Franţa, “vedeta” sezonului din această toamnă este Dumnezeu, informează AFP.

Editura P.O.L. a dat lovitura în această săptămână, publicând “Le Royaume”, probabil cel mai aşteptat dintre cele 607 romane franceze şi străine care alcătuiesc noul sezon literar din Franţa, precedat de o campanie mediatică impresionantă şi cronici aproape excesiv de elogioase.

În acest roman de aproape 650 de pagini, Emmanuel Carrère, recompensat cu premiul Renaudot în 2011 pentru volumul “Limonov”, analizând cei trei ani de criză mistică pe care i-a traversat la începutul anilor 1990, profită de această ocazie pentru a ancheta cu brio geneza creştinismului, mergând pe urmele evanghelistului Luca şi apostolului Pavel.

Luca, Pavel şi, în curând, Iuda – mai puţin cunoscutul “frate” al lui Iisus se află în centrul noului roman scris de Françoise Chandernagor, care va fi publicat pe 1 octombrie de editura Albin Michel, după deja verificata reţetă a modelului istoric care a ajutat-o pe autoare să aibă succes, graţie romanului “L’Allée du Roi”.

Aceeaşi dată de lansare şi aceeaşi editură vor marca şi lansarea volumului “Son visage et le tien”, de Alexis Jenni, recompensat cu premiul Goncourt pe 2011 (pentru volumul “L’Art français de la guerre”), devenit cronicar pentru săptămânalul catolic La Vie, în care romancierul evocă chipul lui Hristos.

“Se remarcă de câţiva ani o prezenţă destul de vizibilă a scriitorilor care fie se înscriu într-o literatură creştină, fie se interesează de rădăcinile iudeo-creştine ale societăţii noastre”, explică profesorul universitar Frédéric Gugelot, specialist în istoria culturală a evenimentelor religioase.

Tot în domeniul religios pot fi clasaţi şi romancieri faimoşi, precum Sylvie Germain, Christian Bobin şi François Taillandier, cel din urmă fiind recompensat cu Marele premiu catolic pentru literatură.

Însă noul sezon literar francez din acest an are o savoare particulară, “cu figuri cunoscute şi renumite care dezvăluie un anumit interes pentru felul în care creştinismul le-a inspirat formarea intelectuală sau a contat în carierele lor”, afirmă Frédéric Gugelot.

Profesorul Régis Burnet, specialist în Noul Testament, vede în aceasta “un retur al refulării”: “Creştinismul a fost o religie extrem de impresionantă şi ea continuă să fie aşa din multe motive”.

Emmanuel Carrère nu spune nici el altceva, crezând că acea criză de credinţă era “o afacere clasată”. “Se pare însă că nu era aşa, pentru că, 20 de ani mai târziu, am simţit nevoia să revin asupra acelei situaţii”, dezvăluie romancierul francez în prefaţa volumului “Le Royaume”.

Totuşi, cititorii s-ar înşela dacă ar vedea în această tendinţă o veritabilă profesiune de credinţă a scriitorilor care aveau reputaţia de agnostici, spune Frédéric Gugelot. “La ei nu există nici complezenţă, nici nostalgie”, a subliniat istoricul.

Acest fapt este valabil în special în cazul scriitoarei Catherine Cusset care, prin intermediul naratoarei sale Marie, prezintă, fără nicio admiraţie retrospectivă, în romanul “Une éducation catholique” (publicat de editura Gallimard), relaţia dintre un tată catolic practicant şi o mamă evreică şi atee.

În volumul “Pas pleurer”, publicat la editura Seuil, scriitoarea Lydie Salvayre nu este deloc tandră faţă de Biserica profranchistă din 1936, dar are o atitudine mai degrabă admirativă faţă de scriitorul catolic Georges Bernanos care a criticat clerul spaniol.

Chiar şi dramaturgul Olivier Py, un catolic convins, prezintă în “Excelsior” (volum apărut la editura Actes Sud), al doilea roman al său în formatul unei meditaţii lirice, căutarea absolutului de către un arhitect care pare să evolueze, fără concesii, spre religie şi să îşi dorească să ajungă dincolo de orizontul acesteia, până la Dumnezeu.

Surse: Mediafax, AFP

scrisă de Florin Bădescu 

preluare de pe: descopera.ro

“Vreau şi eu să merg la şcoală!”

mihaiIn perioada 25 august – 30 septembrie, Fundatia Inima de copil desfasoara campania Vreau si eu sa merg la scoala !. Campania isi doreste strangerea de ghiozdane, rechizite scolare sau orice suma echivalenta acestora, pentru sustinerea inceputului de an scolar al copiilor pe care Fundatia ii are in grija in acest moment. Aceasta actiune este parte a programelor noastre de reducere a riscului de abandon scolar in cazul copiilor ce provin din familii defavorizate. Pentru aceste familii suma de 150 lei echivalenta achizitionarii rechizitelor necesare frecventarii orelor de curs pe durata anului scolar, reprezinta un efort considerabil.

Statistici ingrijoratoare ce indica cresterea ratei de abandon scolar cu pana la 17% ne-au determinat sa initiem campania Vreau si eu sa merg la scoala !

“De peste 10 ani programele desfasurate in cadrul Fundatiei sustin dreptul copiilor la educatie. Respectarea acestui drept ii poate ajuta pe copii vulnerabili sa reuseasca. Din pacate in Galati rata abandonului scolar este in crestere. Facem tot ce ne sta in putere pentru ca cei peste 250 de copii ce beneficiaza de programele noastre de sustinere a educatiei sa mearga la scoala si sa obtina rezultate cat mai bune. ” – Anna Cristina Burtea, Director Executiv

”Cand invat simt ca sunt libera, ca am aripi.” Elena, 9 ani

”Haideti sa sustinem impreuna visele acestor copii si sa ii ajutam sa devina oameni mari!”- Amalia Chirica, PR Fundraiser

Consideram importanta implicarea comunitatii in rezolvarea problemelor sociale, oferirea de oportunitati pentru a produce schimbarea. Initiativa si actiunile individuale ce se alatura unei cauze comune ajuta la gasirea celor mai bune solutii.

Alege sa te implici. Alege sa donezi un ghiozdan echipat, rechizite sau suma echivalenta acestora pentru a oferi acces la educatie unui copil. Alege sa impiedici abandonul scolar si sa schimbi in bine viitorul unui copil.

Va invitam ca alaturi de ghiozdanul sau de rechizitele donate sa atasati si un mesaj sau o scrisoare pentru copilul ce va beneficia de aceste daruri minunate. Daca lasati si datele dumneavoastra de contact veti putea fi informati despre evolutia si situatia copilului ajutat.

Donatiile se colecteaza la sediul Fundatiei Inima de Copil, Micro 20, str. Furnalistilor, nr. 24, de luni pana joi, intre orele 09:00-17:00, sau in contul RO 98 RNCB0141032886400001. Pentru mai multe informatii sunati la 0236-312 199, e-mail office@inimadecopil.ro.

Impreuna putem aduce schimbarea. Va multumim!

Despre Fundatia Inima de Copil

Fundatia Inima de Copil a fost infiintata in Decembrie 1996 de un grup de voluntari romani  din orasul Galati. Doreau sa ajute un grup de copiii HIV+ abandonati intr-un spital si cativa copii ai strazii.

Cu foarte putine resurse “voluntarii”  au inceput sa schimbe in mod semnificativ vietile acelor copii neglijati si uitati. In acel moment viata a 4 dintre ei ai s-a schimbat si au inceput sa locuiasca impreuna cu fondatorii.

Misiunea Inima de Copil incepe atunci cand copiii fara sprijin cauta speranta si ajutor. Programele si activitatile desfasurate s-au dezvoltat de-a lungul anilor iar intreaga activitate este concentrata pe interesul si nevoile lor, pe accesul la educatie, pe oferirea de suport medical, consiliere, sprijinirea lor pentru a le vedea realizate visele.

Construim proiecte pe termen lung iar sustinerea programelor desfasurate in colaborare cu institutii, sectorul privat si societatea civila asigura oferirea calitatii si impactul de durata a serviciilor oferite.

In prezent peste 350 de copii  si tineri beneficiaza direct de programele Fundatiei Inima de Copil.

By

sursa: romaniapozitiva.ro 

TOAMNA SE ÎNTORC PERSONAJELE – atelier gratuit de teatru în engleză (pentru copii între 4 şi 14 ani)

Theatre Acting Club organizează în data de 27 septembrie cel de-al doilea atelier gratuit de teatru în engleză de anul acesta. Atelierul va avea loc la librăria de carte străină Books Express, Str. Grădiştea Floreştilor, Nr. 17 – Bucureşti. Odată cu începerea noului an şcolar, copiii cu vârsta cuprinsă între 4 şi 14 ani sunt invitaţi să cunoască o nouă modalitate de învăţare a limbii engleze, interactivă, distractivă şi educativă.

„Cursurile de teatru în engleză vin în sprijinul învăţării limbii engleze şi aduc cu sine numeroase beneficii în dezvoltarea personală a copiilor, oferindu-le o experienţă de învăţare motivantă şi adaptată vârstei şi personalităţii lor. Cele mai vizibile beneficii pe care noi le identificăm încă din primele ore de curs sunt îmbogăţirea vocabularului şi a unor structuri gramaticale prin practica limbii engleze în activităţi de comunicare susţinute într-un context real. Pe parcurs, se observă o creştere graduală a nivelului de încredere în sine a copiilor, spontaneitate, reducerea inhibiţiilor şi legarea de noi prietenii.” afirmă Marius Smîntînă, trainerul de teatru şi fostul actor al Teatrului „Fani Tardini” – Galaţi.

Activităţile din 27 septembrie se vor desfăşura în funcţie de vârsta participanţilor, astfel:

  • 11:00 – 12:00 – Grupa 4-6 ani
  • 12:00 – 13:00 – Grupa 7-10 ani
  • 13:00 – 14:00 – Grupa 11-14 ani

În cadrul atelierului demonstrativ, copiii se vor distra cu jocuri de concentrare, memorare, motivare, vor face exerciţii de dicţie şi pronunţie în limba engleză, vor improviza şi vor regiza poveşti şi multe alte activităţi interesante.

afis_mic

Înscrierea şi participarea la atelierul de teatru în engleză sunt gratuite şi necesită completarea formularului de înscriere disponibil la adresa: teatruinengleza.ro/toamna-se-intorc-personajele-atelier-de-teatru-in-engleza/

Despre Theatre Acting Club

Theatre Acting Club este un club de teatru cu predare în limba engleză, adresat copiilor şi adolescenţilor. Cursurile sunt susţinute de un trainer actor cu o vastă experienţă internaţională în lucrul cu copiii, deţinând certificare LAMDA (The London Academy of Music and Dramatic Art) din august 2010. Theatre Acting Club sprijină învăţarea limbii engleze prin cursuri de teatru interactive si educaţionale, dar şi prin ateliere de dezvoltare personală susţinute în şcoli şi centre private.

By

sursa: romaniapozitiva.ro 

„Literatura română scrie pe mine!“

indexÎn august 2010, Casa de pariuri literare se lansa pe piaţa editorială. Şi de-atunci, în fiecare an, a încercat să se reinventeze. Povestea editorială a început cu două reeditări (Spitalul manechinelor şi Dactilografa de noapte de Nora Iuga), în ideea că trebuie să existe o continuitate, chiar dacă se-ncepe de la zero (cei doi acţionari au pariat cîte 1.000 de lei de căciulă, pentru a păstra o alură 2000-istă). Practic, an de an, s-a adăugat ceva. E-book-urile (cu mult înainte să devină o modă), festivalul editurii (CDPL FEST-urile), canalul YouTube al editurii. E mult, e puţin? Dacă am număra şi documentarele cu scriitori, poate părea ceva complex. Din interior, nu pare decît ceva normal. Trei nominalizări şi-un trofeu cîştigat la Gala Bun de Tipar, un proiect cu zece titluri din zece propuse cîştigat la AFCN (care ne-a adus atacuri inimaginabile din partea multor gură-cască, mai ales dintre cei care nu au ştiut să citească preţul de vînzare al cărţilor sau n-au găsit de cuviinţă să-ntrebe scriitorii din proiect dacă şi-au primit au ba drepturile de autor), o participare cu cîntec la Gaudeamus (cu o cenzură crasă din partea organizatorilor, semnalată la momentul potrivit – încă o dată mulţumiri dlui Gabriel Liiceanu pentru gestul atît de rar de a ne încuraja în condiţiile date într-o industrie a orgoliilor). Un site funcţional, cu date clare de identificare, cîteva nominalizări la premiile literare, mai multe manuscrise pierdute pe ultima sută şi devenite laureate pentru case mai mici sau mai mari, incredibile meciuri pe reţelele de socializare (greu de rezumat şi greu de imaginat, faţă de care, în afara tonului, editura nu are ce să-şi reproşeze, toţi ar trebui să-nţeleagă că fără reguli nu există competiţie reală şi nici măcar autorii nu au imunitate cînd atacă fără motiv şi sub centură, pînă la urmă respectul sau e reciproc, sau nu e deloc). Pe scurt, agitaţie şi imaginaţie, mult zgomot şi vise urîte, dar şi satisfacţia că se poate. Pentru că, într-o industrie care nu are (o să tot repet) o istorie a editurilor, care nu e obişnuită să-şi conserve memoria, în care săptămînal dispar publicaţii/muzee, dar apar puzderie de evenimente, o editură nu-şi poate propune decît o piaţă fair-play.
 
Dacă e obositor să tot vorbeşti despre bolile sistemului literar (mafia de carte şcolară care a generat indiferenţa noilor generaţii de elevi şi, mai ales, de profesori, dar şi cinismul noilor sponsori literari, incompetenţa bibliotecilor, tupeul intermediarilor, lipsa strategiilor pe termen lung, accentul pe consum, nu pe construcţie, lipsa de atitudine faţă de mizeriile dovedite în timp, amestecul valoric incredibil practicat de fel de fel de organizatori – mai nou, dependenţi politic), dacă industria numără 4.000 de edituri şi auspiciile sînt favorabile (dragi autori, în perspectiva unui 2021 prosper cultural, veţi găsi de la an la an un număr tot mai mare de festivaluri şi promenade cu voie de la oficialităţile locale, nu vă faceţi griji, bani vor fi), ce rost mai are să ne plîngem de-o cenzură la un tîrg de carte sau de nişte contre cu librării cu principii (care nu plătesc cu lunile, dar ţin cărţile prin depozite, nici măcar la raft)?
 
La o aşa aniversare n-are nici un sens să reiau discuţiile şi disputele cu fel de fel de profesionişti sau să mă refer la un aspect care, în principiu, nu interesează pe mai nimeni. La o adică, ce-şi poate propune o editură în anul de graţie 2014? Să nu rămînă de căruţă, să primească măcar o invitaţie formală (nu un decont!) la marile festivaluri literare care consumă într-o săptămînă bugetul a zece reviste pe un an, să-şi încaseze facturile într-un termen cît de cît rezonabil, să trateze complet şi corect cu un autor care-i bate la uşă. Restul e can-can şi istorie literară. Şi, pentru că documentarul CDPL STORY tocmai a primit nominalizarea la festivalul de film documentar ASTRA, îmi voi permite să selectez, în locul altor considerente, cîteva pasaje din el. Nu de alta, dar peste nişte ani vom privi înapoi la toate aceste aspecte şi ne vom întreba, fără îndoială: a meritat sau nu? Acum, în august 2014, CDPL o ia pe un nou drum. Victor Jalbă-Şoimaru, unul dintre cei mai buni DTP-işti din falnica industrie a falimentului moral, o ia pe un alt drum. Tocmai de aceea, ţin să-i mulţumesc public pentru aderenţă şi răbdare. Aceleaşi mulţumiri partenerilor noştri, mai ales revistelor, care se încăpăţînează să păstreze vie memoria culturală.
 

CDPL STORY (extrase)

2013. România editorială numără şase asociaţii profesionale şi un număr record şi încă incert de edituri. De trei ani, Casa de pariuri literare îşi joacă singura carte disponibilă: literatura română. Istoria literară ar putea consemna că noul val editorial începe de aici. Doar că nu de azi, de ieri, cu finanţatori fantomă şi cu investiţii peste noapte. Veneau din underground şi s-au dus spre cinema. Dacă istoria literară va mai reprezenta ceva, cei care o vor citi şi o vor scrie vor consemna că, la începutul anilor 2000, doi nebuni s-au decis să parieze cîte 1.000 de lei de căciulă pentru a demonstra că literatura se poate autosusţine într-o ţară în care orice grafoman devenea scriitor printr-o tipăritură te miri unde. Şi, ca să intre în lumea editorială cu zîmbetul pe buze, ca-ntr-un parc de distracţii, au avut primul PR junior la propriu, sub 18 ani. „Literatura română scrie pe mine!“ era sloganul editurii şi, indiferent de scandalurile şi războaiele în care au fost implicaţi, au încercat să fie corecţi, să nu stea în genunchi sau cu mîna întinsă. CDPL STORY e povestea lor.
 
un cristian: Venim din underground şi mergem spre cinema. N-am moştenit banii nimănui, nu ne împrumută x sau y. Pur şi simplu, am construit în ultimii 15 ani. Prin ediţii underground, carneţele de poezie distribuite gratuit, prin reviste independente şi, iată, printr-un proiect editorial. Ştim unde vrem s-ajungem, dar e foarte complicat traseul ăsta. Foarte complicat pentru că, pe de o parte, există o piaţă paralelă, e vorba de vînzarea de carte şcolară, o vînzare care practic elimină vînzările din librării şi îndepărtează publicul tînăr de literatura contemporană, şi o piaţă neagră ilustrată de edituri care funcţionează făsă case de marcat, fără contracte, care confundă o carte cu un top de hîrtie şi care efectiv funcţionează doar pentru a-şi ridica – să zicem – un imperiu. Nu ne interesează să ne ridicăm un imperiu, ci să ne-atingem obiectivele. Obiectivul fundamental este acela de a avea acces la toţi scriitorii români.
 
Cătălina BĂLAN: CDPL a ajuns ce şi-a propus să fie. O editură spectacol, ai cărei autori sînt totodată personaje în CDPL FESTurile care au loc lunar în Club A. Mă gândesc că oamenii apreciază la CDPL FEST-uri şi la CDPL, în general, atmosfera lejeră, fără pretenţii, fără veleităţi, şi un anume gen de spontaneitate.
 
un cristian: Mulţi confundă o editură cu un taxi. Că plătesc sau nu plătesc, se plimbă cu el ca s-ajungă la o destinaţie mai mult sau mai puţin literară. Ideea este că noi vrem să schimbăm percepţia asta şi să transformăm o editură într-un brand. Mai există şi cei care spun că nu sînt interesaţi de literatura română contemporană. Foarte bine, mesajul e clar: nu eşti interesat de literatura română contemporană – atunci, fără supărare, nu ne interesezi.
 
Victor JALBĂ-ŞOIMARU: Editura a luat naştere într-o vară, la un pahar de bere, la o terasă din Centrul Vechi. Iniţial, nu ştiam cum să arate… Aşa că ne-am ales ca logo un arici. Cine vede ariciul se gîndeşte ba la mine, ba la Cristi, depinde pe cine vrea să vadă în el. […] După cunoştinţele mele, ne putem lăuda că sîntem singura editură din România care foloseşte în întregime întregul software adiacent producţiei cu licenţă, inclusiv typeface-urile. Sînt case editoriale celebre, ar putea fi denumite şi mari, care nu alocă deloc resurse în această privinţă.
 
un cristian: Nu operăm cu ideea de autor de editură. Dacă n-avem acces la un autor, să zicem antamat de altă editură, găsim sau încercăm să găsim alte căi pentru apropierea de el. Şi mai ales de cărţile lui şi de literatura lui. Putem să facem o expoziţie foto, să-l chemăm la evenimentele noastre, să facem un documentar. Sîntem o editură care încearcă să iasă din cutuma asta strict de tipărire a cărţilor.
 
Victor JALBĂ-ŞOIMARU: În cadrul competiţiei Gala Bun de tipar, ediţia I-a, a anului trecut, desfăşurată în 11 mai 2012, Editura Casa de pariuri literare a fost distinsă cu Premiul Special al juriului la categoria „Best NEW ENTRY“ editură.
 
un cristian: E frustrant. Am fost Best New Entry editorial în 2012 şi asociaţiile de profil care patronează tîrgurile de carte, mai nou pline de baloane şi cafea, n-au fost în stare să găsească un sistem fair play pentru noii jucători. Nu sînt în stare să reducă preţurile de participare sau să dea un wild card, ca în tenis.
 
Victor JALBĂ-ŞOIMARU: Şi revista TIUK! ne-a onorat cu titlul de cea mai profi nouă editură pentru anul cultural 2010. Din punctul meu de vedere, sîntem destul de profi şi pot demonstra oricînd acest lucru faţă-n faţă cu numeroase alte departamente de producţie ale editurilor din România.
 
un cristian: Sloganul Casei de pariuri literare este „Literatura română scrie pe mine!“. Mulţi s-au întrebat de unde aroganţa asta. Cum de ne permitem noi aşa ceva? E foarte simplu: ne interesează literatura în întregul ei. Şi pentru că foarte mulţi din marii scriitori români au contracte cu case de editură celebre, ne-am orientat spre fotografii. L-am ales pe cel mai important fotograf al literaturii române, pe Ion Cucu, să ne ilustreze standurile şi să recupereze acest aparent handicap pe care-l avem faţă de case editoriale mai vechi. Încercăm să aducem scriitorul contemporan la Casa de pariuri literare şi prin fotografiile lui Ion Cucu. [...] Deşi sîntem o editură la pantaloni scurţi, nu cedăm în relaţia cu librăriile. N-am cedat nici la cenzura economică, au fost librării care ne-au exclus tocmai pentru că n-am fi generat vînzări fabuloase, acum cred că era şi greu să vinzi enorm, cînd ai cărţi la 2 lei la raft sau lanţuri care ne-au cerut excluderea unor titluri. Prin urmare, sîntem foarte duri, mai ales că, după cum ştie toată lumea, o editură nouă trebuie să plătească sau să suporte un rabat comercial considerabil, de 40- 45% către intermediari. Aşa că singura noastră regulă este să fim corecţi şi să punem cărţile la raft. Găsiţi, prin urmare, toate titlurile CDPL în librăriile care-şi respectă contractele şi nu ne tratează de sus.
 
Cătălina BĂLAN: De cînd a început Casa de pariuri literare, evenimentele s-au ţinut lanţ. E vorba de CDPL FEST-uri, de standuri de autor, de lansări de carte şi, pur şi simplu, de sindrofii din astea literare unde publicul, dar şi invitaţii şi autorii s-au simţit întotdeauna foarte, foarte bine.
 
un cristian: Nu-mi fac nici o iluzie. Pe cei mai mulţi îi interesează bugetul şi votanţii în masă. Eventual să mai spele nişte bani, să mai uite lumea c-au cotit-o de la carte şcolară la publicarea scriitorilor români. Să fim serioşi, peste zece ani, vor funcţiona aceleaşi clişee: autorul român nu vinde, n-are valoare, costă prea mult, nu dă bine la public. Nu mă interesează publicul care confundă critica literară cu bloggerii care mai citesc cîte-o carte. Publicul care nici măcar n-a învăţat să plătească la un eveniment, la o lectură, să zicem. Oricum, cu sau fără noi, literatura nu moare, chit că-i plîng de milă tot felul de bocitoare internautice. [...] Am fost întrebat care e secretul CDPL-ului. E simplu. Tratăm fiecare carte ca pe ultima pe care-o putem scoate. De fapt, nu e nici un secret. Editura poate falimenta oricînd, se-ntîmplă, doar felul în care vom promova literatura se va reinventa.