Author Archives: 1traducator

Introducere în universul animației japoneze Anime (11-13 august)

Fundația Calea Victoriei vă invită la cursul Introducere în universul animației japoneze Anime (11-13 august) susținut de Alice Teodorescu. În cele trei întâlniri veți explora unul dintre cele mai populare aspecte ale culturii japoneze – animația și universul său colorat, familiar și diferit deopotrivă, pentru a încerca să-i descifrați natura și să-i ințelegeți fascinația.

De ce este cool sau, mai bine zis, ce este, de fapt, animația japoneză? De unde a început totul? De ce animația japoneză nu înseamnă „desene animate”? Ce reprezintă în limbajul de azi anime, manga sau otaku? Atelierul nostru pornește de la ideea de poveste animată, pentru a prezenta istoricul animației japoneze ca „imaginar masiv, dar nu pentru mase” (Mark MacWilliams, 2008), relația sa cu benzile desenate și locul său în cultura contemporană.

În cele 3 ședințe veți explora lumea Japonieianimate prin:
– Definirea și un scurt istoric al animației japoneze în contextul cultural global
– Natura sa hibridă și principiile estetice care o guvernează
– Relația animație-benzi desenate (anime-manga) în lumea producătorilor japonezi
– Animațiile lui Hayao Miyazaki și imaginarul japonez pe care îl dezvoltă

Data începere: 11 august 2014; Ora curs: 19:00
Număr ateliere: 3
Frecvența: zilnic (luni-miercuri, 11-13 august)
Cost: 140 ron; Cost redus (card fidelitate, studenți, pensionari): 130 ron
Loc desfășurare: Fundația Calea Victoriei – Str. Popa Soare nr. 40, etaj1 (în apropierea Rondului Pache Protopopescu și Bisericii Sfânta Vineri – B-dul Corneliu Coposu)
Înscriere la CONTACT@VICTORIEI.RO
Detalii la http://www.victoriei.ro

Scris de bookblog.ro

Seminar de traduceri literare din limba maghiară în limba română

Institutul Balassi – Institutul Maghiar din București, în colaborare cu Fundația Casa Traducătorilor din Ungaria și Institutul Cultural Român (ICR), organizează un seminar maghiar-român de traduceri literare în toamna anului 2014. Seminarul le va oferi tinerilor pasionați de literatură, cunoscători ai limbilor maghiară și română, posibilitatea de a se familiariza cu noțiuni de teorie și mai ales de practică a traducerii literare. O parte a traducerilor realizate în cadrul seminarului va apărea în periodice sau în volum.

Modul de desfășurare a seminarului:

Seminarul se va desfășura în Casa Traducătorilor Maghiari din localitatea Balatonfüred, în intervalul 1-6 septembrie 2014, și va reuni un număr de maximum șase cursanți. Sunt eligibile pentru participarea la seminar persoane cunoscătoare ale limbilor română și maghiară. Nu este necesară o listă de scrieri publicate sau dovada absolvirii unor specializări în domeniu.

Seminarul se va desfășura sub îndrumarea reputatului traducător George Volceanov.

Participarea este gratuită. Participanții vor primi o bursă pentru acoperirea cheltuielile curente pe durata seminarului.

Condițiile de participare:

Se pot înscrie persoane cunoscătoare ale limbilor române și maghiare interesate de traducerea literară. Candidații își vor trimite atașat CV-ul și traducerea în limba română a unei poezii sau unui text în proză de aproximativ 2000 de semne, precum și traducerea fragmentului de proză de mai jos, la adresa geovolceanov[at]yahoo.com.

Termen de depunere a candidaturii: 18 august 2014.

Adrese de contact și informații suplimentare: Adorjáni Anna – anna.adorjani[at]bumkk.ro; George Volceanov – geovolceanov[at]yahoo.com.

sursa: observatorcultural.ro

Marin Preda şi cărţile care crestează sufletul

Cu Marin Preda ca personaj aşa-zicând real, „neascuns” în eroii de hârtie, atât de vii, ce populează cărţile sale de ficţiune, ne reîntâlnim în „Imposibila Întoarcere”, în „Viaţa ca o pradă”, o capodoperă a memorialisticii, comparabilă cu mari scrieri de acest gen, precum „Fărâme de memorii” a lui Jose Saramago sau „Decojind ceapa” a lui Gunter Grass, în „Convorbiri cu Florin Mugur” şi în „Jurnalul intim”, editat de Eugen Simion şi Oana Soare.

Revăzându-le acum, după mulţi ani de la apariţie, am început să mă îndoiesc puţin că nouă, românilor, ne-ar lipsi cu totul sentimentul tragicului. Precum publicistica lui Eminescu, amintitele cărţi ne revelă o mare conştiinţă, un scriitor preocupat de drama existenţială, frământat parcă de toate câte se petrec în lume, bune şi rele. Sintagmele ce dau titlurile primelor două – „Imposibila întoarcere” şi „Viaţa ca o pradă” – au devenit din ce în ce mai definitorii şi mai emblematice pentru întreaga noastră viaţă socială, pentru istoria şi destinul României.

O mărturisire a scriitorului ar putea contrazice, la prima vedere, această observaţie, dar, de fapt, o confirmă: „Eu nu mă gândesc niciodată decât la ceea ce am cunoscut şi la ceea ce am trăit direct. Consider că numai asta are valoare. Ceea ce au trăit alţii are valoare numai pentru ei. Nu mă gândesc decât la tatăl meu şi la felul cum şi-a sfârşit viaţa. După el, pentru mine nu mai e nimic. Dacă după el urmează, în lumea lui, o tragedie sau o tragicomedie, asta e o întrebare la care trebuie să răspundă alţii, cei care au trăit acest după la faţa locului, acolo unde există mirese tinere cu miri tineri. Dintre ei trebuie să iasă scriitorul care să le cânte viaţa, să le înfăţişeze obiceiurile”.

Reflecţiile lui Marin Preda, neliniştile sale, în primul rând cele privind propria creaţie, surprind prin actualitatea lor acum, mai ales acum, după ce s-a produs o răsturnare istorică numită de unii revoluţie. Este încă un semn că marii scriitori se ridică întotdeauna deasupra evenimenţialului, prevăd seismele, îşi devansează epoca. Cine n-ar subscrie astăzi mai mult ca oricând la aceste gânduri ale lui Marin Preda?!: „…autorul român se teme să fie sincer până la capăt; dacă se va zice: i-auzi, a furat, a înşelat, a fost viclean, a făcut şcoala de jandarmi, a primit ouă, găini… avem altă fire, ne place să râdem de natura umană, e marea noastră distracţie. Atât ar trebui, să încerce cineva să-şi exploreze sufletul sub ochii tuturor, am avea de ce râde… Pentru că, să reflectăm, ce-ar fi să vină un ins corupt să facă mărturisiri? Un ţap băşinos, o purcea sifilitică? El trebuie să ne arate că e cult, are acest complex, murdăriile propriului suflet le varsă în capul contemporanilor. Bineînţeles că tot nu scapă, vine unul care tot îi schiţează adevărata biografie”.

Nu vi se pare că aceste fraze au fost scrise azi dimineaţă? Şi mă mai întreb, contaminat de spiritul moromeţian: nu cumva „porcul băşinos şi purceaua sifilitică” în cele din urmă scapă? Oare să vină acel cineva care să-l pedepsească?! Ne putem lesne imagina, recitind acest portret-robot, ce s-ar alege din „civicii” şi elitiştii noştri de azi, din pseudofilosofii şi cohortele de tocşoişti, dacă ar intra în raza de acţiune a condeiului lui Marin Preda? Dar ei, la drept vorbind, chiar au intrat, avant la lettre. Scriitorul este reconfirmat într-un mod tragicomic de realitatea acestei ţări şi a acestor vremuri cu asupra de măsură. Numai că trebuie să mai şi vrem să vedem că aşa stau lucrurile, să nu ne lăsăm prostiţi de toţi mercenarii, de toate figurile patibulare care au invadat scena publică. Şi să fim sinceri înainte de toate cu noi înşine.

În scrisoarea trimisă Aurorei Cornu, datată ianuarie 1955, Marin Preda îşi priveşte opera fundamentală, „Moromeţii”, cu o severitate de care puţini scriitori români, şi nu numai români, au fost sau sunt capabili:
„Eu ştiu acest roman pe dinafară, cu toate că nu l-am citit niciodată pagină cu pagină până la sfârşit. N-am fost niciodată tentat să fac acest lucru. Nu m-am simţit atras. Iată deci cheia care explică de ce nu l-am publicat şi problema care mă nelinişteşte, dacă e bine să-l public sau nu. Faptul mi se părea şi mi se pare şi acum că demonstrează viaţa scurtă pe care o are acest roman. El a trăit pentru mine doar cât l-am scris… Tot aşa, m-am gândit eu, va fi şi pentru cititor. Îl va citi, îi va face o bucurie, cum mi-a făcut şi mie când l-am scris şi, după aceea, după lectură, gata, cititorul îl va uita. Cititorul nu-l va purta în conştiinţă, cum poartă de pildă o carte ca Anna Karenina sau Moartea lui Ivan Ilici, cărţi care crestează sufletul, se împlântă în el, îl schimbă şi devin parte componentă a conştiinţei umane… Eu nu pot să nu ştiu deci că Moromeţii mei nu pot produce asemenea turburări şi zguduire de conştiinţă. De unde ştiu? De-acolo că, scriindu-l, eu însumi n-am avut, n-am trăit asemenea turburare şi n-am urmărit asemenea scop”.

O mărturie a ceea ce aş numi eroismul de a fi scriitor oricând şi oriunde, dar mai ales în vremuri tulburi, vitrege, precum cele în care a debutat, s-a afirmat şi şi-a scris opera Marin Preda, el însuşi cu adevărat un „mare singuratic”. O singurătate pe cât de dramatică, pe atât de fecundă. Însuşi modul de a-i privi, de a-i preţui sau de a-i judeca pe înaintaşi şi pe contemporani, dar în primul rând pe sine, intră în logica singularităţii şi singurătăţii acestui mare scriitor.

Nuntă ca la Carte

În perioada 23 iulie – 10 noiembrie Editura Litera desfășoară campania Nuntă ca la carte prin care oferă cărți pe post de mărturii tuturor invitaților la nunțile câștigătoare.

Dansul mirilor devine lectura mirilor, fiecare carte primită de către nuntași va purta un gând bun din partea mirilor pe prima pagina iar meniul serii va include nu doar bunătăți culinare, ci și literare.

Ultima zi de înscriere în tombolă pentru a câștiga o nuntă ca la carte este 10 august. În vederea înscrierii la concurs – fie pentru nunta lor, fie pentru nunta unui prieten – cititorii trebuie să intre pe pagina de Facebook Cărți Romantice și să dea tag (eticheteze) într-un comentariu la postarea concursului minimum 10 invitați la nuntă sau prieteni. Cărțile sunt multe, dar oferta este limitată: doar 10 nunți se vor bucura să fie organizate ca la carte! Norocoșii vor fi aleși prin tragere la sorți.

Mai multe detalii despre campanie și regulamentul acesteia găsiți pe http://www.litera.ro, secțiunea Concursuri.

Scris de

Un medic acuza: Ebola n-are leac pentru ca afecteaza africani saraci si nu se justifica investitia

Un medic acuza: Ebola n-are leac pentru ca afecteaza africani saraci si nu se justifica investitiaProfesorul John Ashton, presedintele Facultatii de Sanatate Publica din Marea Britanie, sustine ca Occidentul ar trebui sa se ocupe de Ebola ca si cum boala ar afecta cartierele bogate din Londra, nu doar o tara ca Sierra Leone.

Profesorul britanic compara reactia internationala fata de Ebola cu cea fata de SIDA, care a omorat milioane de africani, cu mult inainte ca aceasta sa se raspandeasca in SUA si in Marea Britanie, iar industria farmaceutica sa gaseasca tratamente, scrie The Independent.

“In ambele cazuri, pare ca implicarea unor grupuri minoritare fara putere a contribuit la intarzierea unei reactii si la esecul mobilizarii unui raspuns medical adecvat pe plan international”, scrie John Ashton.

“In cazul SIDA, a fost nevoie de ani de zile pana cand sa fie finantata cercetarea medicala si momentul a avut loc abia cand au fost afectate asa numitele ‘grupuri de inocenti’ – femei si copii, pacienti cu hemofilie si heterosexuali.

Abia atunci presa, politicienii, comunitatea stiintifica si organizatiile de strangere a fondurilor au actionat si au devenit atente”, arata profesorul britanic.

“Trebuie sa raspundem acestei urgente ca si cum s-ar intampla in cartierele Kensington, Chelsea sau Westminster. De asemenea, trebuie sa sanctionam lipsa de implicare scandaloasa a industriei farmaceutice de a investi in cercetare, pentru gasirea unor tratamente si vaccinuri, ceva ce ei refuza sa faca pentru ca numarul celor bolnavi e prea mic si nu justifica investitia. Aceasta reprezinta un faliment moral al capitalismului in absenta unei cadru moral si social”, adauga Ashton.

Crearea unui vaccin este intr-un stadiu primar in SUA, dar efortul este izolat si nu exista mari sperante ca va fi gasit un remediu care sa fie utilizat in actuala epidemie care afecteaza Africa de Vest.

Profesorul Anthony Fauci, directorul Institutului National pentru Sanatate din SUA, a declarat ca planuieste sa inceapa testarea unui vaccin experimental pentru Ebola pe oameni la mijlocul lui septembrie, dupa ce a obtinut rezultate incurajatoare in teste pre-clinice facute pe maimute.

Pana acum, peste 700 de oameni au murit din cauza Ebola in Liberia, Guinea, Sierra Leone si Nigeria.

Sursa: Ziare.com
Autor: Alex Varzaru

Centenar Louis de Funès. TVR difuzează, în fiecare zi de luni, filmele marelui actor

S-au împlinit 100 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai mai populari actori francezi de comedie: Louis de Funes. Filmele lui au intrat în istoria cinematografiei. Nu există generaţie, din ultimele 7 decenii, care să nu fi râs cu poftă de personajele pe care le-a creat. TVR va difuza, în fiecare zi de luni, filmele marelui actor. Pe 4 august, îl vedeţi pe Louis de Funes de la ora 21:10, alături de Annie Girardot, în ‘Zâzania’.

Deşi a durat ceva până a cucerit marele public, Louis de Funes a dat lovitura abia când a apărut pe marele ecran, dar nu de la început. A fost nevoie de un scenariu magnific şi de doi coloşi ai cinematografiei franceze: Jean Gabin şi Bourvil. Filmul este „Traversând Parisul”.

La un an după, a urmat, în 1957, „Nevăzut, Necunoscut” care i-a asigurat locul în galeria marilor comici francezi alături de Fernandel sau Bourvil.

Louis de Funes provenea dintr-o familie de aristocraţi spanioli, s-a născut la Sevilla, dar asta nu l-a împiedicat să reinventeze gagul lui Chaplin într-un alt registru.

Funes face parte din patrimoniul cultural francez şi european aşa că nu e de mirare că a fost deschis un muzeu în onoarea marelui comic. S-a deschis în aprilie, la Nantes, şi de atunci peste 10 mii de oameni i-au trecut pragul.

Sunt obiecte personale ale artistului, afişe, fotografii inedite, dar şi uniforma jandarmului care i-a adus notorietatea incontestabilă.

sursa 

SUA: 1.300 de locuri de muncă desfiinţate în presa scrisă în 2013

Cotidienele americane au avut în 2013 un an foarte dificil şi au desfiinţat în total aproximativ 1.300 de locuri de muncă, fapt care confirmă declinul prin care trece presa scrisă în ultimul deceniu, conform unei anchete făcute publice marţi.

La cele aproximativ 1.400 de publicaţii din SUA au rămas angajaţi cu normă întreagă aproximativ 36.700 de jurnalişti, potrivit acestei anchete realizate de Societatea americană a editorilor de presă şi de Centrul pentru cercetare socială avansată.

Studiul a demonstrat încă o dată că minorităţile rasiale şi etnice sunt puţin reprezentate şi ocupă puţin peste 13% din posturile din redacţii (4.900 de locuri de muncă). Procentajul minorităţilor în redacţii a variat între 12 şi 14% în ultimul deceniu, chiar dacă acestea reprezintă 37% din populaţia SUA.

Numărul de angajaţi din presa americană tipărită a cunoscut momentul de vârf în 1990, când erau 56.900 de salariaţi în acest domeniu, înainte de a începe să scadă în anii următori şi să ajungă la 56.400, în 2000, potrivit aceleiaşi anchete.

Aceste cifre au continuat să scadă constant după 2007, reflectând dificultăţile cu care se confruntă presa scrisă în contextul în care din ce în ce mai mulţi americani se informează online.

de Madalina Cerban – Mediafax