Monthly Archives: decembrie 2011

English is Tough Stuff (Chaos)

By Gerard Nolst Trenité (see note below)

Dearest creature in creation,
Study English pronunciation.
I will teach you in my verse
Sounds like corpse, corps, horse, and worse.
I will keep you, Suzy, busy,
Make your head with heat grow dizzy.
Tear in eye, your dress will tear.
So shall I! Oh hear my prayer.

Just compare heart, beard, and heard,
Dies and diet, lord and word,
Sword and sward, retain and Britain.
(Mind the latter, how it’s written.)
Now I surely will not plague you
With such words as plaque and ague.
But be careful how you speak:
Say break and steak, but bleak and streak;
Cloven, oven, how and low,
Script, receipt, show, poem, and toe.

Hear me say, devoid of trickery,
Daughter, laughter, and Terpsichore,
Typhoid, measles, topsails, aisles,
Exiles, similes, and reviles;
Scholar, vicar, and cigar,
Solar, mica, war and far;
One, anemone, Balmoral,
Kitchen, lichen, laundry, laurel;
Gertrude, German, wind and mind,
Scene, Melpomene, mankind.

Billet does not rhyme with ballet,
Bouquet, wallet, mallet, chalet.
Blood and flood are not like food,
Nor is mould like should and would.
Viscous, viscount, load and broad,
Toward, to forward, to reward.
And your pronunciation’s OK
When you correctly say croquet,
Rounded, wounded, grieve and sieve,
Friend and fiend, alive and live.

Ivy, privy, famous; clamour
And enamour rhyme with hammer.
River, rival, tomb, bomb, comb,
Doll and roll and some and home.
Stranger does not rhyme with anger,
Neither does devour with clangour.
Souls but foul, haunt but aunt,
Font, front, wont, want, grand, and grant,
Shoes, goes, does. Now first say finger,
And then singer, ginger, linger,
Real, zeal, mauve, gauze, gouge and gauge,
Marriage, foliage, mirage, and age.

Query does not rhyme with very,
Nor does fury sound like bury.
Dost, lost, post and doth, cloth, loth.
Job, nob, bosom, transom, oath.
Though the differences seem little,
We say actual but victual.
Refer does not rhyme with deafer.
Foeffer does, and zephyr, heifer.
Mint, pint, senate and sedate;
Dull, bull, and George ate late.
Scenic, Arabic, Pacific,
Science, conscience, scientific.

Liberty, library, heave and heaven,
Rachel, ache, moustache, eleven.
We say hallowed, but allowed,
People, leopard, towed, but vowed.
Mark the differences, moreover,
Between mover, cover, clover;
Leeches, breeches, wise, precise,
Chalice, but police and lice;
Camel, constable, unstable,
Principle, disciple, label.

Petal, panel, and canal,
Wait, surprise, plait, promise, pal.
Worm and storm, chaise, chaos, chair,
Senator, spectator, mayor.
Tour, but our and succour, four.
Gas, alas, and Arkansas.
Sea, idea, Korea, area,
Psalm, Maria, but malaria.
Youth, south, southern, cleanse and clean.
Doctrine, turpentine, marine.

Compare alien with Italian,
Dandelion and battalion.
Sally with ally, yea, ye,
Eye, I, ay, aye, whey, and key.
Say aver, but ever, fever,
Neither, leisure, skein, deceiver.
Heron, granary, canary.
Crevice and device and aerie.

Face, but preface, not efface.
Phlegm, phlegmatic, ass, glass, bass.
Large, but target, gin, give, verging,
Ought, out, joust and scour, scourging.
Ear, but earn and wear and tear
Do not rhyme with here but ere.
Seven is right, but so is even,
Hyphen, roughen, nephew Stephen,
Monkey, donkey, Turk and jerk,
Ask, grasp, wasp, and cork and work.

Pronunciation — think of Psyche!
Is a paling stout and spikey?
Won’t it make you lose your wits,
Writing groats and saying grits?
It’s a dark abyss or tunnel:
Strewn with stones, stowed, solace, gunwale,
Islington and Isle of Wight,
Housewife, verdict and indict.

Finally, which rhymes with enough –
Though, through, plough, or dough, or cough?
Hiccough has the sound of cup.
My advice is to give up!

*******

Extract from a message received concerning the author :

Dear John Lejderman,
The author of `English Is Tough Stuff’ is Gerard Nolst Trenité (1870-1946), a Dutch teacher, who wrote under the pen name of `Charivarius’. The poem you have included on your web page was published in the textbook *Drop Your Foreign Accent. Engelsche Uitspraakoefeningen*. [*Drop Your Foreign Accent. English Pronunciation Exercises*] …..

The actual title of the poem is ‘De Chaos’, which (would you believe it) is Dutch for ‘The Chaos’…

Kind regards,
Arnold J Kreps

sursa: http://www3.sympatico.ca/srajano/jokes.html

Ţara lui Dumnezeu

Care este limita care diferenţiază ce este normal şi ce trece în sfera bolilor psihice? Nu este cumva această demarcaţie atât de fină, flexibilă şi instabilă încât uneori trece neobservată?

Mi-a plăcut această carte încă de la primele pagini. Naraţiunea este prezentată la persoana întâi şi lasă impresia că e redata în timp real. Mintea lui Sam Marsdyke este cea care percepe şi prezintă într-un mod foarte subiectiv absolut totul. Posibilitatea de-a arunca o ocheadă asupra lucrurilor în mod nemijlocit, pentru a percepe realitatea dintr-un punct de vedere obiectiv, este inexistentă. Foarte puţine situaţii îi oferă ocazia cititorului să vadă lumea şi acţiunile care au loc dintr-o perspectivă mai apropiată de realitate.

Ţara lui Dumnezeu este denumirea primită de localitatea din ţinutul Yorkshire în care Sam Marsdyke locuieşte la ferma părinţilor săi unde lucrează sub supravegherea ostilă a tatălui său. Tânărul a fost exmatriculat de la şcoală sub acuzaţia de tentativa de viol asupra unei colege. Din perspectiva lui, acest incident a fost o neînţelegere. La fel ca alte câteva incidente minore în care acesta a fost implicat şi care, după părerea lui, au fost hiperbolizate din pură răutate de locuitorii sătucului în care acesta trăiește. Însă în scurt timp începi să te întrebi dacă nu cumva Marsdyke suferă de paranoia simţindu-se în permanenţă persecutat. Poate şi de aceea, el este cel mai fericit când cutreieră în singurătate împrejurimile de o frumuseţe sălbatică ale fermei părinţilor, unde poate să viseze cu ochii deschişi atunci când excursioniştii veniţi de la oraş nu-i distrag atenţia, iritându-l peste măsură cu prezenţa lor. Însă această solitudine în care el se simte fericit este invadată de o fată de 15 ani care se mută în casa vecină aflată cam la o jumătate de milă distanţă şi care, din motive numai de ea ştiute, se împrieteneşte cu el. Acestă nouă prietenie nu are darul de a-l aduce pe Sam cu picioarele pe pământ ci îl face să îşi construiască o nouă lume fantezistă în care fata este, alături de el, personajul principal. Ca dovadă a incapacităţii sale de a crea o relaţie completă, normală cu o altă persoană în afara lumii imaginare în care trăieşte, stă faptul că Sam nu se sinchiseşte să-i afle sau să-i reţină numele fetei. Poate şi datorită faptului ca are obiceiul de a da propriile lui denumiri oamenilor şi lucrurilor din jurul său, pe ea numind-o simplu „Fata”. Şi nici nu încearcă să afle nimic despre ea, nu încearcă s-o cunoască dincolo de ceea ce crede el despre ea.

În ciuda tuturor întâmplărilor care au loc şi care la un moment dat scapă de sub control foarte tare, Sam este un om cu suflet bun. Ironia şi scepticismul său vin doar din teama de respingere. Acestă bunătate a sufletului reiese foarte limpede din dragostea pe care o are faţă de animale şi faţă de frumuseţea neîmblânzită a naturii, din încercările sale stângace de a se apropia de oameni şi care îi ies mereu pe dos, şi din felul în care sufletul lui se încălzește ca acela al unui copil atunci când cineva îl tratează bine.

La o privire ceva mai atentă, romanul atinge problema relaţiilor dintre părinţi şi copii şi felul în care comportamentul lor poate afecta dezvoltarea acestora, dar nu trece cu vederea nici societatea închisă a localităţilor mici în care oamenii sunt reticenţi la schimbare, sunt plini de prejudecăţi şi sunt avizi după bârfă.

Ross Raisin debutează cu acest roman plin de umor şi uşor se parcurs, departe însă de a fi superficial, pentru care a fost distins cu Premiul Tânărului Scriitor al Anului acordat de ziarul Sunday Times în aprilie 2009.

  • Plusuri

    umorul, perspectiva originală

  • Recomandari

    o lectură uşoară şi amuzantă pentru serile lungi de iarnă

Categorie: | Autor: | Editura:

Scris de Andrea Balint 

sursa: http://www.bookblog.ro/recenzie/lumea-lui-sam/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed:bookblogrobookblog.ro

Autori români traduși în 2011: bilanţul programelor derulate de Centrul Naţional al Cărţii

Cu 55 de volume şi numere tematice publicate în 18 ţări, 2011 a fost un an plin pentru programele derulate de Centrul Naţional al Cărţii din cadrul Institutului Cultural Român. Numărul volumelor, albumelor şi publicațiilor suținute începînd cu 2006 prin cele trei programe de finanţare ale CENNAC – Translation and Publication Support Programme (TPS), „20 de autori“ şi PUBLISHING ROMANIA – ajunge astfel la 308.

În Austria a fost publicată, cu sprijinul programului „20 de autori“, traducerea volumului Orbitor. Corpul de Mircea Cărtărescu (Zsolnay Verlag).

În Bulgaria au fost traduse volumele Cum să uiţi o femeie de Dan Lungu (Colibri), Les promesses de l’equinoxe. Memoire I (1907-1937). Les Moissons du solstice. Memoire II (1937-1960) de Mircea Eliade (Avangard Print), Evadarea tăcută. 3000 zile singură în închisorile din România de Lena Constante (Sonm – Vasellin Pramatarov), Jurnalul unui jurnalist fără jurnal de Ion Dezideriu Sîrbu (Avangard Print), Antologie de poezie și eseuri – Poemele luminii, Poezii și eseuri, de Lucian Blaga (Avangard Print), și Zilele regelui de Filip Florian (Panorama Plus).

În Elveţia a apărut volumul Tangoisses. Croniques élégantes et désenchantées de Radu Cosaşu (Ed. MetisPresses).

În Franţa au fost publicate volumele Avant hier, après demain (Poimîine, alaltăieri) de Gianina Cărbunariu (Ed. Maison d’Europe et d’Orient), Je mange mes vers (Îmi mănânc versurile) de Angela Marinescu (Ed. L’Oreille du Loup), La tanière (Vizuina) de Norman Manea (Ed.Seuil). Un număr al revistei Altermed dedicat culturii române – Altermed. Cultures roumaines (Ed. Non Lieu), albumul Lizica Codreanu. Une danseuse roumaine dans l’avant-garde parisienne de Doina Lemny (Ed. Fage) și revista Atelier du Roman – număr dedicat literaturii române (Ed. Flammarion 64) au beneficiat de susținere prin programul PUBLISHING ROMANIA.

În Georgia a fost editat volumul Născut în URSS de Vasile Ernu (Bakur Sulakauri Publishing).

În Germania au apărut albumele Marieta Chirulescu (Ed. Distanz Verlag), Romanian Cultural Resolution (Ed. Hatje Cantz), Album Marian și Victoria Zidaru (Ed. Klartext) și Albumul 7 artiști români contemporani – vol. II (Ed. Klartext), prin programul PUBLISHING ROMANIA; și Între “bunul creștin” și “bravul român”: Rolul școlii primare în construirea identității naționale românești (1831-1878) (Ed. Frank&Timme), prin programul TPS.

În Grecia a fost editat, prin programul TPS, Tudor Pamfile – Sărbătorile la români, vol. 1-2, și volumul Lumea românească la 1900 de Ion Bulei (Editura Dioti Melpomeni).

În Italia au fost publicate volumele Cartea șoaptelor de Varujan Vosganian (Keller editore), Legături bolnăvicioase de Cecilia Ștefănescu (Ed. Barbes), Album de desen de Adrian Chivu (Ed. aìsara), Circul nostru vă prezintă (trad.: La casta dei suicidi) de Lucian Dan Teodorovici (Ed. aìsara), Trimisul nostru special de Florin Lăzărescu (Ed. Barbes), prin programul TPS.

În Letonia a apărut volumul Casa din lame de ras de Linda Maria Baros (Ed. Daugava)

În Marea Britanie, în cadrul parteneriatului cu University of Plymouth Press, în 2011 au apărut volumele De ce iubim femeile de Mircea Cărtărescu, Teme franceze de Nicolae Manolescu, o antologie de poezii semnate Ion Mureşan reunite sub titlul The Book of Winter and other Poems şi Mici schimbări de atitudine de Răzvan Petrescu. Cele patru volume fac parte din seria de 20 de traduceri din autori români editată de University of Plymouth Press în perioada 2009-2013, serie susţinută prin Programul „20 de autori“.

În Norvegia a apărut volumul Orbitor. Aripa dreaptă de Mircea Cărtărescu (Ed. Bokvennen).

În Republica Cehă au fost publicate volumele: Plicul Negru de Norman Manea (Ed.Fraktura) şi Naufragiul – vol. 1-2 de Nicolae Rusu.

În Slovenia a fost publicată o Antologie de poezie de Nora Iuga (Ed. Studentska zalozba), prin programul TPS:

În Spania au apărut volumele Circul nostru vă prezintă…de Lucian Dan Teodorovici (El Nadir, prin programul TPS), Mode et luxe aux Portes de l’Orient: Tradition et modernité dans la société roumaine de Constanța Vintilă-Ghițulescu (ediţie în limba franceză, Iniciativa Mercurio, prin programul PUBLISHING ROMANIA), From ișlic to top hat: fashion and luxury at the Gates of Orient de Constanța Vintilă-Ghițulescu (ediţie în limba engleză, Iniciativa Mercurio, prin programul PUBLISHING ROMANIA), Moda y lujo a las Puertas de Oriente: Tradición y modernidad en la sociedad rumana de Constanța Vintilă-Ghițulescu (Ed. Iniciativa Mercurio, prin programul PUBLISHING ROMANIA), El invisible anillo. Miradas sobre Rumanía (eseuri, Editorial Eneida, prin programul PUBLISHING ROMANIA), Interior de Constantin Fântâneru (El Nadir, prin programul TPS), La sexagenaria y el joven (Sexagenara şi tînărul) de Nora Iuga (El Nadir, prin programul TPS), Dicționar de buzunar spaniol-român, român-spaniol, autori: Joan Fontana, Catalina Lupu, Virgil Ani (Ed. Herder, prin programul PUBLISHING ROMANIA), El paraíso de las gallinas. Falsa novela de rumores y misterios (Raiul găinilor. Fals roman de zvonuri și mistere) de Dan Lungu (Icaria editorial, prin programul TPS), Lulu (Travesti) de Mircea Cărtărescu (Impedimenta), Cele patru anotimpuri de Ana Blandiana (Periférica).

Wasted Morning (Dimineață pierdută) de Gabriela Adameșteanu (Northwestern University Press, prin programul „20 de autori“), Coming from an Off-Key Time (Venea din timpul diez) de Bogdan Suceavă (Northwestern University Press, prin programul TPS) și A Path to the Sea – Antologie de poezie, de Liliana Ursu (Editura Pleasure Boat Studio) sînt cele trei titluri românești apărute în acest an cu sprijinul ICR în Statele Unite ale Americii.

În Suedia au fost publicate, prin programul TPS, antologia Om jag inte får tala med någon nu. 27 poeter från rumänien (Antologie 27 de poeți români contemporani, Bokforlaget Tranan) şi volumul Kontinuum (Continuum) de Nina Cassian (Bokforlaget Tranan), Viața începe vineri de Ioana Pârvulescu (Bonnierforlagen).

În Ungaria a fost publicat volumul Morminte străvezii de Dan Stanca (Napkut Kiado), prin programul TPS.

Autorii români au ajuns în acest an și în Vietnam prin intermediul Compendiului de literatură română editat de Universitatea Naţională din Ha Noi cu sprijinul programului TPS.

Detalii suplimentare şi statistici: http://www.cennac.ro/statistici/

Biroul de Presă al ICR

sursa: http://www.observatorcultural.ro/Autori-romani-tradu%C4%8C%E2%84%A2i-in-2011-bilantul-programelor-derulate-de-Centrul-National-al-Cartii*id_3589-news_details.html

Dan C. Mihailescu, critic literar: La noi, hiperinteligenta pleaca dintr-o exasperare de Romania: de saracie, de simplitate, de ruralism

“In 1920, Romania avea un dialog perfect cu Occidentul, fara nici umbra de complexe de inferioritate. Multi dintre tinerii nostri au acum complexul de inferioritate fata de Vest. Prozatorii nostri incearca sa imite din Occident exact raul libertatilor de acolo, numai “sex, drugs & rock’n’roll”, uitand ca de fapt toti marii prozatori (veniti din ariile excentrice catre Premiul Nobel, de pilda) vin cu un specific national. Pamuk vine cu turcitatea, Andrei Makine vine la Paris cu slavismul din el, numai noua ne e rusine sa venim cu ceva de romanitate”, a explicat Dan C. Mihailescu, critic literar si eseist, in cadrul conferintei “Buna seara, domnule Mircea Eliade”, ce a avut loc la mijlocul acestei saptamani, la Biblioteca Centrala Universitara, in seria de evenimente “Cultura bate criza”.

“Generatia ’27”, generatiile de azi si complexele de inferioritate

“Vulcanescu zicea ca intre pan-slavism si pan-germanism, noi trebuie sa optam pentru pan-romanism. In 1920, Romania avea un dialog perfect cu Occidentul, fara nici umbra de complexe de inferioritate. Uitati-va ce natural se duce Eliade la Papini, Bibestii cu Proust… erau intr-o familie europeana mult mai putin transanta.

Noi avem acuma un complex de inferioritate. Multi dintre tinerii nostri au complexul de inferioritate fata de Vest. Exista ceva de sluga inauntrul nostru. Ne ferim sa ne afirmam romanitatea.

Prozatorii nostri, cei mai multi, incearca sa imite din Occident exact raul libertatilor de acolo, numai “sex, drugs & rock’n’roll”, uitand ca de fapt toti marii prozatori (veniti din ariile excentrice catre Premiul Nobel, de pilda sau toti cei care izbucnesc in Occident) vin cu un specific national. Pamuk vine cu turcitatea, Andrei Makine vine la Paris cu slavismul din el, numai noua ne e rusine sa venim cu ceva de romanitate. Tocmai din cauza acestei diabolizari sistematice.

Noi avem un complex al romanitatii si ni se pare ca, in postmodernitatea de acum, afirmarea energiei nationale este totuna cu acuzatiile de rasism, de regionalism, incat la nivel de recuperare al romanescului stam infinit mai rau decat au stat Eliade si generatia ’27.

“Romanii au o marota identitara, o psihologie primara, de cetate asediata…” Nu, dar da-mi voie, dupa 50 de ani de minciuna si de teroare mentala, sa vin sa-mi pun dilemele identitare pe masa. Or nu, astea sunt luate drept rasism.

Noi am avut tot felul de complexe de inferioritate. De la 1820, ’30, ’40, ca erau boieri rusofili, turcofili, germanofili, masoni de rit scotian sau frantuzesc, toata lumea avea un complex de natie tanara, viguroasa, dar inca neformata. Nici un om nu a indraznit sa faca un singur lucru.

A fost o asemenea foame de plurimorfism si de plurivalenta! Ca este Maiorescu, ca e  Eminescu, Caragiale, Iorga, Racovita, toti aveau cariera de profesori, faceau si traduceri, piese de teatru, poezie, gazetarie, erau si parlamentari, oameni de afaceri…

Toata lumea a practicat un auto-exhibitionism. Infiorator cate energii s-au varsat la noi in politica si in gazetarie! Fiecare om din elita avea o sete atavica, aveau un cult al calitatii, al productivitatii. Toti pleaca la universitati, la Viena, in Berlin, Sorbona. Si vin acasa toti cu aceasta manie de a avea un sac cat mai mare, sa facem mai mult.

La noi, hiperinteligenta, eruditia, enciclopedismul pleaca si dintr-o exasperare de Romania: de saracie, de simplitate, de ruralism. Este o sete de a ne depasi si de a prinde orizonturi cat mai multe. Exasperarea de noi insine ne-a determinat sa fim cat mai diversificati, sa optam pentru cat mai multe lucruri si din pacate de-aia avem si atat de multe rateuri.

Cel mai mare exemplu este Eminescu: a venit din Viena si a dat de foame, de mancatoriile dintre liberali si conservatori etc. Si, practic, a luat foc. Daca cititi toata corespondenta tinerilor din perioada ’48 si din generatia lui Eliade, veti vedea ca toata lumea, cand ajunge in tara, mananca foc. Toti care pleaca vin apoi in tara gata sa faca si sa dreaga, vad lumea enciclopedic, dar aici sunt loviti de maniera asta romaneasca, sunt faultati, li se da casant cu secera, sunt facuti praf. Si in zilele noastre se intampla acelasi lucru”.

Libertatile oamenilor de cultura din perioada interbelica – traite pe orizontala si pe verticala

“Exista un moment in interbelic care nu stiu cu ce alt moment poate fi comparat. Ei au stiut sa-si traiasca toate libertatile, chiar si frivole.

Pe orizontala: traiau intr-o libertate religioasa, eretica la limita, si inca o libertate sexuala. Adica exista o intensa senzualizare a literaturii lor, a teatrului lor, a dansului lor.

Pe de alta parte, stiau sa-si traiasca si pe verticala libertatea, alegandu-si fara exceptie toate telurile mari: in romane s-au luptat cu raul, cu demonismul, cu patima, Cioran nu se compara decat cu Iov si cu Lucifer, Vulcanescu voia sa ia romanescul si sa vada ispitele latine, dacice, frantuzesti etc, Mihail Polihroniade voia sa faca geopolitica si geostrategie.

Exista aceasta dezinhibare. Ceea ce nu se intampla si cu noi, incepand de la copiii de 14-16 ani, care sunt invatati cu “nu! nu! nu! n-ati sa poti face asta, trebuie sa faci asta, trebuie iti faci un CV, un job, nu-ti poti alege sefii, nu depasi limitele tale”. Ei toti traiau intr-o delimitare absoluta, care i-a si dus ulterior la rebeliune… Politica i-a mancat – asta a fost blestemul lor. Libertatea dusa in anarhie i-a nenorocit pe toti. Dar lectia de baza pentru noi este creativitatea”.​

Oxymorons

În căutarea timpului trecut

Cu mare bucurie citim cîteva cărți minunate, venite pe neașteptate, parcă dintr-un registru risipit în paginile unduitoare ale trecutului, cărți ale unor autori de primă mînă, fiecare cu o anume excelență în domeniul lui. Și care se mai dedau și altor forme de expresie literară decît cea care le-a consolidat notorietatea și prestigiul, dincolo de popularitatea după care oftează nu puțini, dar mai ales editorii, ca să crească, desigur, vînzările; eventual traducerile, eventual, încasările. Bref, așa avem două romane. Unul, semnat de un distins profesor clasicist, Liviu Franga, și altul de regretata eseistă/critic/istoric literar, Georgeta Horodincă. Două neașteptate romane emise pe paliere diferite. Un Jurnal din anii ’70 al unei adolescente care vede bine și simte și mai bine aventura vieții de liceeană în plin comunism (Liviu Franga) și o Visătoare, aflată la capăt de drum, dar nu mai puțin atentă și sensibilă la lumea din preajma ei (Georgeta Horodincă).

Alte două cărți ar fi de proză-povești-amintiri-impresii duioase, „baliverne“ simpatice, cu multă risipă de reverii poetice: una semnată de criticul literar Daniel Cristea-Enache și alta de tandemul dublu mixt, traducătorii de mare marcă Antoaneta Ralian și Radu Paraschivescu. Avem laolaltă întîmplările unei vieți întinse pe multe decenii (Antoaneta Ralian), cu pățaniile diverse ale existenței și cu glose despre cinema, fotbal sau chiar scriitori (Daniel Cristea-Enache). Să vedem mai îndeaproape ce conțin aceste volume.
Jurnal din anii ’70. Agenda (Editura Tiparg, Tîrgoviște, 2011) se dovedește o jucărea epică, bine aranjată de un clasicist cu vechi stagii. Ai zice că este un text interbelic, emis spontan și cu autenticitate de vreun congener al lui Anton Holban și al lui Sebastian și apropiat sufletește eroului lui C. Fîntîneru dinInterior, roman la fel de proaspăt și azi. Proful de filologie clasică de azi, eseist și traducător, probabil și vajnic cititor, vrea să ne păcălească. Inventează un personaj feminin, Clara Iacob, îi dă o stare civilă cu toate detaliile de rigoare și o pune să țină jurnal. Că a fost scris chiar în timpul real sau a fost inventat acum, într-un alt timp scriptural, nu mai contează. Impresia de autenticitate, cu toate candorile, naivitățile și micile tribulații cotidiene, școlare, familiale sau afective sînt remarcabile. Roman desuet, dar plăcut digerabil printre atîtea proze cu fițe și mofturi ce nu spun mai nimic. Nu știm cum va fi receptat romanul lui Liviu Franga, dar credem că ar merita mult mai mult decît o condescedentă pliere pe prestigiul profesorului. Chiar este foarte bun. Ca Adela lui Ibrăileanu, și nu agresiv-cancanier-dezlînat precum Cearta altui universitar de prestigiu de mai ieri, profesorul Al. Piru.
Cartea criticului literar – și el deja cu grade universitare la activ – Daniel Cristea-Enache este și ea o surpriză. Cinematograful gol (Editura Polirom, 2011), cu o prefață de venerabilul Radu Cosașu, ce vine ca o recomandare de primire în rîndul celor care bat cîmpii cu eleganță; este o culegere de articole răspîndite prin presa culturală a ultimilor ani, lectorul cărții fiind o prestigioasă prozatoare, Adriana Bittel, iar redactor, Emanuela Stoleriu. Portrete și instantanee, fotograme, rememorări biografice, glose amicale, cronici de film, de teatru și întîmplări aparent anodine, tablete fotbalistice, toate scrise cu farmec și cu un parfum al melancoliei greu decelabil la criticii aparent scorțoși și cu morgă. O carte, repet, plină de emoție, din care transpare bucuria autorului de a fi printre oameni dragi, înconjurat de cărți și atent la spectacolul lumii. Interesant! Cea mai bună carte a criticului Mircea Zaciu este un volum numit Teritorii, Temele lui Manolescu bat istoria lui, iar Jurnalul parizian al lui Eugen Simion, strict literar vorbind, este peste culegerile masive de studii critice. Un inventar al prozelor criticilor ar merita întreprins și ar putea produce surprize. Îl așteptăm, totuși, pe Daniel Cristea-Enache cu un tom mai puțin compozit și mai închegat.
Georgeta Horodincă (1930-2006) a fost un nume prețuit în deceniile de dinainte de 1989 (am parcurs volumul Georgetei Horodincă dedicat lui Sartre, nume prestigios cîndva și pe malurile Dîmboviței, rămas de izbeliște de cînd avem la îndemînă și opțiunile lui Raymond Aron). Nu e momentul și nici locul pentru divagații pe acest subiect. Îmi aduc aminte, însă, de o carte din biblioteca mamei mele, un volum de Ion Vitner, mult hulitul asistent al lui Călinescu, care a dat un Camus – Tragicul exilului, prin anii ’60, care nu era rău deloc. În fine. Volumul Visătoare, subintitulat O afecțiune de lungă durată (Editura Institutul European, Iași, 2011), este un roman care apare postum. Scris direct în franceză, acesta n-a  apucat să fie tipărit în Franța și a fost tradus în română de Magdalena Popescu Bedrosian și editat prin osîrdia lui Geo Șerban, care semnează și o consistentă postfață. Gest amical recuperator, dar și o prețuire reală pentru un autor uitat și puțin cunoscut, mai ales în ultimele decenii, cînd totul s-a dat peste cap. Scriitura este fluentă și cursivă, narațiunea alunecă bine, prinzînd în meandrele ei un sfîrșit de destin feminin. Amintiri din trecut sînt bine dozate alături de percepții crude ale realului și ale unei boli care adună imagini dintr-un viitor incert. Proză de notație fină, cu inserturi psihologice, istorie, război (apropierea de proza lui Blecher nu ar fi deplasată). Cum nu cunosc romanele publicate în limba franceză ale Georgetei Horodincă, cred că ele ar merita aduse la cunoștința noastră. Pentru că avem o autoare care merită să fie redescoperită. Așa cum am avut revelația ultimei cărți a Oanei Orlea. Numai istoric și critic literar să nu fii.
Știa Radu Cosașu de ce a vrut să ajungă cronicar sportiv!
Am lăsat special la urmă volumul Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian (Editura Humanitas, 2011), realizat sub forma unui sprințar dialog de către Radu Paraschivescu. O lungă convorbire între cei doi eminenți traducători pune în valoare, cu multă abilitate, biografia unuia dintre ei, dar și arta tragerii de limbă a celuilalt. Iese o carte plină de farmec. Povestea vieții doamnei Antoaneta Ralian, fără să aibă nimic spectaculos în ea, devine un spectacol în sine. Anii copilăriei, într-o urbe din Moldova – de Roman este vorba –, unde nu se întîmplă mai nimic și conviețuiesc fel de fel de etnii. Apoi, micile tribulații familiale, cu părinții sau cu fratele mai mare, primele iubiri, adolescența cuminte și liceul, războiul cu mizeriile lui de tot felul ce se abat pe capul unei familii de evrei. Urmează anii comunismului. Un job, un soț, restul a urmat de la sine. Cu bune și mai puțin bune, fiecăruia cum i-a fost dat. Totul se încheagă natural și firesc, fără crispări sau resentimente. Nu toată lumea a beneficiat de astfel de trasee, norocoase, să le zicem. Sigur că orice derapaj putea duce la întorsături dure ale destinului. Dar Antoaneta Stein, Ralian după soț, a fost o femeie tare și, în plus, de ce nu?, norocoasă. Dincolo de multiplele calități și virtuți, ai zice că a fost protejată de cineva,  acolo sus. Nu am motive să nu cred în așa ceva. Existența personală are un semn pe care-l duce fiecare dintre noi, oricît ne-ar lovi răul din jur sau ne-ar proteja binele din noi înșine. Dar mai rămîne ceva și în mîinile noastre, dincolo de destin. Așa s-au născut rafturile cu cărțile traduse de Antoaneta Ralian. Iar acum avem de citit despre o viață de om ițită din întrebări și răspunsuri. Dialogului din carte cu traducătoarea se adaugă și trei interviuri luate de Antoaneta Ralian unor scriitori (Saul Bellow, Iris Murdoch, Amos Oz), două liste amețitoare de cărți și piese traduse, o alta de premii și distincții de tot felul și o arhivă foto. Toate dau contur unei cărți fără cusur. O fi rima căutată, dar se apropie de adevăr. Așteptăm cu drag o nouă traducere? Din cine, ce? Nu știu, dar sînt curioasă să aflu.

Cele mai frumoase cărţi de Crăciun, recomandate de Manolescu, Paleologu şi C.T. Popescu

Dacă ar fi Moş Crăciun, Nicolae Manolescu le-ar dărui parlamentarilor cartea “Rumânii fericiţi. Vot şi putere de la 1831 până în prezent”. Theodor Paleologu recomandă “Evanghelia”, iar Cristian Tudor Popescu – “De la Junimea la Noica” şi “Filmul surd în România mută”, ca daruri de Crăciun.

Nicolae Manolescu, Mircea Dinescu, Theodor Paleologu, Daniel Cristea-Enache, Dan C. Mihăilescu, Cristian Tudor Popescu şi Gabriela Adameşteanu au vorbit, pentru MEDIAFAX, despre cărţile primite sau niciodată primite în dar de Crăciun, dar şi despre volumele potrivite pentru a fi oferite celor dragi în perioada sărbătorilor.

  • Nicolae Manolescu

Scriitorul Nicolae Manolescu spune că a primit mai multe cărţi de Crăciun, însă a semnalat doar una, pe care o şi recomandă, în primul rând, parlamentarilor. “Le-aş dărui-o, dacă aş fi Moş Crăciun. E vorba de «Rumânii fericiţi. Vot şi putere de la 1831 până în prezent» (Polirom) de Cristian Preda. E destul să citez, în limba vremii, un fragment din cuvântul unui «mădular al Adunării» din 1838, un membru, adică, al Parlamentului vremii, care conţine câteva recomandări utile nu numai pentru parlamentarii de acum mai bine de un secol şi jumătate şi de la care se trage titlul cărţii: «…a cerceta dacă legile să urmează, dacă tractaturile sunt respectate, dacă prinţul naţional este ales dă naţie, dacă scopul constituţiei este agiuns, dacă orânduiala, dreptatea şi economia domnesc în toate ramurile administraţiei, dacă magistraţii au socotinţa publică, dacă sumile statului sunt întrebuinţate pentru binele statului, într-un cuvânt dacă “rumânii sunt fericiţi”». Sublinierea (rumânii sunt fericiţi, n.r.) îmi aparţine. Nu e aşa că sună teribil de actual criteriile de odinioară ale fericirii la români? Citiţi cartea lui Cristian Preda şi veţi afla dacă rumânii erau la fel de fericiţi ieri cum sunt astăzi!”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Nicolae Manolescu.

  • Mircea Dinescu

Şi scriitorul Mircea Dinescu are o recomandare literară, însă pentru preşedintele Traian Băsescu. “Nu ştiu dacă de Crăciun trebuie citit ceva special. Eu aş recomanda domnului Băsescu să citească «Muntele vrăjit» (de Thomas Mann, n.r.) “, a spus râzând Mircea Dinescu.

În ceea ce priveşte darurile pe care le-a primit el, Mircea Dinescu a declarat, pentru MEDIAFAX, că “la bătrâneţe” nu mai primeşte cărţi. “În copilărie am primit, dar eram un copil obişnuit. Nu pot să spun că mi-aducea maică-mea Thomas Mann de Crăciun”, a mai spus Mircea Dinescu. El şi-a amintit că dintre cărţile citite în copilărie i-au plăcut “Aventurile lui Huckleberry Finn” şi “Aventurile lui Tom Sawyer” de Mark Twain.

  • Daniel Cristea-Enache

Pentru criticul literar Daniel Cristea-Enache, cel mai plăcut dar literar a fost o carte de Jules Verne. “Memorabilă (dovadă că ţin minte şi azi, după 27 de ani) a fost o carte din seria Jules Verne, primită la un Crăciun din anii ceauşismului târziu: «Steaua Sudului». (Pe atunci era epoca lui Moş Gerilă…). Era seria pe care o imită azi Adevărul, cu coperţi tari, mari, albe care acopereau nişte comori. Aş spune că un copil care nu citeşte Jules Verne la zece ani e un copil «incomplet»“, a declarat pentru MEDIAFAX Daniel Cristea-Enache.

Totodată, el recomandă “două cărţi de factură foarte diferită”, care i se par “lecturi ideale nu numai de Crăciun, ci şi aşa, în general…” – “«Despre frumuseţea uitată a vieţii» (Humanitas), de inclasabilul Andrei Pleşu, şi romanul «În iad toate becurile sunt arse» (Polirom), al încă-tînărului Dan Lungu. Doi autori foarte iubiţi de către public, de cititorul «obişnuit», indiferent de specializarea lui. Totul e ca Moş Crăciun să nu deschidă pe drum cărţile acestea, fiindcă după aceea e posibil să nu mai ajungă în timp la destinaţie...”, a mai spus Daniel Cristea-Enache.

  • Dan C. Mihăilescu

La rândul său, criticul literar şi eseistul Dan C. Mihăilescu nominalizează la cărţile memorabile primite în dar de Crăciun: Annne Applebaum, “Gulagul”, editura Humanitas, şi Clara Mareş, “Zidul de sticlă. Ion D. Sîrbu în arhivele Securităţii”, editura Curtea Veche. “Ştiu că ar fi fost de aşteptat niscai titluri sărbătoreşti, numai că mie aşa-mi dictează gustul acum: cărţi de teribil impact, care te înfioară prin adevărul pe care nu mulţi vor să-l vadă. Dacă de Gulag a vorbit, totuşi, o lume, despre supravegherea şi surfilarea demenţială (prin amestecul de sadism gratuit, cinism grobian şi deriziune halucinantă) de care-a avut parte bufonul năpăstuit şi contorsionat care a fost Ion D. Sârbu, prea nu vrem să ne aducem aminte!”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Dan C. Mihăilescu.

În ceea ce priveşte darurile de Crăciun, Dan C. Mihăilescu recomandă: “Neapărat «Amintirile» Zoei Cămărăşescu, editura Ponte: frumuseţe sufletească, graţie princiară, nobleţe sentimentală, adică tot ce-i mai străin de firea noastră de azi”. “Apoi, în funcţie de gusturi, o carte elegant-instructivă, «Biletul de ieşire din criză», de Adrian Vasilescu (editura Curtea Veche), din care omul de litere observă pe ce lume are de trăit (în bună resemnare), şi «Pact cu diavolul», de Lars Kepler (editura Trei), cu acelaşi suspans, baroc surfilat, din «Sub hipnoză»”, a mai spus Dan C. Mihăilescu.

  • Cristian Tudor Popescu

Jurnalistul şi scriitorul Cristian Tudor Popescu a declarat, pentru MEDIAFAX, că recomandă două volume pentru a fi oferite de Crăciun – cartea sa “Filmul surd în România mută” şi cartea “De la Junimea la Noica” de Marta Petreu.

“Ce altă recomandare aş putea să fac decât cartea pe care am publicat-o cu trei săptămâni în urmă şi care se numeşte «Filmul surd în România mută»?. Asta aş vrea şi eu să fie cumpărată, să fie vândută. Sper. Nu ştiu ce se va întâmpla. Nu mai ştiu care este soarta unei cărţi, ce tiraj mai înseamnă ceva în momentul ăsta pentru o carte. Dar, în afară de cartea mea, vă mai pot recomanda o carte foarte interesantă apărută de curând, a Martei Petreu, care se numeşte «De la Junimea la Noica», este o carte de studii de cultură română, foarte interesantă, extrem de interesantă carte, care acoperă aproape un veac de singurătate al culturii române”, a spus Cristian Tudor Popescu.

În ceea ce priveşte cărţile primite de Crăciun, Cristian Tudor Popescu a spus că în acest an a primit o Agendă Ortodoxă. “«Hristos vindecând un orb la Ierihon» este pe copertă. Condiţii grafice excepţionale. Costă ceva bani asta. Este (un mesaj pe una din copertele agendei, n.r.) de la mitropolitul Olteniei, 2012 – credinţă în Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi aşa mai departe. Avem aici Sfântul Prooroc Maleahi, vindecarea leproşilor, soborul Sfinţilor 70 de apostoli. Foarte interesant. Şi avem şi un citat după Evanghelia după Ioan «Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere»”, a spus Cristian Tudor Popescu. “S-a considerat probabil că eu sunt un credincios practicant, un stâlp al Bisericii Ortodoxe şi mi s-a trimis această frumoasă agendă”, a mai spus Cristian Tudor Popescu, precizând că această Agendă Ortodoxă este singura carte pe care a primit-o vreodată de Crăciun.

  • Theodor Paleologu

Pe de altă parte, Theodor Paleologu recomandă “Evanghelia” pentru a fi oferită în dar de Crăciun. “În rest, orice. Anul acesta i-am luat lui fi-miu, pentru moment, o carte de teorie economică de Schumpeter şi o alta de Robert Greene, «The 50th Law» (este autorul faimoasei «The 48 Laws of Power»). Iar mie mi-am cumpărat cărţi de Erich Fromm şi Mihai Ralea“, a declarat pentru MEDIAFAX Theodor Paleologu.

Un dar literar memorabil este “probabil Kant in Pleiade de la Eugen Ionescu (de fapt, de la Marie-France Ionescu) la Crăciunul din 1992″, a mai spus Theodor Paleologu.

  • Gabriela Adameşteanu

La rândul său, scriitoarea Gabriela Adameşteanu recomandă pentru a fi oferite în dar de Crăciun cărţile recente, volume din anii trecuţi, valorizate de premii, ori traduceri ale autorilor în vogă.

Sunt apreciate cărţile recente, cu cea mai mare vizibilitate: Lucian Teodorovici – «Matei Brunul», Lucian Boia – «Capcanele istoriei», Marta Petreu – «Pe câmpia Armaghedonului». Ori cărţi din anii trecuţi, valorizate de premii, ori traduceri ale autorilor în vogă, Mircea Cărtărescu, Dan Lungu, Radu Aldulescu, Andrei Pleşu, Filip Florian, H. R. Patapievici, Florina Iliş, Gabriel Liiceanu, Doina Ruşti, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu. Cadourile în cărţi pot fi personalizate, profesorii vor citi cu plăcere cartea Biancăi Burţa-Cernat «Fotografie de grup cu scriitoare uitate», cea a Gabrielei Gheorghişor despre Mircea Horia Simionescu ori «Cinematograful gol» al lui Daniel Cristea Enache“, a declarat pentru MEDIAFAX Gabriela Adameşteanu.

Potrivit acesteia, “cel mai simplu este să oferi cărţi de sfaturi, de genul «Cum să te iubeşti pe tine» de Francois Lelord şi Christophe Andre, traduceri din literatura lumii şi chiar cărţi de istorie”, a mai spus Gabriela Adameşteanu.

Totodată, scriitoarea a mărturisit că, din păcate, nu a primit nicio carte de Crăciun, niciodată. “Întrebarea dumneavoastră este binevenită. Mi-am dat seama că nici eu nu am dăruit cărţi, cu excepţia unei cărţi de bucate, într-o ediţie mai specială, şi a cărţilor pentru copii. Şi m-am hotărât să o fac de acum înainte”, a spus Gabriela Adameşteanu, precizând: “La lansările de carte în străinătate, eram solicitată destul de des să fac dedicaţii pentru persoane care urmau să primească drept cadou cartea mea. La noi s-a cam pierdut acest obicei”.

(Material de Mădălina Cerban, madalina.cerban@mediafax.ro)

sursa: http://www.mediafax.ro/cultura-media/cele-mai-frumoase-carti-de-craciun-recomandate-de-manolescu-paleologu-si-c-t-popescu-9090528/